Recurs. Incidenta cazului de casare cu trimitere spre rejudecare prevazut de art.3859 alin.1 pct.10 din Codul de procedura penala, luat în considerare din oficiu conform art. 3859 alin. 3 din Codul de procedura penala.

Recurs. Incidenta cazului de casare cu trimitere spre rejudecare prevazut de art.3859 alin.1 pct.10 din Codul de procedura penala, luat în considerare din oficiu conform art. 3859 alin. 3 din Codul de procedura penala. 

Cazurile în care se poate face recurs :

Art. 3859 - Hotarârile sunt supuse casarii în urmatoarele cazuri:

...........................................................................................

Pct.10. instanta nu s-a pronuntat asupra unei fapte retinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esentiale pentru parti, de natura sa garanteze drepturile lor si sa influenteze solutia procesului;

Caracterul echitabil al procesului implica obligatia instantei de a proceda la un examen atent al tuturor argumentelor si cererilor partilor, precum si de a-si motiva hotarârea, mai ales atunci când aceasta este susceptibila de a fi atacata pe fond la o instanta superioara.

  (CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA I PENALA, DECIZIA NR.2105 DIN 21 OCTOMBRIE 2011)

Deliberând asupra cauzei penale de fata, constata urmatoarele:

Prin Sentinta penala nr. 699/F din data de 04 mai 2011, pronuntata în Dosarul nr. 16282/302/2010, Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a hotarât astfel:

A condamnat pe inculpata T.A.M. (fiica lui B. si D., nascuta la data de ... 1977 în Bucuresti, CNP....) la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru savârsirea infractiunii de evaziune fiscala, prevazuta de art. 6 din Legea nr.  241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal, art. 3201 din Codul de procedura penala si art. 74 alin. 1 lit.a, b, c si alin. 2 din Codul penal rap. la art. 76 alin.1 lit. e din Codul penal.

În temeiul art. 81-82 din Codul penal, a suspendat conditionat executarea acestei pedepse, pe un termen de încercare de 2 ani si 2 luni.

În temeiul art. 359 din Codul de procedura penala, a atras atentia inculpatei asupra consecintelor comiterii unei noi infractiuni intentionate în cursul termenului de încercare, prevazute de art. 83 din Codul penal.

În temeiul art. 71 din Codul penal, a interzis inculpatei drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b din Codul penal.

În temeiul art. 71 alin. 5 din Codul penal, a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei închisorii.

În temeiul art. 14 si art. 346 din Codul de procedura penala cu ref. la art. 998-999 din Codul civil, a admis actiunea civila formulata de partea civila A. F. P. A SECTORULUI 5 BUCURESTI si a obligat pe inculpata la plata catre aceasta a sumei de 18.718 RON, actualizata la data achitarii integrale, reprezentând daune materiale.

În temeiul art. 357 alin.2 lit. c din Codul de procedura penala rap. la art. 11 din Legea nr.241/2005, a instituit sechestru asigurator asupra autoturismului marca Skoda Superb, serie de motor 101996, pâna la concurenta sumei de 18.718 RON.

În temeiul art.191 din Codul de procedura penala, a obligat pe inculpata la plata sumei de 5.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, Judecatoria a constatat ca, prin Rechizitoriul nr.5066/P/2009 al Parchetului corespunzator, înregistrat la data de 13 septembrie 2010, inculpata a fost trimisa în judecata, în stare de libertate, pentru savârsirea infractiunii anterior mentionate, în sarcina acesteia retinându-se ca, în calitate de administrator al SC D. G.S. SRL, în mod repetat, în perioada 2006-2007, cu intentie, a retinut si nu a varsat, în cel mult 30 de zile de la scadenta, sumele reprezentând impozite sau contributii cu retinere la sursa, cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu în suma de 24.365 lei.

Analizând probatoriul cauzei, Judecatoria a retinut ca, potrivit fisei sintetice totale, emisa de A. F. P. a Sectorului 5 Bucuresti, societatea administrata de inculpata figureaza cu retineri la sursa mai mari de 30 de zile de la data scadentei, dupa cum urmeaza: 10.329 lei (contributie la asigurari sociale angajati), 7.945 lei (contributie angajati la asigurarile de sanatate), 1.136 lei (contributie angajati la fondul de somaj), 6.329 lei (impozit pentru venituri din salarii), cuantumul total al prejudiciului cauzat bugetului de stat fiind de 25.739 lei.

