Taxa pe valoare adăugată. Drept de deducere.

Impozite şi taxe

Taxa pe valoare adăugată. Drept de deducere. Cheltuieli nedeductibile.

–art. 22 alin. 4 lit. a ) din Legea nr. 345/2002

–art. 127 alin. 10, art. 145, alin. 2 lit. a ) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL,DECIZIA CIVILĂ NR.2142/21.05.2012)

Prin sentinţa civilă nr. 3088/18.10.2011 pronunţată de Tribunalul Călăraşi în dosarul nr. 561/116/2011 a fost admisă, în parte, acţiunea reclamantei SC V.I. SRL formulată în contradictoriu cu D.G.F.P. Călăraşi şi Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Călăraşi şi s-a dispus anularea, în parte, a deciziei nr. 174/31.10.2008 emisă de AFPM Călăraşi, raportul de inspecţie care a stat la baza emiterii acestei decizii şi decizia 33/19.07.2010 emisă de DGFP Călăraşi, numai în ce priveşte suma de 157.145 lei reprezentând TVA stabilită suplimentar, impozit pe profit şi accesorii aferente fiecărei taxe şi impozit. De asemenea, a fost obligată reclamanta să plătească expertului C.C. suma de 50 lei reprezentând diferenţă onorariu expert iar pârâtele să plătească reclamantei suma de 1062 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Călăraşi a avut în vedere următoarele considerente:

Prin decizia  de  impunere nr. 174/31.10.2008 emisă de pârâta AFPM Călăraşi, în baza raportului de inspecţie fiscală încheiat la data de 29.10.2008, s-au stabilit obligaţiile fiscale suplimentare de plată în sarcina reclamantei în sumă de 159.719 lei, reprezentând:

- TVA stabilită suplimentar -49.373 lei

- Majorări de întârziere-47.737 lei

- Penalităţi de întârziere- 2.271 lei

- Impozit pe profit-22.076 lei

- Majorări de întârziere-35.082 lei

- Penalităţi de întârziere- 3.180 lei

Împotriva deciziei de impunere reclamanta a formulat contestaţie care a fost soluţionată prin decizia  nr. 3/09.02.2009 emisă de pârâta DGFP Călăraşi, în sensul respingerii contestaţiei.

Prin sentinţa civilă nr. 975/24.07.2009 Tribunalul Călăraşi a admis contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 3/09.02.1009 emisă de pârâta DGFP Călăraşi şi a dispus anularea acestei decizii.

Ulterior acestei hotărârii judecătoreşti, organul de inspecţie fiscală a procedat la o nouă analiză a contestaţiei, soluţionată prin decizia nr. 33/19.07.2010 emisă de pârâta DGFP Călăraşi.

Prin decizia  nr. 33/19.07.2010 emisă de pârâta DGFP Călăraşi s-a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamanta SC V.I. SRL pentru suma de 159.719 lei reprezentând:

- TVA stabilită suplimentar -49.373 lei

- Majorări de întârziere-47.737 lei

- Penalităţi de întârziere- 2.271 lei

- Impozit pe profit-22.076 lei

- Majorări de întârziere-35.082 lei

- Penalităţi de întârziere- 3.180 lei

reţinând organul fiscal că obligaţiile fiscale suplimentare de plată au fost stabilite în mod corect.

Sub acest aspect, decizia emisă este nelegală, deoarece din suma contestată, respectiv suma de 159.719 lei reclamanta datorează doar suma de 2574,37 lei reprezentând TVA stabilită suplimentar pentru veniturile aferente facturilor emise şi neînregistrate în evidenţa contabilă.

Astfel, referitor la suma de  46799 lei reprezentând TVA aferentă unor achiziţii de bunuri şi servicii, organul de inspecţie fiscală a exclus de la deducere TVA aferentă facturilor de energie electrică, facturi de chirie, gaze naturale şi materiale de construcţie, reţinând că TVA aferent bunurilor /serviciilor este deductibilă doar în situaţia în care bunurile sau serviciile achiziţionate sunt destinate  utilizării în folosul operaţiunilor taxabile sau au legătură cu activitatea economică a persoanelor impozabile, situaţie care nu se regăseşte în cauză, deoarece societatea reclamantă facturează către SC I.D. SRL sporadic cheltuielile reprezentând  utilităţi şi chirie, iar în evidenţa contabilităţii nu s-au găsit sumele  menţionate în contract.

