Legea nr. 10/2001. Principiul prevalenţei restituirii în natură. Limite.

Prevederile art.9 din Legea nr.10/2001 consacră principiul prevalenţei restituirii în natură a bunurilor ce intră sub incidenţa legii, dar art.10 limitează aplicarea acestui principiu la acele suprafeţe de teren care nu sunt ocupate de noi construcţii, ori nu sunt afectate servituţilor legale sau altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane sau rurale.

Conform dispoziţiilor textului, în ipoteza în care o parte din teren are o astfel de afectaţiune, restituirea se limitează la suprafaţa liberă, pentru partea ocupată de construcţii noi, ori afectată servituţilor legale  şi altor utilităţi publice, restituirea se converteşte în măsuri reparatorii în echivalent, aşa cum sunt determinate strict prin dispoziţiile alineatului 10 din art.10.

Sintagma „ amenajări de utilitate publică” are în vedere acele suprafeţe de teren afectate unei utilităţi publice, respectiv suprafeţele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunităţii şi anume: căi de comunicaţie, dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spaţii verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale şi altele.

Reclamantul P. M. a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Local Craiova şi Primarul Municipiului Craiova, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să desfiinţeze în tot sau în parte dispoziţia nr.5963 din 22.03.2005 emisă de Primarul Municipiului Craiova.

În motivarea acţiunii sale acesta a arătat că prin notificarea nr.339/N/2001 a solicitat restituirea în natură a suprafeţei de 640 mp. teren intravilan situat în Craiova str.Milcov nr.27, iar prin dispoziţia contestată solicitarea sa a fost admisă numai în parte, dispunându-se restituirea în natură doar a suprafeţei  de 264,53 mp. şi considerându-se că restul suprafeţei de teren solicitate  nu îi poate fi restituit în natură întrucât este ocupat de unităţi publice, fapt ce nu corespunde realităţii.

În drept au fost invocate  dispoziţiile art.2 din Legea nr.10/2001.

Prin sentinţa civilă nr.1397 din 31 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.2063/civ/2005, s-a admis contestaţia formulată de reclamant, s-a desfiinţat în totalitate  dispoziţia nr.5963 din 22.03.2005 emisă de Primarul Municipiului Craiova şi au fost obligaţi pârâţii să restituie reclamantului în natură terenul în suprafaţă de 348,53 mp (din suprafaţa de 640 mp.), notificat sub nr.339/N/2001, situat în Craiova str.Milcov nr.11 şi identificat în schiţa anexă la raportul de expertiză tehnică specialitatea topografie efectuat de expert D. V., care face parte integrantă din prezenta hotărâre, între punctele 102-14-15-101-200-203-202-1-3-2-19-18-4-5-8-109-110-10-11-102.

S-a constatat că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru restul suprafeţei de 291,47 mp. ce nu îi sunt restituiţi în natură.

S-a reţinut că, potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, în afara terenului restituit prin dispoziţia contestată, mai este liberă o suprafaţă de 84 mp, diferenţa până la 640 mp. fiind  ocupată de utilităţi publice  - rezervor de apă, casa pompelor, platformă gospodărească, centrală termică, alee de acces către blocuri.

În baza dispoziţiilor art. 2, 3 şi 9 din Legea nr.10/2001 s-a apreciat întemeiată cererea reclamantului de a i se restitui în natură suprafaţa de 348,53 mp., identificată în schiţa anexă la raportul de expertiză, pentru diferenţa de 291,47 mp. acesta fiind îndreptăţit la măsuri reparatorii în echivalent.

Împotriva sentinţei  au declarat apeluri reclamantul şi Primăria Municipiului Craiova.

Reclamantul a arătat că terenul ocupat de rezervorul de apă şi casa pompelor poate face obiectul restituirii în natură, întrucât aceste investiţii nu sunt funcţionabile de circa 20 ani şi deci sunt incidente dispoziţiile art.10 pct.3.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001.

În apelul Primăriei s-a susţinut că prevederile Legii nr.10/2001 au fost greşit aplicate şi interpretate faţă de situaţia terenului în litigiu, întreaga suprafaţă nerestituită prin dispoziţie fiind afectată de utilităţi publice şi ca atare, reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent.

Examinând criticile apelanţilor, se constată nefondat apelul reclamantului şi întemeiat în parte cel al Primăriei, pentru următoarele considerente:

Terenul de 640 mp. situat în Craiova str.Milcov nr.11, solicitat de reclamant prin notificarea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc T. N. C., T. B. sub nr.339/N/2001 la data de 28.06.2001, a aparţinut în proprietate autorilor acestuia, P. M. şi P. A. M., fiind dobândit prin actul de vânzare cumpărare încheiat la 22 iulie 1935 (depus la fila 36 din dosarul de fond) şi a fost preluat de stat în urma exproprierii prin Decretul nr.30/1976, autorii reclamantului fiind înscrişi în listele anexă la decret, la poziţia 19.

