Judecătorul sindic are obligaţia ca la termenul fixat pentru adunarea creditorilor să soluţioneze obiecţiunile la raportul final şi să aprobe raportul sau după caz să dispună modificarea acestuia.

Judecătorul sindic are obligaţia ca la termenul fixat pentru adunarea creditorilor să soluţioneze obiecţiunile la raportul final şi să aprobe raportul sau după caz să dispună modificarea acestuia.

Prin Sentinţa comercială nr. 620/14 martie 2011, pronunţată în dosarul nr. 2725/96/2010 a Tribunalului Harghita, judecătorul sindic a admis obiecţiunile formulate de D.G.F.P. Harghita împotriva raportului final întocmit de lichidatorul G.M.C. SPRL Târgu Mureş şi a dispus continuarea procedurii insolvenţei prevăzută de Legea nr. 85/2006, împotriva debitoarei S.C. L. SRL.

S-a pus în vedere lichidatorului judiciar să procedeze la distribuirea între creditori a sumei de 15.000 ron, cu respectarea dispoziţiilor încheierii din data de 15 februarie 2010 şi ale sentinţei civile nr. 957 din 12.04.2010, referitoare la onorariul alternativ stabilit de către judecătorul sindic.

S-a reţinut în considerentele hotărârii că prin sentinţa comercială nr. 2604 din 14 noiembrie 2008, s-a deschis procedura generală a insolvenţei împotriva debitoarei S.C. L. SRL, fiind desemnat administrator G.M.C. SPRL, care a fost confirmat şi ca lichidator prin sentinţa nr. 516 din 16 martie 2009. S-a stabilit onorariul în sumă de 2.000 ron/lună, şi totodată, ţinând seama că în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri, prin încheierea din 15 februarie 2010, s-a fixat un onorariu fix de 4800 lei pe toată durata procedurii.

S-a reţinut, de asemenea că prin sentinţa comercială nr. 957 din 12 aprilie 2010, administratorii P.O. şi P.I., au fost obligaţi la plata sumei totale de 31.564,57 ron, compusă din 26.764,57 ron, totalul datoriilor şi 4800 ron cheltuieli ocazionate de derularea procedurii.

Lichidatorul a înţeles să utilizeze această sumă pentru acoperirea cheltuielilor de procedură şi a onorariului calculat cu 2.000 ron/lună, ignorând dispoziţiile referitoare la onorariu stabilit prin încheierea din15 februarie 2010.

Prin destinaţia dată de către lichidator sumei plătite de administrator, drepturile creditorilor au fost lezate, astfel că solicitarea instituţiei bugetare de a se continua procedura este îndreptăţită.

În aceste condiţii s-au admis obiecţiunile formulate de creditoarea D.G.F.P. Harghita împotriva raportului final şi s-a dispus continuarea procedurii, punându-i-se în vedere lichidatorului să procedeze la distribuirea către creditori a sumei de 15.000 ron, cu respectarea dispoziţiilor încheierii din 15 februarie 2010 şi ale sentinţei civile nr. 957 din 12 aprilie 2010.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitoarea S.C. L. SRL, prin lichidatorul judiciar G.M.C. S.P.R.L., solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii contestaţiei, aprobarea raportului final şi închiderea procedurii insolvenţei.

Se arată că prin sentinţa comercială nr. 2604 din 14 noiembrie 2008, s-a dispus declanşarea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitoarei  iar ulterior prin sentinţa civilă nr. 516 din 16 martie 2009, se dispune intrarea în faliment.

Prin aceste două hotărâri, s-a stabilit onorariul lichidatorului la 2000 lei/lună + 10% din valoarea fondurilor încasate.

La data de 29 mai 2009,  administratorul debitoarei P.O.,  a plătit suma de 15.000 lei, reprezentând o parte din pasivul debitoarei, sumă ce a fost folosită pentru acoperirea cheltuielilor efectuate cu procedura de administrare şi lichidare judiciară, fiind respectat tabelul de creanţe întocmit şi depus la dosar.

Se arată că  prin modificarea onorariului stabilit iniţial, prin cele două hotărâri judecătoreşti, definitive şi irevocabile, judecătorul sindic a încălcat autoritatea de lucru judecat, atunci când a stabilit un onorariu de 4800 lei + TVA pentru întreaga procedură.

Se mai arată că modificarea onorariului lichidatorului a intervenit după ce aceste sume au fost repartizate şi modalitatea de repartizare a creanţelor a fost cunoscută de judecătorul sindic.

Invocă în acest sens excepţia neretroactivităţii dispoziţiilor legale în timp, susţinând că atâta timp cât la repartizarea creanţelor a fost respectată ordinea de prioritate stabilită prin tabelul de creanţe dar şi dispoziţiile cuprinse în cele două hotărâri judecătoreşti date în puterea lucrului judecat, judecătorul sindic nu mai avea posibilitatea modificării  onorariului dar şi a tabelului definitiv de creanţe.

Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimata D.G.F.P. Harghita, se solicită respingerea recursului ca nefondat, menţinerea hotărârii judecătorului sindic ca temeinică şi legală. Susţine că pe parcursul procedurii de lichidare judiciară pornită împotriva debitoarei S.C. L. SRL, au fost încasate diferite sume de bani, pe care lichidatorul le-a folosit numai în interes personal atunci când a procedat la distribuirea lor, fiind acoperite parţial cheltuielile de rang 1, iar faţă de ceilalţi creditori nu s-a distribuit nicio sumă de bani. Distribuirea sumelor în favoarea lichidatorului au fost făcute contrar dispoziţiilor judecătorului sindic, care a stabilit nivelul maxim al onorariului lichidatorului de 4800 lei, pentru întreaga procedură.

Examinând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate şi în limitele prevăzute de art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea a constat că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa comercială nr. 2604 din 14 noiembrie 2008, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei S.C.L. SRL, ia prin sentinţa nr. 516 din 16 martie 2008,  judecătorul sindic dispune intrarea în faliment a debitoarei fiind numit administrator judiciar, respectiv lichidator judiciar, G.M.C. SPRL.

Prin dispoziţiile cuprinse în aceste hotărâri, s-a stabilit un onorariu în favoarea administratorului şi respectiv lichidatorului judiciar de 2000 lei/lună.

La data de 13 septembrie 2010, lichidatorul judiciar depune raportul final şi situaţia financiară, solicitându-i judecătorului sindic aprobarea raportului şi a se dispune  închiderea procedurii, în temeiul dispoziţiilor art. 132 alin.2 din Legea nr.85/2006.

În şedinţa publică din 13 septembrie 2010, judecătorul sindic constată că lichidatorul judiciar a afişat raportul final la uşa instanţei, îi pune în vedere acestuia să notifice raportul final împreună cu situaţie financiare fiecărui creditor şi să facă dovada notificării la termenul ce se va stabili.

În cadrul aceleiaşi şedinţe, s-a dispus convocarea adunării creditorilor pentru data de 25 octombrie 2010, în vederea punerii în discuţie a raportului final întocmit de lichidatorul judiciar stabilind totodată că eventualele obiecţiuni  se vor depune înainte cu 5 zile de la data  convocării.

Lichidatorul judiciar notifică raportul final împreună cu situaţia financiară fiecărui creditor, conform proceselor-verbale de îndeplinire a procedurii, şi în şedinţa publică din 25 octombrie 2010, lichidatorul judiciar susţine cererea de aprobare a  raportului final şi de închidere a procedurii.

Potrivit dispoziţiilor art. 129 din Legea nr. 85/2006, „după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecătorului sindic un raport final însoţit de situaţiile financiare finale; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor şi debitorului şi vor fi afişate la uşa tribunalului. Judecătorul sindic va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum  de 30 de zile de la afişarea raportului final. Creditorii pot formula obiecţii la raportul final, cu cel puţin 5 zile înainte de data convocării.

La data şedinţei, judecătorul sindic va soluţiona prin încheiere toate obiecţiunile la raportul final, îl va aproba, sau va dispune dacă este cazul modificarea corespunzătoare a acestuia…”.