Prin expertiza contabila judiciara efectuata în cursul urmaririi penale, s-a stabilit ca prejudiciul cauzat bugetului de stat, prin retinerea si nevirarea impozitelor si contributiilor cu stopaj la sursa, aferente salariilor din perioada mai 2006 - aprilie 2007, este în cuantum de 24.365 lei. În aceeasi expertiza, s-a retinut ca, în perioada 2006-2007, disponibilitatile banesti ale societatii permiteau achitarea stopajului la sursa, dar acesta nu a fost platit. De asemenea, s-a retinut, conform balantelor de verificare si bilantului contabil, ca profitul net realizat de societate se prezinta astfel 79.645 lei (la data de 31 decembrie 2006) si 14.933 lei (la data de 31 decembrie 2007).

În cursul urmaririi penale, inculpata a declarat ca datoriile la bugetul de stat si de asigurari sociale s-au acumulat începând cu anul 2005, pentru ca facturile emise pentru prestarea serviciilor nu au fost încasate la timp, iar, în momentul încasarii, banii erau folositi cu precadere pentru plata salariilor si utilitatilor. Din cauza acestei situatii, în anul 2009, societatii i-a fost anulata licenta de functionare, fiind radiata din evidentele societatilor licentiate pentru paza si protectia bunurilor si persoanelor.

În cursul judecatii, inculpata a declarat ca recunoaste fapta retinuta în sarcina sa prin actul de sesizare, solicitând judecarea cauzei în temeiul dispozitiilor art. 3201 din Codul de procedura penala si a precizat ca este de acord sa o despagubeasca pe partea civila.

În aceste conditii, Judecatoria a constatat, în fapt, ca inculpata, în calitate de administrator al SC D. G. S. SRL, în perioada 2006-2007, în repetate rânduri, cu intentie, a retinut de la angajatii societatii impozite si contributii, în valoare totala de 24.365 lei, pe care nu le-a varsat la bugetul de stat în termenul prevazut de lege, cu toate ca societatea a înregistrat profit, dispunând de lichiditatile necesare.

În drept, Judecatoria a constatat ca fapta inculpatei întruneste elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala, în forma continuata, prevazuta de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal, astfel ca a pronuntat condamnarea acesteia.

La individualizarea pedepsei, Judecatoria a avut în vedere criteriile generale prevazute de art. 72 din Codul penal, respectiv limitele de pedeapsa din textul incriminator (reduse cu o treime, ca urmare a aplicarii dispozitiilor art. 3201 alin. 7 din Codul de procedura penala), gradul ridicat de pericol social al infractiunii, modalitatea concreta de comitere si datele personale ale inculpatei, care se afla la primul conflict cu legea penala, a depus eforturi pentru acoperirea prejudiciului, s-a prezentat în fata organelor judiciare la fiecare chemare, a recunoscut savârsirea faptei, provine dintr-o familie organizata, are studii superioare si doi copii în întretinere, împrejurari retinute drept circumstante atenuante judiciare, conform art. 74 alin.1 lit. a, b, c si alin. 2 din Codul penal.

Raportat la aceleasi împrejurari, Judecatoria a apreciat ca scopul pedepsei aplicate poate fi atins si fara executarea acesteia în regim privativ de libertate, motiv pentru care a dispus suspendarea ei conditionata, conform art.81 din Codul penal.

Pe latura civila, Judecatoria a constatat ca partea vatamata s-a constituit parte civila cu suma de 228.100 lei, însa, prin expertiza contabila judiciara efectuata în cauza (la care aceasta nu a formulat obiectiuni), s-a stabilit ca prejudiciul creat bugetului de stat este în suma totala de numai 24.365 lei, din care inculpata a achitat, în cursul judecatii, sumele de 500 lei (conform chitantei seria TS2A nr.6846282), 800 lei (conform chitantei seria TS7 nr.2119712), 3.467 lei (conform chitantei seria TS7 nr.2093800) si 700 lei (conform chitantei seria TS7 nr.2125679), astfel ca, având în vedere dispozitiile art.998-999 din Codul civil, a admis în parte actiunea civila si a obligat-o pe inculpata la plata sumei de 18.718 RON, actualizata la data achitarii integrale, reprezentând daune materiale. De asemenea, în vederea garantarii platii acestei sume, în temeiul art. 357 alin.2 lit. c din Codul de procedura penala rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2005, a instituit masura sechestrului asigurator asupra autoturismului detinut de inculpata, pâna la concurenta acelei sume.

Împotriva acestei sentinte, au declarat recurs în termenul legal inculpata T.A.M. (la data de 05 mai 2011) si partea civila A. F. P. A SECTORULUI 5 BUCURESTI (la data de 20 mai 2011).

Recursurile au fost înaintate de Judecatorie si înregistrate pe rolul acestei Curti la data de 10 iunie 2011.

Prin recursul declarat, astfel cum a fost sustinut oral cu ocazia dezbaterilor de la termenul de astazi, inculpata, care a beneficiat de asistenta juridica a unui avocat ales, a solicitat, invocând cazurile de casare prevazute de art. 3859 alin. 1 pct. 172 si pct.18 din Codul de procedura penal, achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 pct. 1 lit. d din acelasi cod, pe motiv ca, desi a recunoscut fapta, nu a avut intentia de a o savârsi, întrucât, în perioada 2006-2007, conturile societatii pe care o administra erau blocate de A.N.A.F., pentru recuperarea T.V.A.-ului si impozitului pe profit datorat.

Prin recursul declarat, astfel cum a fost motivat în scris, partea civila a solicitat obligarea inculpatei la plata întregii sume pretinse drept despagubiri, de 228.100 lei, actualizata la data achitarii integrale a acesteia.

Analizând sentinta penala atacata, în raport cu actele si lucrarile dosarului, cu motivele anterior mentionate, precum si din oficiu, conform art.3856 alin.3 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constata ca ambele recursuri cu care a fost sesizata sunt fondate, însa pentru un alt motiv decât cele invocate, având în vedere considerentele care se vor arata în cele ce urmeaza:

Potrivit art.3201 alin.1 si 2 din Codul de procedura penala, desfasurarea judecatii conform procedurii simplificate, bazata pe recunoasterea vinovatiei, poate avea loc numai atunci când inculpatul declara ca recunoaste în totalitate faptele retinute în actul de sesizare si nu solicita alte probe decât cele administrate în faza de urmarire penala, cu exceptia înscrisurilor în circumstantiere.

De asemenea, potrivit art. 3201 alin. 7 din Codul de procedura penala, în cazul în care judecata se desfasoara conform acestei proceduri, instanta va pronunta condamnarea inculpatului, ceea ce, într-o interpretare per à contrario, conduce la concluzia ca orice alta solutie, respectiv achitarea, nu poate fi pronuntata în cadrul unei asemenea proceduri, impunându-se astfel parcurgerea procedurii obisnuite si, ca atare, realizarea cercetarii judecatoresti, potrivit prevederilor art. 321 si urm. din acelasi cod.

În speta, Curtea constata ca Judecatoria, încalcând dispozitiile art. 3201 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, dupa ce a luat act de declaratia formala a inculpatei, exprimata la termenul din data de 08 decembrie 2010 (fila 30, d.f.), în sensul recunoasterii faptei retinute în sarcina sa prin actul de sesizare si solicitarii de desfasurare a judecatii exclusiv pe baza probelor administrate în faza de urmarire penala, la termenul din data de 04 mai 2011, a încuviintat, la cererea acesteia, conform mentiunilor din încheierea de la acea data (fila 303, d.f.), administrarea probei cu înscrisuri, nu numai în circumstantiere, astfel cum prevad dispozitiile respective, ci si pe situatia de fapt, pentru a dovedi ca, în perioada 2006-2007, societatea pe care o administra avea conturile blocate de A.N.A.F., iar sumele de bani din acele conturi erau preluate de aceeasi institutie, în contul T.V.A.-ului datorat, adica exact împrejurarea pe care inculpata a invocat-o în sustinerea cererii de achitare, formulata cu ocazia dezbaterilor în fond, în temeiul art.10 alin.1 lit.d din Codul de procedura penala, pe motiv ca nu a actionat cu intentie, ca unica forma a vinovatiei prevazute de textul incriminator al faptei deduse judecatii.

Raportat la înscrisurile astfel încuviintate si administrate (filele 287-296, d.f.) si având în vedere cererea de achitare pe care inculpata a formulat-o în mod explicit, întemeindu-se pe acestea, s-ar fi impus ca Judecatoria sa respinga, în temeiul art.3201 alin.8 din Codul de procedura penala, cererea de efectuare a judecatii conform procedurii simplificate, bazata pe recunoasterea vinovatiei (în fapt, negata de inculpata) si sa procedeze la efectuarea cercetarii judecatoresti, potrivit procedurii obisnuite, inclusiv prin ascultarea detaliata a acesteia, cu privire la fapta de care este acuzata (bineînteles, daca ar fi consimtit sa declare), pentru a se verifica în ce masura recunoasterea sa a fost una reala si în deplina cunostinta de cauza, iar nu doar formala.

Conform art. 197 alin. 4 teza a II-a din Codul de procedura penala, instanta ia în considerare, chiar din oficiu, orice încalcare a unei dispozitii legale (alta decât cele care atrag sanctiunea nulitatii absolute, în conditiile art. 197 alin. 2 si 3 din acelasi cod), indiferent de stadiul procesului, daca anularea actului este necesara pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei.

În speta, prin judecarea cauzei dupa procedura simplificata a recunoasterii vinovatiei, în pofida negarii ei evidente de catre inculpata si a încuviintarii si administrarii de probe în acest ultim sens, instanta de fond a încalcat dispozitiile art. 3201 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, iar refacerea actului, respectiv a judecatii în prima instanta, conform procedurii obisnuite (care implica cercetare judecatoreasca nemijlocita, în conditii de contradictorialitate), este impusa de necesitatea de a asigura justa solutionare a cauzei, prin stabilirea cu certitudine a situatiei de fapt si a vinovatiei inculpatei, în raport cu aceasta.

De asemenea, conform art. 197 alin. 5 din Codul de procedura penala, în cazul reglementat inclusiv de art. 197 alin. 4 teza a II-a din acelasi cod, daca refacerea actului anulabil se poate face în fata instantei care a constatat încalcarea dispozitiilor legale, aceasta acorda un termen scurt pentru refacerea imediata a actului, ceea ce, într-o interpretare per à contrario, conduce la concluzia ca, în cazul imposibilitatii procedurale a refacerii actului respectiv de catre instanta care a constatat încalcarea, refacerea acestuia trebuie realizata de catre instanta care a încalcat dispozitiile legale.

În speta, instanta de recurs nu se poate substitui instantei de fond în a realiza cercetarea judecatoreasca, întrucât, pe de o parte, dispozitiile art. 321 si urm. din Codul de procedura penala, care reglementeaza aceasta institutie, sunt inserate în capitolul de cod privitor la judecata în prima instanta, iar, pe de alta parte, procedând în mod contrar, ar priva-o pe inculpata de o cale de atac, pe fondul cauzei.

În acelasi timp, Curtea retine, din oficiu, în temeiul art. 3859 alin. 3 teza I din Codul de procedura penala, incidenta cazului de casare cu trimitere spre rejudecare prevazut de art. 3859 alin. 1 pct. 10 din acelasi cod, întrucât instanta de fond nu s-a pronuntat, în considerentele sentintei sale, cu privire la proba cu înscrisuri, încuviintata si administrata, pe situatia de fapt, la solicitarea inculpatei si nici asupra unei cereri esentiale a acesteia (de natura a-i garanta drepturile si a influenta însasi solutia procesului), întemeiata pe acea proba, respectiv aceea de achitare, în considerarea lipsei intentiei, ca element constitutiv al infractiunii deduse judecatii.

Întrucât modul de solutionare a laturii penale a cauzei va influenta si latura civila a acesteia, se impune ca întreaga cauza sa fie rejudecata de catre instanta de fond, dupa procedura obisnuita, astfel cum s-a evidentiat anterior.

Fata de aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 38515 pct.2 lit. c din Codul de procedura penala, va admite recursurile declarate de inculpata si partea civila, va casa, în întregime, sentinta penala atacata si va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta de fond, respectiv Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti.

Având în vedere ca rejudecarea cauzei se va dispune, pe latura penala, în recursul inculpatei, singurul declarat sub acest aspect, urmeaza ca, în cazul în care cercetarea judecatoreasca va confirma acuzatia care îi este adusa, aceasta sa beneficieze de dispozitiile art.3201 alin.7 din Codul de procedura penala (reducerea cu o treime a limitelor speciale de pedeapsa), precum si de circumstantele atenuante judiciare ce i-au fost acordate prin sentinta penala atacata, pentru a nu i se agrava situatia în propria cale de atac.

În temeiul art. 192 alin. 3 din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursurilor vor ramâne în sarcina statului.

1

Domenii speta

Spete similare