Brevet de inventie. Actiune în anulare. Calitatea procesuala activa a titularului de brevet.

Brevet de inventie. Actiune în anulare. Calitatea procesuala activa a titularului de brevet.

Legea nr. 64/1991, art.54 alin.1, art.56 alin.2

Potrivit art.54 alin.1 lit.a din Legea nr.64/1991: "Un brevet de inventie acordat de OSIM, precum si un brevet european cu efecte în România pot fi anulate, la cerere, daca se constata ca: obiectul brevetului nu este brevetabil, potrivit art. 7 - 10, 12 si 13".

Conform art.56 alin.2 din acelasi act normativ: "Un brevet nu poate fi revocat sau anulat, în tot sau în parte, fara ca titularul sa aiba posibilitatea sa prezinte observatii asupra revocarii sau anularii si sa aduca într-un termen rezonabil modificarile sau rectificarile admise de lege si de regulamentul de aplicare a prezentei legi".

În absenta unei interdictii expres instituite de legiuitor în privinta titularului unui brevet de inventie, nu exista temei spre a se interpreta normele juridice enuntate într-un sens contrar regulii mentionate, respectiv în sensul ca titularul ar fi lipsit în orice situatie de dreptul de a invoca nevalabilitatea propriului titlu de proprietate industriala.

Obligativitatea participarii titularului în orice proces care priveste anularea (sau revocarea) unui brevet de inventie - instituita prin art.56 alin.2 din Legea nr.64/1991 - nu îl situeaza pe acesta, în mod necesar, în pozitia de persoana atrasa/chemata în judecata de un reclamant care sa fie tert fata de procedura eliberarii respectivului brevet. (Decizia civila nr. 242A din data de 28 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala)

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Neamt - Sectia Civila, reclamanta SC A.T.P.R. SA a chemat în judecata pe pârâtii A.P., B.M., C.P., D.V., D.M., I.D., M.V., S.I., T.V., B.V., B.M., G.C., S.G., T.V., B.R.D., C.C., F.I., F.S. si  OSIM, solicitând anularea brevetului de inventie nr.117862 si anularea contractului de cesiune nr. 1/23.05.2001, cu cheltuieli de judecata.

În motivare, reclamanta a aratat ca un brevet poate fi anulat daca obiectul acestuia nu este brevetabil, potrivit art. 7-10, 12, 13 din lege. Astfel, obiectul brevetului este lipsit de noutate. Fata de stadiul tehnicii la momentul respectiv, instalatia la care se refera brevetul nu reprezinta o inventie, neavând elemente tehnice esentiale distinctive si nefiind susceptibila de a genera efecte tehnice noi sau superioare fata de instalatiile utilizate pâna la momentul respectiv. Instalatia în discutie prezinta efecte pe plan economic, concretizate în reducerea, într-o oarecare masura, a unor costuri, însa inventia  este lipsita de activitate inventiva.

Doctrina este unanima în a aprecia ca lipseste activitatea inventiva în ipoteza în care pretinsa inventie solutioneaza o problema vizând "economisirea de materiale sau energie, optimizarea dimensiunilor sau reducerea preturilor de cost, fara a se obtine efecte tehnice noi sau superioare".

A mai sustinut reclamanta ca este lovit de nulitate absoluta contractul de cesiune, având în vedere nulitatea brevetului - obiect al contractului, dar si cauza falsa a contractului, ca si incidenta erorii obstacol  la încheierea actului, în acest context, reclamanta sustinând ca a contractat având convingerea ca va deveni titularul unui brevet.

În drept, au fost invocate dispozitiile art. 7-10, art.54 din Legea nr.64/1991 privind brevetele de inventie.

Prin întâmpinare, pârâtii au solicitat declinarea cererii de anulare a brevetului de inventie în favoarea Tribunalului Bucuresti. Procedura de anulare a brevetului de inventie are o reglementare speciala, derogatorie de la dreptul comun, iar potrivit art. 55 Legea nr. 64/1991, cererea de anulare a brevetului de inventie se judeca de Tribunalul Bucuresti.

Prin sentinta civila nr. 420/C/15.04.2009, Tribunalul Neamt - Sectia Civila a admis exceptia necompetentei materiale si a declinat competenta de solutionare a cererii formulate de reclamanta SC A.T.P.R. SA având ca obiect anularea brevetului de inventie, în favoarea Tribunalului Bucuresti.

Pricina a fost înregistrata la data de 05.05.2009, pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a V-a Civila.

În sedinta publica din data de 26.11.2009, instanta a invocat din oficiu exceptia lipsei calitatii procesuale active a titularului brevetului în actiunea în anulare, iar pârâtii persoane fizice au invocat exceptia lipsei interesului în declansarea actiunii.

Prin sentinta civila nr. 1392/03.12.2009, a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale active, cu consecinta respingerii actiunii formulate de reclamanta SC A.T.P.R. SA ca fiind formulata de o persoana lipsita de calitate procesuala activa. A fost respinsa, ca neîntemeiata, exceptia lipsei interesului - exceptie invocata de pârâtii persoane fizice.

Pentru a dispune astfel, instanta a retinut în esenta ca:

Reclamanta este titularul brevetului de inventie a carui anulare se solicita, cererea fiind întemeiata, în drept, pe dispozitiile art.54 alin.1 lit.a din Legea nr.64/1991. Actiunea în anulare a fost formulata pe calea cererii reconventionale în dosarul Tribunalului Neamt, dupa ce autorii inventiei au declansat actiunea în obligarea societatii titulare a brevetului la plata drepturilor patrimoniale, derivate din cesiunea brevetului.

Reclamanta a solicitat, ca efect al anularii brevetului de inventie, si anularea contractului de cesiune nr.1/23.05.2001, încheiat între parti, contract având ca obiect cesiunea de catre inventatori a dreptului la acordarea si eliberarea brevetului societatii P. SA Roman, devenita SC A.T.P.R. SA. Brevetul a fost eliberat acesteia din urma sub nr. 117862.

Reclamanta - titular al brevetului - sustine cererea de anulare a brevetului prin invocarea art.54 alin.1 lit.a din Legea nr.64/1991, apreciind ca, la data brevetarii inventiei nu erau îndeplinite cerintele art. 7, 8, 9 din aceeasi lege.

Actiunea în anulare are ca efect desfiintarea, cu efecte ex tunc, a brevetului de inventie, putând fi declansata pe toata durata de valabilitate a brevetului, cu exceptia situatiilor reglementate la art. 54 al 1 lit. d si e.

A retinut tribunalul ca reclamanta nu are, însa, calitatea de a solicita anularea brevetului al carei titular este. Din analiza dispozitiilor art. 54 alin.1 si 56 alin.2 ale Legii nr.64/1991 rezulta ca actiunea în anulare poate fi introdusa împotriva titularului brevetului, de orice persoana interesata, astfel ca, într-o cerere în anulare, doar titularul brevetului poate avea calitate procesuala pasiva.

Astfel, brevetul de inventie acordat de OSIM poate fi anulat, la cerere, anularea neputând fi dispusa fara ca titularul sa aiba posibilitatea sa prezinte observatii asupra anularii si sa aduca într-un termen rezonabil modificarile sau rectificarile admise de lege si de regulamentul de aplicare a acesteia.

Rezulta, asadar, ca titularul brevetului este persoana împotriva careia se declanseaza actiunea în anulare si nu cea care poate formula o astfel de actiune.

A apreciat instanta fondului ca interpretarea textelor de lege în sensul celor aratate mai sus este una logica, aceasta cu atât mai mult, cu cât aceeasi lege da dreptul titularului de brevet ca, în situatia în care nu mai doreste continuarea protectiei, sa se prevaleze de dispozitiile art. 38 din lege, renuntând, în tot sau în parte, la brevet.

Reclamanta a facut trimitere la regula de interpretare logica ubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus, apreciind ca s-ar adauga la lege daca titularul brevetului ar fi înlaturat din sfera persoanelor care pot declansa actiunea în anulare. Nu poate fi retinuta o atare aparare, date fiind dispozitiile art. 56 alin. 2 din lege, mai sus analizate.

Reclamanta a mai sustinut ca admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale active ar echivala si cu încalcarea accesului liber la justitie, conferit de art.21 din Constitutie, aparare nefondata, având în vedere ca, asa cum s-a subliniat anterior, orice titular de brevet poate renunta la dreptul sau, în contextul art. 38 din lege, iar titularii acestor drepturi  se pot adresa instantei pentru protectia drepturilor lor, conform art. 64 din Legea nr. 64/1991 si OUG nr. 100/2005.

Împrejurarea ca legiuitorul nu a prevazut dreptul titularului de a solicita anularea propriului sau brevet este una logica si deriva din prezumtia ca titularul unui astfel de drept nu s-ar putea regasi în situatia de a urmari desfiintarea dreptului sau, dându-i posibilitatea sa renunte la protectia acestuia.

Reclamanta a facut trimitere si la doctrina, sustinând ca potrivit acesteia orice persoana care justifica un interes legitim poate formula cererea în anulare. Aceasta sustinere este conforma dispozitiilor legii, însa, pentru motivele expuse anterior, titularul brevetului nu fac parte din categoria persoanelor interesate în declansarea unui astfel de actiuni.

În acest sens, cu referire la aprecierile doctrinei, instanta a retinut ca în lucrarea "Dreptul brevetului" - Vol. II - Editura Lumina Lex, Bucuresti 2007, autorii A. Strenc, B. Ionescu, Gh. Gheoghiu apreciaza ca, de lege ferenda, s-ar impune introducerea unei prevederi exprese în sensul posibilitatii procurorului, organismelor profesionale "si chiar titularului care, de buna credinta, a considerat si are argumente si probe temeinice ca brevetul de inventie este lovit de nulitate", sa promoveze actiunea în anulare.

Aceiasi autori fac trimite la doctrina franceza (pag. 324 a lucrarii mentionate), potrivit careia "cesionarul si beneficiarul unei licente pot intenta o actiune în anularea brevetului care face obiectul contractului de licenta sau cesiune, daca prin contract nu s-a prevazut o clauza de necontestare a brevetului".

A mai retinut instanta ca, în reglementarea Legii nr. 64/1991, o atare interpretare ar putea fi primita, daca respectivul contract de cesiune s-ar încheia dupa momentul acordarii brevetului. În speta însa, contractul de cesiune nr. 1/2001 s-a încheiat anterior eliberarii brevetului, cesionarul devenind titularul brevetului, astfel ca reclamanta nu are calitate procesuala activa nici din aceasta perspectiva.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.137 alin.1 Cod Proc.Civ., raportat la art.54 din Legea nr.64/1991, s-a constatat întemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale active.

Cum capatul de cerere având ca obiect anularea contractului de cesiune nr. 1/2001 este formulat ca accesoriu al cererii în anularea brevetului, acesta a avut soarta  principalului, conform principiului de drept "accesorium sequitur principalaem".

În ce priveste exceptia lipsei interesului - invocata de pârâtii persoane fizice - instanta a apreciat ca aceasta este neîntemeiata. Astfel, reclamanta justifica interesul, prin aceea ca pârâtii pretind drepturile patrimoniale rezultate din folosinta brevetului, astfel ca interesul reclamantei ar consta în  a se apara împotriva acestor pretentii. Chiar daca s-ar ridica problema caracterului legitim al acestui interes, instanta a apreciat ca reclamanta îsi justifica interesul în declansarea cererii.

Prin încheierea pronuntata de instanta fondului la data de 24.06.2010, a fost admisa cererea de îndreptare a erorii materiale formulata de petenta reclamanta, dispunându-se îndreptarea erorilor materiale strecurate în ultimul alineat al practicalei din 26.11.2009 si în al doilea alineat al practicalei sentintei civile nr. 1392/03.12.2009, în sensul ca dezbaterile au avut ca obiect exceptia lipsei calitatii procesuale active si exceptia lipsei de interes, asupra carora instanta a retinut cauza spre pronuntare, nu si asupra fondului cauzei, cum din eroare s-a consemnat.

Împotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta, aratând în esenta ca la data de 26.11.2009 prima instanta a acordat cuvântul partilor si a ramas în pronuntare exclusiv asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale active (invocate din oficiu de instanta) si asupra exceptiei lipsei interesului (invocata de catre intimatii persoane fizice).

Totusi, în mod eronat, atât în cuprinsul încheierii de sedinta din data de 26.11.2009, cât si în cuprinsul considerentelor sentintei apelate s-a retinut ca prima instanta ar fi acordat cuvântul partilor asupra fondului cauzei. Mentiunea în discutie este rezultatul unei erori.

Prima instanta a ignorat dispozitiile art. 54 alin.1 din Legea nr.64/1991 privind brevetele de inventie, art. 6 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative", precum si principiul ubi lex non distinguit nec nocere distinguere debemus si art. 21 din Constitutie.

S-a retinut în mod eronat ca titularul brevetului ar avea la dispozitie, exclusiv posibilitatea de a renunta, în tot sau în parte, la brevet, în baza dispozitiilor art.38 din Legea nr. 64/1991.

Considera apelanta ca are calitate procesuala activa, în calitate de persoana interesata fata de împrejurarea ca nicio dispozitie legala nu prevede faptul ca titularul brevetului nu ar putea, în situatii speciale în care are un interes în acest sens.

Potrivit art. 54 alin.1 din Legea nr.64/1991 "Un brevet de inventie acordat de OSIM, precum si un brevet european cu efecte în România pot fi anulate, la cerere, daca se constata ca: a) obiectul brevetului nu este brevetabil, potrivit art. 7-10, 12 si 13; (...)". În consecinta, aplicând principiul  conform  caruia  acolo  unde  legea  nu  distinge nici interpretului nu îi este permis sa o faca, din moment ce legiuitorul nu face nicio distinctie, rezulta ca orice subiect care justifica conditiile de exercitare a unei actiuni în justitie (printre care si interesul) poate promova o atare actiune.

Precizeaza apelanta ca doctrina a retinut constant ca: "Brevetul de inventie eliberat de OSIM poate fi anulat în tot sau în parte, la cererea oricarei persoane interesate, în cazul în care se constata ca la data înregistrarii cererii de brevet de inventie nu erau îndeplinite conditiile pentru existenta unei inventii brevetabile". Acelasi autor arata si ca: "Cererea de anulare se poate face în tot cursul duratei de valabilitate a brevetului si se judeca de catre Tribunalul Bucuresti. Cererea poate fi facuta atât pe cale principala, cât si pe cale reconventionala si poate fi formulata de catre orice persoana care justifica un interes legitim".

În speta, apelanta a demonstrat - în sustinerea acesteia - interesul legitim în promovarea actiunii, aspect pe care  instanta l-a retinut dealtfel, respingând exceptia lipsei interesului. Concret, deoarece pretinsei inventii îi lipsesc caracteristicile esentiale vizând noutatea si activitatea inventiva, rezulta ca apelanta a fost în eroare cu privire la însasi identitatea bunului incorporal vizat de Contractul de cesiune, eroare distrugatoare de vointa. În contextul în care brevetul este nul, ceea ce atrage si nulitatea contractului de cesiune (cerere ce formeaza obiectul unui dosar distinct), rezulta ca apelanta are interesul legitim de a evita diminuarea anuala a patrimoniului sau cu suma aferenta pretentiilor intimatilor persoane fizice reprezentând drepturi patrimoniale pretinse în baza contractului mentionat.

Considerentele primei instante sunt - în sustinerea apelantei - rezultatul interpretarii eronate a dispozitiilor art.54 alin.1 si art.56 alin.2 din Legea nr.64/1991, într-un sens restrictiv. O atare interpretare este lipsita de orice suport întrucât - astfel cum s-a argumentat anterior - calitatea de reclamant o poate detine orice persoana interesata, deci si apelanta, în masura în care demonstreaza un atare interes.

Faptul ca, de regula, titularul brevetului are calitate procesuala pasiva într-un litigiu privind anularea respectivului brevet nu echivaleaza cu interdictia ca acesta sa fie în anumite cazuri chiar titularul unei atare cereri. Referirea legiuitorului, în cuprinsul art. 56 alin.2 din Legea nr.64/1991, la faptul ca într-o actiune în anularea brevetului este obligatoriu ca acesta din urma sa îsi prezinte apararile nu justifica o interpretare contrara. Dispozitia în discutie reflecta doar intentia legiuitorului de a consacra expres obligatia ca titularul brevetului sa fie citat în procesul în cadrul caruia un tert solicita anularea brevetului, pentru a asigura premisele respectarii drepturilor primului.

Faptul ca legiuitorul a tratat, în cuprinsul Legii nr.64/1991, doar situatia tipica a titularului de brevet actionat în judecata de catre un tert, nu ofera suportul necesar concluziei în sensul ca titularul brevetului poate avea exclusiv calitatea de pârât. În speta suntem într-o situatie atipica, în cadrul careia societatea apelanta, titular al brevetului în urma cesiunii, este interesata în anularea acestuia fata de faptul ca obiectul sau nu reprezinta o veritabila inventie. În acest context, actioneaza în vederea limitarii prejudiciului înregistrat ca urmare a faptului ca anual i se pretind sume considerabile de bani de catre intimatii-pârâti.

Sustine apelanta ca referirea la opinia doctrinei nu justifica solutia primei instante, întrucât autorii respectivi trateaza problema calitatii procesuale active tot din perspectiva interesului, astfel încât instanta de fond a apreciat în mod eronat ca opinia în discutie ar sustine solutia dispusa în cauza, întrucât în speta apelanta justifica un atare interes.

Problema calitatii procesuale active a Ministerului Public si a organismelor profesionale (la care se refera autorii respectivi alaturi de titularul brevetului) reprezinta un aspect distinct de situatia din speta. Concret, prima instanta a ignorat faptul ca, în ceea ce priveste Ministerul Public, acesta are o legitimare procesuala activa speciala, limitata expres, prin art. 45 alin.1 Cod Proc.Civ., la anumite situatii (apararea intereselor minorilor, persoanelor puse sub interdictie etc.), legata de interesul public. În ceea ce priveste organismele profesionale, acestea nu pot actiona decât în limitele conferite de actele lor constitutive si de scopul pentru care au fost înfiintate. Astfel de limitari nu se regasesc în cazul apelantei.

Reproseaza apelanta primei instante si faptul ca a ignorat dispozitiile art.56 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative si de Titlul III, Cap. I, Sectiunea a 3-a ("Legiferarea") din Constitutie.

În acest sens sustine ca solutia apelata echivaleaza cu adaugarea la lege/modificarea legii dispozitiilor art.54 alin.1 din Legea nr.64/1991, norma care confera expres calitate procesuala activa oricarei persoane care ar justifica conditiile intentarii unei actiuni în justitie, printre care si interesul. Astfel cum s-a argumentat mai sus, art.56 alin.2 din Legea nr.64/1991 nu exclude de plano posibilitatea ca titularul brevetului sa promoveze o atare actiune, ci se refera la o ipoteza distincta, si anume anularea brevetului la solicitarea unui tert si stabileste o norma procedurala cu implicatii în ceea ce priveste principiul contradictorialitatii si al dreptului la aparare, în beneficiul titularului brevetului.

Solutia primei instante echivaleaza - în sustinerea apelantei - cu încalcarea dispozitiilor art. 21 din Constitutie care consacra accesul liber la justitie. Desi suntem în prezenta unui element care impune concluzia existentei unei erori cu privire la însasi identitatea bunului incorporal vizat de contractul de cesiune, apelanta nu ar putea actiona în sensul protejarii intereselor sale.

Arata apelanta ca trimiterea instantei la dispozitiile art.38 din Legea nr.64/1991 nu echivaleaza cu asigurarea unui mijloc de acces la justitie întrucât renuntarea la brevet ar avea efecte doar pentru viitor, si nu retroactiv. Or, interesul apelantei este de a obtine, subsecvent anularii brevetului, si anularea contractului de cesiune, tocmai datorita efectului retroactiv al nulitatii.

Mai sustine apelanta ca nu exista vreun temei legal pentru distinctia pe care prima instanta o face între situatia cesionarului unui brevet deja emis si situatia acestei parti, care a dobândit dreptul la depunerea cererii de brevet de inventie, la acordarea si eliberarea brevetului de inventie, precum si dreptul la invocarea prioritatii conventionale. Distinctia cu privire la momentul la care a intervenit cesiunea, din perspectiva calitatii procesuale active, este nejustificata în contextul în care, în ambele situatii, inventatorul îsi pastreaza aceasta calitate. Temeiul juridic al dobândirii brevetului de catre cesionar este acelasi în ambele ipoteze, si anume cesiunea. Rolul apelantei în procedura emiterii brevetului a fost unul pur formal, întrucât toate aspectele de ordin tehnic în relatia cu OSIM au fost gestionate de catre intimati, la fel ca si în cazul în care brevetul ar fi fost emis pe numele acestora si ulterior cesionat apelantei.

Un  alt repros facut de apelanta primei instante este în sensul ca hotarârea pronuntata se sprijina pe considerente contradictorii.

Astfel, se arata ca în sentinta apelata s-a retinut corect ca apelanta justifica interesul legitim în promovarea actiunii introductive, respingând exceptia lipsei de interes. În mod contradictoriu însa, prima instanta a retinut ca nu s-ar putea retine calitatea procesuala activa a apelantei reclamante întrucât nu ar face parte "din categoria persoanelor interesate în declansarea unei astfel de actiuni".

O alta critica sustinuta de apelanta este în sensul ca prima instanta s-a pronuntat asupra unor aspecte care nu formeaza obiectul prezentului litigiu (ultra petita), respectiv instanta a facut referire si la capatul de cerere privind anularea contractului de cesiune, capat de cerere care formeaza obiect al unui dosarul distinct aflat pe rolul Tribunalului Neamt.

În drept, s-au invocat dispozitiile: art. 282 si urmatoarele Cod Proc.Civ., art.551  din Legea nr.64/1991, precum si celelalte dispozitii legale la care s-a facut referire în cuprinsul apelului.

Apel legal timbrat.

Intimatii persoane fizice au formulat întâmpinare, pe aceasta cale sustinând caracterul nefondat al apelului formulat de apelanta-reclamanta SC A.T.P.R. SA.

Analizând apelul în raport de actele si lucrarile dosarului, de criticile formulate si de limitele stabilite prin art. 295 alin. 1 Cod Proc.Civ., Curtea retine urmatoarele:

Prima critica formulata de apelanta, care se refera la mentiunile eronat facute în încheierea de dezbateri din data de 26.11.2009 si în practicaua sentintei (mentiuni potrivit carora prima instanta ar fi acordat partilor cuvântul si pe aspectele care privesc fondul litigiului) a ramas fara suport în conditiile în care, prin încheierea pronuntata la data de 24.06.2010 prima instanta a dispus - în conformitate cu prevederile art. 281 Cod Proc.Civ. - îndreptarea respectivelor erori materiale. Ca efect al încheierii din data de 24.06.2010 - ce face corp comun cu hotarârea la care se refera - erorile semnalate au fost înlaturate, consemnarile din cuprinsul hotarârii fiind astfel în acord cu actele si faptele procedurale evocate de apelanta.

În ce priveste modalitatea prima instanta a facut interpretarea si aplicarea  prevederilor art.54 alin.1 si art.56 alin.2 din Legea 64/1991, Curtea constata ca aceasta este una restrictiva, straina de litera si spiritul acestor reglementari, dar si contrara regulii cu valoare de principiu potrivit careia sanctiunea nulitatii unui act juridic poate fi invocata de orice persoana care justifica un interes.

Potrivit art.54 alin.1 lit.a din Legea nr.64/1991 "Un brevet de inventie acordat de OSIM, precum si un brevet european cu efecte în România pot fi anulate, la cerere, daca se constata ca: obiectul brevetului nu este brevetabil, potrivit art. 7 - 10, 12 si 13".

Conform art.56 alin.2 din acelasi act normativ "Un brevet nu poate fi revocat sau anulat, în tot sau în parte, fara ca titularul sa aiba posibilitatea sa prezinte observatii asupra revocarii sau anularii si sa aduca într-un termen rezonabil modificarile sau rectificarile admise de lege si de regulamentul de aplicare a prezentei legi".

În absenta unei interdictii expres instituite de legiuitor în privinta titularului unui brevet de inventie, nu exista temei spre a se interpreta normele juridice enuntate într-un sens contrar regulii mentionate, respectiv în sensul ca titularul ar fi lipsit în orice situatie de dreptul de a invoca nevalabilitatea propriului titlu de proprietate industriala.

Obligativitatea participarii titularului în orice proces care priveste anularea (sau revocarea) unui brevet de inventie - instituita prin art.56 alin.2 din Legea nr.64/1991 - nu îl situeaza pe acesta, în mod necesar, în pozitia de persoana atrasa/chemata în judecata de un reclamant care sa fie tert fata de procedura eliberarii respectivului brevet.

Dupa cum se poate constata din continutul art.56, dispozitiile acestei norme sunt comune procedurilor care privesc anularea si respectiv revocarea brevetelor de inventie, nefiind facute distinctii sub aspectul cadrului procesual între cele doua tipuri de proceduri ce au o finalitate identica, si anume lipsirea de efecte a brevetului de inventie. Diferenta între cele doua tipuri de proceduri este data numai în momentul în care pot fi initiate, prin raportare la publicarea hotarârii OSIM de acordare a brevetului, astfel cum rezulta din prevederile art.55 alin.1 potrivit caruia "cererea de anulare se poate face dupa împlinirea termenului prevazut la art. 52, în care poate fi formulata o cerere de revocare (...)".

În ce priveste procedura revocarii, a carei reglementare se regaseste în art.52 din acelasi act normativ, legiuitorul stabileste în mod expres si neechivoc faptul ca "orice persoana are dreptul sa formuleze în scris si motivat, la OSIM, o cerere de revocare a brevetului de inventie, în termen de 6 luni de la publicarea mentiunii acordarii acestuia (...) ".

În masura în care s-ar da dispozitiilor art.56 alin.2 din Legea nr.64/1991 interpretarea restrictiva adoptata de prima instanta, ar însemna ca, si în cadrul procedurii de revocare, titularul inventiei supuse brevetarii sa se situeze exclusiv pe pozitia persoanei atrase în proces de un tert, situatie care ar veni în contradictie cu dispozitia expresa potrivit careia "orice persoana" este îndreptatita sa initieze un asemenea demers.

Dreptul de a prezenta observatii în procedura de anulare (posibilitatea data titularului, prin art.56 alin.2, de a aduce modificari sau rectificari nefiind de conceput dupa epuizarea procedurii în acordare a brevetului), ce îi este conferit prin norma mentionata, nu exclude posibilitatea ca însusi titularul sa conteste valabilitatea brevetului, în masura în care un asemenea demers corespunde unui interes propriu.

Reglementarea care confera titularului de brevet dreptul de a renunta la acest titlu nu poate constitui suportul interpretarii restrictive adoptate de instanta fondului odata ce efectele renuntarii nu se extind si asupra trecutului, astfel cum s-ar întâmpla în ipoteza în care s-ar constata operanta sanctiunea civila a nulitatii.

Mai mult decât atât, cele doua modalitati de încetare a efectelor brevetului comporta diferente de substanta în ce priveste premisele pe care le implica. În timp ce nulitatea este o sanctiune civila care presupune ca situatie premisa încalcarea unor norme juridice imperative în derularea procedurii de acordare a brevetului, renuntarea la brevet are ca premisa existenta unui brevet eliberat în acord cu normele juridice proprii procedurii în care acesta se elibereaza si vointa titularului de a se lipsi pentru viitor de protectia conferita de respectivul brevet.

Astfel cum reiese din considerentele anterior expuse, instanta fondului a facut o gresita aplicare a prevederilor art.54 alin.1 si art.56 alin.2 din Legea nr.64/1991, dând acestor norme în mod nejustificat o interpretare restrictiva, astfel ca nu poate fi primita sustinerea apelantei potrivit careia prima instanta ar fi modificat legea ori ar fi adaugat la aceasta.

Pe de alta parte, ipoteza în care instanta constata neîndeplinirea uneia dintre conditiile legal cerute pentru exercitiul actiunii civile nu este echivalenta îngradirii accesului la justitie conferit prin art.21 din Constitutia României, persoanele care initiaza actiuni în justitie având obligatia - potrivit cu exigentele art.41 si urmatoarele, art. 109 si art.129 alin.1 raportat la art. 723 alin. 1 Cod Proc.Civ. - de a justifica atât capacitatea juridica si legitimarea procesuala a persoanelor implicate în procesul declansat, cât si interesul în formularea cererii de chemare în judecata.

În speta, îndeplinirea conditiei interesului reclamantei a fost contestata de pârâtii persoane fizice, iar instanta fondului a decis ca aceasta conditie este satisfacuta, cu consecinta respingerii exceptiei lipsei de interes.

Aceasta hotarâre a instantei a intrat în puterea lucrului judecat, nefiind atacata cu apel (principal sau incident), situatie fata de care instanta de apel nu poate proceda la o reevaluare în privinta existentei interesului reclamantei în formularea cererii de anulare a brevetului de inventie al carei titular este chiar reclamanta.

Având în vedere ca, fata de considerentele expuse mai sus, existenta unui interes propriu al reclamantului în formularea unei cereri întemeiate pe dispozitiile art. 54 din Legea nr.64/1991 confera acestuia si legitimare procesuala activa în procedura judiciara având un asemenea temei legal, fata de constatarea primei instante (intrata în puterea lucrului judecat) în sensul ca apelanta-reclamanta SC A.T.P.R. SA justifica interesul (cu atributele necesare, de a fi personal, direct, legitim si actual) de a solicita anularea brevetului 117862, Curtea constata ca în mod eronat s-a retinut prin sentinta apelata lipsa calitatii procesuale active a reclamantei.

Pe cale de consecinta, în conformitate cu prevederile art.297 alin.1 Cod Proc.Civ. - retinând împrejurarea ca prima instanta a solutionat pricina fara a intra în cercetarea fondului - Curtea va admite apelul, urmând a dispune desfiintarea sentintei apelate în ce priveste solutia data exceptiei lipsei calitatii procesuale active si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.

Va fi pastrata dispozitia ce nu a fost atacata prin apelul pendinte, si anume aceea referitoare la respingerea exceptiei lipsei de interes.

2

Domenii speta

Spete similare