În toată perioada verificată societatea  nu are înregistrate în balanţele de verificare şi bilanţurile depuse la organul fiscal teritorial venituri ca urmare a acestei asocieri. Contractul nu a fost pus la dispoziţia organelor de inspecţie fiscală pe perioada desfăşurării controlului, fapt ce duce la concluzia că acest contract a fost întocmit ulterior desfăşurării inspecţiei fiscale, deoarece ambele  societăţi au acelaşi administrator.

Referitor la cheltuielile efectuate cu materialele de construcţii folosite pentru reparaţiile  şi amenajarea  spaţiului din str. G. nr. 96 executate în regie proprie, aceste cheltuieli nu sunt înregistrate ca investiţie realizată în regie proprie, în conturile 231”Imobilizări în curs de execuţie” şi concomitent în contul 722 ”Venituri din producţie imobilizări corporale”, aşa cum prevede Legea nr. 82/1991 legea contabilităţii, republicată. Întrucât societatea nu a înregistrat aceste cheltuieli ca fiind necesare realizării investiţiei în regie proprie, organul de control le-a considerat nedeductibile, deoarece nu au dus la obţinerea de venituri impozabile, fapt ce duce iar la concluzia că acel contract a fost întocmit ulterior desfăşurării inspecţiei fiscale.

Organele de inspecţie fiscală nu au acceptat la deducere taxa pe valoarea adăugată aferentă diferitelor achiziţii bunuri/servicii aşa cum rezultă din anexa 2 a raportului de inspecţie fiscală, întrucât societatea nu a demonstrat cu documente că aceste achiziţii au legătură cu activitatea societăţii, sau sunt destinate utilizării în folosul operaţiunilor taxabile.

Analiza efectuată de organul de  inspecţie fiscală a pornit de la  dispoziţiile art. 22 al.4 lit. a din Legea nr. 345/2002 şi ale art. 145 alin.2 lit. a din Legea nr. 571/2003.

Contrar opiniei pârâtei, reclamanta a susţinut că cheltuielile din facturile de utilităţi sunt datorate de reclamantă către furnizorii de utilităţi şi că acestea au la bază contracte de prestaţii legal încheiate. Cheltuielile cu  utilităţile au generat producţie şi venituri impozabile în patrimoniul societăţilor asociate în participaţiune iar TVA-ul colectat a fost  decontat cu bugetul statului. Efectul cheltuielilor cu utilităţile a generat venituri înregistrate şi impozitate corect la SC I.D. SRL.

Astfel, cheltuielile reprezentând  utilităţile şi cheltuielile cu reparaţiile la sediul societăţii au legătură directă cu activitatea economică a persoanei juridice impozabile aflate în asociere şi  sunt utilizate în folosul unor operaţiuni taxabile.

Această situaţie de fapt expusă de reclamantă a fost confirmată  şi de raportul de expertiză tehnică contabilă efectuată în cauză.

Referitor la cheltuielile cu utilităţile şi cheltuielile cu  reparaţiile la sediul social efectuat de reclamanta SC  V.I. SRL  trebuie constatat că aceste cheltuieli au legătură directă cu activitatea economică a celor două societăţi în asociere şi sunt utilizate în folosul unor operaţiuni taxabile, având în vedere că aceste cheltuieli au generat producţie şi venituri impozabile înregistrate  în patrimoniul societăţilor asociate în participaţiune.

Cheltuielile din facturile de utilităţi sunt datorate de reclamantă către furnizorii de utilităţi şi acestea au la bază contracte de prestaţii legal încheiate, astfel că sunt cheltuieli justificate şi deci deductibile din punct de vedere fiscal.

Ca atare, critica formulată de reclamantă prin acţiune este întemeiată, deoarece reclamanta dovedeşte că cheltuielile au fost efectuate în folosul unor operaţiuni taxabile.

Nu este relevant faptul că reclamanta SC V.I. SRL nu a recuperat de la SC I.D. SRL  cheltuielile în cauză, în raport de clauzele contractului de asociere, contract care îşi produce efectele, nefiind  anulat.

Cât priveşte cheltuielile cu reparaţiile sediului din str. G. nr. 96, se constată că aceste cheltuieli au fost efectuate în mod real şi se găsesc în facturile de achiziţionare a materialelor de construcţii eliberate legal de furnizori şi înregistrate în evidenţa contabilă a  reclamantei. Există dovezi contabile că imobilul în cauză este în  activele imobilizate ale societăţii reclamante şi că acesta şi-a mărit valoarea contabilă şi parametrii funcţionali, o dovadă în acest sens fiind şi raportul de evaluare a imobilului întocmit de SC E. SRL, evaluator ANEVAR ing. B.V. şi valorificat de serviciul impozite şi taxe al Primăriei Călăraşi şi stabilirea obligaţiei privind impozitele şi taxele locale înregistrată sub nr. 254/31.12.2008.

Împrejurarea că reclamanta nu a înregistrat cheltuielile de reparaţii ca investiţie realizată în regie proprie după procedurile contabile specifice, nu conduce implicit la calificarea ca şi cheltuieli  nedeductibile în condiţiile în care valoarea de întrebuinţare şi fiscală a clădirii a crescut cu toate consecinţele ce decurg din acesta.

Referitor la impozitul pe profit în sumă de 22.076 lei organul de inspecţie  fiscală a stabilit că în perioada 2003 - 2008 societatea nu a înregistrat în evidenţa contabilă venituri în sumă de 13.549 lei şi înregistrează cheltuieli nejustificate care nu au dus la obţinerea de venituri impozabile reţinând ca nedeductibile cheltuielile cu chiria, energia electrică, gaze naturale,  amortizare, asigurări auto.

Analiza efectuată de organele de control a pornit de la dispoziţiile  prevăzute de art. 19 al.1 şi ale art. 21 al.4 lit. f din Codul fiscal.

Contrar opiniei pârâtei, reclamanta apreciază că nu  datorează impozitul pe profit în sumă de 22.076 lei întrucât cheltuielile cu utilităţile şi cheltuielile cu reparaţiile la sediul societăţii sunt cheltuieli din punct de vedere fiscal justificate şi deci deductibile.

Cheltuielile a căror deductibilitate este supusă analizei au fost efectuate în baza unor documente justificative, respectiv contractul de prestări servicii, contractul de asociere în participaţiune, facturile fiscale de achiziţionare a materialelor de construcţii, etc. aşa cum  am arătat mai sus.

Reţinând tribunalul că cheltuielile cu utilităţile şi cheltuielile cu  reparaţiile la sediul social reprezintă cheltuieli justificate, aceste cheltuieli sunt şi deductibile în accepţiunea Codului fiscal.

 Ca atare, reclamanta SC V.I. SRL  nu datorează impozit pe profit în sumă de 22.076 lei, astfel că,  în mod nelegal organul de inspecţie fiscală a stabilit în sarcina societăţii reclamante obligaţia de plată a impozitului pe profit.

Cât priveşte suma de 2574 lei reprezentând TVA stabilită suplimentar prin decizia de impunere nr. 174/20078, organul de inspecţie fiscală a  constatat că în perioada 2003- 2008 societatea nu a înregistrat în evidenţa contabilă veniturile aferente facturilor emise în sumă de 13.549 lei motiv pentru care  a stabilit TVA suplimentar.

Analiza efectuată de organul de control a pornit de la dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 345/2002 şi ale art. 134 al.2, 1341 al.1 şi 1342 al.1 din Codul fiscal.

Prevederile legale enunţate au în vedere că TVA devine exigibilă atunci când autoritatea fiscală devine îndreptăţită, la un moment dat, să solicite plata  de către persoanele obligate la plata taxei, iar pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervine la data la care are loc  faptul generator, respectiv la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor.

Având în vedere cele precizate mai sus, precum şi prevederile legale în perioada verificată, tribunalul apreciază că în mod legal, organul de inspecţie  fiscală a stabilit în sarcina societăţii reclamante obligaţia  de a colecta TVA aferentă veniturilor din facturi care nu au fost înregistrate  în evidenţa contabilă.

Ca atare, reclamanta SC V.I. SRL datorează suma de 2574,37 lei reprezentând TVA aferent unor facturi omise de la  înregistrarea în evidenţa contabilă.

Cum pârâtele se află în  culpă procesuală, tribunalul în baza art. 274 Cod procedură civilă urmează a obliga  pârâtele în solidar să plătească reclamantei suma de 1062 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Având în vedere că reclamanta nu a achitat expertului C. C. onorariu de expertiză aşa cum a fost solicitat şi încuviinţat de instanţă, urmează a fi obligată la plata diferenţei de onorariu neplătit în sumă de 50 lei.

Pentru considerentele arătate şi dispoziţiile legale mai sus analizate, tribunalul apreciază întemeiată în parte, aşa cum a fost precizată, acţiunea reclamantei, urmând a fi admisă ca atare, în baza dispoziţiilor art. 218 Cod procedură fiscală.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta DGFP Călăraşi solicitând modificarea, în parte, a hotărârii recurate în sensul respingerii contestaţiei formulată de SC V.I. SRL.

În motivarea recursului, reclamanta a arătat următoarele:

În fapt, prin hotărârea recurată pe această cale, instanţa de fond a admis în parte acţiunea formulată de intimata reclamantă împotriva deciziei nr. 33/19.07.2010, numai în ce priveşte suma de 157. /45 lei reprezentând TVA stabilita suplimentar, impozit pe profit si accesorii aferente fiecărei taxe si impozit.

1. în ceea ce priveşte suma de 46.799 lei reprezentând TVA aferenta unor achiziţii de bunuri si servicii, va rugam să observaţi că în mod greşit instanţa de fond a reţinut ca aceasta suma este nedatorata de către reclamanta, întrucât cum am arătat si pana în aceasta faza procesuala, conform prevederilor art.22 alin.(4) lit. a) din Legea nr.345/2002 privind taxa pe valoarea adăugata si ale art.145 alin.(2) lit. a) din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările si completările ulterioare,care precizează:

 Art.22

(4) Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată au dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor şi serviciilor destinate realizării de:

a) operaţiuni taxabile;

Art.145

(2) Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operaţiuni:

a) operaţiuni taxabile;

taxa pe valoarea adăugata aferenta bunurilor/serviciilor este deductibila doar în situaţia în care bunurile sau serviciile achiziţionata sunt destinate utilizării în folosul operaţiunilor sale taxabile sau au legătura cu activitatea economica a persoanelor impozabile, cea ce în situaţia noastră nu s-a întâmplat.

Operaţiunile taxabile sunt acele operaţiunii generatoare de venit, iar cum bine se poate observa societatea rec1amanta nu are înregistrate în balanţele de verificare şi nici în bilanţurile depuse la organul fiscal teritorial venituri pentru perioada verificata de organele de control.

În concluzie, societatea reclamantă nerealizând venit, nu poate deduce taxa pe valoarea adăugata aferenta bunurilor/serviciilor, întrucât acestea nu au fost destinate utilizării în folosul operaţiunilor taxabile.

Mai mult, aceste sume au fost considerate de organul fiscal ca fiind cheltuieli nejustificate, deoarece nu au dus la obţinerea de venituri impozabile. Conform contractului de folosinţă nr. 814/21.10.2002 încheiat între SC V.I. SRL şi SC I.D. SRL în care se specifica că: "obiectul contractului este folosirea spaţiului din Complexul Big etaj 1, precum şi a mijloacelor fixe şi utilajelor necesare procesului tehnologic în confecţii textile, pentru executarea comenzilor contractate de către SC I.D. SRL, în sistem LOHN. De asemenea, în cadrul acestui contract SC V.I. SRL cedează în regim de prestări servicii, autoturisme marca DACIA cu următoarele nr. de înmatriculare: CL-02-VEG, CL-03-VEG, CL-04-VEG. autoturism marca ARO-CL-05-VEG şi autoturism ESPERO-CL-08VEG. SC I.D. SRL, va suporta în totalitate costurile aferente întreţinerii, consumurilor (carburanţi, ulei, etc.) acestor autoturisme precum şi  asigurările obligatorii auto", nu se referă la faptul că se V.I. SRL să suporte cheltuielile generate de folosirea energiei electrice si a gazelor naturale.

Ulterior, după finalizarea inspecţiei fiscale, cu adresa nr. 189118.12.2008 si înregistrata la A.F.P.M. Călăraşi sub nr. 43625/19.12.2008, societatea anexează Contractul de asociere nr. 41/01.03.2005 încheiat între SC V.I. SRL Călăraşi şi SC I.D. SRL Călăraşi în acest contract se menţionează contribuţia fiecărei societăţi în parte la acesta asociere reprezentând spatiile şi mijloacele fixe. Cheltuielile privind utilităţile, precum şi întreţinerea şi reparaţia mijloacelor fixe sunt menţionate ca fiind suportate de SC V.I. SRL Călăraşi, fără a se menţiona concomitent şi cheltuielile ce vor fi suportate de către SC I.D. SRL Călăraşi.

În ceea ce priveşte contractele de asociere în participaţiune, art.34 din Legea nr.15 din 7 august 1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale precizează: "Contractul de asociere va cuprinde următoarele: ( ... ) e) modalitatea de împărţire a rezultatelor activităţilor economice comune desfăşurate ".

Din cele de mai sus rezulta că trăsătura definitorie a asocierilor în participaţiune este împărţirea rezultatelor, respectiv a beneficiilor şi pierderilor.

Art. 101 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii nr. 8211991, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.704 din 22 decembrie 1993 precizează:

"Cheltuielile şi veniturile determinate de operaţiunile asocierilor în participaţie se contabilizează distinct de către unul din asociaţi, conform prevederilor contractului de asociere.

La sfârşitul perioadei de raportare, cheltuielile si veniturile înregistrate, în funcţie de natura lor, se transmit pe baza de decont fiecărui asociat în vederea înregistrării acestora în contabilitatea proprie",

Mai mult, în contractul de asociere nr.41101.03.2005 la punctul 7, alin.(2) se menţionează că : "participarea la profit a asociatului SC V.I. SRL Călăraşi este de 1.854 euro (în lei la cursul zilei) la care se vor adăuga cheltuieli cu amortizarea şi întreţinerea utilajelor, cheltuieli cu energia electrica şi gaze, consum de carburant, piese de schimb, reparaţii, întreţinere, uzură, asigurări şi alte taxe la mijloacele de transport", menţionate în acest contract.

În urma verificării efectuate organul de control constată că societatea facturează către SC I.D. SRL Călăraşi sporadic cheltuieli reprezentând utilităţi şi chirie, dar în evidenta contabilă nu s-au găsit sumele mai sus menţionate în contract, trimestrial aşa cum se face referire: "Plata se face trimestrial până la data de 5 a lunii următoare încheierii trimestrului",

Face menţiunea că acest contract nu a fost pus la dispoziţia organelor de inspecţie fiscală pe perioada desfăşurării controlului, cu toate că în declaraţia dată de domnul B.D. în calitate de director economic al societăţii este menţionat faptul că: „am pus la dispoziţia organelor de inspecţie fiscală toate documentele şi informaţiile solicitate pentru desfăşurarea inspecţiei fiscale toate documente şi informaţiile solicitate pentru desfăşurarea inspecţiei fiscale şi răspund de exactitatea, realitatea şi legalitatea acestora".

