Revendicare imobiliara. Comparare de titluri. Necesitatea probarii identitatii dintre imobilul revendicat si imobilul ocupat de catre pârâti.

Revendicare imobiliara. Comparare de titluri. Necesitatea probarii identitatii dintre imobilul revendicat si imobilul ocupat de catre pârâti. Importanta probatoriilor administrate în cauza. Relevanta raportului de expertiza topografica si a relatiilor privind istoricul de adresa postala.

C.p.cv., art.295-296, art. 480 C.civ.

Actiunea în revendicare presupune dovedirea identitatii dintre imobilul revendicat si cel ocupat de catre pârâti. Prin probele administrate în cauza rezulta în mod indubitabil ca nu exista nici o  suprapunere între imobilul revendicat si imobilul ocupat de catre pârâti.

Se retine ca  reclamantul nu are titlu de proprietate  asupra imobilului  proprietatea pârâtei (dobândit în baza deciziei  nr. 14/2001 si în baza  contractului de vânzare-cumparare )  astfel ca  actiunea în revendicare  trebuie  respinsa.

Independent de lipsa identitatii dintre  bunul detinut de autorul reclamantului si bunul aflat în proprietatea pârâtei, instantele  trebuie sa tina seama de efectele pozitive  si negative ale  hotarârii judecatoresti irevocabile invocate de catre pârâta si nu pot sa  judece în alt mod aspectele ce au fost transate  printr-o hotarâre judecatoreasca  anterioara. Solutia de respingere a actiunii în revendicare nu  este rezultatul invalidarii  contractului de vânzare nr. 3377/1949 ci este rezultatul constatarii indubitabile a faptului ca  imobilul cumparat de autorul reclamantului  nu este imobilul  revendicat si aflat  în proprietatea pârâtei.

CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A IV A CIVILA

DECIZIA CIVILA NR. 265/10.03.2011, dosar nr.46799/3/2007

Prin  actiunea înregistrata  pe rolul Judecatoriei  Sectorului 3  Bucuresti sub nr. 679/301/12.06.2006 reclamantul  M.M. a chemat  în judecata  pe pârâtii  Primaria  Municipiului Bucuresti si Primaria sector 3, solicitând  instantei pronuntarea  unei hotarâri  care sa dispuna  obligarea pârâtelor la a-i lasa  în deplina proprietate  si posesie imobilul  situat  în Bucuresti,  str. Lipscani  nr. 65,  sector 3 compusa din teren si constructia  aferenta, cu cheltuieli de  judecata.

În motivarea actiunii reclamantul a  aratat  ca imobilul a fost dobândit  de autorul sau M.S. prin contractul de vânzare -cumparare nr. i ca acest imobil  a  trecut  în proprietatea  statului prin Deciziunea nr. 247/24.05.1952 a Sfatului Popular al Raionului Tudor Vladimirescu.

A mai aratat  reclamantul  ca, prin notificarea  din data de 1.02.2002 a solicitat  Primariei Municipiului Bucuresti restituirea  în natura, ocazie  cu care s-a format  dosarul administrativ, dar ca, desi  a formulat  numeroase  cereri, nu a  primit  un raspuns legal.

În drept cererea a fost întemeiata  pe dispozitiile  art.  480 si art. 481  Cod civil, art. 46 si  urm.  din  Legea nr. 10/2001, art. 112  si 274 Cod procedura  civila.

Prin sentinta civila nr. 3681/23.04.2007 pronuntata de Judecatoria sectorului 3 Bucuresti a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesual active a  reclamantului, a fost respinsa exceptia lipsei  calitatii procesual pasive a Primariei  Municipiului Bucuresti si  a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesual pasive a pârâtilor  Primarul General al Municipiului Bucuresti, CGMB,  Primarul Sectorului 3 si Consiliul Local al sectorului 3 Bucuresti,  actiunea principala formulata împotriva acestor pârâti fiind  respinsa  pentru lipsa calitatii procesual pasive. De asemenea a fost admisa exceptia inadmisibilitatii  actiunii principale si a cererilor de interventie  formulate în contradictoriu cu  Primaria  Municipiului Bucuresti si pârâta C.P., acestea fiind respinse, ca inadmisibile.

Prin decizia civila nr. 1304  A din 26.10.2007  pronuntata de Tribunalul  Bucuresti Sectia a III-a Civila a fost admisa exceptia necompetentei  Judecatoriei sectorului 3 Bucuresti, a fost anulata sentinta civila nr. 3681/23.04.2007  si a  fost trimisa cauza spre repartizare aleatorie  uneia dintre sectiile civile ale Tribunalului Bucuresti, retinându-se competenta acestei instante în fond.

Prin sentinta civila nr. 1003/6.07.2009  Tribunalul Bucuresti Sectia a IV-a Civila a respins ca neîntemeiate  actiunea formulata de reclamant  si cererile de interventie principale  formulate de intervenienti.

Pentru a hotarî astfel,  tribunalul a retinut ca  dupa precizarea  si modificare actiunii, obiectul prezentei cereri de chemare în judecata îl reprezinta actiunea în revendicare pe calea dreptului comun prin care reclamantul si intervenientii principali,  mostenitori ai autorului M. S., conform  certificatului de mostenitor .,  invocând ca titlu de proprietate contractul  de vânzare - cumparare ., precum si notificarea formulata în baza Legii nr. 10/2001, au solicitat obligarea pârâtei  C.P. la lasarea în deplina proprietate  si posesie  a imobilului situat în Bucuresti, str. Lipscani nr. compus din teren  si constructie  aratând ca acest imobil este nelegal ocupat de pârâta care invoca drept titlu actul de vânzare cumparare autentificat si decizia Curtii de  Apel  Bucuresti Sectia a  IV-a Civila nr. 14/16.01.2001 prin care s-a admis actiunea în revendicare formulata de pârâta în contradictoriu cu Primaria  Municipiului Bucuresti, recunoscându-se dreptul de proprietate al pârâtei si nelegala trecere a acestuia în proprietatea statului.

Tribunalul a retinut netemeinicia sustinerilor reclamantilor si intervenientilor  constatând ca nu exista identitate între imobilul cumparat de M. S., trecut ulterior în proprietatea statului si imobilul pentru care au detinut titlu autorii pârâtei si a carui restituire a obtinut-o aceasta  prin hotarâre judecatoreasca irevocabila.

De asemenea tribunalul a constatat ca  orice alta sustinere a reclamantului sau intervenientilor nu poate fi primita întrucât  ar contraveni caracterelor constructiei  ce a apartinut autorului M. S., rezultate din contractul de vânzare cumparare invocat de acesta, iar daca identificarea s-ar face potrivit sustinerilor reclamantului si intervenientilor, M. S.  nu mai avea cum sa se învecineze cu imobilul de la nr. 63,  ci cu imobilul de la nr. 67,  ocupat de P.N.G.  a carei pravalie  nu ar mai putea fi colt cu str. Hanul cu Tei  si nu ar mai putea avea  pravalii de acces direct  din str. Hanul cu Tei si mai ales ca nu ar mai fi avut în posesie un  portal cu spatii la etaj. Acest portal  exista  numai  între numerele  63  si 65  construit  peste  str. Hanul cu Tei.

În opinia Tribunalului, aspectele de mai sus duc la concluzia  ca proprietatea lui M. S. cu nr. nu putea sa fie  situata între  imobilul de la nr. 61  (1948 -prezent) sau 49 (înainte de  1925) sau  63 (1925 - 1948) si  imobilul C.R.  de la nr. 63 (1948 - prezent) sau 51  (înainte de  1925) sau  65 (1925-1948) colt cu str. Hanul  cu Tei, neexistând  identitate între  acest imobil  si cel restituit  pârâtei  C. P.  prin hotarâre  judecatoreasca irevocabila.

Confuzia reclamantului  si a intervenientilor legata  de identificarea imobilului a fost determinata  de faptul ca numerele postale  ale strazii  Lipscani  din perioada  -  1948  au fost trecute în documente  încheiate dupa anul 1948, respectiv  în 1949 ca si anterior, desi  intervenisera  modificari întrucât  vânzatorul în cursul anului 1949  nu a facut  modificarile  în actele de proprietate  ale  imobilului; astfel s-a ajuns  în situatia  ca desi  vânzarile  s-au  efectuat  în anul 1949, aceasta vânzare sa se noteze  în acte  nu dupa  numerele postale  noi  63-65, ci  dupa  numerele postale  existente  în cartea  funciara.

Tribunalul a înlaturat  sustinerile  reclamantului si ale  intervenientilor  în sensul ca  vânzarile din anul  1949 s-ar fi realizat dupa numerele postale noi, deoarece  aceasta  sustinere  este contrazisa  de  caracterele constructiilor, analizate  corespunzator  în raportul de expertiza.În final s-a observat ca aceste concluzii din varianta  I a raportului  de expertiza  se coroboreaza  cu cele  ale expertizei efectuate  cu ocazia  solutionarii litigiului  finalizat  prin pronuntarea  de catre  Curtea  de Apel Bucuresti a deciziei  civile nr. 14/16.01.2001, hotarâre judecatoreasca  care,  desi  nu este  opozabila reclamantului  si intervenientilor  care nu au fost  parti,  beneficiaza  de prezumtia  de adevar  conferita  de puterea de lucru judecat.

Împotriva  acestei sentinte a  declarat  apel  reclamantul  M.M...

În motivarea apelului,  reclamantul sustine urmatoarele:

Instanta de fond nu a judecat cererea reclamantului de identificare  si punere în posesie a acestuia  cu privire  la imobilul situat în str. Lipsacni nr. 65 ce a apartinut lui M. S.  în baza contractului de vânzare-cumparare nr.

Respingând actiunea reclamantului instanta de fond a încalcat prevederile  art. 480  din Codul civil.

Instanta de fond si-a întemeiat actiunea pe un raport de expertiza  ale carui concluzii  au la baza  numerele postale anterioare anului 1948.

Prima instanta nu s-a pronuntat asupra cererii reclamantului de a se completa probele  pentru  a se putea realiza o  reala comparare a titlurilor  prezentate de parti.

În opinia apelantului prima instanta trebuia sa încuviinteze o contraexpertiza si nu sa situeze o proprietate de 121 m.p între doua numere postale, facând-o astfel neexistenta.

Apelantul solicita ca în apel sa se refaca si sa se completeze probatoriul.

În sustinerea apelului  au fost invocate dispozitiile  art. 282 - 298 Cod procedura  civila.

Apelul este scutit de la plata taxei de timbru.

În apel au fost administrate proba cu expertiza si proba cu înscrisuri.

Prin încheierea de la termenul din 6.04.2010 a fost admisa cererea de reexaminare a încheierii din data de 4.03.2010 si s-a dispus acordarea ajutorului public judiciar reclamantului sub forma asistentei juridice gratuite.

Prin încheierea de la data de 18.11.2010, instanta a respins, motivat,  cererea  apelantului reclamant  de efectuare a unei expertize  care sa stabileasca  daca actul de vânzare cumparare din anul 1949 este fals sau nu.

Analizând actele si lucrarile  dosarului, Curtea a retinut urmatoarele:

Apelantul  urmareste sa dovedeasca ca bunul  obtinut de catre intimata în baza unei  hotarâri judecatoresti irevocabile este acelasi cu bunul ce a apartinut autorului sau, numitul M. S., în baza contractului de vânzare-cumparare.

Curtea  constata ca prin decizia civila nr. 14 din 16.01.2001,  pronuntata de Curtea de  Apel  Bucuresti Sectia a  IV-a Civila, în dosar nr. 2601/2000, a fost admis apelul declarat de  reclamanta C.P.împotriva sentintei civile nr.  216/16.03.2000 pronuntata de Tribunalul  Bucuresti Sectia a V-a Civila, a fost  schimbata în tot sentinta si a fost obligata pârâta Consiliul General al Municipiului Bucuresti sa lase în deplina proprietate si posesie reclamantei  imobilul situat în Bucuresti, str. Lipscani nr. 65 ( fost 67, colt cu str. Hanul cu Tei), compus din parter, etaj si mansarda, identificat conform expertizei,  precum si terenul de sub constructie.

În motivarea deciziei mentionate, ramasa irevocabila prin nerecurare, s-a retinut  ca imobilul revendicat de C. P., situat în str. Lipscani nr. 65, fost nr. 67,  a fost dobândit în proprietate de catre aceasta, în baza actului de vânzare - cumparare transcris sub nr. De asemenea s-a retinut ca imobilul a fost preluat de catre stat în mod nelegal întrucât proprietara acestuia (C. P.) era  studenta la momentul preluarii în baza Decretului nr. 92/1950. În fine, în motivarea deciziei s-a mai aratat ca identificarea  cadastrala a bunului s-a stabilit prin expertiza ce a avut la baza titlului de proprietate al apelantei reclamante si constatarile facute de expert la fata locului.

Curtea constata ca  atât raportul de expertiza întocmit de expert N. G. în fata primei instante, cât si raportul de expertiza (inclusiv raspunsurile la obiectiuni) întocmit în apel de catre expert  P. I C. dovedesc în mod indubitabil  ca nu exista nici o suprapunere între imobilul cumparat de catre doamna P.C. prin contractul de vânzare - cumparare nr.  8305/6.12.1949 si imobilul cumparat de M. S.  în baza contractului de vânzare-cumparare.

Curtea observa ca  toate  concluziile rapoartelor de expertiza efectuate în cauza sunt în sensul ca imobilul  proprietatea pârâtei revendicat de catre reclamant, nu este cel care a apartinut autorului reclamantului M. S.. Aceste concluzii se coroboreaza întru totul cu  cele retinute în decizia  civila nr. 14 din  16 ianuarie 2001.

În raspunsul la obiectiunile la raportul de expertiza întocmit în fata instantei de apel, expertul P. I C. reia  istoricul înstrainarilor relative la  imobilul  revendicat de catre reclamant si de asemenea  indica  actele  care l-au determinat sa concluzioneze ca nu exista nici o suprapunere între imobilul cumparat de doamna P. C. si imobilul cumparat de numitul M.S.

Conform  Comisiei pentru întocmirea  cartii funciare  - dosar nr. 431/1940 referitor la  imobilul din str. Lipscani  nr. 65 - 67  si  str. Hanul  cu  Tei, nr. 4,5,6,7 si 27, acesta este compus din: casa cu fatada  spre str. Liscani, parter, 3 pravalii, etaj 1, 1 holl, 4 camere, dependinte,  etajul 2; 1 holl, 3 camere si dependinte, respectiv casa  cu fatada  spre  str. Hanul cu Tei  are 5 pravalii. În partea  a II-a din cartea funciara sunt mentionati  proprietarii  imobilului.

Prin  contractul de vânzare - cumparare  nr.  , C  R,  cumpara de la susnumitii  pravalia situata  în str. Lipscani  nr. 65,  (fosta 51)  colt cu str.  Hanul cu Tei, închiriata  lui I.  E, cu dependinte la etaj, specificând  ca nu se  vinde nimic  din str. Lipscani  nr. 67.  Se vinde  si 1/4  din terenul ocupat  de imobil.

Prin contractul de vânzare - cumparare  nr. M .S  cumpara de la  susnumitii  pravalia  din str. Lipscani  nr. 65 (fost 51) si 1/4 din terenul  pe care se afla  imobilul.  Pravalia se învecineaza  cu imobilul  din str. Lipscani  nr. 63 ( la  stânga) cu pravalia  închiriata lui I.  E. ( la dreapta)  si  cu str. Lipscani  ( la vitrina),specificând  ca nu se vinde  nimic  din str.  Lipscani  nr. 67.

Prin  contractul de vânzare - cumparare  nr., susnumitii vând doamnei P.N. G.(ulterior Constantinescu) imobilul din str.  Lipscani  nr. 67(colt cu str. Hanul  cu Tei) si tot  terenul pe care se afla imobilul  compus din subsol,  casa scarii, parter,  etaj 1 si etaj 2 , jumatate din portalul  de intrare  din str. Lipscani  spre Hanul  cu Tei si 4 pravalii  pe str. Hanul cu Tei.

Dupa cum a  retinut si prima instanta si dupa cum dovedesc toate probele administrate în cauza este indubitabil ca nu exista nici o  suprapunere între imobilul cumparat de doamna P. C. si cel cumparat  de d-l  M. S..

Curtea retine ca  reclamantul nu are titlu de proprietate  asupra imobilului  proprietatea pârâtei (dobândit în baza deciziei  nr. 14/2001 si în baza  contractului de vânzare-cumparare  transcris sub nr.  8305/6 decembrie 1989)  astfel ca  actiunea în revendicare  trebuie  respinsa.

Trebuie precizat ca  independent de lipsa identitatii dintre  bunul detinut de autorul reclamantului si bunul aflat în proprietatea pârâtei, instantele  trebuie sa tina seama de efectele pozitive  si negative ale  hotarârii judecatoresti irevocabile invocate de catre pârâta si nu pot sa  judece în alt mod aspectele ce au fost transate  printr-o hotarâre judecatoreasca  anterioara. Atâta timp cât  în procesul finalizat prin decizia civila nr. 14/12001 s-a stabilit ca  bunul ce a facut obiectul contractului de vânzare-cumparare  nr. 8305/1949  este bunul ce a fost restituit  pârâtei, în prezentul proces nu se poate retine ca  acelasi bun ar fi facut obiectul contractului de vânzare-cumparare  nr. 3377/1949 si ar trebui restituit reclamantului.

Solutia de respingere a actiunii în revendicare nu  este rezultatul invalidarii  contractului de vânzare nr. 3377/1949 ci este rezultatul constatarii indubitabile a faptului ca  imobilul cumparat de autorul reclamantului  nu este imobilul  revendicat si aflat  în proprietatea pârâtei.

Sustinerile  apelantului  conform carora prima instanta nu ar fi administrat un probatoriu mai complex în cauza,  nu sunt corecte deoarece atât  în prima instanta, cât si în prezentul apel,  au fost administrate probe utile,  concludente si pertinente, raportate la obiectul cauzei, iar prin  aceste probe  s-a lamurit pe deplin  situatia de fapt.

Verificarea  sustinerilor  reclamantului conform carora contractul de vânzare - cumparare  nr. 8305/6.12.1949 ar fi fals, de catre instanta civila,  ar însemna  ca în acest proces sa se faca o proba  care sa infirme aspectele stabilite cu putere de lucru judecat prin decizia civila nr. 14/2001, ceea ce este inadmisibil.  O astfel de verificare este  si lipsita de interes din moment ce  nu exista nici un dubiu cu privire la  faptul ca  imobilul  detinut de pârâta în baza contractului de vânzare-cumparare  aratat anterior nu se suprapune nici total, nici partial cu imobilul care a apartinut autorului reclamantului.

Pentru motivele aratate, retinând ca hotarârea primei instante este legala si temeinica, Curtea va respinge  apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare