Contencios administrativ. termenul în care se poate revoca actul administrativ.

CONTENCIOS ADMINISTRATIV. TERMENUL ÎN CARE SE

POATE REVOCA ACTUL ADMINISTRATIV.

-art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004 privind

contenciosul administrativ;

-art. 6 din Convenţia Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor

fundamentale

Revocarea actului administrativ, neintrat în circuitul civil,

nu poate interveni după expirarea termenului de un an de la

emiterea sa. Măsura revocării nu poate fi luată oricând, ci

înăuntrul acestui termen de un an, pentru a se respecta principiul

securităţii raporturilor juridice.

(Curtea de Apel Piteşti – s.c.c.a.f., decizia nr. 1026/R-

C/31 oct. 2008)

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea sub nr. 

5004/90/2007, reclamantul  T.V.  a chemat în judecată pe  pârâtele U.C.

şi F.A. din cadrul acesteia, solicitând instanţei ca, prin  hotărârea ce se va 

pronunţa să se dispună  anularea  deciziei nr.14B/16.05.2007 emisă de 

U.C., prin care i-a  fost anulată diploma de conversie  profesională seria

A nr. 0005126  emisă sub nr. 702/08.04.2005, recunoaşterea  şi în

continuare a  drepturilor  conferite  de lege  ca urmare a emiterii acestei 

diplome şi  suspendarea  efectelor deciziei atacate, cu consecinţa 

acordării în continuare  a posibilităţii  exercitării activităţilor  şcolare

permise de  lege ca urmare a eliberării  diplomei. Totodată, a solicitat

obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr.785 din 10 iunie 2008, Tribunalul Vâlcea –

Secţia comercială şi de contencios administrativ a admis acţiunea

reclamantului şi a dispus suspendarea deciziei nr. 141B/156.05.2007 până

la soluţionarea irevocabilă a cauzei.

Totodată, a dispus anularea  deciziei respective şi

recunoaşterea în continuare a drepturilor reclamantului, conferite de

diplomă. A obligat-o pe pârâta U.C. să plătească reclamantului suma de

304,3 lei -  cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei au formulat recurs pârâtele care,

invocând dispoziţiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, au criticat sentinţa

pentru nelegalitate şi netemeinicie atât sub aspectul măsurii suspendării

executării actului administrativ, cât şi sub aspectul anulării pe fond a

respectivului act.

Examinând sentinţa prin prisma motivelor de recurs invocate,

Curtea a constatat că recursurile sunt nefondate.

În privinţa măsurii suspendării executării deciziei

nr.141B/16.05.2007 dispusă de către instanţa de fond, Curtea a reţinut că

existenţa îndoielii asupra legalităţii actului administrativ profită

contestatorului – în speţă, reclamantul – iar nu autorităţii publice – în

speţă, pârâtele.

În privinţa fondului cauzei, Curtea a reţinut mai întâi că

anularea diplomei de conversie profesională a fost dispusă de pârâta U.C.

pentru că reclamantul nu îndeplinea condiţiile legale de a urma cursurile

postuniversitare de conversie profesională şi de a obţine diploma, în

sensul că studiile sale universitare au fost de scurtă durată.

În al doilea rând, Curtea a reţinut că măsura anulării a fost 

dispusă la data de 16.05.2007, deci la peste doi ani de la emiterea

Diplomei respective.

Potrivit art.1 alin.6 din Legea contenciosului administrativ

nr.554/2004, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ

unilateral nelegal poate să ceară instanţei anularea actului dacă acesta nu

mai poate fi revocat pentru că a intrat în circuitul civil. Acţiunea trebuie

introdusă în termen de un an de la data emiterii actului.

Chiar dacă în cauză s-ar putea aprecia că actul administrativ

unilateral – diploma de conversie profesională - nu a intrat în circuitul

civil şi nu a produs efecte, întrucât reclamantul nu a profesat noua

specializare recunoscută prin diplomă, se constată că, trecând mai mult

de un an de la emitere, revocarea acesteia nu mai era posibilă.

Astfel, de vreme ce legea stabileşte şi pentru acţiunea în

justiţie pentru anularea actului administrativ un termen maxim de

exercitare – un an de la emiterea actului – cu atât mai mult revocarea –

care este o măsură unilaterală a autorităţii publice – nu poate interveni

peste respectivul termen.

Termenul de un an pentru acţiunea în justiţie respectă

principiul securităţii raporturilor juridice care rezultă din dispoz. art. 6

din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor

Fundamentale (Convenţia), ratificată de România prin Legea  nr. 30 din 18

mai 1994, principiu care implică, între altele, respectarea caracterului

definitiv al unui act ce nu a fost atacat în justiţie în termenul unei acţiunii

de drept comun în materie sau, în lipsă, într-un termen rezonabil –

înainte de a fi considerat ca devenit „definitiv”.

Posibilitatea de a ataca fără limită în timp un act administrativ

unilateral cu caracter individual pune în pericol ordinea juridică în sensul

că raporturile juridice şi cele sociale ordonate de primele pot fi

modificate oricând, fiind afectată în acest fel însăşi ordinea socială. Ori,

orice relaţie socială şi orice relaţie juridică trebuie să aibă un termen

suficient pentru a fi, la nevoie, consacrate în justiţie, termen dincolo de

care nu mai pot interveni modificări prin verificarea legalităţii sau a altor

aspecte ce caracterizează raportul respectiv.

Aceleaşi considerente sunt valabile şi pentru posibilitatea

revocării actului administrativ de către emitent, măsura neputând, deci, fi

luată oricând, ci într-un termen care să respecte principiul securităţii

raporturilor juridice.

Nelegalitatea anulării propriului act de către emitenta însăşi a

fost invocată de către reclamat în cererea de chemare în judecată şi este

întemeiată. Chiar dacă, ulterior, reclamantul a stabilit ca temei de drept al

susţinerilor sale dispoziţiile art.38 alin. 3 din Regulamentul privind actele

de studii şi documentele şcolare în învăţământul preuniversitar, aprobat

prin Ordinul MEC nr.3502/3.03.2005, şi care reglementează anularea

actelor de studii prin hotărâre judecătorească, instanţa este obligată să

dea calificarea în drept corectă pretenţiilor părţilor. Astfel, art. 38 sus

amintit stabileşte că un act de studii poate fi anulat şi în baza unei

hotărâri judecătoreşti, fără a exclude posibilitatea legală pentru emitentul

actului de a-l revoca în condiţiile art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004.

Aşa cum s-a arătat anterior, însă, în cauza de faţă de dispoz. art. 1 alin. 6

nu sunt respectate.

Pe de altă parte, Curtea constată că recurentele-pârâte

niciodată nu au adus la cunoştinţă reclamantului faptul că acesta urmează

„studii de specializare”, iar ambiguitatea asupra formei de învăţământ a

existat din momentul formulării de către reclamant a cererii de înscriere

la „cursul postuniversitar” şi pe tot parcursul cursurilor.

Prin urmare, „greşeala” proprie pe care o invocă pârâtele nu a

existat doar la momentul înscrierii reclamantului la cursuri, ci pe tot

parcursul formei de învăţământ urmate de acesta, iar revocarea/anularea

diplomei  - ca act final al studiilor/cursurilor - de către emitenta însăşi ei

nu mai poate interveni după un an de la emiterea acestuia.

Domenii speta

Spete similare