În susţinerea celor invocate menţionează că, în toata perioada verificată societatea nu are înregistrate în balanţele de verificare şi bilanţurile depuse la organul fiscal teritorial venituri ca urmare a acestei asocieri, fapt ce ne-a condus la concluzia ca acest contract a fost întocmit ulterior finalizării inspecţiei fiscale, deoarece doamna S.V. este administrator la ambele societăţii.

Având în vedere cele precizate mai sus şi ţinând cont de faptul ca operaţiunile contabile înregistrate nu au respectat prevederile legale referitoare la asociere, organul de control în mod corect a exclus de la deducere TVA aferenta facturi lor de chirie, energie, gaze naturale, deoarece nu au fost efectuate în scopul realizării de operaţiuni taxabile.

Ca o ultima concluzie, referitor la suma de 46.799 lei reprezentând TVA aferenta unor achiziţii de bunuri si servicii, având în vedere şi contractul de asociere încheiat între SC V.I. SRL şi SC I.D. SRL, în care nu se specifică la care dintre asociaţi se vor contabiliza cheltuielile şi veniturile, conform legislaţiei în vigoare, considerăm că toate cheltuielile cu achiziţiile de bunuri şi  servicii trebuiau evidenţiate la SC I.D SRL, întrucât cum şi  reclamanta recunoaşte  că toate veniturile provenite din aceasta asociere sunt evidenţiate la SC I.D. SRL, deci reclamanta nu poate beneficia de deductibilitatea TVA provenită din achiziţiile de bunuri şi servicii, singura asociată care putea beneficia de aceasta deductibilitate este SC I.D. SRL dacă  aceasta îşi evidenţia cheltuielile cu achiziţiile de bunuri şi servicii, dar cum acest fapt nu s-a întâmplat, în mod corect organele de inspecţie fiscala au considerat nedeductibile aceste cheltuieli făcute de reclamanta.

Referitor la cheltuielile efectuate cu materialele de construcţii folosite pentru reparaţiile si amenajarea spaţiului din Călăraşi, str. G. nr.96, executate în regie proprie aşa cum este menţionat în adresa nr. 189/18.12.2008, facem precizarea ca:

-  spaţiul nu se afla în evidenta contabilă a societăţii şi nu s-a făcut dovada cu documente că a fost închiriat;

- în balanţele de verificare încheiate la 31.12.2003, 31.12.2004, 31.12.2005, 31.12.2006, 31.12.2007 si 31.08.2008, materialele de construcţii folosite pentru reparaţiile şi amenajarea spaţiului nu sunt înregistrate ca investiţie realizata în regie proprie, în conturile 231 "Imobilizaţi în curs de execuţie" si concomitent în contul 722 "Venituri din producţia de imobilizări corporale", aşa cum prevede art.212 alin.(I), lit. c) din OMFP nr.1752/2005 pentru aprobarea Reglementărilor contabile, conforme cu directive le europene, cu modificările şi completările ulterioare: " Veniturile din exploatare cuprind (...) venituri din producţia de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor şi cheltuielilor efectuate de entitate pentru ea însăşi, care se înregistrează ca active imobilizate corporale şi necorporale".

În drept, pentru perioada verificată sunt aplicabile prevederile art.22 alin.(4), lit. a) din Legea 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată şi ale art. 145, alin.(2), lit. a) din Legea 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, care precizează:

Art.22

"Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxa pe valoarea adăugata au dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugata aferente bunurilor si serviciilor destinate realizării de:

a) operaţiuni taxabile"

Art.145

"Orice persoana impozabilă are dreptul să deducă taxa aferenta achiziţiilor, daca acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operaţiunii:

a) operaţiuni taxabile"

Conform prevederilor legale mai sus enunţate reiese ca persoanele impozabile au drept de deducere a taxei pe valoare adăugata pentru achiziţiile destinate unor operaţiuni ce au legătură cu activitatea economica si pierd dreptul de deducere a TVA în cazul în care achiziţiile nu sunt efectuate în scopul realizării de operaţiuni taxabile.

II  Referitor la impozitul pe profit în suma de 22.076 lei, organul de control a considerat în mod corect ca nedeductibila cheltuielile cu chiria, energia electrica, gazele naturale, amortizare, asigurări auto, motivat de faptul ca aceste cheltuieli nu au dus la obţinerea de venituri impozabile pentru reclamanta noastră SC V.I. SRL.

În urma verificărilor, pentru toata perioada supusă controlului, societatea înregistrează cheltuieli nejustificate, aşa cum rezulta din anexa nr. 2, pag. 1-8, prezenta la Raportul de inspecţie fiscala, care nu au dus la obţinerea de venituri impozabile. Conform contractului de folosinţă nr. 814/21.10.2002 intre SC V.I. SRL si SC I.D. SRL în care se specifica ca: "obiectul contractului este folosirea spaţiului din Complexul Big etaj " precum si a mijloacelor fixe si utilajelor necesare procesului tehnologic în confecţii textile, pentru executarea comenzilor contractate de către SC I.D. SRL, în sistem LOIJN. .. ", societatea trebuia să refactureze aceste cheltuieli către SC I.D. SRL (cheltuieli cu chiria, energia electrică, gaze naturale, amortizarea utilajelor, asigurări şi întreţinerea auto), fiind considerate cheltuieli nedeductibile ti scai de către organul de control.

De asemenea, în perioada verificată societatea a înregistrat în conturile de cheltuieli contravaloarea materialelor de construcţii folosite la spaţiul din Călăraşi, str. G., nr. 96, acestea nefiind generatoare de venituri impozabile fapt ce a determinat ca ele sa fie considerate cheltuieli nedeductibile fiscal de către organul de control.

Ţinând cont si de aspectele semnalate la punctul I, ne menţinem punctul de vedere cu privire la cheltuielile nedeductibile fiscal stabilite în urma inspecţiei fiscale referitoare la materialele de construcţii folosite la spaţiul din Călăraşi, str. G., nr. 96, precum si la cele care fac obiectul contractului de asociere.

In drept, în conformitate eu prevederile:

- art. 19, alin. (1) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare: "Profitul impozabil se calculează ca diferenţă intre veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile";

De asemenea, potrivit pe U2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.44/2004, eu modificările şi completările ulterioare:

"Veniturile şi cheltuielile care se iau în calcul la stabilirea profitului impozabil sunt cele înregistrate în contabilitate potrivit reglementărilor contabile date în baza Legii contabilităţii nr. 82/199/, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile nedeductibile conform prevederilor art. 21 din Codul fiscal ":

- art. 21, alin. (1) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare: "Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile ... ";

- art. 21, alin. (4), lit. t) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare: "cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor".

Prin urmare, potrivit acestor prevederi legale, pentru ea o cheltuială să fie deductibilă la calculul profitului impozabil trebuie să fie efectuată în scopul realizării de venituri.

Intimata-reclamantă SC V.I. SRL, deşi legal citată, nu a depus întâmpinare şi nu a formulat apărări.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât şi în limitele prevăzute de art. 3041 C.pr.civ., Curtea  reţine că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Cu privire la suma de 46.799 lei reprezentând TVA aferentă facturilor de energie electrică, de chirie, gaze naturale şi materiale de construcţii, instanţa de fond a apreciat greşit că acestea reprezintă cheltuieli efectuate în folosul unor operaţiuni taxabile, astfel că sunt deductibile fiscal în baza art. 22 alin. 4 lit. a din Legea 345/2002 şi art. 145 alin. 2 lit. a din Legea 571/2003 privind Codul fiscal.

Instanţa de fond a avut în vedere clauzele contractului de asociere în participaţiune din 01.03.2005 încheiat între SC V.I. SRL şi SC I.D. SRL, potrivit cărora reclamanta SC V.I. SRL s-a obligat şi să suporte cheltuielile cu amortizarea şi întreţinerea utilajelor, cheltuieli cu energia electrică şi gaze, consum de carburant, piese de schimb, reparaţii, întreţinere, uzură, asigurări şi alte taxe la mijloacele de transport.