Din suprafaţa  care a făcut obiectul exproprierii, prin dispoziţia nr.5963/22.03.2005 prin care s-a rezolvat notificarea reclamantului, s-a dispus restituirea în natură numai a 264,53 mp., identificaţi prin procesul verbal încheiat la 24.03.2004, menţionându-se că diferenţa este afectată de utilităţi publice, condiţii în care persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent.

Prevederile art.9 din Legea nr.10/2001, invocat ca temei de drept în considerentele sentinţei apelate, consacră principiul prevalenţei restituirii în natură a bunurilor ce intră sub incidenţa legii, dar art.10 limitează aplicarea acestui principiu la acele suprafeţe de teren care nu sunt ocupate de noi construcţii, ori nu sunt afectate servituţilor legale sau altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane sau rurale.

Conform dispoziţiilor textului, în ipoteza în care o parte din teren are o astfel de afectaţiune, restituirea se limitează la suprafaţa liberă, pentru partea ocupată de construcţii noi, ori afectată servituţilor legale  şi altor utilităţi publice, restituirea se converteşte în măsuri reparatorii în echivalent, aşa cum sunt determinate strict prin dispoziţiile alineatului 10 din art.10.

Sintagma „ amenajări de utilitate publică” are în vedere acele suprafeţe de teren afectate unei utilităţi publice, respectiv suprafeţele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunităţii şi anume: căi de comunicaţie, dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spaţii verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale şi altele.

Faţă de situaţia terenului în litigiu, norma din art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001 este incidentă în cauză.

Din raportul de expertiză întocmit de ing. D. V., depus în dosarul Tribunalului la 7.06.2006 şi completarea dispusă în apel, rezultă că pe diferenţa de teren nerestituită de 385 mp., se află următoarele amenajări: un rezervor de apă, şi casa pompelor, care ocupă 155 mp. în poligonul 10-9-109-8-7-6-5-4-18-19-110-10, o platformă gospodărească de 59 mp. în poligonul 102-14-15-16-17-11-102,  iar 171 mp. sunt ocupaţi de calea de acces spre centrala termică şi clădirea centralei, suprafeţele menţionate fiind individualizate în schiţele anexă la expertiză.

Chiar dacă în prezent o parte din aceste utilităţi sunt dezafectate, terenurile pe care sunt amplasate nu pot fi retrocedate, atâta timp cât între reclamant şi deţinătorul lor nu s-au finalizat demersurile iniţiate în vederea transferului dreptului de proprietate .

Prima instanţă a avut în vedere aceste împrejurări dar, dispunând restituirea unei suprafeţe de 348,53 mp. ( din totalul de 640 mp) nu a ţinut seama că parte din aceasta, respectiv 39 mp, individualizată în schiţa expertului în poligonul 102-14-15-16-17-11, este afectată unei platforme gospodăreşti.

Cu actele depuse în apel, s-a făcut dovada că platforma gospodărească serveşte la colectarea deşeurilor menajere ale locatarilor Asociaţiei de proprietari nr.1 Cartier Rovine şi este înscrisă în inventarul domeniului public al Primăriei Municipiului Craiova la poziţia nr.4521 din HG nr.965/2002 (fila 29-41 din dosar) şi prin urmare nu poate fi restituită reclamantului.

În consecinţă, în raport de situaţia de fapt reţinută şi conform dispoziţiilor art.9 şi 10 din Legea nr.10/2001, reclamantului i se poate restitui în natură, din terenul de 640 mp. ce a făcut obiectul exproprierii, suprafaţa de 309,53  mp. identificată în schiţa anexă la raportul de expertiză între punctele 15-101-200-203-202-1-3-2-19-18-4-5-8-109-110-10-11-17-16.

Faţă de considerentele arătate, şi conform art.296 Cod procedură civilă se apreciază nefondat apelul reclamantului urmând a fi respins şi întemeiat în parte apelul pârâtei, care va fi admis, se va schimba sentinţa şi admiţându-se în parte contestaţia se va dispune  obligarea pârâţilor să restituie  reclamantului în natură suprafaţa de 309,53 mp (din 640 mp).

Nu sunt întemeiate susţinerile apelanţilor pârâţi, privind afectarea de utilităţi publice a întregului teren ce nu a fost restituit prin dispoziţia contestată, atâta timp cât, prin expertiza efectuată s-au delimitat strict suprafeţele cu această afectaţiune, individualizându-se parcelele libere.

Se va constata că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru restul suprafeţei, de 330,47 mp..

Vor fi menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.

Rezumat: Alexandrina Marica

4

Domenii speta

Spete similare