Neclarificarea de către instanţa de fond obiectului litigiului dedus judecăţii. consecinţe

Decizie 209 din 27.02.2009


Prin actiunea înregistrata sub nr. 1195/86/8.03.2008, reclamantul G.T., a solicitat ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se  dispuna  reevaluarea drepturilor  de pensie începând  cu anul 2005.

Motivând actiunea, reclamantul a sustinut ca drepturile de pensie au fost  gresit calculate prin determinarea corecta a  punctajului  mediu anual conform normelor metodologice aprobate prin HG nr. 1550/2004 si a Normelor tehnice nr. 5388/2004, sustinând ca a fost luat în calcul un stagiu de 20 de ani în grupa I de munca si 10 ani necontributivi contestând si anumite greseli de calcul  pentru anii 1953 – 1984, nefiind valorificate adeverintele nr. 1695 din 18.03.2005 si nr. 61/6141/29.11.2004, care au fost depuse la  Casa judeteana de Pensii .

Prin întâmpinarea formulata, pârâta Casa Judeteana de Pensii a solicitat respingerea actiunii ca nefondata,  motivat de faptul ca stagiul complet de cotizare de 20 ani  nu poate fi utilizat la determinarea punctajului mediu anual al  contestatorului întrucât, pe de o parte, Legea nr. 3/1977 nu prevede conditia acestei vechimi integrale ci a vechimii de 30 de ani, iar pe de alta parte, HG nr. 267/1990 a intrat în vigoare ulterior înscrierii la pensie a contestatorului si nu produce efecte retroactive.

Tribunalul Suceava, prin  sentinta civila nr. 1379 din 1.09.2008,  a respins ca nefondata actiunea reclamantului.

Prin considerentele sentintei, Tribunalul Suceava a retinut ca  reclamantul a fost  înscris la pensie  pentru limita de vârsta, conform deciziei nr. 25.590/30.12.1983 în baza dispozitiilor Legii nr. 3/1977, iar conform art. 8 din Legea nr. 3/1977, vechimea necesara deschiderii dreptului la pensie era de 25 de ani pentru femei si 30 de ani pentru  barbati iar art. 14 se refera la beneficiul sporului de vechime în munca si la reducerea vârstei de pensionare, dar nu reprezinta o exceptie de la art. 8 al legii  mentionate.

S-a retinut ca HG nr. 267/1990, a stabilit ca, începând cu data de 1.02.1990, conditiile specifice privind vechimea necesara deschiderii  dreptului la pensie pentru persoanele care si-au desfasurat activitatea în industria miniera.

S-a mai retinut ca reclamantul  a fost  pensionat conform Legii nr. 3/1977, deci  ulterior HG nr. 267/1990 ale caror prevederi nu au caracter retroactiv, astfel încât la recalcularea drepturilor de pensie au fost corect aplicate dispozitiile  HG nr. 1550/2004 si OUG nr. 4/2005, prin luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, conform Legii nr. 3/1977 pentru determinarea punctajului mediu anual.

Împotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamantul  criticând-o  pentru nelegalitate.

În motivarea recursului reclamantul a sustinut ca a fost  pensionat în baza Legii nr. 3/1977, care prin art. 14 prevede un stagiu complet de cotizare de  20 de ani, situatie recunoscuta si prin  normele de aplicare a Legii nr. 19/2000 , sustinând aplicarea gresita a dispozitiilor art. 2 alin. 3 din HG nr. 1558/2004 si a OUG nr. 4/2005, sustinând ca Hotarârea nr.267/1990 a fost data în aplicarea Legii nr. 3/1977, în vigoare pâna la data de 1.04.2001.

Totodata a sustinut ca la calculul drepturilor de pensie nu au  fost luate în calcul toate perioadele de activitate, conform precizarilor  formulate, respectiv a activitatii de deputat în cadrul Marii Adunari Nationale.

Recursul, nemotivat  în drept dar care poate fi încadrat în dispozitiile  art. 304 pct. 9 este  întemeiat pentru urmatoarele  considerente:

Din analiza actelor si lucrarilor dosarului rezulta ca, prin actiunea  reclamantului astfel cum a fost precizata, acesta a solicitat obligarea pârâtei Casa Judeteana de Pensii la reevaluarea drepturilor de pensie începând cu anul 2005, dar si  rectificarea greselilor  de calcul pentru anii 1953 si 1984, sustinând ca a constatat în ultimele decizii greseli de calcul nerectificate, motiv pentru care a fost diminuat punctajul  anual.

Prin precizarile formulate contestatorul s-a declarat nemultumit si de nesolutionarea sesizarilor adresate  pârâtei la data de 9.11.2007 si 6.03.2008, respectiv de masura diminuarii  pensiei  prin anularea unor perioade valorificate si neaplicarea dispozitiilor stabilite prin  Normele tehnice nr. 5388/2004.

Fata de aceste sustineri, instanta de fond a  solicitat  unitatii pârâte sa  depuna ultimele  decizii emise în favoarea  reclamantului si buletinele de calcul  aferente fara a solicita însa contestatorului sa precizeze în concret care anume decizie întelege sa o conteste, care sunt adeverintele nevalorificate.

În acest context la dosar au fost depuse mai multe decizii de  recalculare a drepturilor de  pensie precum si  buletinele de calcul  aferente dar care contin date contradictorii.

Astfel, la filele 43-45 dosar a fost depusa decizia nr. 66724 din 12.11.2007, dar aceasta data este modificata, în realitate fiind emisa la 1.12.2005, în cuprinsul acesteia  facându-se  referire la situatia pensiei la data de 30.06.2005,  în sensul ca s-a avut în vedere un stagiu de cotizare  de 42 ani si 28 zile si fiind determinat un punctaj mediu anual pentru titular de 1,80891 puncte, buletinul de calcul aferent privind  decizia  nr. 66724 fiind întocmit la 1.12.2005.

Prin decizia nr. 66724, fara data de emitere, existenta la  fila  52 dosar, este stabilit în favoarea reclamantului un punctaj mediu anual în urma  recalcularii de 1,86566 si o pensie de 740 lei, începând cu data de 1.07.2007, buletinul de calcul anexat  având  ca data a evaluarii  30.07.2008.

Aceeasi unitate intimata a depus la dosar si decizia nr. 66724  din 10.07.2008, prezentând stersaturi si adaugiri, buletinul de calcul  si decizia  fiind emisa în realitate la  1.12.2005, prin care se stabileste un punctaj mediu anual de 1,83194 puncte cu mentinerea dreptului de pensie de 5960572 lei.

Ori în conditiile în care obiectul  litigiului nu a  fost  clarificat, în sensul de  a preciza care anume  decizii de recalculare a  dreptului  de pensie este  contestata iar  deciziile prezentate la dosar de unitatea intimata prezenta inadvertentele specificate, se constata ca aceste  probleme trebuie clarificate de instanta de fond.

Constatându-se ca fondul cauzei nu a fost  cercetat, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., recursul a fost admis cu consecinta casarii sentintei si trimiterea  cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.