Numai că pentru ca aceste cheltuieli făcute de intimata-reclamantă în baza contractului de asociere în participaţiune să fie considerate ca fiind efectuate în folosul unor operaţiuni taxabile era necesar ca aceasta să fi avut şi beneficii din acest contract de asociere în participaţiune. Or, deşi în contractul de asociere în participaţiune se prevede că SC V.I. SRL  va avea o participare la profit de 1.854 lei, nu a făcut dovada că a încasat această sumă sau că a avut orice alt beneficiu din acest contract.

Mai mult, potrivit art. 127 alin. 10 din Codul fiscal „asocierile în participaţiune nu dau naştere unei persoane impozabile separat” iar potrivit art. 156 alin. 5 din acelaşi cod  „în cazul asociaţiilor în participaţiune care nu constituie o persoană impozabilă, drepturile şi obligaţiile legale privind taxa revin asociatului care contabilizează veniturile şi cheltuielile, potrivit contractului încheiat între părţi”.

Rezultă din dispoziţiile de mai sus, că atât cheltuielile cât şi veniturile rezultate din activitatea unei asocieri în participaţiune, din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată, trebuie înregistrate doar de una dintre societăţile asociate, astfel că deducerea taxei pe valoarea adăugată nu se poate realiza decât de către societatea care a evidenţiat atât cheltuielile asociaţiei cât şi veniturile acesteia, întrucât numai atunci se poate considera că cheltuielile respective au fost realizate în folosul operaţiunilor taxabile realizate de asociaţia în participaţiune.

În cazul de faţă, însă, intimata-reclamantă a înregistrat doar o parte din cheltuielile asociaţiei, fără a înregistra deloc veniturile acesteia, motiv pentru care aceste cheltuieli nu pot fi considerate ca fiind realizate în folosul operaţiunilor sale taxabile, cum în mod neîntemeiat a reţinut prima instanţă.

De asemenea, nu pot fi considerate cheltuieli realizate în folosul operaţiunilor taxabile ale intimatei-reclamante nici cheltuielile efectuate în baza contractului de folosinţă nr. 814/21.10.2002, întrucât aceasta nu a înregistrat şi veniturile obţinute din executarea acestui contract.

Şi în ceea ce priveşte TVA aferentă cheltuielilor privind reparaţiile şi amenajarea spaţiului din str. G. nr. 96, prima instanţă a apreciat în mod neîntemeiat că sunt deductibile, deşi în evidenţa contabilă a societăţii nu s-au înregistrat venituri obţinute din exploatarea acestui spaţiu.

De asemenea, este întemeiată şi susţinerea recurentei-pârâte privind neînregistrarea în contabilitate a respectivelor cheltuieli în conturile 231 „imobilizări în curs de execuţie” şi concomitent, în contul 722 „venituri din producţia de imobilizări corporale” aşa cum prevede art. 212 alin. 1 lit. c din OMFP nr. 1752/2005.

Faţă de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că suma de 46.799 lei reprezentând TVA aferentă facturilor de energie electrică, de chirie, gaze naturale şi materiale de construcţii nu este deductibilă, întrucât cheltuielile respective nu au fost efectuate în folosul operaţiunilor taxabile ale intimatei-reclamante, actele administrativ-fiscale contestate,  fiind legale şi temeinice, sub acest aspect.

De asemenea, cheltuielile de mai sus efectuate în temeiul contractului de asociere în participaţiune cu SC I.D. SRL şi a contractului de folosinţă nr. 814/21.10.2002, precum şi cheltuielile cu materialele de construcţii folosite pentru reparaţii şi amenajarea spaţiului din str. G., nr. 96, nu pot fi considerare nici cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit, întrucât nu au fost efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, astfel cum prevede art. 21 alin. 1 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal.

Prin urmare, este greşită soluţia instanţei de fond şi cu privire la faptul că intimata-reclamantă nu datorează impozit pe profit în sumă de 22.076 lei.

 Faţă de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că sentinţa recurată este dată cu aplicarea greşită a legii, motiv pentru care, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1-3 din Codul de procedură civilă va admite recursul recurentei-pârâte DGFP Călăraşi şi va modifica în parte sentinţa recurată, în sensul că va respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare