Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

 Textul articolului 864 cod penal , anterior modificării prin art.I pct.38 din Legea 278/2006 avea următorul conţinut : „dacă cel condamnat nu îndeplineşte măsurile  de supraveghere prevăzute de lege, ori obligaţiile stabilite de instanţă, aceasta poate să revoce suspendarea executării pedepsei dispunând executarea în întregime a pedepsei sau să prelungească termenul de  încercare cu cel mult 3 ani”.

În virtutea acestei dispoziţii, la sesizarea Serviciului de Probaţiune, termenul de încercare putea fi prelungit de instanţa sesizată  dar nu mai mult de 3 ani.

Nerespectarea, cu rea- credinţă, a  măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori stabilite de instanţă este sancţionată de lege, în prezent, cu revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere potrivit dispoziţiilor art. 864 alin. 2 cod penală., dispunându-se executarea în întregime a pedepsei.

Prin sentinţa penală nr. 240 din 4 decembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Olt, s-a admis cererea formulată de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt şi, în baza art. 864 alin.2 cod penal s-a dispus revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatului P. N. I. prin sentinţa penală nr. 130 din 28 iunie 2004 pronunţată de Tribunalul Olt dispunându-se, totodată, executarea acestei pedepse în regim de detenţie.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că este fondată cererea formulată la data de 18.09.2006 de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt prin care s-a solicitat revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 1 an închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală  nr. 130 din 28 iunie 2004 a Tribunalului Olt, întrucât inculpatul nu a respectat măsurile de supraveghere dispuse de instanţă prin hotărârea de condamnare, deşi la o sesizare anterioară a aceluiaşi Serviciu inculpatul a beneficiat de o prelungire a termenului de încercare, cu încă un an.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs condamnatul P. N. I.,  criticând- o pentru netemeinicie, susţinând că nu a fost de rea-credinţă cu privire la obligaţiile ce i-au fost stabilite prin sentinţa de condamnare, ci s-a aflat în imposibilitatea de a încunoştiinţa organul însărcinat cu supravegherea sa întrucât a fost nevoit să plece în Spania pentru efectuarea unui tratament medical. De asemenea, a arătat că nu a avut cunoştinţă de faptul că i s-a prelungit termenul de încercare cu încă un an, hotărârea respectivă nefiind comunicată, dar odată  întors în ţară, intenţiona să se prezinte la Serviciul de Probaţiune, însă a fost arestat de Poliţia de Frontieră la aeroport şi încarcerat în Penitenciarul Rahova, în prezenta cauză.

Recursul este nefondat.

Prin sentinţa penală nr.130 din 28.06.2004 pronunţată de Tribunalul Olt recurentul P. N. I. a fost condamnat la 1 an închisoare cu aplicarea dispoziţiilor art.861 cod penal , respectiv  suspendarea executării prdepsei sub supraveghere, impunându-se acestuia respectarea obligaţiilor  prevăzute  de art. 863 cod  penal .

Tribunalul Olt, constatând nerespectarea cu rea credinţă de către condamnat a acestor obligaţii, la 29 mai 2006, făcând aplicarea dispoziţiilor art.864 cod penal şi admiţând cererea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt, a prelungit termenul de încercare de la 2 ani la 3 ani.

Trebuie precizat că la data pronunţării acestei sentinte  textul articolului  864 cod penal ( anterior modificării prin art.I pct.38 din Legea 278/2006) avea următorul conţinut: „ dacă cel condamnat nu îndeplineşte măsurile  de supraveghere prevăzute de lege, ori obligaţiile stabilite de instanţă, aceasta poate să revoce suspendarea executării pedepsei dispunând executarea în întregime a pedepsei sau să prelungească termenul de  încercare cu cel mult 3 ani”.

Tocmai în virtutea acestei dispoziţii, în  vigoare la data pronunţării sentinţei penale nr.130/28.06.2006, a putut fi prelungit termenul de încercare dispus de instanţă iniţial cu încă 1 an.

Ulterior pronunţării acestei sentinţe comunicată de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt la ultimul domiciliu al condamnatului, acesta a manifestat aceeaşi indiferenţă faţă  de obligaţiile exprese ce îi incumbau potrivit dispoziţiilor art. 863 cod penal , neprezentându-se la convocarea Serviciului de  Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt potrivit art. 863 alin.1 lit.a, neanunţând în prealabil schimbarea de domiciliu, reşedinţă  sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea.

În aceste condiţii de perseverenţă în nerespectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori stabilite de instanţă,  sancţionată de lege în prezent doar cu revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi în absenţa înscrisurilor referitoare la presupusa afecţiune medicală despre care s-a amintit în motivele de  recurs dar care nu a fost probată prin depunerea de înscrisuri  la dosar, Curtea constată că sentinţa Tribunalului Olt  este legală şi temeinică.

Susţinerile recurentului condamnat, în sensul că, atât sentinţa penală 107 din 29 mai 2006 cât şi sentinţa penală nr.130 din 28.06.2004, soluţionează aceeaşi sesizare a Serviciului de Probaţiune, sunt nefondate, sentinţele făcând referire expresă la sesizări distincte ale Serviciului de  Probaţiune privind respectarea de către condamnat a obligaţiilor prevăzute de lege în perioade distincte de timp.

Aceste două sentinţe relevă faptul că instanţele au procedat la aplicarea graduală  a dispoziţiilor legale în vigoare la data pronunţării lor.

Astfel, la prima sesizare a Serviciului de Probaţiune, instanţa nu a dispus direct revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere deşi dispoziţiile legale incidente în cauză îi permiteau luarea acestei măsuri, ci a prelungit cu 1 an  termenul de încercare stabilit iniţial şi, numai conduita recurentului condamnat de a persevera în nerespectarea obligaţiilor, ulterior pronunţării sentinţei penale nr.107 din 29 mai 2006, a condus, în final, la pronunţarea sentinţei penale nr.240 din 4 decembrie 2006, recurată în cauza de faţă.

Celelalte susţineri ale recurentului condamnat referitoare la neregulata convocare a condamnatului, nelegala punere în executare a sentinţei penale nr.107/29  mai 2006 şi absenţa relei credinţe în neprezentarea la convocarea Serviciului de Probaţiune sunt de  asemenea nefondate întrucât, la dosarul cauzei există dovezi ale convocării condamnatului, expediate la  domiciliul său cât şi la domiciliul fratelui acestuia, precizat de Postul  de Poliţie la solicitarea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt, şi nu există la dosar  înscrisuri care să probeze afecţiunea medicală pretinsă în cererea de recurs.

Curtea precizează că aspectele invocate, chiar dacă ar fi fost reale, nu îl  exonerau pe condamnat de la  îndeplinirea obligaţiilor sale ce îi incumbau potrivit art.863  alin.1 lit.b cod penal, de  a comunica în prealabil orice schimbare de domiciliu şi deplasare mai mare de 8 zile precum şi întoarcerea, putând fi, însă, analizate nuanţat în cadrul procesului de evaluare şi stabilire a relei credinţe în nerespectarea obligaţiilor.

Domenii speta

Spete similare