Aspecte legate de suspendarea soluţionării contestaţiei împotriva unei decizii de impunere până la pronunţarea unei soluţii pe latură penală.

Aspecte legate de suspendarea soluţionării contestaţiei împotriva unei decizii de impunere până la pronunţarea unei soluţii pe latură penală.

Consecinţa pronunţării unei hotărârii judecătoreşti penale, în favoarea contestatorului. Obligaţia organului administrativ competent de a soluţiona fondul contestaţiei.

Prin Sentinţa nr.1464 din 23 decembrie 2010 pronunţată în dosarul nr.2147/102/2010 Tribunalul Mureş a respins cererea formulată de reclamanta SC D.I. SRL  în contradictoriu cu pârâta  D.G.F.P.Mureş.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că prin  Decizia nr.71/2010 D.G.F.P. Mureş a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei reclamantei formulate împotriva Deciziei de impunere nr.1286/30.12.2009 până la pronunţarea unei soluţii pe latura penală, pentru suma de 352.255 lei, iar pentru suma de 21.405 lei a dispus respingerea ca nemotivată a contestaţiei. 

S-a reţinut că în dosarul nr.468/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Mureş se desfăşoară  urmărirea penală faţă de administratorul  reclamantei, astfel că subzistă motivul pentru care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei.

Cu privire la motivarea contestaţiei s-a reţinut că nu s-au invocat argumente de fond.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii.

În motivarea recursului s-a arătat că  există o soluţie definitivă pe latură penală în dosarul nr.468/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Mureş, în care s-a dispus neînceperea  urmăririi penale faţă de administratorul  reclamantei, prin rezoluţia din 30.09.2010,  astfel că nu mai  subzistă motivul pentru care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei.

În ce priveşte nemotivarea contestaţiei s-au expus pe larg la filele 3- 6 din dosarul de recurs motivele invocate şi în cuprinsul contestaţiei.

Pârâta a depus întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului, motivând pe fond legalitatea deciziei atacate, iar în ce priveşte suspendarea, s-a arătat că procedura de soluţionare a contestaţiei a fost reluată ca urmare a  atacării rezoluţiei procurorului şi pronunţării unei sentinţe în data de 28.12.2010 în favoarea administratorului reclamantei.

Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art.3041 C.pr.civ., instanţa a reţinut următoarele:

Prin Decizia nr.71/2010 D.G.F.P. Mureş a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei reclamantei formulate împotriva Deciziei de impunere nr.1286/30.12.2009 până la pronunţarea unei soluţii pe latura penală, pentru suma de 352.255 lei, iar pentru suma de 21.405 lei a dispus respingerea ca nemotivată a contestaţiei. 

În ce priveşte dosarul nr.468/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Mureş, prin întâmpinarea depusă de intimată  s-a arătat că procedura de soluţionare a contestaţiei a fost reluată ca urmare a  atacării rezoluţiei procurorului şi pronunţării unei sentinţe în data de 28.12.2010 în favoarea administratorului reclamantei.

În această situaţie este evident că nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus  suspendarea soluţionării contestaţiei.

 Este important de reţinut că actul administrativ atacat are şi un punct prin care se arată că nu s-a  soluţionat pe fond contestaţia reclamantei deoarece cu privire la  suma de 21.405 lei contestaţia nu a fost motivată.

Reclamanta a depus contestaţie cu privire la actele prin care s-au stabilit obligaţiile fiscale în litigiu. 

Astfel, suma contestată prin contestaţie este de 373.660 lei, iar cu privire la suma de 352.255 lei s-a dispus suspendarea soluţionării cauzei.

Deoarece suma totală contestată cuprinde şi suma de la pct.1 din decizia atacată, obligaţiile fiscale vor putea fi verificate numai după ce va fi soluţionată contestaţia pe fond cu privire la întreaga sumă contestată  de 373.660 lei.

Sumele de la pct.1 şi 2 din dispozitivul deciziei atacate reprezintă de fapt impozit pe profit şi majorări de întârziere, regăsindu-se la pct.B, pct.1.1 lit.c) din decizia atacată, privind cheltuielile cu  deplasările.

În contestaţia înregistrată la D.G.F.P. Mureş, la pct.I.1 se face referire la cheltuielile cu deplasările, iar la pct.II se face referire la necomunicarea unor anexe, la  încălcarea dreptului la apărare şi la faptul că nu se pot formula apărări deoarece nu se cunoaşte conţinutul  anexelor indicate.

Organul administrativ  jurisdicţional nu a verificat dacă cheltuielile cu deplasările se află în anexele indicate, pentru a putea ajunge la concluzia că în moc obiectiv nu s-a motivat acest aspect.

În consecinţă, în baza art.312 alin.1-3 C.pr.civ., instanţa a admis recursul, a modificat în tot hotărârea atacată în sensul că a admis acţiunea reclamantului, a anulat decizia  atacată şi a dispus soluţionarea pe fond a contestaţiei, urmând a se avea în vedere aspectele reţinute mai sus.

Domenii speta

Spete similare