Plângere împotriva încheierii c.f. Limitele competenţelor registratorului de carte funciară.

Decizie 352 din 15.12.2010


La data de 27 noiembrie 2009 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava contestaţia formulată de petenta C.L. împotriva încheierii de carte funciară nr. 29 784 din 20 octombrie 2009, prin care s-a solicitat anularea acestei încheieri şi radierea notării somaţiei din dosarul de executare privind pe creditorul K.I.Ş. până la concurenţa sumei de 43.000 euro şi 7.320, 86 lei sub C 2.

S-a arătat, în motivare, că faţă de solicitarea intimatului, notarea s-a efectuat pentru părţile din imobil identificate A1, A1.1, A1.2 şi A1.3. Anterior, la data de 08.05.2009, s-a notat interdicţia de înstrăinare şi grevare a părţilor din imobil A1, A1.1. şi A1.2 în baza contractului de împrumut autentificat sub nr. 2057 din 06.05.2009 la BNP V.I. De asemenea, s-a solicitat intabularea dreptului de ipotecă în valoare de 43.000 euro pentru părţile din imobil A1, A1.1 şi A1.2 în baza aceluiaşi contract de împrumut – înregistrarea C1, însă prin acest contract nu s-a instituit nicio ipotecă asupra construcţiei identificate A1.3, prin urmare orice executare asupra acesteia este ilegală, această construcţie nefiind grevată de vreo sarcină.

A mai arătat că somaţia unui executor judecătoresc nu poate forma, potrivit legii, obiectul unei înscrieri în cartea funciară şi că, în ceea ce priveşte modalitatea de încheiere a contractului de împrumut autentificat sub nr. 2057 din 06.05.2009 de BNP V.I., s-a început urmărirea penală.

În drept, au fost invocate prevederile art. 47 al. 1, art. 48 al. 1, art. 49, art. 26 al. 4 din Legea 7/1996, art. 3731 şi urm. Cod procedură civilă.

Intimatul K.I.Ş. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea plângerii formulate de petentă, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1730 din 31 martie 2010, Judecătoria Suceava a respins ca nefondată plângerea petentei, instanţa reţinând că notarea somaţiilor imobiliare este permisă de lege, executorul judecătoresc fiind chiar obligat să procedeze astfel. S-a mai avut în vedere faptul că în cauză nu s-a făcut dovada că somaţia menţionată sau executarea silită ar fi fost invalidate, neexistând astfel vicii de natură a afecta notarea în cartea funciară.

Împotriva sentinţei a declarat apel petenta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

A arătat, în dezvoltarea motivelor, că sarcina instanţei era aceea de a verifica legalitatea notării somaţiei pentru parcela notată A1.3, cu privire la care nu a fost constituită ipotecă, precizând că, în opinia sa, notarea în cartea funciară trebuia să se facă în limita convenţiei intervenită între părţi, nicidecum asupra tuturor bunurilor proprietatea sa.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului şi menţinerea soluţiei instanţei de fond.

Prin decizia civilă nr. 246 din 19 octombrie 2010 a Tribunalului Suceava a fost respins ca nefondat apelul declarat de petentă.

În motivarea deciziei s-a reţinut că registratorul de carte funciară are ca atribuţii verificarea valabilităţii actului a cărui înscriere se cere şi a posibilităţii înscrierii în raport de înscrierile deja făcute în cartea funciară, cu privire la imobilul vizat. Mai reţine instanţa că infirmarea actelor de executare sub aspectul legalităţii este posibilă numai în cadrul contestaţiei la executare, deoarece scopul notării somaţiei în cartea funciară este doar acela de a încunoştiinţa terţele persoane că imobilele  sunt urmărite de un creditor, făcând opozabil terţilor actul de executare înscris, fără ca prin această înscriere să fie afectate atributele proprietăţii. A constatat instanţa de apel că sunt întrunite condiţiile  formale pentru înscrierea somaţiei în cartea funciară şi că nu există temeiuri de anulare a încheierii contestate, apreciind că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, în dezvoltarea motivelor arătând că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe pentru completarea probatoriului şi analizarea fondului cauzei, deoarece – apreciază recurenta – notarea somaţiei privitoare la abator este ilegală, această construcţie nefiind grevată de nici o sarcină. A mai arătat că este necesar a se demonstra că abatorul a fost edificat fără  a se emite autorizaţie de construcţie şi că intabularea dreptului asupra acestui imobil s-a făcut ilegal după data transferului dreptului de proprietate.

Intimatul a depus la dosar întâmpinare (fila 8 apel), prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea soluţiei primei instanţe, arătând că această cale de atac este folosită de recurentă ca un mijloc de tergiversare sau chiar împiedicare a executării silite îndreptate împotriva sa şi a bunurilor sale din comuna Dărmăneşti.

Analizând actele dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:

Potrivit art. 497 alin. 2 Cod procedură civilă, executorul judecătoresc are obligaţia de a face demersuri în vederea înscrierii somaţiei în cartea funciară, moment în care, analizând cererea, registratorul trebuie să  verifice valabilitatea actului a cărui înscriere se cere şi a posibilităţii înscrierii în raport de menţiunile deja existente în cartea funciară.

Din acest punct de vedere, se poate observa că menţiunile din cuprinsul somaţiei se regăsesc întocmai în cartea funciară, mai exact faptul că bunurile urmărite silit constau într-o suprafaţă de teren de 7000 mp cu număr cadastral nou 30.203 (numărul vechi fiind 627/3, aşa cum rezultă din extrasul CF de la fila 19 dosar fond) şi clădirea înscrisă în CF 30.203, compusă din corpurile A1, A1.1, A1.2,A1.3 (fila 19 verso, dosar fond). Verificând şi constatând îndeplinite condiţiile cerute de lege (art. 47 şi 48 din Legea 7/1996) pentru înscrierea în cartea funciară, dând curs cerinţei prevăzute de art. 497 alin. 2 Cod procedură civilă, registratorul a dispus în mod corect şi legal înscrierea somaţiei emisă pe numele debitoarei, infirmarea actelor de executare (deci inclusiv a somaţiei) fiind posibilă doar în cadrul contestaţiei la executare.

În consecinţă, susţinerile recurentei în sensul de a se verifica – în acest cadru procesual – dacă abatorul a făcut sau nu obiectul convenţiei dintre părţi, nu pot fi avute în vedere, aşa cum nu interesează aici nici dacă abatorul a fost edificat cu sau fără autorizaţiei de construcţie.

Faţă de aceste aspecte, dat fiind faptul că somaţia care a stat la baza înscrierii este valabilă şi că sunt îndeplinite condiţiile formale pentru înscrierea acesteia în cartea funciară, Curtea constată că în mod legal instanţele anterioare au menţinut înscrierea.