Judecată. Şedinţă secretă. Obligativitatea instanţei de a motiva în fapt şi în drept măsura luată.

Judecată. Şedinţă secretă. Obligativitatea instanţei de a motiva în fapt şi în drept măsura luată.

Cod procedură civilă: art. 105, art. 106, 121 alin. 2, art. 147 , art. 261pct. 5.

Constituţia României: art. 126.

Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale: art. 6.

În contextul în care judecătorul de fond nu şi-a motivat în fapt şi în drept decizia referitoare la desfăşurarea şedinţei de judecată în şedinţă secretă,  derularea procedurii în faţa instanţei de fond a avut loc cu încălcarea dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 121 alin. 2 Cod procedură civilă şi  art. 147 raportat la  art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă.

Neprocedând la argumentarea dispoziţiei privitoare la desfăşurarea şedinţei de judecată în şedinţă secretă  şi păşind la soluţionarea cauzei, prima instanţă l-a  pus pe pârât în imposibilitatea de a cunoaşte motivele pentru care dezbaterile nu au loc în condiţii de publicitate şi de a se apăra,  provocându-i astfel o gravă vătămare, ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârilor judecătoreşti anterioare, conform dispoziţiilor art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă şi art. 106 Cod procedură civilă.

Secţia pentru cauze cu minori şi de familie - Decizia civilă nr. 47/03 Mai 2010, 

Prin sentinţa civilă nr. 2527 din data de 22 mai 2009,  astfel cum a fost îndreptată prin încheierea camerei de consiliu din 24 iunie 2009, Judecătoria Petroşani  a  admis, în parte, acţiunea introdusă de reclamanta Ş.M.M.  în contradictoriu cu pârâtul Ş.V., s-a dispus desfacerea, din vina exclusivă a pârâtului, a căsătoriei încheiată de părţi , cu revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei .

S-a dispus evacuarea  pârâtului din imobilul domiciliul comun.

A fost respins capătul de cerere privind atribuirea  folosinţei  provizorie a locuinţei  ce a constituit domiciliu comun al părţilor  .

Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut, în esenţă, de către instanţa de fond că faţă de probaţiunea testimonială administrată în cauză rezultă că relaţiile dintre soţi sunt grav şi iremediabil vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă din vina exclusivă a pârâtului,  motiv pentru care acţiunea de divorţ a fost apreciată ca întemeiată.

Cât priveşte capătul de cerere privind evacuarea pârâtului din imobilul bun comun, s-a apreciat  că acesta este fondat raportat la dispoziţiile art.18 din Legea nr. 230/2007 , iar atribuirea provizorie a  folosinţei locuinţei nu poate fi admis, având în vedere dispoziţiile speciale prevăzută  de art. 613/2 Cod pr.civ. 

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal şi legal timbrat, a formulat apel pârâtul, solicitând admiterea apelului casarea sentinţei civile atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond , susţinând, în esenţă, printre altele,  că în mod nelegal s-a judecat dosarul în şedinţă secretă, că i s-a încălcat dreptul la apărare, întrucât i s-a admis doar audierea unui singur martor.

Prin decizia civilă nr. 11/A/18.01.2010 pronunţată de Tribunalul Hunedoara – Secţia Civilă s-a respins ca nefondat apelul civil  formulat de  pârâtul Ş.V.

Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut, în esenţă, de către tribunal că judecarea cauzei în şedinţă secretă s-a făcut în condiţiile art. 121 alin. 2 C.pr.civ., iar pronunţarea sentinţei s-a realizat cu respectarea disp. art. 121 alin. 3 C.pr.civ. şi nu sunt dovezi în sensul că a fost încălcat dreptul la apărare al pârâtului,

Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs în termen, motivat şi legal timbrat pârâtul, solicitând casarea deciziei civile atacate, precum şi a sentinţei instanţei de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond, cu motivarea că s-au încălcat atât dispoziţiile privind publicitatea şedinţei de judecată, cât şi dreptul la apărare prin aceea că şedinţele de judecată s-au desfăşurat în secret, iar instanţa nu i-a încuviinţat decât audierea unui singur martor.

Prin decizia civilă nr. 47 din 03 Mai 2010, Curtea de Apel Alba Iulia- Secţia pentru cauze cu minori şi de familie a admis recursul  declarat de pârâtul Ş.V.  şi a casat  decizia civilă atacată în sensul admiterii apelului formulat de pârâtul Ş.V. împotriva sentinţei civile nr. 2527/22.05.2009 pronunţată de Judecătoria Petroşani, pe care o casează  şi trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond Judecătoria Petroşani.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut în considerente deciziei următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă, care poate fi exercitată doar pentru motivele strict prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. 

Analizând, din oficiu,  criticile formulate în motivarea recursului de faţă, Curtea constată, că acestea se pot încadra în pct. 5  şi 9 ale art. 304 C. proc. civ.

Astfel, sub imperiul motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 C.proc.civ. se pot include toate neregularităţile de ordin procedural, printre care şi  nesocotirea principiului publicităţii, oralităţii sau contradictorialităţii.

Este de precizat faptul că toate greşelile susceptibile de a fi invocate pe calea celui de-al cincilea motiv de casare trebuie să fie expres prevăzute şi sancţionate de lege.

Astfel, articolul 126 din Constituţia României prevede că  ,, Şedinţele vor fi publice, afară de cazurile când legea dispune altfel.’’ Acest principiu constituţional – principiul publicităţii ,  se regăseşte în art. 121 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Alineatul 2 al art. 121, prevede, în adevăr, o excepţie de la principiul publicităţii şi oferă posibilitatea instanţei de judecată de a dispune ca dezbaterile să se facă în şedinţă secretă, dacă dezbaterea publică ar putea vătăma ordinea sau moralitatea publică sau pe părţi.

Şedinţa poate fi declarată secretă la cererea părţii interesate  sau din oficiu, dar întotdeauna trebuie să se motiveze măsura luată.

Obligativitatea motivării rezultă din economia  dispoziţiile art. 147 şi art. 261 pct. 5 Cod pr.civ., care prevăd în mod imperativ obligativitatea întocmirii încheierii de şedinţă, care trebuie să cuprindă toate cele trei părţi ale unei hotărâri judecătoreşti, respectiv, practicaua, în care se consemnează constituirea completului de judecată, prezenţa părţilor, precum şi probele ce au fost administrate; motivele sau considerentele pentru care s-a luat o anumită dispoziţiei sau care au justificat rezolvarea unei excepţii ; dispozitivul, precum şi  termenul la care s-a amânat judecata.

Relativ la acestea, Curtea constată că, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat ca judecarea cauzei să se desfăşoare în şedinţă secretă, motivat de faptul că este angajată la această instanţă iar soţul uzează de toate mijloacele pentru a o discredita .

Prin adresa depusă la dosar la 8 aprilie 2009 pârâtul s-a opus, solicitând ca dezbaterea cauzei să se desfăşoare în şedinţă publică .

La primul termen de judecată acordat în cauză, respectiv,  17 aprilie 2009,  reclamanta, prin apărătorul ales,  a solicitat ca şedinţa de judecată să fie secretă, însă judecătorul de fond a prorogat pentru termenul următor din 8 mai 2009  pronunţarea asupra acestei cereri.

Ulterior, la termenul de judecată din  8 mai 2009, judecătorul de fond fără nicio o motivare a dispus ca dezbaterile să se desfăşoare în şedinţă secretă, astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă  pronunţată la această dată. De precizat, că  încheierea de şedinţă din 8 mai 2009  a fost  îndreptată prin încheierea de şedinţă din 22 mai 2009.

Tot astfel, la termenul de judecată din 22 mai 2009, când s-a judecat cauza în fond,  prima instanţă a dispus, fără nicio motivare în fapt şi în drept, ca dezbaterile să se facă în şedinţă secretă (încheierea de şedinţă din 22 mai 2009, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea camerei de consiliu din 24 iunie 2009).

În raport de acestea, Curtea apreciază că derularea procedurii în faţa instanţei de fond a avut loc cu încălcarea dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 121 alin. 2 Cod pr.civ. şi  art. 147 raportat la  art. 261 pct. 5 Cod pr.civ., în contextul în care judecătorul de fond nu şi-a motivat în fapt şi în drept decizia referitoare la desfăşurarea şedinţei de judecată în şedinţă secretă.

Neprocedând la argumentarea dispoziţiei privitoare la desfăşurarea şedinţei de judecată în şedinţă secretă  şi păşind la soluţionarea cauzei, prima instanţă l-a  pus pe pârât în imposibilitatea de a cunoaşte motivele pentru care dezbaterile nu au loc în condiţii de publicitate şi de a se apăra,  provocându-i astfel o gravă vătămare, ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârilor judecătoreşti anterioare, conform dispoziţiilor art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă şi art. 106 Cod procedură civilă.

Această soluţie se impune şi din perspectiva dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care statuează dreptul oricărei persoane la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului afirmând constant, în hotărârile sale, că noţiunea de ,, proces echitabil’’ impune ca o jurisdicţia internă să-şi motiveze decizia dată, răspunzând detaliat la fiecare argument al părţilor procesului (Cauza  Ruiz Torija contra Spaniei, Virgil Ionescu contra României).

Aşa fiind, Curtea stabileşte incidenţa în speţă a cazului de casare reglementat de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, care prin coroborarea cu art. 315 alin. 5 Cod procedură civilă, impune admiterea recursului şi casarea deciziei civile atacate în sensul admiterii apelului formulat de pârâtul Ş.V. împotriva sentinţei civile nr. 2527/22.05.2009 pronunţată de Judecătoria Petroşani, pe care o casează  şi trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond Judecătoria Petroşani.

Cu ocazia rejudecării  instanţa de trimitere va avea în vedere dispoziţiile art. 315 Cod procedură civilă, privind obligativitatea problemelor de drept dezlegate de instanţa de recurs prin decizia de casare, precum şi obligativitatea de a judeca din nou procesul  ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre  a fost casată.

Domenii speta

Spete similare