Căile de atac ordinare. Recursul. Competenţă materială.
Sentinţe privind infracţiunile pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Potrivit dispoziţiilor art. 27 pct. 3 cod proc. penală, astfel cum a fost reformulate prin art. XVIII pct. 5 din Legea nr. 202/2010, legalitatea şi temeinicia sentinţelor pronunţate de judecătorii şi având ca obiect infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, pot fi supuse controlului judiciar ordinar, exclusiv prin atacarea acestora cu recurs, cale de atac ce se judecă de tribunalul din raza de competenţă teritorială.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Penală şi
pentru cauze cu minori şi de familie
Decizia penală nr.574/R din 29 aprilie 2011
Prin rechizitoriul nr. 750/P/2009 din 07 aprilie 2010 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil s-a dispus trimiterea în judecată a celor doi inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii de loviri şi alte violenţe prev. şi ped. de art. 180 alin. 1 cod penal, constând în aceea că în noaptea de 29/30 august 2009, în timp ce se aflau la discoteca din localitatea de domiciliu, au agresat partea vătămată, lovind-o cu pumnii şi picioarele şi cauzându-i suferinţe fizice, ce nu au necesitat zile de îngrijiri medicale.
Reţinându-se existenţa faptelor şi vinovăţia, prin sentinţa penală nr. 29 din 04 martie 2011, Judecătoria Mizil ca primă instanţă competentă material să judece fondul cauzei, a dispus condamnarea acestora la pedepsele de 1.000 (una mie) lei şi respectiv, de 800 (opt sute) lei amendă penală
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal au declarat recurs coinculpaţii, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Verificând cu precădere legalitatea sesizării curţii de apel ca instanţă de recurs şi în raport de dispoziţiile procedurale ce guvernează judecata în cazul căilor de atac ordinare exercitate împotriva sentinţelor pronunţate de judecătorii, se constată că acestea nu pot fi examinate pe fond, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Din conţinutul art. 180 cod penal rezultă că infracţiunea de lovire sau alte violenţe face parte din categoria acelora pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate iar împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 27 pct. 3 cod proc. penală, astfel cum a fost reformulate prin art. XVIII pct. 5 din Legea nr. 202/2010, legalitatea şi temeinicia sentinţelor pronunţate de judecătorii şi având ca obiect infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, pot fi supuse controlului judiciar ierarhic ordinar, exclusiv prin atacarea acestora cu recurs, cale de atac ce se judecă de tribunalul din raza de competenţă teritorială.
Cum regulile procedurale privind competenţa după materie a instanţelor judecătoreşti sunt de strictă interpretare, conform art. 42 rap. la art. 27 pct. 3 Cod proc. penală combinat cu art. 180 alin. 3 şi 4 Cod penal, se va dispune declinarea competenţei de soluţionare a recursurilor declarate împotriva sentinţei penale nr. 29 din 04 martie 2011 pronunţată de Judecătoria Mizil, în favoarea Tribunalului Prahova, ca instanţă de recurs.
Curtea de Apel București
ABUZ DE ÎNCREDERE. FURT. DIFERENȚE. SITUAȚIE PREMISĂ. LIPSA CONSIMȚĂMÂNTULUI. MAJORAREA PRETENEȚIILOR CIVILE ÎN FAȚA INSTANȚEI DE APEL.
Curtea de Apel Alba Iulia
Încheiere de prelungire a arestării preventive. Antepronuntare.
Curtea de Apel Iași
Refuz nejustificat de recunoaștere a unui drept. Act administrativ individual prin care a fost recunoscut dreptul. Condiții procedurale pentru modificarea cererii de chemare în judecată. Limitele judecății. Cauza acțiunii în contencios având ca obiect ref
Curtea de Apel Iași
Autoritate de lucru judecat. Condiţiile în care operează această excepţie sunt cele prevăzute de art. 1201 C. civ. Dacă instanţa de trimitere nu se conformează hotărârii prin care s-a dispus trimiterea spre rejudecare, se impune din nou trimiterea pe...
Curtea de Apel București
Recurs. Nelegalitatea aplicarii pedepsei în raport de disp. art. 3201 di Codul de procedura penala.