Decizia de concediere adoptata de un organ necompetent. Nulitate. Recurs respins.

Decizia de concediere adoptata de un organ necompetent. Nulitate. Recurs respins.

- Codul muncii, art. 264

- Legea nr. 128/1997, art. 116, art. 119

Este necesar ca masura concedierii sa fi fost dispusa cu respectarea procedurii prevazuta de lege, în caz contrar intervenind sanctiunea nulitatii absolute prevazute de art. 76 din Codul Muncii.

Prin expresia "procedura prevazuta de lege" folosita în cuprinsul acestui ultim text de lege, se întelege ansamblul conditiilor pe care legea le impune pentru valabilitatea unei decizii de sanctionare cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al unui salariat (asa numita concediere disciplinara).

Este vorba despre conditii care vizeaza procedura de emitere a deciziei, dar si cele ce tin de forma pe care aceasta trebuie sa o îmbrace potrivit legii.

În primul caz, avem de a face cu aspecte de procedura reglementate prin dispozitiile relevante ale Legii nr. 128/1997 ce se completeaza cu cele de drept comun ale Codului Muncii (de exemplu, art. 267 referitor la procedura cercetarii disciplinare prealabile), în cel de-al doilea avem în vedere elementele de legalitate (formale) la care face trimitere art. 268 din Legea nr. 53/2003.

Normele juridice în discutie au caracter imperativ si de ordine publica, orice încalcare a lor sanctionându-se cu nulitatea absoluta a masurii disciplinare aplicate.

Nu are nicio relevanta si nu poate fi primita apararea recurentei în sensul ca biroul senatului universitar asigura conducerea operativa, iar senatul nu se poate întruni ori de câte ori se savârseste o abatere disciplinara.

Câta vreme legea impune în mod ferm ca într-o situatie precum cea din pricina de fata, comisia de cercetare disciplinara sa fie numita doar de catre senatul universitar, aceasta cerinta trebuia respectata întocmai de catre recurenta-intimata, dându-se eficienta astfel principiului fundamental al suprematiei legii prevazut de art. 1 alineatul 5 din Constitutie.

Biroul senatului asigura conducerea operativa, dar nu are atributia legala de a numi comisia de cercetare disciplinara prealabila. Arogându-si o asemenea competenta, a comis un exces de putere si o nelegalitate.

CURTEA DE APEL BUCURESTI-SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE

PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE, DECIZIA NR.4160/14.07.2011

Prin sentinta civila nr. 1050 din data de 02 februarie 2011, pronuntata în dosarul nr. 21484/3/LM/2010,  Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis cererea formulata de contestatorul L  A  C , în contradictoriu cu intimata Universitatea L  B  Sibiu.

În consecinta, s-a anulat decizia nr. 287/30.06.2009 emisa de intimata; a fost obligata intimata la plata catre contestator a unei despagubiri egale cu drepturile actualizate, indexate, majorate si reactualizate cuvenite acestuia pentru perioada 30.06.2009 la zi si s-a dispus reintegrarea contestatorului pe functia avuta anterior.

Intimata a declarat recurs, criticând sentinta precitata sub urmatoarele aspecte, în esenta:

1. În mod nelegal, tribunalul a admis exceptia privind nulitatea absoluta a deciziei nr. 287/30.06.2000 prin care contestatorul a fost sanctionat cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.

?În  motivare, instanta de fond retine ca "cercetarea disciplinara a fost realizata de o comisie constituita cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, respectiv art. 119 alin. 3 lit.c care stabileste competenta exclusiva a Senatului Universitatii în numirea comisiei de cercetare, aceasta neputând fi dispusa de Biroul Senatului".

Se arata ca, în sedinta din data de 19.06.2009, Biroul Senatului a dispus efectuarea cercetarii disciplinare a abaterilor savârsite ca urmare a plângerii penale depuse de prof. univ. dr. CLde catre o comisie alcatuita din trei profesori universitari, precum si reprezentantul sindicatului.

Decizia nr. 269/19.06.2009, actul administrativ emis în baza hotarârii Biroului Senatului, a fost semnata de rectorul institutiei în calitate de presedinte al acestui organism. Potrivit articolului 119 din Legea nr.128/1997, pentru sanctiunile prevazute la art. 116, lit. c-f, comisia de cercetare este numita de senatul universitar. În conformitate cu art. 68 din Statutul personalului didactic, "institutia de învatamânt superior este condusa de senatul universitar, prezidat de rector", iar "conducerea operativa a institutiei de învatamânt superior este asigurata de biroul senatului universitar alcatuit din rector, în calitate de presedinte, prorectori, secretar stiintific, director general-administrativ si dintr-un reprezentant al studentilor." De asemenea, potrivit art. 4 din Regulamentul de organizare si functionare a Biroului Senatului Universitatii "LB" Sibiu, acesta "asigura conducerea operativa a Universitatii prin rezolvarea problemelor curente" si "discuta propunerile facute de Comisia Juridica, de Disciplina si Etica si hotaraste asupra acestora, iar cazurile grave le înainteaza spre solutionare Senatului universitatii. Se considera cazuri grave cele în care s-au încalcat cu un grad sporit de pericol Legea învatamântului, Statutul personalului didactic, Carta si Regulamentele U.L.B.S."

Comisia de cercetare a fost numita de Biroul Senatului, în considerarea atributiilor pe care acesta le are, stabilite de lege, precum si imposibilitatii întrunirii Senatului ori de câte ori se savârseste câte-o abatere disciplinara.

Tribunalul a înlaturat aceasta aparare pe motivul ca "dispozitiile Legii nr.128/1997 sunt clare, iar regulamentele universitatii au o forta inferioara legii." Atributiile Biroului Senatului au fost stabilite prin aceeasi lege, respectiv art. 68 din Legea 128/1997, astfel ca afirmatia nu este întemeiata. Regulamentul de organizare si functionare a Biroului Senatului respecta întru totul prevederile legale.

S-a aratat, de asemenea, ca în sedinta din data de 29.06.2009, când a avut loc sedinta ordinara a Senatului, acesta a validat, în unanimitate, componenta comisiei de cercetare numita de Biroul Senatului. Instanta a retinut ca "Împrejurarea ca ulterior în data de 29.06.2009 Senatul a validat componenta comisiei de cercetare nu este de natura sa acopere nulitatea de stabilire a acestei comisii." În conditiile în care comisia era legal constituita, nu poate fi vorba de "acoperirea nulitatii". Senatul si-a însusit pozitia Biroului Senatului.

În sensul respectarii prevederilor art. 119 din Legea nr. 128/1997, a  depus la dosar solutia pronuntata de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 1491/85/2009, sentinta civila nr. 428/3 mai 2010. Instanta a respins în acel dosar exceptia nulitatii absolute a deciziei de sanctionare nr. 187/27.04.2009 aplicata aceluiasi contestator LC. S-a invocat, si în acea cauza, nulitatea deciziei pentru încalcarea prevederilor art. 119 alin.3 lit.c din Legea nr. 128/1997, sustinându-se nelegalitatea constituirii comisiei de cercetare, aceasta fiind numita de Biroul Senatului. Instanta a retinut ca "În ceea ce priveste comisia ce a efectuat cercetare disciplinara, în mod legal aceasta a fost constituita( ... )." Solutia a fost mentinuta de Curtea de Apel Alba. Aceeasi a fost solutia referitor la acest aspect data de Tribunalul Sibiu în dosarul nr.1616/85/2009, sentinta civila nr. 1181/17 dec. 2009, mentinuta de Curtea de Apel Alba.

Comisia de cercetare a fost constituita în mod legal, nu cum eronat a retinut Tribunalul Bucuresti.

2) În al doilea rând, instanta de fond a retinut, în mod eronat, ca au fost încalcate prevederile art. 123 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, potrivit caruia sanctiunea se stabileste, pe baza raportului comisiei de cercetare, de catre autoritatea prevazuta la art. 119 alin.3 care a numit aceasta comisie. Se afirma ca "în speta de fata, Senatul Universitatii ar fi trebuit sa aplice sanctiunea. Tribunalul constata ca decizia de sanctionare a fost emisa de rectorul Universitatii "LB" Sibiu, încalcându-se articolul de lege sus mentionat."

Trebuie sa retinem ca, în contradictie cu prevederile art. 129 alin.6 C.pr.civ., instanta de fond s-a pronuntat "ultra petita", asupra unui aspect pe care contestatorul nu l-a cerut în contestatie, respectiv încalcarea prevederilor art. 123 alin.1 din Legea nr. 128/1997, daca instanta dorea sa fie analizat si acest aspect, trebuia sa-l puna în dezbaterea partilor, în conformitate cu prevederile art. 129 alin.  4 C.pr.civ., dar nu a facut-o.

Apoi, aspectul retinut de instanta ca au fost încalcate prevederile articolului 123 din Legea nr. 128/1997 nu are nicio sustinere. Sanctiunea privind desfacerea disciplinara a contractului individual de munca a contestatorului a fost stabilita de catre Senatul Universitatii în sedinta din data de 29.06.2009 cu 52 voturi pentru, niciun vot împotriva si 2 abtineri, pe baza raportului comisiei de cercetare, fiind respectate prevederile art. 123 din Legea nr.128/1997. Decizia de sanctionare, actul de dreptul muncii care concretizeaza hotarâre a Senatului, a fost semnata de rectorul institutiei în calitate de presedinte al Senatului, în numele acestuia, dupa cum rezulta din cuprinsul ei.

Referitor la celelalte motive invocate de contestator ce ar atrage, în acceptiunea lui, nulitatea deciziei de sanctionare si asupra carora instanta de fond nu s-a pronuntat, si acestea sunt neîntemeiate.

3) Cu privire la încalcarea prevederilor art. 118 din Legea nr. 128/1997.

Biroul Senatului, prezidat de rector, a hotarât, în sedinta din data de 12.06.2009, ca urmare a plângerii penale depuse de prof. univ. dr. CL si a rezolutiei procurorului, constituirea unei comisii interne care sa analizeze prejudiciile aduse Universitatii. Comisia interna a avut rolul de a evalua si constata prejudiciile aduse institutiei, nefacând nicio propunere referitoare la sanctionarea cadrului didactic. Comisia de cercetare disciplinara, în urma constatarii vinovatiei, a propus Senatului sanctionarea.

Afirmatia ca împotriva a doi dintre membrii comisiei interne contestatorul a formulat plângere penala nu este relevanta, aceasta neatragând incompatibilitatea acestora de a face parte din comisia interna. Membrii comisiei au avut atributia de a stabili consecintele economice si de imagine aduse institutiei, de a constata existenta sau neexistenta unor fapte. Plângerea penala formulata de contestatorul LC în dosarul nr. 812/P/2006 al Parchetului de pe lânga Tribunalul Sibiu împotriva a 13 angajati ai institutiei, printre care si directorul general si prorectorul responsabil cu probleme de învatamânt a fost solutionata prin neînceperea urmaririi penale dispuse de procuror, apoi de instanta prin solutie definitiva si irevocabila de respingere a plângerii formulata de LCîmpotriva ordonantelor procurorului (dosarul 16048/30612009 al Tribunalului Sibiu).

Domnii  S si D  au fost membri ai altor comisii interne, nu comisii de cercetare administrativa. Faptul ca decizia prin care a fost sanctionat prof. univ. dr. CL la data de 19.11.2007 a fost anulata irevocabil nu împiedica ca aceste persoane sa fie cooptate în alte comisii de lucru din cadrul institutiei.

Afirmatia este valabila si pentru domnii prof. univ. dr. Al.B  si prof. univ. dr. MB care au facut parte din comisia de cercetare disciplinara. Faptul ca decizia prin care a fost sanctionat prof. univ. dr. CL a fost anulata irevocabil nu împiedica ca aceste persoane sa fie cooptate în alte comisii de cercetare disciplinara din cadrul institutiei.

4) Sanctiunea a fost aplicata cu respectarea întocmai a prevederilor art. 120 din Legea nr. 128/1997, si nu altfel. Se arata ca "din decizia de sanctionare reiese ca nu s-au verificat probele aduse în aparare si predate în scris".

La punctul "gradul de vinovatie" din decizie se arata pe larg motivele pentru care apararile formulate de cadrul didactic nu pot fi admise. Bineînteles ca în decizie s-a retinut doar sinteza materialului prezentat, neputându-se cita întreg materialul ce este anexat.

La momentul prezentarii propunerii de sanctionare în fata Senatului, cercetarea administrativa era finalizata, contestatorul audiat si analizate toate apararile sale. Presedintele ?comisiei de cercetare a prezentat Senatului concluziile cuprinse în raportul comisiei interne, rezolutia Parchetului de pe lânga Tribunalul Sibiu, raportul comisiei de cercetare administrativa, sinteza materialului depus de contestator în aparare. Senatorii au votat în deplina cunostinta de cauza, cunoscând în integralitate faptele cercetate, vinovatia contestatorului si apararea acestuia.

Oricum, contestatorul a avut grija ca materialul depus în aparare sa fie transmis tuturor senatorilor, prin e-mail. Cu toate acestea, din totalul de 54 cadre didactice membre ale senatului, 52 au votat pentru desfacerea disciplinara a contractului de munca, fiind doar 2 abtineri.

5) Fata de afirmatia ca au fost încalcate prevederile art. 268, alin.2, lit.c din Codul Muncii pentru ca nu i-au fost aduse la cunostinta motivele pentru care au fost înlaturate apararile formulate de salariat în timpul cercetarii prealabile, precizam ca în decizie se mentioneaza pe larg, la capitolul "gradul de nevinovatie", motivele pentru care apararile formulate de cadrul didactic prin care îsi sustine nevinovatia nu au fost admise.

Dreptul de petitionare este recunoscut oricarei persoane, inclusiv personalului academic al institutiei. Dar documentul înaintat de prof. C  L  Parchetului de pe lânga Tribunalul Sibiu nu reprezinta petitie, asa cum este definita de art. 2 din O.U.G nr. 27/2002 si cum afirma acesta. Potrivit actului normativ invocat, petitia se adreseaza "autoritatilor si institutiilor publice centrale si locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale, companiilor si societatilor nationale, societatilor comerciale de interes judetean sau local, regiilor autonome".

Fiind înaintata organelor de urmarire penala, reprezinta plângere penala, asa cum este reglementat de art. 221(1) Codul de procedura penala. Dovada ca este plângere rezulta si din cuprinsul rezolutiei procurorului din data de 11.06.2009.

Potrivit art. 36 alin. 2 din Carta Universitatii "LB" Sibiu "Denigrarea, cu rea credinta, a ULBS sau a organelor sale reprezentative, realizata de catre angajatii universitatii, prin proferarea publica de acuzatii ori furnizarea de date nereale, dovedite ca atare de organele de specialitate ale statului, de natura a periclita sau a aduce atingere intereselor legitime ale universitatii, se sanctioneaza cu desfacerea disciplinara a contractului de munca, cu acordul Senatului ULBS."

De asemenea, la art. 8 alin. 3 din Codul Etic al Universitatii "LB" Sibiu se prevede: "Nu sunt permise: dezinformarea, calomnierea, denigrarea publica a programelor si persoanelor din institutie de catre membrii propriei comunitati academice".

Faptele penale la care se face referire în plângere n-au fost dovedite de organul de urmarire penala competent, cum, de altfel, niciun organ abilitat al statului nu a constatat savârsirea de fapte penale în urma plângeri lor penale formulate de prof. univ. dr. Corvin Lupu. Nu are nicio relevanta ca solutia Parchetului nu este definitiva, asa cum afirma. Prevederea din Carta se refera la "Denigrarea, cu rea credinta, a ULBS sau a organelor sale reprezentative, realizata de catre angajatii universitatii, prin proferarea publica de acuzatii ori furnizarea de date nereale, dovedite ca atare de organele de specialitate ale statului, de natura a periclita sau a aduce atingere intereselor legitime ale universitatii".

Fata de afirmatia ca taxele de scolarizare nu trebuiau restituite de conducerea institutiei, din moment ce existau contracte de scolarizare încheiate, pentru a nu se crea prejudiciul material, trebuie aratat ca, asa cum afirma sefa de an, studentii s-au retras ca urmare a plângerii formulate de prof. L., ca urmare a faptului ca plana asupra institutiei o suspiciune asupra legalitatii desfasurarii programului. Ca urmare a cererilor de retragere formulate de studenti, conducerea institutiei a aprobat restituirea taxei achitate pentru a se evita si costurile suplimentare ce urmau a fi solicitate în cazul în care studentii solicitau în instanta rezilierea contractelor de scolarizare.

Pozitia periferica a Universitatii "LB" Sibiu în clasamentul national de integritate se datoreaza numeroaselor plângeri penale efectuate de prof. CLsi de alte cadre universitare, de numeroasele procese în care Universitatea "LB" Sibiu este târâta de cadrele didactice titulare ale ei, mai ales de prof. C.L.  Afirmatia ca "nu a avut niciun fel de contact cu evaluatorii Coalitiei pentru Universitati Curate, cu ocazia realizarii clasamentului national" este irelevanta în conditiile în care informatiile pentru realizarea ?clasamentului au fost luate de la Ministerul de Interne, de la organele de cercetare penala si instantele de judecata, organisme ce au înregistrate plângerile, actiunile formulate de prof. CLîmpotriva Universitatii "LB" Sibiu.

Prin plângerea penala formulata de prof. C  L  împotriva Universitatii si Rectorului, pentru fapte care nu s-au confirmat a fi savârsite, s-a denigrat imaginea întregii Universitati: atacurile sunt aduse la adresa Rectorului în calitate de reprezentant legal al Universitatii "LB" Sibiu, numit prin Ordinul MECT nr.3555/2008, nu în calitate de persoana privata." În dosarul nr. 69/P/2009 al Parchetului de pe lânga Tribunalul Sibiu, constituit în urma plângerii penale efectuate de contestatorul L., prin rezolutia procurorului din data de 11.06.2009 s-a dispus "neînceperea urmaririi penale fata de faptuitorul OC, apreciindu-se ca faptele sesizate nu se confirma". Împotriva acestei rezolutii, L  C  a depus plângere care a fost admisa prin rezolutia din data de 10.07.2009, dispunându-se completarea cercetarilor si infirmarea rezolutiei initiale. Prin rezolutia procurorului din data de 10.03.2010 s-a dispus din nou neînceperea urmaririi penale împotriva numitului OC sub aspectul comiterii infractiunilor de înselaciune, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri oficiale si uz de fals, motivat de împrejurarea ca "faptele sesizate nu se confirma". Dupa rezolutia procurorului din data de 10.03.2010, Biroul Senatului a dispus constituirea comisiei interne pentru constatarea prejudiciilor suferite de institutie ca urmare a retragerii unui numar mare de studenti de la specializarea Asistenti medicali - continuare de studii, ca urmare a incertitudinii ce plana asupra derularii acestui program în urma plângerii depuse de LC si a cercetarilor penale efectuate de parchet pe perioada unui an.

LC  a formulat plângere împotriva actelor procurorului emise în dosarul nr. 69/P/2009 al Parchetului de pe lânga Tribunalul Sibiu, solutionata prin respingerea acesteia de catre Tribunalul Sibiu, sentinta penala nr. 102/05.05.2010, dosar penal nr. 1336/85/2010. Sentinta a devenit irevocabila prin respingerea recursului de catre Curtea de Apel Alba, prin decizia penala nr. 465/ 22.06.2010.

Faptele semnalate de cadrul didactic au fost infirmate de instantele de judecata, prin solutii definitive si irevocabile.

6) Referitor la afirmatia ca decizia este lovita de nulitate absoluta si pentru motivul ca o mare parte din membrii Senatului ce au votat sanctiunea ocupa posturile în afara legii, precizam urmatoarele. Prin sentinta civila nr. 319/24.02.2010, dosar nr. 1287/85/2009, Tribunalul Timisoara a respins actiunea formulata de LCsi altii prin care solicitau anularea alegerilor în cadrul Universitatii "LB" Sibiu. La data de 09.12.2010, Curtea de Apel Timisoara a respins recursul formulat de LC în acest dosar, decizia fiind irevocabila.

În concluzie, în U.L.B.S. nu exista abuzuri sau functii ocupate ilegal, asa cum se afirma.

Nefiind anulate alegerile, membrii senatului alesi îsi exercita atributiile pâna la finele mandatului, în mod legal.

7. Cu privire la fondul cauzei

În urma plângerii penale depuse de prof. univ. dr. LC  , înregistrata la Parchetul de pe lânga Tribunalul Sibiu cu nr. 69/P/2009, precum si a rezolutiei procurorului din 11.06.2009, Biroul Senatului a dispus constituirea unei comisii interne în vederea stabilirii consecintelor economice si de imagine pentru Universitatea "LB" Sibiu. Comisia constituita în baza deciziei nr. 267/12.06.2009 a verificat aspectele semnalate si a întocmit Raportul nr. 2054/17.06.2009, prin care s-au constatat urmatoarele.

În timpul cercetarii efectuate, comisia interna a strâns documente, anexate raportului, din care rezulta ca plângerea penala înaintata Parchetului de pe lânga Tribunalul Sibiu de catre domnul prof. univ. dr. C  L contine acuzatii grave la adresa Rectorului Universitatii, acuzatii care, daca ar fi fost adevarate, ar fi fost considerate infractiuni, prevazute si pedepsite în Codul Penal, respectiv înselaciune, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri oficiale si uz de fals. În urma acestor acuzatii grave, care s-au dovedit a fi nereale si calomnioase, asa cum rezulta din rezolutia procurorului, Universitatea "LB" Sibiu a avut de suferit prejudicii materiale în valoare de aproximativ 1 milion de EUR, prin retragerea unui numar de 282 studenti cu taxa de la ?Facultatea de Medicina, specializarea Asistenti Medicali - continuare de studii si grave prejudicii de imagine. 

În baza Raportului depus s-a constituit, în temeiul art. 119 din Legea nr. 128/1997, comisia de cercetare a abaterilor constatate si s-a respectat procedura prevazuta expres de legea speciala Legea nr. 128/1997- pentru cercetarea abaterilor disciplinare: a fost convocat domnul prof. univ. dr. CLpentru data de 24.06.2009, cadrul didactic si-a exprimat punctul de vedere verbal si în scris. Comisia, în urma cercetarii tuturor documentelor, a probelor, inclusiv a celor depuse de domnul prof. univ. dr. CL, a retinut ca faptele semnalate în raportul nr. 2054/17.06.2009 sunt reale. În urma verificarii documentelor si a apararilor pe care contestatorul le-a formulat, comisia a constatat ca acesta persista în comportamentul agresiv si ilogic de acuzare continua a Universitatii de fapte ireale, ce niciodata nu au fost confirmate de organele statului. Ultimele sale demersuri au produs consecinte grave de natura economica, afectând bugetul Universitatii, precum si prestigiul si imaginea institutiei.

Comisia a propus sa-i acorde salariatului o noua sanctiune, tinându-se cont de abaterile anterioare repetate ale contestatorului.

În urma hotarârii Senatului din data de 29.06.2009, rectorul, în numele Senatului Universitar, a semnat decizia de sanctionare a domnului prof. univ. dr. CLcu "desfacerea disciplinara a contractului de munca", în temeiul art. 116 lit.f din Legea nr. 128/1997 .

a. În decizia de sanctionare s-a retinut corect ca domnul prof. univ. dr. CL a formulat plângere penala împotriva rectorului Universitatii. Documentul înaintat parchetului reprezinta plângere, astfel cum este definita de codul de procedura penala. Nu are nicio relevanta ca, în cuprinsul ei, contestatorul a cerut organelor de cercetare sa se verifice posibilele fenomene negative. În cuprinsul plângerii face referire si la alte fapte, încriminându-l tot pe rectorul institutiei, pentru care a formulat plângere penala, care, la fel, nu au fost dovedite a fi reale. Având în vedere ca niciuna dintre faptele semnalate nu a fost dovedita de organele de cercetare sau de instantele de judecata, Senatul institutiei, a fost în masura sa dispuna desfacerea disciplinara a contractului de munca a contestatorului, întemeiat pe prevederile art. 36 din Carta.

b. Nu are nicio relevanta ca Rezolutia din 11.06.2009 a Parchetului de pe lânga Tribunalul Sibiu nu era definitiva la momentul emiterii deciziei de sanctionare. Art. 36 din Carta Universitara nu face nicio distinctie în acest sens. Prin sentinta penala nr.l02/ 5 mai 2010 a fost respinsa ca inadmisibila plângerea formulata de CLîmpotriva rezolutiei procurorului. Sentinta a devenit irevocabila prin respingerea recursului (decizia penala nr. 465/22 iunie 2010, dosar nr. 1336/85/2010, Curtea de Apel Alba).

c. Este o certitudine ca de la programul Asistenta Medicala continuare studii si-au retras dosarele 282 studenti, conform situatiei existente la dosar. La momentul efectuarii cercetarii penale de catre organele de cercetare, numarul acestora a fost mai mic, dar a crescut pe parcursul derularii anchetei, si ulterior, datorita acuzelor formulate de contestator, a planarii unei incertitudini asupra derularii programului. Toate faptele de care a fost acuzat rectorul institutiei în plângerea penala s-au dovedit a fi nereale.

d. Referitor la consecintele de imagine pe care le-a avut plângerea penala formulata de contestator, acestea sunt reale. Studentii nu s-au retras în urma articolelor din ziarul Buna Ziua Iasi, ci în urma plângerii penale formulate de cadrul didactic. Contestatorul afirma ca "faptul ca textul petitiei sale aduce unele critici rectorului, nu poate fi confundat cu denigrarea". Afirmatiile, denigrarile aduse de contestator la adresa profesorului CO sunt facute în calitatea pe care acesta o are de reprezentant legal al Universitatii "LB" Sibiu, nu se adreseaza profesorului O  ca simpla persoana fizica. Atacurile aduse conducerii institutiei si reprezentantului sau legal sunt atacuri aduse direct institutiei. Denigrarea adusa rectorului se identifica cu denigrarea institutiei însasi.

Este recunoscut tuturor membrilor comunitatii academice a dreptului la critica, "daca au argument sau probe ca sunt încalcate standardele stiintifice, pedagogice, etice sau legale". Plângerea penala si modalitatile alese de profesorul CL nu se încadreaza în conceptul "critica", ele constituind denigrare, asa cum este reglementata de art. 8. alin. 3 din Codul Etic si ?art. 36 din Carta. Niciuna dintre actiunile întreprinse de domnia sa împotriva Universitatii de câtiva ani încoace n-au fost dovedite a fi reale.

Ca dovada a neîncalcarii standardelor stiintifice o constituie si acordarea de catre MEdCI a calificativului "institutie cu grad de încredere ridicat", precum si acreditarea cercetarii stiintifice.

e. În situatia în care contestatorul a facut afirmatii referitoare la persoana doamnei N  cum ca "era o persoana de încredere a ULBS", trebuia sa le probeze, dar nu a facut-o. Doamna NI este sefa de an a studentilor înmatriculati la aceasta specializare, si, în calitatea domniei sale, a cunoscut cel mai bine realitatea si situatia studentilor.

Chiar daca au fost încheiate contracte de scolarizare, conducerea institutiei a fost de acord cu restituirea taxelor de scolarizare încasate pentru a se evita cheltuielile suplimentare ce urmau a fi solicitate în cazul în care studentii solicitau în instanta rezilierea contractelor de scolarizare.

f. Afirmatia ca plângerea facuta de contestator a influentat pozitionarea periferica a ULBS în clasamentul national de integritate reprezinta un adevar, nu dezinformare. Informatiile pentru realizarea clasamentului au fost luate de la Ministerul de Interne, de la organele de cercetare penala si instantele de judecata, organisme ce au înregistrate plângerile, actiunile formulate.

g. Faptul ca sanctiunile aplicate anterior contestatorului nu au fost definitive la momentul desfacerii disciplinare a contractului de munca nu are nicio relevanta. Sanctiunile, din momentul aplicarii lor, sunt executorii, institutia fiind obligata sa tina cont de ele, în conformitate cu prevederile Codului Muncii, la aplicarea unei sanctiuni ulterioare. Faptele noi au fost savârsite înainte de a interveni reabilitarea reglementata de art.124 din Legea nr. 128/1997.

Prin întâmpinarea formulata de catre intimatul-contestator, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Nu s-au propus noi dovezi în cauza.

Curtea a respins recursul ca nefondat motivand ca a avut in vedere disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod Procedura Civila, dar si pe cele ale art. 304 indice 1 din acelasi cod ce permit examinarea pricinii sub toate aspectele de catre instanta de control judiciar, iar în virtutea acestui puternic caracter devolutiv al caii de atac, ofera posibilitatea complinirii, daca este cazul, a motivarii hotarârii atacate, apreciind ca, în raport de pretentiile deduse judecatii, de probatoriul administrat si de normele juridice incidente, solutia primei instante este legala si temeinica, considerentele respingerii recursului fiind cele expuse integral în continuare.

Criticile exprimate în motivarea recursului nu pot fi primite, Tribunalul procedând corect atunci când a admis actiunea în sensul mentionat prin dispozitivul sentintei atacate; Prin decizia nr. 287/30.06.2009 emisa de catre recurenta-intimata, s-a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al intimatului-contestator, contract în baza caruia acesta din urma ocupa functia de profesor universitar; în drept au fost invocate prevederile art. 115, 116 lit. f, 119-123 din Legea nr. 128/1997, dar si o serie de dispozitii cuprinse în Carta Universitatii "LB" si Codul Etic al aceleiasi universitati.

O astfel de decizie face parte din categoria celor prin care s-a aplicat o sanctiune disciplinara (desfacerea contractului individual de munca, prevazuta de art. 264 alineatul 1 lit. f din Codul Muncii).

Ca atare, îi sunt întrutotul aplicabile prevederile art. 267 si 268 din Codul Muncii, dar si cele ale art. 76 din acelasi cod, întrucât este vorba în realitate despre o concediere disciplinara.

Deci, decizia contestata în prezentul proces trebuie sa respecte cerintele decurgând nu numai din continutul textelor relevante din Legea nr. 128/1997, dar si pe cele impuse prin normele imperative si de ordine publica ale Codului Muncii (indicate anterior), de la care nu se poate deroga.

Înainte de toate, este necesar ca masura concedierii sa fi fost dispusa cu respectarea procedurii prevazuta de lege, în caz contrar intervenind sanctiunea nulitatii absolute prevazute de art. 76 din Codul Muncii.

Prin expresia "procedura prevazuta de lege" folosita în cuprinsul acestui ultim text de lege, se întelege ansamblul conditiilor pe care legea le impune pentru valabilitatea unei decizii de sanctionare cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al unui salariat (asa numita concediere disciplinara).

Este vorba despre conditii care vizeaza procedura de emitere a deciziei, dar si cele ce tin de forma pe care aceasta trebuie sa o îmbrace potrivit legii.

În primul caz, avem de a face cu aspecte de procedura reglementate prin dispozitiile relevante ale Legii nr. 128/1997 ce se completeaza cu cele de drept comun ale Codului Muncii (de exemplu, art. 267 referitor la procedura cercetarii disciplinare prealabile), în cel de-al doilea avem în vedere elementele de legalitate (formale) la care face trimitere art. 268 din Legea nr. 53/2003.

Sub cel dintâi  aspect se constata ca au importanta dispozitiile art. 116 si 119 din Legea nr. 128/1997.

Art. 116 prevede ca:

"Sanctiunile disciplinare, care se pot aplica personalului prevazut la art. 115, în raport cu gravitatea abaterilor, sunt:

a) observatie scrisa;

b) avertisment

c) diminuarea salariului de baza, cumulat, când este cazul, cu indemnizatia de conducere, de îndrumare si de control, cu pâna la 15%, pe o perioada de 1 - 6 luni;

d) suspendarea, pe o perioada de pâna la 3 ani, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei functii didactice superioare sau pentru obtinerea gradelor didactice ori a unei functii de conducere, de îndrumare si de control;

e) destituirea din functia de conducere, de îndrumare si de control din învatamânt;

f) desfacerea disciplinara a contractului de munca."

Art. 119 statueaza urmatoarele:

"(1) Sanctiunea disciplinara se aplica numai dupa efectuarea cercetarii faptei sesizate în scris, audierea celui în cauza si verificarea sustinerilor facute de acesta, în aparare.

(2) Pentru cercetarea abaterilor savârsite de personalul didactic prevazut la art. 115 se constituie comisii formate din 3 - 5 membri, dintre care unul reprezinta organizatia sindicala din care face parte persoana aflata în discutie sau un reprezentant al salariatilor, iar ceilalti sunt cadre didactice care au functia didactica cel putin egala cu a celui care a savârsit abaterea. În comisiile de cercetare a abaterilor personalului didactic din învatamântul preuniversitar pot fi inclusi si inspectori scolari.

(3) Comisiile de cercetare sunt numite de:

a) consiliul profesoral al unitatii respective, pentru învatamântul preuniversitar;

b) consiliul facultatii sau consiliul departamentului, pentru sanctiunile prevazute la art. 116 lit. a) si b);

c) senatul universitar, pentru sanctiunile prevazute la art. 116 lit. c) - f);

d) consiliul de administratie al inspectoratului scolar, pentru aparatul propriu si pentru conducerile unitatilor direct subordonate;

e) ministrul educatiei si cercetarii, pentru functiile prevazute la art. 25 lit. b) si pentru conducerile unitatilor direct subordonate."

Din interpretarea gramaticala, logica si sistematica a acestor doua articole de lege rezulta ca în cazul în care sanctiunea disciplinara aplicata a fost cea a desfacerii contractului individual de munca  unui profesor universitar (situatia din speta de fata), comisia de cercetare trebuie numita de senatul universitar.

Normele juridice în discutie au caracter imperativ si de ordine publica, orice încalcare a lor sanctionându-se cu nulitatea absoluta a masurii disciplinare aplicate.

În cauza, dupa cum se constata din analiza actelor si lucrarilor dosarului, comisia care a efectuat cercetarea disciplinara prealabila a intimatului-contestator (profesor universitar caruia i s-a aplicat sanctiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de munca) a fost numita nu de senatul universitar, asa cum cere imperativ art. 119 lit. c din Legea nr. 128/1997, ci de catre biroul acestui senat.

Asa fiind, este legala si temeinica dispozitia din sentinta recurata prin care s-a dispus anularea deciziei contestate, acest act juridic fiind emis cu nerespectarea procedurii prevazute de lege, caz în care devin incidente prevederile art. 76 si 267 alineatul 1 din Codul Muncii.

Nu are nicio relevanta si nu poate fi primita apararea recurentei în sensul ca biroul senatului universitar asigura conducerea operativa, iar senatul nu se poate întruni ori de câte ori se savârseste o abatere disciplinara.

Câta vreme legea impune în mod ferm ca într-o situatie precum cea din pricina de fata, comisia de cercetare disciplinara sa fie numita doar de catre senatul universitar, aceasta cerinta trebuia respectata întocmai de catre recurenta-intimata, dându-se eficienta astfel principiului fundamental al suprematiei legii prevazut de art. 1 alineatul 5 din Constitutie.

Biroul senatului asigura conducerea operativa, dar nu are atributia legala de a numi comisia de cercetare disciplinara prealabila. Arogându-si o asemenea competenta, a comis un exces de putere si o nelegalitate.

Cât priveste împrejurarea ca senatul nu s-ar putea întruni ori de câte ori se savârseste o abatere disciplinara, trebuie aratat ca nu are nicio importanta din perspectiva respectarii legii.

Daca norma juridica impune aceasta cerinta ca fiind obligatorie, senatul universitar se va întruni ori de câte ori este necesar, în primul rând pentru ca legea trebuie respectata, iar nu eludata sau ocolita.

În al doilea rând, ratiunea dispozitiilor art. 119 alineatul 3 lit. c din Legea nr. 128/1997 a fost aceea ca functia de profesor universitar este una de maxima importanta si anvergura, astfel ca este detinuta de persoane de o calitate umana si intelectuala atât de înalta, încât nu s-ar putea concepe în cazul lor decât în mod exceptional posibilitatea de a savârsi abateri disciplinare atât de grave si de dese încât senatul universitar sa fie convocat de mai multe ori decât este necesar în cursul unui an universitar.

S-a afirmat de catre recurenta si ca "în sedinta din data de 29.06.2009, când a avut loc sedinta ordinara a Senatului, acesta a validat, în unanimitate, componenta comisiei de cercetare numita de Biroul Senatului." Aceasta asertiune va fi si ea îndepartata, deoarece nulitatea absoluta este acea sanctiune de drept civil ce nu poate fi acoperita în niciun mod si pe nicio cale (prin confirmare, ratificare, etc.), ea fiind prevazuta de lege pentru a interveni în acele situatii în care s-au încalcat dispozitii legale imperative si de ordine publica, ce protejeaza un interes general-obstesc.

Relativ la faptul ca s-ar fi pronuntat hotarâri judecatoresti irevocabile în sens contrar celui din sentinta recurata, este necesar a preciza ca astfel de hotarâri nu constituie izvor de drept (asa numitul precedent judiciar) si nici nu instituie vreo obligatie în sarcina altor instante învestite cu rezolvarea unor pricini identice sau asemanatoare.

De altfel, contrar celor statuate la nivelul Tribunalului Sibiu, Curtea face trimitere la decizia civila nr. 876/R/15.04.2010 a Curtii de Apel Cluj - Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, aflata în copie la filele 13-20 din dosarul Tribunalului Bucuresti. Prin aceasta hotarâre irevocabila s-a retinut, într-o speta asemanatoare între aceleasi parti din prezentul proces, încalcarea dispozitiilor art. 119 alineatul 3 lit. c din Codul Muncii.

Toate cele ce preced demonstreaza netemeinicia primului motiv de recurs si justifica înlaturarea acestuia ca atare.

Aspectele sustinute prin celelalte motive de recurs nu se mai impun a fi analizate, întrucât au caracter accesoriu si chiar daca ar fi luate în considerare, nu ar putea determina modificarea sentintei atacate prin înlaturarea dispozitiei de anulare a deciziei contestate. Acest act juridic ramâne lovit de nulitate pentru argumentele de drept prezentate mai sus si care nu pot fi invalidate nici chiar în situatia în care respectivele motive ar fi întemeiate, tocmai pentru ca daca exista o singura cauza de nulitate ce se mentine (a fost aratata anterior), aceasta duce la desfiintarea întregului act si considerarea acestuia ca fiind inexistent. 

Pentru toate aceste considerente s-a dispus respingerea recursului ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare