Procedura insolventei. Recursul creditoarei lipsit de interes în conditiile cesiunii de creante intervenita anterior. Vânzare bunuri ale debitoarei prin licitatie publica. Valabilitate

Procedura insolventei. Recursul creditoarei lipsit de interes în conditiile cesiunii de creante intervenita anterior. Vânzare bunuri ale debitoarei prin licitatie publica. Valabilitate

Legea nr. 85/2006, art. 116-117

 C.proc. civ. art. 504 si 509

Întrucât hotarârea recurata a fost pronuntata la data de 16.02.2009, iar recursul a fost declarat de catre creditoare la data de 26.03.2009, fata de data contractului de cesiune de creanta 23.01.2009 (prin care s-a cesionat creanta catre o alta societate), anterior datei pronuntarii hotarârii de catre instanta de fond si datei declararii recursului, opereaza exceptia lipsei de interes a creditoarei în declararea recursului.

Vânzarea bunurilor s-a facut prin licitatie publica în conditiile articolelor vânzarea bunurilor facându-se la a treia licitatie, la cel mai mare pret oferit, preturile fiind rezultatul raportului dintre cerere si oferta, prevederile Codului de procedura civila permitând vânzarea  la pretul cel mai mare obtinut, cu atât mai mult cu cât forma de vânzare a fost aprobata de adunarea generala a creditorilor si dispusa de judecatorul-sindic.

( Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala decizia comerciala nr.  305/11 Februarie 2010 )

Prin încheierea din 08.12. 2008 pronuntata de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr. 9116.2/87/2005, a fost respinsa cererea de încuviintare în principiu a interventiei în interes propriu, formulata de catre RLJ IPURL în calitate de lichidator al SC S SA N. Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca cererea de interventie în interes propriu este admisibila în cazul rejudecarii fondului dupa casare si numai în situatia în care casarea  cu trimitere s-a facut pentru necompetenta primei instante, în temeiul articolului 304 alin. 3 Cod procedura civila. Întrucât în speta, casarea s-a întemeiat pe dispozitiile articolului 304 alin. 5 Cod procedura civila, cererea de interventie în interes propriu nu este admisibila.

Prin sentinta comerciala nr.2 C/16.02.2009, pronuntata de  aceeasi instanta de fond, au fost respinse ca nefondate exceptiile tardivitatii si inadmisibilitatii contestatiilor împotriva proceselor - verbale de licitatie din 22.01.2007 si a actelor de adjudecare întocmite de D SPRL, precum si exceptiile lipsei capacitatii  procesuale de folosinta si de executie si a calitatii procesuale active a creditoarelor, Primaria Alexandria si Primaria Nanov. S-a luat act de cererile de renuntare la judecata  formulata de SC M SRL si SC J.G.V. R SRL, în faliment,  prin lichidatorul judiciar. Au fost respinse ca nefondate contestatiile formulate de catre creditoarele Primaria Nanov, Primaria Alexandria, SC A C SRL A, SC NDT B SRL, SC NDT S SRL împotriva proceselor-verbale de licitatie întocmite la 22.01.2007 de D SPRL si a actelor de adjudecare în dosarul nr.9116/87/2005 al Tribunalului Teleorman.  Au fost respinse ca nefondate contestatiile formulate de creditoarele P C N, SC NDT B SRL si  SC NDT S SRL împotriva raportului si planului de distribuire a sumelor depuse de D SPRL la data de 27.02.2007 în dosarul nr.9116/87/2005 al Tribunalului Teleorman, privind falimentul debitoarei SC SAIFCAR SA N.

S-a respins si cererea formulata de adjudecatarul SC C SRL,  cu sediul în Rosiori de Vede. Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca întrucât lichidatorul judiciar D IPURL nu a întocmit un raport privind  modul de îndeplinire a atributiilor, conform articolului 21 alin. 1 din Legea nr.85/2006, contestatiile erau în termenul legal pentru depunerea contestatie. Având în vedere ca stabilirea masurii de vânzare se face pe baza propunerii lichidatorului si ca întreaga activitate desfasurara de lichidator poate fi contestata conform articolului 24 alin.1 raportat la articolul 21 din Legea nr.85/2006, exceptiile inadmisibilitatii sunt nefondate.

În ce priveste exceptiile lipsei capacitatii procesuale de folosinta si executie si a calitatii procesuale active a creditoarelor P A si P N, s-a retinut ca acestea nu pot fi admise întrucât cele doua primarii au fost înscrise în tabelul definitiv al creantelor în calitate de creditoare.

Sub aspectul contestatiilor formulate, prima instanta a retinut ca sub aspectul contestatiilor împotriva proceselor verbale de licitatie încheiate la 22 ianuarie 2007 de catre D SPRL (fost BNP C SRL) si a actelor de adjudecare. Prima critica priveste pretul neserios si derizoriu obtinut ca urmare a licitatiei publice din 22 ianuarie 2007. Vânzarea prin licitatie publica a bunurilor debitoarei S.C. S SA a fost aprobata de adunarea creditorilor si dispusa de catre judecatorul sindic. Vânzarea prin licitatie publica se realizeaza conform dispozitiilor articolelor 500-523 Cod procedura civila.

Potrivit dispozitiilor art.509 alin.5 Cod procedura civila, în cazul în care nu este oferit nici pretul la care imobilul a fost evaluat, vânzarea se amâna la un alt termen, când licitatie va începe de la pretul de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat. Daca nu se obtine pretul de începere a licitatiei, la acelasi termen bunul va fi vândut la cel mai mare pret oferit.

Având în vedere ca adunarea generala a creditorilor nu a stabilit o valoare prag sub care lichidatorul nu poate sa adjudece bunurile debitoarei judecatorul sindic constata ca pretul la care au fost vândute bunurile imobile raspunde dispozitiilor legale anterior mentionate.

Ca atare, aceasta critica a fost considerata nefondata.

Contestatorii au aratat ca exista o alta oferta mai buna care asigura premisele unei negocieri directe.

Critica a fost apreciata ca neîntemeiata.

S.C. S SRL a depus în dosarul cauzei la data contestatiei o oferta de negociere directa pentru vânzarea în bloc a patrimoniului falitei.

Aceasta oferta nu putea fi acceptata de catre lichidator atâta timp cât metoda de vânzare prin licitatie publica a fost aprobata de Adunarea generala a creditorilor si încuviintata de judecatorul sindic.

Critica privind incompatibilitatea lichidatorului judiciar numit în dosarul nr.116/S/2005 al Tribunalului Teleorman, incompatibilitate constatata de catre Curtea de Apel Bucuresti în dosarul nr. 8299/2/2006 este neîntemeiata.

Prin decizia comerciala nr.128/RJ2007, Curtea de Apel Bucuresti a constatat starea de conflicte de interese în care se afla administratorul judiciar S.C. D SPRL, dispunându-se înlocuirea acestuia în temeiul art. 11 pct. e din Legea nr. 85/2006 si nu starea de incompatibilitate.

Potrivit dispozitiilor art. 21 alin.1 raportat la art. 19 alin.6 din Legea nr. 85/2006, sunt incompatibile cu calitatea de administrator judiciar, persoanele fizice care au calitatea de fondator - administrator, cenzor sau reprezentant al unui comerciant, persoana juridica, potrivit art.6 si art.138 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, executorii judecatoresti si persoanele fizice sau juridice carora le sunt aplicabile prevederile art.27 pct.1-9 Cod procedura civila.

Or, în speta, nu s-a facut dovada ca lichidatorul D SPRL se afla într-o stare de incompatibilitate la momentul organizarii licitatiei publice.

În realitate, D SPRL (fosta BNP C SRL) s-a aflat pâna la data de 19.06.2006 în stare de conflict de interese, deoarece avea în acelasi timp calitatea de lichidator la S.C. Beuca SA si calitatea de administrator judiciar la S.C. Saifcar SA (art. 30 pct. 3 din oua nr. 86/2006). Prin decizia Curtii de Apel Bucuresti a fost admisa cererea de înlocuire a administratorului judiciar BNP  C SRL, actuala D SPRL , si nu a lichidatorului judiciar.

Numirea lichidatorului judiciar s-a facut în alta etapa a procedurii, în care D SPRL nu se mai afla în stare de conficte de interse deoarece încetase calitatea de lichidator la SC B SRL.

Ca atare, la data de 22.01.2007, când au avut loc licitatiile publice, lichidatorul S.C. D SPRL nu se afla în stare de incompatibilitate si nici în stare de conflict de conflict de interese.

 Critica privind nerespectarea de catre lichidatorul judiciar a dispozitiilor art. 116 din Legea nr. 85/2006 în sensul ca vânzarea trebuie aprobata de adunarea creditorilor, legal convocata si ca nu s-a prezentat regulamentul de vânzare, este neîntemeiata.

Asa, cum s-a retinut anterior, vânzarea în bloc prin licitatie publica a fost aprobata de adunarea generala a creditorilor din data de 20 octombrie 2006 cu votul unanim al creditorilor prezenti care reprezentau 70% din totalul creantelor.

Este adevarat ca lichidatorul nu a prezentat un regulament de vânzare, dar aceasta lipsa nu atrage nulitatea licitatiei cât timp contestatorii nu au prezentat care este vatamarea cauzata prin lipsa regulamentului.

 Critica privind încalcarea dispozitiilor art. 117 din Legea nr.85/2006, în sensul ca lichidatorul judiciar desi a încercat o vânzare în bloc a bunurilor, în luna decembrie 2006 nu a prezentat comitetului creditorilor si nu a depus la grefa un raport privind modalitatile de vânzare, nu a convocat ulterior adunarea creditorilor, iar judecatorul nu a autorizat, prin încheiere motivata, fiecare propunere de vânzare, este neîntemeiata.

Asa cum s-a aratat anterior, lichidatorul judiciar a efectuat vânzarea prin licitatie a bunurilor din averea debitoarei S.C. S SRL si ca atare dispozitiile art. 117 din Legea nr.85/2006 nu sunt aplicabile, acestea referindu-se la vânzarea în bloc.

 Critica privind încalcarea dispozitiilor art. 118 din Legea nr. 85/2006 în sensul ca nu a fost notificata administratorul special propunerea de vânzare, nu este întemeiata.

Dispozitiile art. 118 din Legea nr. 85/2006 sunt aplicabile doar vânzarii directe a imobilelor debitoarei si nu vânzarii prin licitatie publica.

 Motivele de nulitate a licitatiei invocate de lichidatorul RLJ - SPRL la cuvântul pe fond privind nedepunerea cautiunii si participarea la licitatie a S.C. H O C SRL fara a avea drept deoarece este actionar la S.C. S SA , sunt nefondate.

 Nedepunerea cautiunii înainte de desfasurarea licitatiei nu a fost retinuta, deoarece din actele dosarului, rezulta ca adjudecatarii au depus file CEC prin care au platit cautiunea ceruta de lege.

Este adevarat ca sumele respective au fost înregistrate în contul de lichidare la datele ulterioare vânzarii prin licitatie, dar acest lucru s-a datorat procedurilor bancare.

Aspectul ca filele CEC nu faceau si dovada ca adjudecatarii aveau disponibilul necesar pentru plata cautiunilor este lipsit de relevanta atâta timp cât acestea au platit integral pretul stabilit prin procesul verbal de licitatie.

 Participarea S.C. H O C SRL la licitatie fara sa aiba acest  drept deoarece era actionar al falitei S.C. S SA, detinând 28% din actiuni nu a fost retinuta deoarece nu exista reglementare legala care sa interzica participarea unui actionar la licitatia organizata pentru vânzarea bunurilor debitoarei falite. 

Art. 507 alin.2 Cod procedura civila, interzice participarea la licitatie a debitorului, personal si nici prin alte persoane. S.C. A SRL a participat la licitatie în calitate de tert, desi era creditor al falitei. În aceasta calitate, potrivit art. 510 alin.2 Cod procedura civila  trebuia sa achizitioneze imobilul la un pret de cel putin 75% din cel la care imobilul a fost evaluat.

Sustinerea este neîntemeiata deoarece din tabelul definitiv al creantelor nu rezulta ca S.C. A SRL era un creditor al debitoarei. Referitor la contestatiile formulate de creditorii P N, S.C. NDT S SRL împotriva raportului si planului de distributie a sumelor depuse de D SPRL la 27.02.2007 în dosarul nr. 9116/87/2005 privind falimentul debitoarei S.C. S SA, judecatorul sindic a retinut ca acestea sunt nefondate din urmatoarele considerente:

Contestatiile se întemeiaza pe doua motive: preturile obtinute de catre lichidatorul D SPRL prin licitatia din 22 ianuarie 2007 au fost derizorii, în raport cu oferta S.C. S SRL pe de o parte, iar actele întocmite de lichidator sunt nule absolut în raport cu decizia nr.128R12007 a Curtii de Apel Bucuresti.

Asa cum s-a aratat anterior, preturile la care au fost vândute prin licitatie publica sunt rezultatul raportului cerere-oferta, dispozitiile art. 509 Cod procedura civila permitând vânzarea la pretul cel mai mare obtinut. 

Este adevarat ca oferta de vânzare directa propusa de catre S. C. S SRL era mai mare decât suma obtinuta prin vânzarea la licitatie publica, dar aceasta forma de vânzare a fost aprobata de catre adunarea generala a creditorilor si dispusa de judecatorul sindic.

Art. 116 alin.2 din Legea nr.85/2006 permite lichidarea bunurilor debitoarei printr-o combinatie între vânzarea bunurilor prin licitatie publica si negocierea directa, dar aceasta metoda de vânzare trebuia aprobata de adunarea generala a creditorilor.

În ce priveste nulitatea absoluta a actelor întocmite de lichidatorul judiciar D SPRL, ramân valabile argumentele prezentate anterior, potrivit carora lichidatorul nu se afla în stare de incompatibilitate.

Aspectul ca ulterior întocmirii raportului si planului de distribuire a sumelor, lichidatorul D SPRL a fost înlocuit de judecatorul sindic, cu lichidator RLJ IPURL Alexandria este lipsit de relevanta.

Referitor la cererea formulata de S.C. C I SRL privind prelungirea termenului pentru efectuarea platii pretului imobilului adjudecat la licitatie, judecatorul sindic constata ca aceasta este nefondata.

Împrejurarea ca adjudecatarul nu are suficiente lichiditati pentru plata pretului, fiind necesara contractarea unui împrumut bancar, nu constituie un motiv de prelungire a termenului de plata, în raport cu dispozitiile art. 512 alin.1 Cod procedura civila.

Împotriva sentintei comerciale au declarat recurs în termenul legal si motivat, debitoarea SC SAIFCAR SA N PRIN LICHIDATOR JUDICIAR AMT S I SPRL C si creditoarea P C N, debitoarea declarând recurs si împotriva încheierii din data de 08.12.2008.

În motivele de recurs, debitoarea a solicitat admiterea cererii de interventie în interes propriu formulata de catre aceasta, precum si modificarea în parte a sentintei comerciale recurate, în sensul admiterii contestatiilor împotriva proceselor-verbale de licitatie  întocmite la 22.01.2007 de catre  D SPRL Si a actelor subsecvente în dosarul nr.9116/87/2005 al Tribunalului Teleorman, precum si admiterea contestatiilor împotriva raportului si a planului de distribuire a sumelor depuse de D SPRL la data de 27.02.2007 în dosarul nr. 9116/87/2005.

S-a mai solicitat si înlaturarea dispozitiilor instantei de fond, prin care s-a luat act de renuntarea la judecata formulata de SC M SRL.

S-a apreciat de catre recurenta  debitoare ca în mod corect a formulat cererea de interventie în interes propriu, în fata primei instante, înainte de închiderea dezbaterilor, potrivit articolului 50 alin. 2 Cod procedura civila.

Recurenta  debitoare a mai invocat ca:

 - garantiile de participare la licitatie au fost achitate ulterior datei la care s-au desfasurat licitatiile propriu-zise, respectiv 22.01.2007, încalcându-se dispozitiile articolului 506 (1) Cod procedura civila ;

- SC H O C SRL a participat la licitatie fara a avea acest drept, fiind actionar al SC SAIFCAR SA N si detinând 28 % din capitalul  debitoarei;

- SC A SRL  a participat la licitatie în calitate de tert ofertant, desi în realitate era creditor al falitei;

- motivele  invocate de creditori privind pretul neserios si derizoriu obtinut în urma licitatiilor publice din 22.01.2007, starea de incompatibilitate a fostului lichidator D IPURL si nerespectarea conditiilor de publicitate prevazute de Codul de  procedura civila;

- în mod gresit s-a luat act de cererea de renuntare din partea SC M SRL;

- judecatorul care a  pronuntat sentinta recurata a mai pronuntat a hotarâre judecatoreasca în dosarul nr.2368/87/2008 al Tribunalului Teleorman, fiind incompatibil sa se mai pronunte în dosarul nr. 9116/87/2005.

În drept, recursul debitoarei a fost întemeiat pe dispozitiile articolului 304 pct. 9 si 3041 Cod procedura civila .

În motivele de recurs, creditoarea P C N critica solutia instantei de fond doar cu privire la fondul cauzei, solicitând admiterea contestatiei recurentei creditoare si constatarea nulitatii absolute a proceselor-verbale de licitatie, cu restabilirea situatiei anteriore. S-a invocat ca:

- în mod gresit tribunalul a stabilit ca în cauza,  fostul lichidator judiciar nu s-a aflat într-o vadita stare de incompatibilitate, ci numai de conflict de interese;

- prima instanta a retinut gresit ca garantiile de participare la licitatii ar fi fost achitate de catre adjudecatari anteriori datei licitatiei 22.01.2007;

- s-au încalcat dispozitiile articolului  507 alin. 2  Cod procedura civila, articolului 1444 din Legea nr. 31/1990, întrucât instanta de fond a retinut ca SC H O C SRL putea sa participe  la licitatie, în cauza existând interdictia debitorului de a participa la licitatii personal sau prin alte persoane;

- în speta, prezumtia de frauda este generata si de participarea SC A SRL  la licitatia din 22.01.2007, întrucât lichidatorul judiciar a permis ca acest  adjudecatar sa cumpere la licitatie bunul la cel mai bun pret, în conditiile în care era creditor chirografar al falitei si nu putea sa adjudece bunul licitat decât în conditiile în care ar fi platit 75 % din pretul  la care imobilul a fost evaluat.

În drept, recursul creditoarei a fost întemeiat pe dispozitiile articolului 299 si urmatoarele din Codul procedura civila.

S-au formulat întâmpinari de catre SC A SRL, H O SRL A si D IPURL.

Examinând recursurile declarate de catre debitoarea SC S SA N PRIN LICHIDATOR JUDICIAR AMT S I SPRL C si creditoarea P C N în raport cu actele  si lucrarile dosarului, cu motivele de recurs  invocate, cu dispozitiile articolului 3041 Cod procedura civila, ale Legii nr.85/2006 privind procedura insolventei, ale articolului 137 Cod procedura civila si celelalte prevederi legale incidente în speta, Curtea a retinut urmatoarele:

În ce priveste recursul declarat de creditoarea P C N, în sedinta din 11.02.2010, instanta de recurs a  invocat din oficiu exceptia lipsei de interes.

Interesul (folosul practic) trebuie  sa fie legitim, juridic (în legatura cu pretentia formulata), nascut si actual (respectiv sa existe la momentul când se exercita  dreptul la  actiune), personal si direct ( folosul practic sa-l vizeze pe cel care recurge la forma procedurala).

 În speta, prin contractul de cesiune de creanta nr.34/23.01.2009 încheiat între P C N si SC V M SRL, a fost cesionata creanta în valoare totala de 60.402 lei de catre P N, în calitate de cedent, catre cesionara SC V M SRL, fiind transmis doar dreptul de creanta, nu si dreptul litigios.

Având în vedere ca hotarârea recurata a fost pronuntata la data de 16.02.2009, iar recursul a fost declarat de catre creditoarea  P C N la data de 26.03.2009, fata de data contractului de cesiune de creanta 23.01.2009 (prin care s-a cesionat creanta catre SC V M SRL), anterior datei pronuntarii hotarârii de catre instanta de fond si datei declararii recursului, în speta opereaza exceptia lipsei de interes a creditoarei P  C N în declararea prezentului recurs.

Sub aspectul recursului declarat de catre debitoarea SC SAIFCAR SA  PRIN LICHIDATOR JUDICIAR AMT S I SPRL C, Curtea apreciaza ca acesta este nefondat, având în vedere urmatoarele considerente:

Solutia pronuntata de prima instanta de fond  prin încheierea atacata din 08.12.2008 este legala si temeinica, întrucât, asa cum corect a retinut  si instanta  de fond, potrivit articolului 50 alin. 2 Cod procedura civila, cererea de interventie în interes propriu se poate face numai în fata primei instante, si înainte de închiderea  dezbaterilor.

În dosarul nr.116/S/2005 s-a pronuntat sentinta comerciala nr.383/23.11.2007 a Tribunalului Teleorman, care a fost casata prin decizia comerciala nr.403/R/2008 a Curtii de Apel Bucuresti cauza fiind trimisa spre rejudecare, motivat de faptul ca judecata nu s-a facut în Camera de Consiliu.

În privinta admisibilitatii interventiei principale în cazul rejudecarii dupa casare, ca efect al  admiterii recursului, se disting mai multe situatii, între care si aceea a cazului în care casarea cu trimitere s-a facut pentru necompetenta primei instante, rejudecarea fondului dupa casare echivalând cu o judecata în prima instanta, astfel încât interventia principala  poate fi depusa pâna la închiderea dezbaterilor.

În speta însa, nu suntem într-o astfel de situatie, casarea cu trimitere facându-se pentru alt motiv decât cel al necompetentei primei instante, considerente pentru care în mod corect instanta de fond a retinut ca cererea de interventie în interes propriu trebuia formulata pâna la închiderea dezbaterilor în dosarul nr.116/S/2005, în care s-a pronuntat sentinta comerciala nr.382 din  23.11.2007.

În ce priveste criticile aduse sentintei recurate, primul motiv de recurs este nefondat. Astfel, garantia  de participare a fost achitata cu fila CEC retinuta de lichidator, emisa anterior licitatiei. Din cauza procedurilor bancare, decontarea s-a facut ulterior, aspect  nerelevant, întrucât garantia a fost legal achitata si anterior licitatiei, cu o fila CEC , ca instrument  de plata.

Nefondat este si cel de-al doilea motiv de  recurs.

În conformitate cu dispozitiile articolului 507 alin. 2 Cod procedura civila, debitorul nu poate licita nici personal, nici prin alte persoane. În speta, SC H O SRL nu este debitoarea falita, ci este actionara a debitoarei, iar dispozitiile legale nu interzic expres, prin  norme imperative, participarea la licitatia organizata pentru vânzarea bunurilor debitoarei falitei a unui actionar.

Dispozitiile articolului 507 alin. 2 Cod procedura civila se refera la faptul ca debitorul nu poate participa la licitatie personal sau prin persoane interpuse, nefiind cazul în speta a niciuneia dintre situatii.

Nefondate sunt si criticile aduse prin cel de-al treilea motiv de recurs, întrucât din tabelul definitiv consolidat al creantelor împotriva debitoarei SC S SA nu reiese ca SC A SRL era un creditor al debitoarei falite.

Criticile invocate prin cel de-al patrulea motiv de recurs sunt de asemenea nefondate. Cum corect a retinut si prima instanta, vânzarea bunurilor s-a facut prin licitatie publica în conditiile articolelor 116-117 din Legea nr.85/2006 raportat la dispozitiile articolelor 504 si 509 Cod procedura civila, vânzarea bunurilor facându-se la a treia licitatie, la cel mai mare pret oferit, preturile fiind rezultatul raportului dintre cerere si oferta, prevederile articolului 509 Cod procedura civila permitând vânzarea  la pretul cel mai mare obtinut. Trebuie  avut în vedere si faptul ca forma de vânzare a fost aprobata de adunarea generala a creditorilor si  dispusa de judecatorul-sindic.

În ce priveste starea de incompatibilitate  a lui D IPURL, Curtea retine ca prin decizia comerciala  nr.128 R/26.01.2007 a  Curtii de Apel Bucuresti a fost admisa cererea de înlocuire a administratorului judiciar SC BNP C SRL (în prezent D SPRL), iar licitatiile au fost organizate de catre acesta, în calitate de lichidator judiciar, numit prin sentinta comerciala 941/11.09.2006.

La momentul organizarii licitatiei, 22,01,2007, acesta nu  se afla în stare de incompatibilitate, iar prin decizia Curtii nu s-a constatat starea de incompatibilitate, ci doar s-a dispus înlocuirea acestuia.

Nu are relevanta faptul ca ulterior întocmirii raportului si planului de distribuire a sumelor, lichidatorului D SPRL a fost înlocuit de judecatorul-sindic cu lichidatorul RLJ IPURL A.

Curtea mai retine ca la 22.01.2007, lichidatorul nu se mai afla în stare de incompatibilitate (articolul 30 alin. 3 din OUG nr.86/2006) întrucât prin încheierea din 04.12.2006 pronuntata în dosarul nr. 2/S/2005, a renuntat la calitatea de lichidator judiciar al debitoarei SC A B SA.

Motivul cinci de recurs este nefondat. Legal, instanta de fond a luat act de cererea de renuntare la judecata formulata de catre SC M SRL,  în temeiul dispozitiilor articolului 246 Cod procedura civila, la filele 125 din dosarul de fond fiind depusa cererea  de renuntare formulata de catre societate în scris, purtând semnatura si stampila societatii. Astfel nu opereaza dispozitiile articolului 69 alin.1 Cod procedura civila, invocate de recurenta, întrucât procura speciala este necesara doar în situatia în care renuntarea la judecata ca act procedural de dispozitie, nu s-ar fi facut de catre parte, ci prin mandatar,  nefiind însa cazul în speta.

În ce priveste, ultimul motiv de recurs, prin care se invoca incompatibilitatea judecatorului care a pronuntat hotarârea recurata, pentru aspectele detaliate în cadrul acestui motiv de recurs, Curtea retine ca exceptia incompatibilitatii este o exceptie de procedura, absoluta, putând fi invocata de oricare dintre  parti, în orice stare a pricinii, cauzele de incompatibilitate  fiind  de stricta interpretare si neputând fi extinse prin analogie.

Motivul de incompatibilitate nu a fost întemeiat în drept, invocându-se ca prin sentinta comerciala nr.559/24.11.2008, pronuntata în dosarul nr.2368/87/2008 s-a admis în parte cererea  formulata de SC DSS G SRL (cea care a efectuat paza locatiilor ce au facut obiectul licitatiilor din 22.01.2007) si s-a dispus ca plata serviciilor de paza sa fie facuta de catre SC SAIFCAR SA prin lichidator.

Prin sentinta recurata, s-au respins contestatiile formulate împotriva licitatiilor din 22.01.2007, apreciindu-se ca proprietarii  locatiilor ce au facut obiectul licitatiior din 22.01.2007 sunt adjudecatarii, desi prin sentinta nr.559/2008, SC SAIFCAR SA a fost obligata sa suporte cheltuieli cu paza locatiilor în calitate de proprietar, dupa data de 22.01.2007.

Desi s-a invocat incompatibilitatea, motivele mai sus- expuse nu se încadreaza între cauzele de incompatibilitate de stricta interpretare, reglementate de dispozitiile articolului 24 Cod procedura civila.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozitiilor articolului 312 alin. 1 Cod procedura civila, Curtea a respins ca lipsit de interes recursul declarat de catre creditoarea  P C N, si ca nefondat recursul declarat de catre debitoarea SC SAIFCAR SA N prin lichidator judiciar AMT S I SPRL, luând act ca intimata SC A SRL solicita cheltuieli de judecata pe cale separata. ( C.M.N.)

Domenii speta

Spete similare