Fond funciar.Exercitarea caii de atac a recursului impotriva unei hotarari judecătoresti irevocabile. Exceptia de inadmisibilitate a recursului.

Cod de procedura civila-art. 299, art.377 alin.2

Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei

Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale- art. 6

Exercitarea unui nou recurs împotriva unei decizii prin care un alt recurs, declarat de aceeasi parte, fusese respins ca nefondat de o instanta constituita conform disp.art.17 din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judiciara si art. 5 din titlul XIII din Legea nr. 247/2005, apare ca fiind inadmisibila, legiuitorul român neacordând posibilitatea formularii unui recurs împotriva unei hotarâri irevocabile.

Admiterea exceptiei de inadmisibilitate nu este de natura sa aduca atingere principiului dreptului de acces la un tribunal, reglementat de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, unul dintre elementele fundamentale ale preeminentei acestui drept (pe care recurentul si l-a exercitat efectiv în fata instantelor anterioare) constituindu-l principiul unicitatii raporturilor juridice, care implica, printre altele, ca o solutie definitiva si irevocabila a oricarui litigiu nu trebuie rediscutata.

Curtea de Apel Ploiesti a fost învestita prin dosarul nr. 1274/204/2009 cu solutionarea recursului declarat de reclamantul DIA, în contradictoriu cu intimatii DD, DI, DI, IE, PV, DG, CLFFB si CMJSDPPTPH împotriva deciziei civile nr. 1688,  pronuntata de Tribunalul Prahova la data de 17 noiembrie 2009, prin care i s-a respins ca nefondat recursul declarat împotriva sentintei civile nr. 2575 pronuntata de Judecatoria Câmpina la data de 24.06.2009.

Intimatii DD si DI au invocat, pe calea întâmpinarii formulata conform disp.art. 115 Cod proc.civila, exceptia de inadmisibilitate a recursului, aratând ca recursul a fost declarat împotriva unei hotarâri irevocabile, pronuntata de tribunal într-un litigiu de fond funciar.

Exceptia de inadmisibilitate a recursului a fost admisa de catre Curtea de Apel Ploiesti, prin decizia civila nr. 360 din data de 26.04.2010, prin care a retinut urmatoarele :

Potrivit disp.art. 299 Cod proc.civila, sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotarârile pronuntate în apel si respectiv, hotarârile date în prima instanta fara drept de apel.

Totodata, la pct.4 al art. 377 alin.2 Cod proc.civila, legiuitorul român a prevazut expres ca hotarârile date în  recurs reprezinta hotarâri irevocabile, situatie în care, din coroborarea acestui text de lege cu disp.art. 299 Cod proc.civila, mentionate în paragraful precedent, se observa ca sistemul român de jurisdictie a statuat principiul unicitatii recursului, cu consecinta stingerii dreptului la aceasta cale, odata ce a fost exercitata.

În considerarea acestor argumente, în raport de dispozitiile expuse de art. 299 si respectiv de art. 377 alin.2 Cod proc.civila, reiese cu putere de evidenta ca posibilitatea legala a declararii mai multor recursuri este exclusa.

Pornind de la acest rationament juridic, Curtea a retinut ca în cauza supusa judecatii, recurentul-reclamant a declarat un nou recurs împotriva unei decizii prin care  un alt recurs, declarat de aceeasi parte, îi fusese respins ca nefondat de o instanta constituita conform disp.art. 17 din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecatoreasca si art.5 din titlul XIII din Legea nr. 247/2005.

În acest context, recurentul a înteles sa exercite calea de atac a recursului împotriva unei hotarâri judecatoresti irevocabile- decizia nr. 1688 pronuntata de Tribunalul Prahova la data de 17.11.2009- situatie în care, în raport de disp.art. 299 coroborate cu art. 377 alin.2 Cod proc.civila, calea de atac exercitata este inadmisibila, legiuitorul român neacordând posibilitatea formularii unui recurs împotriva unei hotarâri irevocabile.

Curtea a aratat ca aprecierea ca inadmisibila a prezentei cai de atac nu este de natura sa aduca atingere principiului dreptului de acces liber la justitie, reglementat de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, drept pe care recurentul din prezenta cauza si l-a putut exercita în mod efectiv, atât prin supunerea pretentiilor sale examinarii realizata de o instanta de judecata (Judecatoria Câmpina), cât si ulterior, prin exercitarea si respectiv solutionarea caii sale de atac de catre o alta instanta de judecata (Tribunalul Prahova).

Împrejurarea ca legiuitorul român a adoptat un act normativ special, Legea nr. 247/2005, prin care a stabilit ca împotriva hotarârilor pronuntate în litigiile funciare nu se poate exercita decât calea de atac a recursului, nu este de natura sa încalce disp.art. 6 din Conventie, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, statuând constant, în jurisprudenta sa, ca dreptul de acces la  tribunal nu este absolut, fiind susceptibil de limitari implicite prin legislatia nationala, statele dispunând în acest sens de o anumita marja de apreciere.

Totodata, Curtea a subliniat în motivarea sa, ca unul dintre elementele fundamentale ale preeminentei acestui drept îl reprezinta principiul unicitatii raporturilor juridice, care implica, printre alte consecinte, ca o solutie definitiva si irevocabila a oricarui litigiu nu trebuie rediscutata (Cauza Brumarescu contra României).

Raportat la aceste argumente de fapt si de drept, Curtea  a dispus în temeiul art. 137 Cod proc.civila rap.la art. 299 si art. 377 alin.2 Cod proc.civia, admiterea exceptiei inadmisibilitatii recursului, invocata de intimatii DD si DI si respingerea recursului declarat de reclamant ca inadmisibil.

Domenii speta

Spete similare