Acordarea sporului lunar de dificultate de 50% din salariul sau indemnizaţia corespunzătoare funcţiei pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică, alese sau numite, din administraţia publică centrală şi locală, prevăzut de art. 1 din o....

Acordarea sporului lunar de dificultate de 50% din salariul sau indemnizaţia corespunzătoare funcţiei pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică, alese sau numite, din administraţia publică centrală şi locală, prevăzut de art. 1 din O.U.G. nr. 136/ 2006 pentru completarea Legii nr. 263/ 2006 privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 209/ 2005 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul proprietăţii.

Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice a modificat sau abrogat (expres sau implicit) toate actele normative anterioare ce conţin dispoziţii contrare, astfel că pentru anul 2010 ( pentru când s-a acordat sporul lunar de dificultate prin dispoziţia contestată) nu se pot acorda decât sporurile şi indemnizaţiile menţionate expres în cadrul Secţiunii II a Legii nr.330/2009, articolele nr.18-23.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art.23 al.2 din Legea nr.330/2009, „suma sporurilor şi indemnizaţiilor individuale nu va depăşi 30% din salariul de bază, solda funcţiei de bază sau indemnizaţia lunară de încadrare”. Ca urmare, sporul de dificultate acordat într-un cuantum ce depăşeşte, singur sau adunat cu alte sporuri şi indemnizaţii, limita precizată este nelegal.

Decizia nr.478 din data de 3 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti - Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal

Reclamanta Institu?ia Prefectului Judeţului D. a chemat în judecată pe calea contenciosului administrativ pe pârâtul Primarul com. V., solicitând anularea parţială a dispozi?iei nr.59/29.01.2010 privind acordarea sporului de dificultate pentru membrii Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar şi a Legii nr. 10/2001, dispoziţie adoptată de pârât, prin care s-a acordat un spor de dificultate de 50 %  din indemnizaţia funcţiei primarului şi viceprimarului comunei V.

 Prin sentinţa nr. 1344 din 18 noiembrie 2010 Tribunalul D. a admis cererea formulată de Instituţia Prefectului Judeţului D., a anulat parţial dispoziţia nr. 59/29.01.2010 privind sporul de dificultate de 50%  pentru  aplicarea  Legii 18/1991.

Tribunalul a reţinut că, potrivit expunerii de motive pentru adoptarea Ordonanţei de urgenţă nr. 136/2006 din 22/12/2006, privind completarea Legii nr. 263/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul proprietăţii, în vederea susţinerii obiectivului de întărire a capacităţii instituţionale din administraţia publică locală şi centrală este necesară asigurarea unui cadru legal prin care să se elimine inechităţile create prin neacordarea unor drepturi de natură salarială persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică, alese sau numite, din administraţia publică locală şi centrală, implicate în mod direct în organizarea executării în concret a actelor normative din domeniul restituirii proprietăţilor, în special la nivelul primăriilor, în condiţiile în care salariaţii din subordinea acestora pot beneficia de spor lunar de dificultate.

Potrivit art. I alin.1 din aceeaşi lege , prin  derogare de la prevederile Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică, cu modificările şi completările ulterioare, persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică, alese sau numite, din administraţia publică centrală şi locală beneficiază lunar de un spor de dificultate de până la 50% din indemnizaţia corespunzătoare funcţiei respective sau din salariul de încadrare, în cazul în care sunt implicate în aplicarea  legii fondului funciar.

În această situaţie, tribunalul a apreciat că acest spor nu era un spor regular şi el putea fi acordat în mod real doar atunci când existau fonduri în bugetul local.

 Tribunalul a constatat însă, că, potrivit art.1 din Legea cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, aceasta  are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, stabilindu-se în mod imperativ că, începând cu data intrării în vigoare, în tot sau în parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului plătit din fondurile publice sunt şi rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege. Or, de la adoptarea acestei legi, prevederile privind sporul de dificultate pentru membrii Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar şi a Legii nr. 10/2001 nu se mai pot aplica, acestea fiind abrogate implicit.

Astfel, sistemul de salarizare reglementat prin lege are la bază, printre alte principii, conform art.3 alin.1 lit.b din lege şi principiul supremaţiei legii, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forţa legii.

Tribunalul a apreciat că, în cauză, prin raportare la normele legii privind salarizarea unitară, s-au stabilit drepturi de natură salarială fără respectarea acestui principiu al supremaţiei legii, printr-o simplă dispoziţie a Primarului Comunei V., care nu reprezintă o normă juridică de forţa legii.

Împotriva sentinţei a formulat recurs pârâtul Primarul Comunei V., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, întemeiat pe dispoziţiile  prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 şi de art. 3041 Cod procedură civilă.

Curtea a reţinut că motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă este neîntemeiat, din considerentele sentinţei recurate reieşind că hotărârea instanţei de fond cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, fără a exista contradicţie între considerente sau între considerente şi dispozitiv.

În ceea ce priveşte motivul de recurs privind interpretarea şi aplicarea greşită a legii, Curtea a considerat că este neîntemeiat.

Astfel, Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice a modificat sau abrogat (expres sau implicit) toate actele normative anterioare ce conţin dispoziţii contrare, astfel că pentru anul 2010 (pentru când s-a acordat sporul lunar de dificultate prin dispoziţia contestată) nu se pot acorda decât sporurile şi indemnizaţiile menţionate expres în cadrul Secţiunii II a Legii nr.330/2009, articolele nr.18-23.

Dispoziţiile art.22 al.1 din Anexa III a Legii nr.330/2009, conform cărora „funcţionarii publici au următoarele drepturi prevăzute de alte acte normative, al căror cuantum se suportă de la bugetul de stat, bugetul local sau, după caz, de la bugetul asigurărilor sociale de stat: indemnizaţiile stabilite pentru activităţi suplimentare la care sunt desemnaţi să participe în cadrul unor comisii organizate în condiţiile legii” sunt incidente doar în privinţa funcţionarilor publici, întrucât anexa III a Legii nr.330/2009 conţine reglementări specifice acestora. Ca urmare, acestea nu pot fi aplicate în cazul aleşilor locali sau personalului contractual – anexa nr.I a Legii nr.330/2009 neconţinând dispoziţii similare celor citate anterior, astfel că dispoziţia contestată este nelegală, întrucât prin aceasta s-a acordat sporul lunar de dificultate unor persoane care nu au calitatea de funcţionar public (primarul şi viceprimarul comunei).

Potrivit dispoziţiilor art.23 al.2 din Legea nr.330/2009, „suma sporurilor şi indemnizaţiilor individuale nu va depăşi 30% din salariul de bază, solda funcţiei de bază sau indemnizaţia lunară de încadrare”. Ca urmare, sporul de dificultate acordat într-un cuantum ce depăşeşte, singur sau adunat cu alte sporuri şi indemnizaţii, limita precizată este nelegal.

Prin dispoziţia contestată s-a dispus acordarea unui spor lunar de dificultate de 50% din salariul sau indemnizaţia corespunzătoare funcţiei, deci cu depăşirea limitei legale menţionate anterior, astfel că şi sub acest aspect dispoziţia este nelegală.

În consecinţă, faţă de dispoziţiile art.304 pct.7 şi 9, art.304 ind.1 şi art.312 al.1 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare