Recurs al Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor întemeiat pe lipsa fondurilor necesare platii despagubirilor. Lipsa de transparenta a procedurii de rezolvarea a cererilor de despagubiri.

Recurs al Autoritatii  Nationale pentru Restituirea Proprietatilor întemeiat pe lipsa fondurilor necesare platii despagubirilor. Lipsa de transparenta a procedurii de rezolvarea a cererilor de despagubiri.

- Legea nr. 9/1998

Criticile recurentei pârâte în sensul ca sentinta atacata este netemeinica si nelegala pe motiv ca instanta de fond nu a tinut cont de faptul ca obligatia autoritatii de plata a despagubirilor  catre reclamanta este afectata de conditie, iar conditia  de achitare a compensatiilor "în limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie în bugetul de stat"  nu s-a realizat deoarece nu  ar fi fost alocate fonduri bugetare este neîntemeiata.  În bugetul de stat sunt alocate anual sume cu aceasta destinatie, dar modalitatea în care pârâta întelege sa faca  plata compensatiilor catre destinatarii Legii nr.9/1998 nu este cuprinsa  într-o procedura transparenta, verificabila de catre instanta  de contencios administrativ,  cu aducerea la cunostinta beneficiarilor  a  locului pe care îl ocupa în ordinea stabilita,  a datei la care urmeaza sa primeasca  despagubirile, cu reglementarea unei proceduri de  contestatie în  cazul în care se încalca prevederile normative sau  daca platile se fac fara respectarea ordinii stabilite prin abuz de drept din partea autoritatii  publice.

Neexistând o asemenea procedura transparenta,  prin  constatarea de catre instanta ca autoritatea pârâta a achitat în primul an de la  validarea Hotarârii nr. 175/2005, prin Ordinul nr. 5765/2006, 40% din  cuantumul  despagubirilor, iar pâna la data pronuntarii hotarârii  dupa 4 ani, nu  s-a achitat si cea de-a doua transa din despagubiri, în mod corect instanta a apreciat ca  pârâta refuza nejustificat sa rezolve cererea  reclamantei de despagubiri si a obligat-o sa achite  cea de a doua transa în cuantum actualizat.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VIII-A  CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR. 396 din 24.02.2011)

Prin sentinta civila nr. 1726/27.05.2010, Tribunalul Bucuresti Sectia a IX-a Contencios Administrativ si Fiscal a admis actiunea formulata de reclamanta Culcearu Chirata în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, a obligat pârâta catre reclamanta  la plata sumei de 97.594,86 lei reprezentând cea de-a doua transa din suma stabilita drept despagubire prin Hotarârea nr. 175/2005 emisa  de Comisia Judeteana Calarasi pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, validata prin Ordinul  nr. 5765/2006, suma ce urmeaza a fi actualizata.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca prin Hotarârea nr. 175/2005 data de Comisia Judeteana Calarasi pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 reclamanta în calitate de mostenitoare a defunctului Lungu Stere a obtinut  compensatii în cuantum de 162.658,10 lei pentru bunurile acestuia în teritoriile  cedate.

Conform art. 8 din Legea nr.9/1998 pârâta avea obligatia sa dispuna  plata celei de-a doua transe a despagubirilor în termen de  doi ani consecutivi, obligatie pe care pârâta nu  a îndeplinit-o  iar aceasta reprezinta un refuz nejustificat de a rezolva o  cerere privitoare la un drept  conferit de Legea nr. 9/1998 .

Împotriva acestei sentinte a  declarat recurs autoritatea pârâta  criticând-o ca nelegala si netemeinica în baza art. 3041 cod procedura civila .

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta  pârâta a aratat ca în mod gresit instanta de fond  a obligat  autoritatea la plata, întrucât plata compensatiilor în cazul  intimatei pârâte s-a facut conform art. 5 din HG nr. 286/2004, respectiv 40% din totalul compensatiilor în cursul anului 2006, iar restul sumei urmând sa fie platita în cursul  anului 2007, în limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie.

Sustine ca instanta de fond nu a tinut cont de faptul ca  obligatia de plata este afectata de o conditie, iar nerealizarea conditiei de alocare a sumelor pentru plata despagubirilor  conduce la prelungirea perioadei de plata peste termenul  prevazut de art. 5 din HG nr. 286/2004.

În raport de obligarea la plata sumelor în cuantum actualizat sustine ca potrivit art.34 lit.h) din HG  nr. 753/1998 prin Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, despagubirile propuse de Comisia  Judeteana au devenit certe, lichide si exigibile la momentul  validarii lor de catre Departamentul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.

Art.8 (2)  din Legea nr.9/1998 si art. 5 din HG nr.286/2004 prevede actualizarea doar daca se achita  în anul urmator.

Examinând  motivele de recurs în raport de art. 3041 cod procedura civila  Curtea retine urmatoarele:

Criticile recurentei pârâte în sensul ca sentinta atacata este netemeinica si nelegala pe motiv ca instanta de fond nu a tinut cont de faptul ca obligatia autoritatii de plata a despagubirilor  catre reclamanta este afectata de conditie, iar conditia  de achitare a compensatiilor "în limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie în bugetul de stat"  nu s-a realizat deoarece nu  ar fi fost alocate fonduri bugetare, se constata ca este neîntemeiata.

În bugetul de stat sunt alocate anual sume cu aceasta destinatie, dar modalitatea în care pârâta întelege sa faca  plata compensatiilor catre destinatarii Legii nr.9/1998 nu este cuprinsa  într-o procedura transparenta, verificabila de catre instanta  de contencios administrativ,  cu aducerea la cunostinta beneficiarilor  de locul pe care îl ocupa în ordinea stabilita,  a datei la care urmeaza sa primeasca  despagubirile, cu reglementarea unei proceduri de  contestate în  cazul în care se încalca prevederile normative sau  daca platile se fac fara respectarea ordinii stabilite prin abuz de drept din partea autoritatii  publice.

Neexistând o asemenea procedura transparenta,  prin  constatarea de catre instanta ca autoritatea pârâta a achitat în primul an de la  validarea Hotarârii nr. 175/2005, prin Ordinul nr. 5765/2006, 40% din  cuantumul  despagubirilor, iar pâna la data pronuntarii hotarârii  dupa 4 ani, nu  s-a achitat si cea de-a doua transa din despagubiri, în mod corect instanta a apreciat ca  pârâta refuza nejustificat sa rezolve cererea  reclamantei de despagubiri si a obligat-o sa achite  cea de a doua transa în cuantum actualizat.

Recurenta pârâta nu a dovedit ca nu a primit fonduri bugetare  cu destinatia de despagubiri în intervalul 2007-2010.

Criticile recurentei în sensul ca intimata reclamanta avea  dreptul sa primeasca în cuantum actualizat transa a doua  numai daca plata se facea în anul 2007 si nu în  anii urmatori sunt evident nefondate.

Prin "an urmator" în sensul Legii nr. 9/1998 si art. 5 din HG  nr. 286/2004 se întelege atât anul care urmeaza celui în  care s-a efectuat plata primei transe (în speta anul 2006)  cât si anii urmatori  acestuia, (2007- 2011) singularul expresiei particularizând  acel an în care se va face plata celei de a doua transe.

Invocarea de catre  recurenta a art. 34 lit.h) din HG nr. 753/1998 în recurs se constata  ca  este neîntemeiata. Aceste prevederi legale se refera la perioada  anterioara validarii compensatiilor iar în speta nu  a fost vorba despre aceasta etapa.

În consecinta, pentru considerentele anterior expuse,  constatând ca nu sunt motive de casare  ori modificare analizate si din oficiu, în baza  art.312 cod procedura civila, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

1

Domenii speta

Spete similare