Dispozitie de anulare a dreptului de port arma. Retragerea permisului de arma

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA Dosar nr. 362/119/2014

SECŢIA CIVILĂ

SENTINAŢA CIVILĂ NR. 959

Şedinţa publică din  4 decembrie 2015

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: ………..

GREFIER: …………………

Pe rol se află, în pronunţare, acţiunea în contencios administrativ, formulată de reclamantul C. D.,  în contradictoriu

cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Covasna –Serviciul Arme, explozivi şi substanţe periculoase,  având ca obiect

constatarea refuzului nejustificat al pârâtului de a soluţiona contestaţia formulată de reclamant împotriva dispoziţiei  nr.

53.073/09.01.2015, emise de pârât,  precum şi  revocarea  dispoziţiei nr.53.073 din  9 ianuarie  2015.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, au lipsit părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică

din 20 noiembrie 2015, în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi –parte integrantă din prezenta

sentinţă,  pronunţarea fiind amânată la data de 27  noiembrie 2015.

TRIBUNALUL

Prin acţiunea formulată la data de 7 aprilie 2015, precizată şi înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna sub nr.

362/119/2015, reclamantul C. D. a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Covasna, solicitând

instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea dispoziţiei de anulare a dreptului de port şi folosire a

armelor şi muniţiilor letale şi de retragere a permisului de armă nr. 53.073 din 09.01.2015.

În motivarea acţiunii, reclamantul  arată că, în fapt, la data de 15.01.2015, i-a fost comunicată  dispoziţia nr.

53073/09.01.2015 prin care s-a dispus anularea dreptului de port şi folosire al armelor şi muniţiilor letale, precum şi

retragerea permisului de armă deţinut de către acesta, dispoziţie pe care a înţeles să o conteste.

S-a arătat că procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune,

a cărei neîndeplinire este sancţionată cu respingerea acţiunii ca inadmisibilă, potrivit art. 109 alin. (2) Cod procedură

civilă. Până la data formulării cererii de chemare în judecată, deşi s-a deplasat la sediul pârâtului de nenumărate ori, nu i

s-a dat un răspuns, comunicându-i-se că nu au timp să-i dea răspuns, motiv pentru care a solicitat audienţă la conducătorul

unităţii, însă fără niciun rezultat.

Pentru că au trecut mai bine de trei luni de la înregistrarea cererii sale, iar pârâtul refuză să îi dea răspuns, a

promovat prezenta cerere de chemare în judecată, prin care, în raport cu prevederile art. 8 din Legea nr.554/2004 coroborat

cu prevederile art. 2 lit. h) din acelaşi act normativ, a solicitat admiterea  cererii sale ca  fiind legală şi temeinică.

Se arată că, în fapt, la data de 19.12.2014 a fost emisă autorizaţia de vânătoare colectivă, tip A, pentru numitul C.

D. şi alte trei persoane, pentru perioada 19.12.2014-18.01.2015, pentru fondul de vânătoare nr. 6 – Belin - Regiunea Olt,

jud. Covasna.

Totodată în cuprinsul autorizaţiei de vânătoare colectivă a fost cuprins şi Procesul-verbal pentru instruire,

participare la vânătoare, recoltarea vânatului pentru data de 19.12.2014, pentru acesta şi A. M.

La aceeaşi dată, adică în 19.12.2014, după ce s-a emis autorizaţia de vânătoare colectivă, la momentul la care a ajuns

acasă, după ce s-a despărţit de numitul A. M., soţia acestuia i-a adus la cunoştinţă că la domiciliul lor, s-au prezentat doi

agenţi de poliţie de la Postul de Poliţie din Belin, iar mai târziu au mers încă doi agenţi de politie de la IPJ Covasna,

care au dorit să vadă rastelul de arme deţinut de reclamant.

S-a arătat că agenţii de poliţie nu aveau un mandat pentru a verifica acest aspect, iar modalitatea în care s-au

adresat soţiei sale nu era corespunzătoare, fapt ce l-a determinat să formuleze o sesizare către organele abilitate.

Ulterior, în data de 22.12.2014, a fost citat pentru aceeaşi dată la Postul de Poliţie din Belin, unde i s-a pus în

vedere să depună, la Serviciul A.E.S.P, autorizaţia de vânătoare tip A seria ACA 548148 eliberată la data de 19.12.2014,

ocazie cu care s-a încheiat un proces-verbal de primire a acesteia.

La data de 19.01.2015, a predat către unitatea  Magazin AJVPS Covasna - Sf. Gheorghe arma de vânătoare şi cartuşele,

astfel cum rezultă din bonul de primire în consignaţie nr. 910/19.01/2015. După această dată nu i s-a mai comunicat nici un

act din partea instituţiei pârâte şi nici nu i s-a adus la cunoştinţă care este motivul pentru care s-a luat o astfel de

măsură în ceea ce îl priveşte.

Prin dispoziţia de anulare a dreptului de port şi folosire a armelor şi muniţiilor letale, precum şi retragerea

permisului de armă, care a fost emisă la data de 09.01.2015 şi comunicată reclamantului la data de 15.01.2015, se menţionează

că această măsura a fost luată în conformitate cu prevederile art. 45 alin 1 lit b, raportat la art. 14 alin. 1 lit. f) din

Legea 295/2004, republicată, cu motivarea că pe parcursul cercetărilor efectuate asupra sa, a manifestat un comportament

necorespunzător, din care rezultă că prezintă pericol pentru liniştea şi ordinea publică în cazul în care ar purta şi folosi

arme şi muniţii letale.

În cuprinsul dispoziţiei mai sus menţionate, respectiv la momentul la care s-au efectuat cercetări, faţă de reclamant

nu s-a întreprins nicio cercetare, nu a fost contactat de către agenţii de poliţie în acest sens, doar i s-a adus la

cunoştinţă la data de 22.12.2014 că trebuie să predea autorizaţia de vânătoare, fără să dea vreo declaraţie în acest sens sau

să i se spună de ce anume trebuie să predea autorizaţia.

Se arată că este evident că  faţă de el s-a luat o măsura abuzivă, fără ca aceasta să aibă la bază un temei legal sau o

justificare în fapt, reclamantul arătând că niciodată nu a fost efectuată faţă de el vreo cercetare, astfel cum se arată în

actul atacat.

Se mai arată că dispoziţia atacată a fost emisă în conformitate cu dispoziţiile art. 45 alin 1 lit. b), raportat la

prevederile art. 14 alini lit. f) din Legea 294/2004 republicată, privind regimul armelor şi al muniţiilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 45 alin 1 lit b) din Legea nr.294/2004, "Anularea dreptului de port şi folosire a armelor

letale se dispune de către organele competente dacă titularul dreptului se află în una dintre următoarele situaţii:.... b) nu

mai îndeplineşte vreuna dintre condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. b), c), e) şi f), iar art. 14 alin.(1) lit. f)

prevede că autorizaţia de procurare a armelor letale se acordă persoanelor prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5), dacă

îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii: ”f) nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranţa naţională, viaţa şi

integritatea corporală a persoanelor, conform datelor şi informaţiilor existente la organele competente".

Din cuprinsul dispoziţiei de anulare atacată nu rezultă indicii că s-a aflat într-una din situaţiile prevăzute de

textele de lege menţionate mai sus.

Altfel spus, nu există probe sau date din care să rezulte că el este o persoană periculoasă, nu a suferit nicio

condamnare şi nici nu a fost formulată vreo plângere din care să rezulte că ar fi o persoană periculoasă.

Faţă de aceste aspecte, reclamantul solicită admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, cu obligarea la

cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 8 din Legea  nr.554/2004

În probaţiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, proba testimonială cu doi martori.

 În apărare, pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Covasna a depus la dosar întâmpinare (fila 29) prin care a

solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Pârâtul arată că, în fapt, la data de 19.12.2014, lucrătorii Serviciului Arme, Explozivi, Substanţe Periculoase din

cadrul I.P.J. Covasna au procedat la exploatarea unor date şi informaţii operative, ocazie cu care au stabilit că reclamantul

C. D. este membru vânător în cadrul A.J.V.P.S. Covasna şi titular al permisului de armă tip B, în baza căruia deţine o armă

de vânătoare cu alice, precum şi muniţia aferentă.

Cu ocazia verificărilor efectuate în teren, pârâtul a arătat că  reclamantul a participat la o partidă de vânătoare

împreună cu numitul A. M., pe fondul de vânătoare Belin aparţinând de A.J.V.P.S. Covasna. Cu ocazia cercetărilor efectuate

asupra legalităţii acestei partide de vânătoare au obţinut date şi informaţii din care a rezultat că aceştia au efectuat o

vânătoare într-o zonă în care nu se găsea vânatul pentru care erau autorizaţi să vâneze.

De asemenea, cu ocazia cercetărilor efectuate şi a audierii reclamantului C. D. acesta a manifestat un dispreţ total

pentru organele de poliţie, a furnizat date şi informaţii neadevărate, care să ducă în eroare organele de poliţie şi să

împiedice aflarea adevărului. A refuzat să răspundă la întrebări şi în repetate rânduri s-a contrazis în declaraţii.

Totodată, a refuzat categoric să redacteze o declaraţie scrisă, cu sau fără apărător ales. Din declaraţiile verbale făcute de

numitul C. D., s-a putut concluziona că acesta a făcut o înţelegere cu numitul A. M. cu privire la ce anume să declare,

privind cursul evenimentelor din seara zilei de 19.12.2014, cu scopul de a ascunde adevărata activitate de vânătoare pe care

au desfăşurat-o. Cu ocazia cercetărilor şi a verificărilor efectuate în seara zilei de 19.12.2014, la locuinţa reclamantului

C. D., acesta, indirect prin membri familiei, a refuzat accesul organelor de politie pentru controlul şi verificarea

condiţiilor de securitate ale armei şi muniţiei de vânătoare obstrucţionând astfel efectuarea cercetărilor şi aflarea

adevărului, cu toate că au fost prezentate şi aduse la cunoştinţă prevederile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 295/2004

republicată şi consecinţele refuzului, aşa cum sunt prezentate de prevederile art. 129 alin.(1) şi art. 130 alin. (2) lit. b)

din acelaşi act normativ.

La data de 09.01.2015, a fost emisă cu numărul 53073, dispoziţia de anulare a dreptului de port şi folosire a armei şi

muniţiei letale cu destinaţia vânătoare, reclamantului C. D., în conformitate cu prevederile art. 45 alin.1 lit. b), raportat

la prevederile art. 14 alin. 1 lit. f din Legea nr. 295/2004 republicată.

Ca urmare a acestei dispoziţii, la data de 19.01.2015, partea reclamantă a depus arma şi muniţia la un armurier

autorizat şi a predat permisul de armă la I.P.J. Covasna, Serviciul Arme, Explozivi, Substanţe Periculoase.

La data de 30.01.2015, reclamantul C. D. a formulat o contestaţie către I.P.J. Covasna, înregistrată sub nr. 8.521,

prin care a considerat ca abuzivă măsura luată şi a solicitat restituirea dreptului de port şi folosire a armei şi muniţiei

de vânătoare şi implicit restituirea permisului de armă.

Pârâtul, procedând la reverificarea condiţiilor în care a fost dispusă măsura anulării, a stabilit că aceasta

întruneşte prevederile art. 45 alin. 1 lit. b, raportat la prevederile art. 14 alin. 1 lit. f din Legea nr. 295-2004

republicată. De asemenea, extinzând verificările la Poliţia oraşului Baraolt, a stabilit că la data de 10.02.2015,

reclamantul a fost trimis în judecată pentru comiterea unor infracţiuni de înşelăciune şi fals în înscrisuri oficiale în

forma continuată, fiind cercetat în două dosare penale  nr. 599/P/2014 şi nr. 752/P/2014. Şi în această situaţie, pe timpul

audierilor şi a cercetărilor, reclamantul a refuzat orice colaborare cu organele judiciare refuzând să coopereze pentru justa

soluţionare a cauzelor. Caracterizarea făcută de Primăria com. Belin arată că petentul nu corespunde profilului unui cetăţean

model în societate. Răspunsul la petiţia nr. 8.521 a reclamantului a fost înaintată către acesta prin poştă la data de

15.02.2015, aşa cum rezultă din înscrisurile anexate întâmpinării.

Astfel, pârâtul arată că prin comportamentul reclamantului C. D. şi atitudinea exprimată faţă de organele statului de

drept, acesta prezintă pericol pentru ordinea şi liniştea publică. Posesorul unei arme letale ar trebui să fie o persoană

care să evite implicarea sub orice formă în evenimente ce au ca obiect armele şi muniţiile letale, folosirea unui limbaj ori

comportament necivilizat care să denote un caracter instabil şi pierderea autocontrolului. Pericolul constituie astfel o

trăsătură esenţială şi comună a tuturor faptelor unui titular de permis de armă prin care se încalcă ordinea de drept iar

conduita acestuia nu trebuie să aducă atingere valorilor sociale de un anumit interes pentru societate ori statul de drept.

Dreptul de a deţine, purta şi folosi o armă letală, nu este un drept absolut astfel că legiuitorul este pe deplin competent

să stabilească condiţiile exercitării atributelor acestuia în aşa fel încât să nu vină în conflict cu interesele generale sau

cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind, astfel nişte limite rezonabile.

Pârâtul a invocat dispoziţiile art. 14 alin.l lit.f din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor,

republicată, care stipulează condiţiile de acordare a autorizaţiei de procurare a armelor letale. Autorizaţia de procurare a

armelor letale se acordă persoanelor prevăzute la art. 13 alin. (2) - (5), dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii:

nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranţa naţională, viaţa si integritatea corporală a persoanelor, conform

datelor şi informaţiilor existente la organele competente.

Conform prevederilor art. 45 alin.l lit.b) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor republicată,

anularea dreptului de port şi folosire a armelor letale se dispune de către organele competente dacă titularul dreptului se

află în una dintre următoarele situaţii: (…) nu mai îndeplineşte vreuna dintre condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit.

b), c), e).

Pârâtul arată că din interpretarea acestor prevederi legale, rezultă că  dreptul de a deţine arme nu este un drept

absolut, legiuitorul fiind pe deplin competent să reglementeze condiţiile exercitării atributelor acestuia, în aşa fel încât

să nu vină în conflict cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale unor subiecte de drept, instituind

astfel nişte limitări rezonabile.

Sintagma „pericol pentru ordinea publică, siguranţa naţională, viaţa şi integritatea corporală a persoanelor" nu se

referă doar la pericolul social al unei fapte de natură penală, în sensul în care acesta este definit de Codul penal, ci în

sens mai larg, legiuitorul fiind îndreptăţit să instituie măsuri de ocrotire a interesului general al societăţii constând în

anularea dreptului de deţinere a armei în orice situaţie în care organele în drept (I.P.J.Covasna) ar constata că există un

asemenea pericol.

În legislaţia internă şi internaţională, între noţiunile de democraţie, drepturile omului, ordinea publică şi statul de

drept, există un raport de interdependenţă în sensul că nu există democraţie fără garantarea drepturilor omului, iar acestea

nu se pot realiza decât într-un cadru organizat, într-un climat sigur de ordine socială. Prin urmare, conceptul de ordine

publică şi mai exact, menţinerea ordinii publice, reprezintă ansamblul măsurilor, activităţilor şi acţiunilor organizate şi

desfăşurate cotidian de către forţele de ordine publică. Scopul ordinii publice nu este asigurarea liniştii publice, ci a

condiţiilor care să crească eficienţa angajamentului public, responsabilitatea factorilor de decizie faţă de calitatea

condiţiei umane. Aşadar, prin folosirea sintagmei ''pericol pentru ordinea publică" legiuitorul nu se referă exclusiv la

pericolul social al unei fapte de natură penală, în sensul definit de dispoziţiile Codului penal, ci are în vedere un sens

mai larg al acestei noţiuni. Ordinea publică înseamnă între altele, climatul social firesc, optim, care se asigură printr-un

ansamblu de norme şi măsuri şi care se traduce prin funcţionarea normală a instituţiilor statului, menţinerea liniştii

cetăţenilor şi respectarea drepturilor acestora.

Ca atare, dreptul de port armă şi folosire a unei arme nu se poate acorda cu lejeritate, fiind necesar a se stabili

dacă doritorul sau posesorul armei prezintă pericol pentru ordinea publică.

Pericolul pe care l-ar reprezenta reclamantul pentru ordinea publică, pentru siguranţa  naţională, viaţa şi

integritatea corporală a persoanelor nu trebuie să rezulte numai dintr-o hotărâre judecătorească, un proces-verbal de

contravenţie ori un alt act cu putere sancţionatoare, ci din orice date şi informaţii aflate în evidenţa organelor

competente, abilitate de lege să deţină date cu privire la conduita unei persoane în societate şi chiar în familie.

Prin prisma dispoziţiilor legale invocate, precum şi a dispoziţiilor art.41 din Carta drepturilor fundamentale a

Uniunii Europene (2000/C364/01), adoptată la  7 decembrie 2000, coroborat cu dispoziţiile Recomandării CM/Rec (2007) a

Consiliului Miniştrilor din statele membre  din 20 iunie 2007, pârâtul apreciază că măsura dispusă prin dispoziţia a cărei

anulare se solicită este justificată pe baza unor acte de cercetare ale autorităţilor competente, care relevă comportamentul

necorespunzător al reclamantului, respectiv faptul că prezintă pericol pentru liniştea şi ordinea publică, astfel că în lipsă

de dovezi contrarii, nu se justifică anularea dispoziţiei contestate pentru argumentele invocate de titularul permisului de

armă.

Se mai arată că nu sunt de dorit situaţiile în care posesorul unei arme letale îşi poate pierde controlul şi sunt

cazuri când comportamentul persoanelor în societate a determinat refuzul autorizării sau retragerea acesteia. Un comportament

violent, agresiv, constatat ca urmare a unor investigaţii,  indiferent dacă sunt de natură penală, contravenţională sau

civilă, conduce în mod firesc la anularea autorizării.

În ceea ce priveşte petitul privind constatarea refuzului nejustificat al pârâtului I.P.J. Covasna de a soluţiona

contestaţia reclamantului împotriva dispoziţiei nr. 53.073/09.01.2015, pârâtul solicită respingerea acesteia, datorită

faptului că petiţia reclamantului C. D. a fost înregistrată la Inspectoratul de Poliţie Judeţean Covasna cu nr.

8.521/30.01.2015, iar la data de 15.02.2015 acestuia i s-a răspuns prin adresa cu acelaşi număr, care a fost expediată - în

baza condicii predare-primire corespondenţă ordinară nr. 37/05.01.2015 şi în baza borderoului pentru trimiterea de

corespondenţă cu serviciul suplimentar recomandat nr. 201, la data de 18.02.2015.

În probaţiune, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, proba testimonială cu  audierea martorului B. D.

În drept, s-au invocat prevederile art. 14 alin. (1) lit. f), art.45 alin.(l) lit.b) din Legea nr. 295/2004 privind

regimul armelor şi muniţiilor, republicată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Din probele administrate în cauză, se reţine că reclamantul C. D. este membru vânător în cadrul A.J.V.P.S. Covasna şi

titular al permisului de armă tip B, în baza căruia deţine o armă de vânătoare cu alice, precum şi muniţia aferentă acesteia.

 Prin autorizaţia de vânătoare colectivă tip A seria ACA nr. 548148 din 19 decembrie 2014, emisă de AJVPS Covasna,

reclamantul a fost autorizat  pentru recoltarea de exemplare de vânat din specia raţă mare –5 specii, vulpe -1 exemplar,

cioară –3 exemplare, gâscă -2 exemplare şi câini sălbatici. Prin această autorizaţie au fost desemnaţi să poată participa la

efectuarea activităţii de vânătoare, următoarele persoane: C. D., A. M., P. D. şi K. Ş. jr.

Vânătoarea a fost autorizată a se efectua în zona fondului de vânătoare 6  „Belin”, respectiv zona râului Olt din

judeţul Covasna ( f. 143).

Astfel, din probele administrate în cauză se reţine că în data de 19 decembrie 2014, în jurul ori 16:00, reclamantul

şi  martorul A. M. s-au deplasat  în zona Apaţa, pe fondul de vânătoare 6, aşa cum rezultă din declaraţia acestui martor.

Cu acea ocazie, reclamantul a avut în posesia sa o armă de vânătoare cu  calibru de 30,06, iar martorul a avut asupra

sa  o carabină  de 12 pe 12. Martorul a declarat că arma sa a fost pentru vulpi şi câini sălbatici, iar a reclamantului

pentru raţe.

Martorul a declarat că a stat cu reclamantul la vânătoare până în jurul orei 20:00 şi că în jurul orei 21 s-au întors

la locuinţa lui C. D. pentru ca acesta să-şi schimbe încălţămintea, întrucât un bocanc  s-a deteriorat. În jurul orei 20:30,

martorul a fost sunat de agentul de poliţie S. V. care  l-a întrebat  în ce zonă se găsesc, pe unde se vor întoarce şi să

indice locul unde pot să se întâlnească. Martorul  a declarat că în jurul orei 21:30 l-a sunat înapoi pe agentul de poliţie

S.  V. căruia i-a adus la cunoştinţă că se pot întâlni, însă acesta i-ar fi răspuns că  se află pe drumul spre mun. Sfântu

Gheorghe şi că nu se va mai întoarce ( f.118).

Însă, tribunalul în urma lecturării şi a declaraţiei date de martorul B. D., constată că există aspecte îndoielnice

cu privire la activitatea desfăşurată de partea reclamantă şi martorul A. M. în seara zilei de 19 decembrie 2014 şi zona în

care aceştia şi-au desfăşurat pânda pentru activitatea de vânătoare autorizată, întrucât în jurul orei 17.00, B. D. însoţit

de agentul de poliţie S. V.  s-au deplasat  din mun. Sfântu Gheorghe spre domiciliul martorului A. M.  din comuna Hăghig, sat

… pentru a efectua  un control la rastelul acestuia ca urmare a faptului că se aflau într-un control ce a avut ca tematică 

depistarea braconajului şi  au avut indicii că acesta a plecat la vânătoare cu o armă neadecvată pentru vânat mic, ca cel

pentru care erau autorizaţi, respectiv plecând la vânătoare cu o carabină necesară pentru a prinde  vânat mare. Martorul ştia

că A. M.  era posesorul unei carabine cu calibru 30,06 şi cu care nu este indicat să vâneze animale mici ca vulpea, raţa etc.

pentru că le-ar distruge şi nu s-ar putea folosi nimic din acestea.

Martorul B. D. însoţit de colegul său au ajuns la locuinţa martorului A. M. unde au fost întâmpinaţi de soţia

acestuia care le-a permis să verifice rastelul. Cu acea ocazie au constatat că uşa acestuia era întredeschisă şi că în rastel

se afla o armă cu alice asigurată. Cu acea ocazie au ridicat arma şi alicele şi au  întocmit procesul-verbal în acest sens,

ce a fost semnat de ei şi soţia martorului A. M. În acel moment, martorul l-a  sunat pe A. M. pe telefon, însă acesta nu i-a

răspuns, după care  soţia acestuia a sunat-o pe mama sa ştiind că acesta se află la locuinţa acesteia, însă acolo nu era şi

nici nu fuseseră.

Apoi, martorul a sunat agenţii de poliţie din cadrul Postului  de Poliţie Belin, rugându-i să se deplaseze la

locuinţa reclamantului pentru a verifica rastelul acestuia. Aceşti agenţi de poliţie s-au deplasat la locuinţa  părţii

reclamante unde au  fost întâmpinaţi de d-na C. care nu le-a permis să efectueze un control  la rastelul soţului său. Aceste

aspecte s-au întâmplat în jurul orei 19:30.

S. V. l-a sunat pe A. M. în jurul orei 20:30 şi l-a întrebat unde se găsesc, după care şi-au dat întâlnire  pe drumul

judeţean Belin - Hăghig, dar nestabilind ora. Agenţii de poliţie i-au aşteptat pe cei doi până în jurul orei 22, după care au

plecat spre mun. Sf. Gheorghe. În jurul orei 22:30, S. V.  a fost sunat de A. M. şi i-a spus că se pot întâlni. Cu acea

ocazie, A. M. i-a spus agentului de poliţie că a durat aşa mult pentru că reclamantul şi-a rupt bocancul.

 Or, tribunalul din probele administrate în cauză constată că partea reclamantă  nu a colaborat cu organele de poliţie

pentru a stabili împrejurările în care acesta împreună cu martorul A. M.  şi-au desfăşurat activitatea de pândă pentru

efectuarea operaţiunii de vânătoare, în ce zonă au fost şi să dovedească împrejurările  pentru care nu s-au întâlnit cu 

agenţii de poliţie  în acea seară pe drumul judeţean Belin-Hăghig. Ba mai mult, se reţine că acesta nu a dovedit  susţinerea

privind deteriorarea încălţămintei şi că s-au deplasat la locuinţa sa pentru a-şi schimba bocancii. Nu au dovedit că maşina

martorului A. M. a fost defectă. Din contră, din înscrisurile aflate la dosar  reiese că reclamantul a refuzat să dea

declaraţii agenţilor de poliţie şi că a manifestat  un dispreţ total faţă de organele statului pentru aflarea adevărului. Or,

dacă acesta era convins că a respectat în totalitate  dispoziţiile autorizaţiei de vânătoare şi că a fost la vânat doar pe

fondul de vânătoare nr. 6 în zona râului Olt-Belin nu avea de ce să  nu dea explicaţii şi declaraţii cu privire la

activitatea sa. Se reţine că a refuzat să răspundă la întrebări şi în repetate rânduri s-a contrazis în declaraţiile orale.

Totodată, a refuzat categoric să redacteze o declaraţie scrisă, cu sau fără apărător ales. Pârâtul  învederează că din

declaraţiile verbale făcute de reclamantul C. D., s-a putut concluziona că acesta a făcut o înţelegere cu numitul A. M. cu

privire la ce anume să declare privind cursul evenimentelor din seara zilei de 19 decembrie 2014, cu scopul de a ascunde

adevărata activitate de vânătoare pe care au desfăşurat-o. S-a mai arătat că în urma cercetărilor şi a verificărilor

efectuate în seara zilei de 19.12.2014 la locuinţa reclamantului C. D., acesta, indirect prin membrii familiei, a refuzat

accesul organelor de poliţie, pentru controlul şi verificarea condiţiilor de securitate ale armei şi muniţiei de vânătoare

obstrucţionând astfel efectuarea cercetărilor şi aflarea adevărului.

Ba mai mult, din procesul-verbal din 19 decembrie 2014 întocmit de organele de poliţie din cadrul IPJ Covasna, reiese

că în zona fondului de vânătoare  de pe raza localităţilor Belin, Belin Vale, Arini, toată zona râului Olt şi a câmpului 

dintre râul Olt şi DJ 103E are  acoperire cu semnal de telefonie mobilă. Zone în care semnalul  lipseşte sau este diminuat se

află doar înspre pădurea din partea de est a localităţilor Aita Mare-Belin–Belin Vale-Arini. S-a mai arătat că  toate aceste

indicii, cât şi faptul că martorul Aitean Maria a avut asupra sa  o armă de vânătoare cu glonţ şi lunetă de calibru 30-06

(7,62 mm), armă destinată pentru vânat mare şi nu  armă cu alice destinată pentru animale mici sau păsări, au dus la

concluzia agenţilor de poliţie că reclamantul şi colegul său s-au  deplasat  la vânătoare de animale  mari, în pădure unde 

sunt multe zone fără acoperire cu semnal telefonic. 

De asemenea, tribunalul reţine din probele administrate că metoda de vânătoare cunoscută şi practicată pentru speciile

de vânat mic ca cel pentru care reclamantul a fost autorizat se desfăşoară în perioada de amurg, cel târziu până  la orele

17:00-17:30 în perioada iernii, pentru că nu mai este vizibilitate şi lipsa zăpezii, ca în cazul de faţă, diminuează mult

identificarea vânatului mic şi executarea unui foc de armă precis. Vânătoarea de vulpi, raţe etc. se termină la scurt timp

după ce s-a întunecat. Or, se ştie că în luna decembrie, ziua este scurtă având doar 10 ore şi că se înserează în jurul

orelor 17:30 şi în niciun caz în jurul orelor 19-21, când reclamantul era încă la vânătoare (f. 54, 55).

În drept, tribunalul reţine că art. 14 din Legea nr. 295/2004 prevede condiţiile în care poate fi acordată o

autorizaţie de procurare a armelor letale fiind necesară întrunirea mai multor cerinţe printre care, conform lit. f) a alin.

1, persoana respectivă nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranţa naţională, viaţa şi integritatea corporală a

persoanelor, conform datelor şi informaţiilor existente la organele competente.

Potrivit art. 28 si 45 din aceeaşi lege, dreptul de deţinere, de port şi folosire a armelor letale se anulează de către

organele competente dacă titularul dreptului se află în una dintre următoarele situaţii: a) nu mai îndeplineşte condiţiile

prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. c), e) şi f); în concluzie, există date şi informaţii la organul de poliţie competent că

persoana respectivă prezintă pericol pentru ordinea publică, viaţa şi integritatea corporală a persoanelor.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 14 reiese că pentru a dobândi calitatea de  titular al  unui drept de port armă,

trebuie îndeplinite cumulativ toate condiţiile  stipulate de legiuitor, însă reclamantul în speţa de faţă nu a făcut dovada

îndeplinirii tuturor condiţiilor mai sus enumerate, respectiv că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranţa

naţională, viaţa şi integritatea corporală.

Or, se reţine că dreptul de a deţine arme nu este un drept absolut, astfel că legiuitorul este pe deplin competent să

stabilească acele condiţii ale exercitării atributelor acestuia, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele

generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile.

Pericolul pentru ordinea publică şi pentru siguranţa membrilor societăţii  a îndreptăţit legiuitorul să instituie

măsuri de ocrotire a interesului general al societăţii, constând în anularea dreptului de deţinere a armei. De altfel, aşa

cum s-a arătat, una dintre condiţiile necesare pentru acordarea autorizaţiei de deţinere a armei este, potrivit art. 14 alin.

(1) lit. f) din Legea nr. 295/2004, tocmai lipsa pericolului pentru ordinea publică, siguranţa naţională, viaţa şi

integritatea corporală a persoanelor.

Din examinarea înscrisurilor depuse în probaţiune de către părţi, prin prisma dispoziţiilor legale mai sus invocate,

precum şi a dispoziţiilor art.41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (2000/C364/01) adoptată la 07.12.2000,

coroborat cu dispoziţiile Recomandării CM/Rec (2007)7 a Consiliului Miniştrilor din statele membre a Consiliului Europei din

20 iunie 2007, tribunalul constată că măsura dispusă prin dispoziţia a cărei anulare se solicită este justificată pe baza

înscrisurilor administrate în cauză şi  întocmite  cu ocazia cercetărilor efectuate de organele de poliţie din cadrul IPJ

Covasna, care relevă că partea reclamantă nu a dat declaraţii  cu privire  la modul cum a desfăşurat activitatea de vânătoare

 şi care să reflecte adevărul ce putea fi uşor de aflat prin transparenţa declaraţiilor ce le-ar fi putut da, ca  o persoană

de bună credinţă şi fără să ascundă activitatea pe care a desfăşurat-o în calitate de vânător, astfel că în lipsă de dovezi

contrarii, nu se justifică anularea dispoziţiei contestate pentru argumentele invocate de titularul permisului de port armă.

Aplicarea acestor prevederi legale nu este condiţionată de o hotărâre judecătorească de condamnare prin care să se

reţină că partea reclamantă prezintă pericol social ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni; este cunoscut faptul că şi în

cazul săvârşirii unei contravenţii există pericol social, or, în cazul de faţă, chiar dacă reclamantul nu a fost sancţionat

contravenţional sau penal pentru fapte ce prezintă pericol social ridicat, totuşi refuzul său de a colabora cu organele de

poliţie  pentru a se afla împrejurările în care  şi-a desfăşurat activitatea de vânătoare din seara zilei de 19 decembrie

2014, coroborat cu caracterizările martorilor din cauză, că fiind bănuit că a plecat la vânat de animale mari ca urmare a

faptului că a avut asupra sa o armă cu calibru mare cu care nu putea vâna animale sau păsări din categoria celor pentru care

a fost autorizat să desfăşoare  activitate de vânătoare în zona râului Olt, pe fondul de vânătoare nr. 6 şi a adus la

cunoştinţa organelor de poliţie că îi va da în judecată, aşa cum a şi făcut, deşi putea să colaboreze şi să atace actele

acestora în judecată, lucru pe care nu l-a făcut, este de natură a forma convingerea instanţei că această persoană prezintă

pericol  pentru ordinea publică, siguranţa naţională, viaţa şi integritatea corporală a persoanelor, iar această concluzie

rezultă chiar din datele şi informaţiile existente la organele competente, aşa cum dispun prevederile legale menţionate

anterior, nefiind impusă deci cerinţa ca aceste informaţii să rezulte dintr-o hotărâre judecătorească, un proces-verbal de

contravenţie ori un alt act cu putere sancţionatoare.

Este evident că lăsarea armamentului letal în posesia unei persoane care nu doreşte să se afle adevărul prin darea de

declaraţii scrise care să ducă la aflarea  împrejurărilor în care şi-a desfăşurat activitatea şi să elimine orice bănuială că

s-a deplasat la  vânătoare de animale mari ca urmare a faptului că a fost în posesia unei arme de calibru mare ce se

foloseşte numai pentru vânat din această categorie, intervalul orar în care a efectuat această activitate de  vânătoare,

precum şi faptul că nu a dorit să se întâlnească cu organele de poliţie în seara  zilei de 19.12.2014, reprezintă argumente

temeinice pentru a se dispune respingerea acţiunii, măsura luată de partea pârâtă fiind temeinică şi legală.

Concluzionând sub aspectul stării de fapt şi a dispoziţiilor legale incidente, instanţa apreciază că dispoziţia atacată

este legală şi temeinică şi nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004 pentru admiterea

acţiunii, sens în care prezenta acţiune va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge contestaţia formulată şi modificată de reclamantul  C. D. , cu domiciliul în com. Belin………, în

contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie a Judeţului Covasna, cu sediul în mun. Sf. Gheorghe, str. Korosi Csoma

Sandor, nr.16, jud. Covasna, având ca obiect anularea dispoziţiei  de anulare a dreptului de port şi folosire a armelor şi

muniţiilor letale, precum şi retragerea permisului de armă nr. 53.073 din 09.01.2015.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Covasna.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 04.12.2015.

PREŞEDINTE  GREFIER

Domenii speta

Spete similare