Contrar acestor dispoziţii legale, la şedinţa publică din 25 octombrie 2010, judecătorul sindic dispune repunerea cauzei pe rol, citarea părţilor, pentru clarificarea situaţiei plăţilor făcute de către lichidator din disponibilităţile băneşti strânse în contul debitoarei.

Odată cu repunerea cauzei pe rol, îi pune în vedere lichidatorului judiciar să prezinte situaţia cheltuielilor ocazionate cu desfăşurarea procedurii şi repune părţile în  termenul de a formula obiecţiuni, obiecţiuni pe care le şi formulează creditoarea D.G.F.P. Harghita la data de 15 februarie 2011.

Având în vedere conţinutul raportului final, depus de lichidatorul judiciar, pentru şedinţa publică din 13 septembrie 2010, conţinut din care rezultă  justificarea  cheltuielilor ocazionate cu procedura insolvenţei, situaţia disponibilităţilor băneşti ale debitoarei şi a  bunurilor deţinute de către aceasta, împrejurarea că  împotriva raportului  nu au fost formulate obiecţiuni, instanţa de control apreciază că dispoziţia judecătorului sindic de repunerea cauzei pe rol  pentru ca lichidatorul judiciar să depună situaţia cheltuielilor ocazionate cu derularea procedurii insolvenţei este contrară dispoziţiilor art. 129 din Legea nr. 85/2006, care obligă  judecătorul sindic ca la termenul fixat pentru adunarea creditorilor, să soluţioneze obiecţiunile formulate la raportul final şi să aprobe raportul sau după caz, să dispună modificarea acestuia.

În condiţiile în care, aşa cum s-a arătat mai sus,  din cuprinsul raportului întocmit de lichidatorul judiciar, rezulta  situaţia bunurilor societăţii debitoare a disponibilităţilor băneşti,  modalitatea de distribuire a  acestor disponibilităţi cu respectarea  tabelului de creanţe, în sensul că  au fost repartizate  sumele obţinute în cadrul procedurii,  creanţelor de rang 1, că  raportul a fost însoţit de situaţiile financiare,  care au fost comunicate tuturor creditorilor conform proceselor verbale de îndeplinire a procedurii de afişare şi comunicare, nu era justificată nici repunerea creditoarei D.G.F.P. Harghita întru-un nou termen de  a formula obiecţiuni la raport, atâta timp cât, conţinutul raportului depus după  repunerea cauzei pe rol, nu a fost modificat şi  creditoarea  a avut posibilitatea  să  formuleze obiecţiuni la raportul depus iniţial pentru termenul stabilit în vederea convocării adunării creditorilor, respectiv 25 octombrie 2010.

Nici criticile aduse raportului final, în legătură cu modalitatea  repartizării  disponibilităţilor băneşti ale debitoarei de către lichidator, nu sunt justificate, atâta timp cât la repartizarea acestor sume  s-a avut în vedere dispoziţiile cuprinse  în hotărârile judecătoreşti intrate în puterea lucrului judecat şi aici se are în vedere sentinţa civilă nr. 2604 din 14 noiembrie 2008 şi nr.516 din 16 martie 2009, prin care este stabilit în favoarea administratorului şi respectiv lichidatorului judiciar un onorariu de 2000 lei/lună, sumele fiind repartizate cu respectarea  rangului de prioritate a creanţelor stabilite prin tabelul de creanţe, supus de altfel aprobării  judecătorului sindic.

În atare situaţie, se impune admiterea recursului formulat de către debitoarea S.C. L. SRL, în condiţiile art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct.9 Cod procedură civilă şi modificarea hotărârii judecătorului sindic, în sensul respingerii obiecţiunilor la raportul final, întocmit de lichidatorul judiciar, formulate de creditoarea D.G.F.P. Harghita, urmând să oblige judecătorul sindic să continue procedura cu etapele procedurale prevăzute de art. 129 şi art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.

Domenii speta

Spete similare