Despagubiri

Domeniul - Despagubiri

Includerea sporului de vechimeîn contractul individual de munca. Conventia privind plata unor despagubiri. Distinctie de plata nedatorata

1.Regula prevazuta atât de Contractul colectiv de munca unic la nivel national, cât si de Codul muncii este ca sporurile mentionate în aceste conventii se acorda doar în conditiile în care acestea nu au fost incluse în salariul de baza brut, asa cum acesta a fost negociat între salariat si angajator. Potrivit procesului verbal de negociere partenerii sociali, respectiv reprezentantii salariatilor si administratorul societatii au convenit asupra unor drepturi de natura salariala, printre care si includerea sporului de vechime în salariul de baza. Nu era necesara inserarea unor clauze exprese in contractul individual de munca, în conditiile în care regula consacrata în art.41 din Contractul colectiv de  munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 este în sensul includerii sporurilor în salariul de baza. În cazul reclamantului, nu exista nici un indiciu din care sa rezulte încalcarea acestei dispozitii legale astfel ca pe toata durata derularii ulterioare a raporturilor juridice de munca, sporul de vechime a fost inclus în salariul de baza lunar.

2.Angajatorul a solicitat restituirea sumei de 1840 de la reclamant, ca fiind o suma nedatorata, pe motiv ca a achitat mai mult decât a intentionat, respectiv un salariu compensatoriu si indemnizatia de somaj pentru 2 luni.

Caracterul nedatorat al sumei se raporteaza la dispozitii legale în vigoare având ca obiect de reglementare drepturi cu caracter pecuniar de care acesta poate beneficia în calitatea sa de salariat. În cauza nu se poate considera ca angajatorul a platit fostului sau angajat drepturi salariale necuvenite, în conditiile în care suma nu a fost achitata cu acest titlu ci ca despagubiri pentru stingerea litigiului. În conditiile în care plata acestor despagubiri nu a fost precedata de o negociere cu privire la aspectele ce se impuneau a fi reparate, pentru a verifica limitele convenite de parti, Curtea apreciaza ca prin faptul platii,  angajatorul a achiesat în parte la pretentiile reclamantului, astfel ca nu se mai poate dezice de recunoasterea anterioara, contestând temeiul juridic al acestei plati.

CURTEA DE APEL BUCURESTI

SECTIA A VII A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE

DECIZIA CIVILA NR. 2170/ 14.03.2012

- art. 41 alin. (3) litera d) din CCM la Nivel National pe anii 2007-2010

Prin sentinta civila nr.7001 din 07.10.2010 Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, a admis în parte actiunea formulata de reclamantul MV, în contradictoriu cu pârâta S.C. O.M.A. S.R.L.; a obligat pârâta la plata catre reclamant a sporului de vechime cuvenit în procent de 25% din salariul de baza aferent perioadei 10.09.2007-28.09.2009; a respins capetele de cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata unor sume cu titlu de plati compensatorii si la plata unor sume cu titlu de despagubiri pentru eliberarea cu întârzierea a unor documente, ca ramas fara obiect; a respins capatul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata unor daune materiale reprezentând cheltuieli cu medicamente si tratamente, ca neîntemeiat; a respins capatul de cerere prin care se solicita obligarea pârâtei la plata unor sume cu titlul de daune morale, ca neîntemeiat; a respins cererea reconventionala ca neîntemeiata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:

I. Reclamantul a solicitat daune interese în cuantum de 1460 lei, respectiv despagubiri pentru eliberarea cu întârziere a documentelor si adeverintei tip necesara pentru a putea formula cerere de acordare a indemnizatiei de somaj, reprezentând ?prejudiciul încercat prin lipsa oricaror venituri în perioada în care a fost lipsit atât de drepturi salariale cât si de indemnizatia pentru somaj respectiv 2 luni în care ar fi trebuit sa încaseze somajul cu consecinta afectarii veniturilor si a mijloacelor de trai.

Asupra acestui aspect, tribunalul a retinut ca reclamantul a fost angajatul societatii pârâte începând cu data de 10.09.2007, în baza contractului individual de munca nr. 7xxx/19.09.2007, încheiat pe perioada nedeterminata, cu o durata partiala a timpului de munca de 2 ore pe zi, contract individual de munca ce a fost modificat prin doua acte aditionale sub aspectul normei întregi de munca si al salariului prin actul aditional nr. 9xx/01.10.2007 si sub aspectul cuantumului drepturilor salariale prin actul aditional nr. nr. 1xxx/12.11.2007.

La data de 28.09.2009, contractul individual de munca al reclamantului a fost desfacut în temeiul prevederilor art. 65 alin. 1 din codul muncii, prin Decizia nr. 7xx/28.09.2009 emisa de pârâta, astfel încât, fata de încetarea contractului individual de munca din motive neimputabile salariatului reclamant si în functie de stagiul de cotizare realizat de acesta (contributia la bugetul asigurarilor pentru somaj), respectiv peste 10 ani, reclamantul avea dreptul la o indemnizatie de somaj pe o perioada de 12 luni, în cuantum lunar de 75% din salariul de baza minim brut pe tara garantat în plata, în vigoare la data stabilirii acestuia, potrivit prevederilor art. 39 alin. 1 litera c si alin. 2 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca.

Cum pentru a putea beneficia de indemnizatie de somaj reclamantul trebuia sa aiba un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergatoare datei înregistrarii cererii iar din adeverinta nr. 8xx/12.11.2009 care certifica stagiile de cotizare si celelalte informatii obligatorii, eliberata de pârâta în conditiile prevederilor art. 18 si anexei nr. 26 din HG nr.174/2002 rezulta faptul ca angajatorul a eliberat acest document abia la data de 12.11.2009 (iar nu la data încetarii contractului individual de munca) si a platit contributia individuala pentru somaj în perioada 09.08.2008 - 09.09.2009 în integralitate în cursul anului 2009, astfel încât reclamantul nu a putut face dovada îndeplinirii conditiilor pentru a beneficia de indemnizatia de somaj prevazuta de lege decât ulterior prin dispozitia nr.9xxxxx/16.11.2009 prin care s-a stabilit dreptul reclamantului la indemnizatia de somaj pe o durata de 12 luni începând cu 16.11.2009.

Analizând dispozitiile art. 38 alin. 1 litera a si alin. 2 si prevederile art. 48 din Legea nr. 76/2002 tribunalul a constatat ca, prin eliberarea adeverintei tip din care sa rezulte baza lunara de calcul prevazuta la art. 14, pentru fiecare luna, din ultimele 12 luni, înainte de data încetarii raporturilor de munca dupa expirarea termenului de 30 de zile de la data încetarii contractului individual de munca, reclamantul nu a mai putut beneficia de acest drept de la data încetarii contractului individual de munca ci doar de la data înregistrarii cererii, astfel încât a fost lipsit de indemnizatie de somaj care reprezinta o compensatie partiala a veniturilor asiguratului ca urmare a pierderii locului de munca, acesta fiind lipsit prin culpa angajatorului în intervalul de la data concedierii si pâna la data platii indemnizatiei de somaj de mijloace banesti necesare asigurarii traiului.

În plus, prin înlaturarea salariatului de la beneficiul indemnizatiei de somaj, acesta a fost privat si de celelalte drepturi de asigurari sociale de stat, prevazute de lege, printre care si acela de a beneficia de calitatea de asigurat în sistemul asigurarilor sociale de sanatate, cu consecinta ca reclamantul a pierdut calitatea de asigurat dupa data de 28.09.2009 si pâna la data de 16.11.2009, interval de timp în care a avut si perioade de spitalizare si a necesitat efectuarea unor investigatii medicale cât si urmarea unor tratamente medicamentoase, în conditiile în care acesta nu a mai avut calitatea de asigurat la care era îndreptatit daca angajatorul a-i elibera documentele necesare într-un interval de timp care sa îi permita înregistrarea cererii la agentia pentru ocuparea fortei de munca, în termen de 30 de zile de la data încetarii contractului individual de munca.

În acest context, Tribunalul a constatat faptul ca reclamantul este îndreptatit, în conformitate cu prevederile art. 269 alin. (l) si alin (2) din codul muncii,  la acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea de catre pârâta a obligatiei de a elibera la timp adeverinta din care sa rezulte baza lunara de calcul prevazuta la art. 14, pentru fiecare luna, din ultimele 12 luni, înainte de data încetarii raporturilor de munca, prejudiciu constând atât în lipsa reclamantului de mijloace de trai prin imposibilitatea de a beneficia de indemnizatia prevazuta de lege si de a beneficia de celelalte drepturi de asigurari la care ar fi avut dreptul potrivit art. 48 din Legea nr. 76/2002.

Or, încalcarea de catre angajator a obligatiei legale ce îi revenea, respectiv de a retine si de a vira lunar si la timp contributia individuala la bugetul asigurarilor pentru somaj, în cota de 1 %, aplicata asupra salariului de baza lunar brut si ca la încetarea contractului individual de munca al salariatului concediat pentru motive ce nu tin de persoana sa, odata cu înmânarea carnetului de munca, a încalcat obligatia de a-i elibera acestuia o adeverinta ?din care sa rezulte baza lunara de calcul prevazuta la art. 14, pentru fiecare luna, din ultimele 12 luni, înainte de data încetarii raporturilor de munca reprezinta un fapt ilicit susceptibil sa atraga raspunderea patrimoniala a acestuia, în situatia în care produce prejudicii salariatului.

De îndata ce fapta ilicita a angajatorului si prejudiciul suferit de salariat sunt dovedite de catre acesta, culpa angajatorului pentru prejudiciul cauzat este prezumata relativ, angajatorului revenindu-i sarcina de a dovedi ca prejudiciul în cauza nu îi este imputabil ( respectiv dovada ca s-a aflat în una din situatiile prevazute la art. 34 alin. 2 din Legea nr. 76/2002, se afla în procedura de executare silita, reorganizare judiciara, faliment, închidere operationala, dizolvare, lichidare sau nu si-a achitat contributiile datorita unor situatii de forta majora, salariatul a refuzat primirea documentului întocmit în mod complet si corect de catre angajator), dovezi neefectuate în cauza de catre pârâta.

În acest context, Tribunalul a retinut ca în situatia data, prejudiciul încercat de salariat este urmarea imposibilitatii de a beneficia de indemnizatia de somaj, în lipsa documentului care îi atesta stagiul minim de cotizare si este egal cu drepturile banesti pe care acesta le-ar fi obtinut în situatia acordarii indemnizatiei de somaj pentru perioada 8.09.2009 -16.11.2009 în cuantum de 730 lei lunar, corespunzator unui stagiu de cotizare de peste 10 ani la care s-ar fi putut încadra, în cuantum lunar de 75% din salariul de baza minim brut pe tara, în vigoare la data stabilirii acestuia, potrivit prevederilor art. 39 alin. 1 litera b si alin. 2 din Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca, la care se adauga pierderea drepturilor de asigurari sociale ( de stat si de sanatate), prevazute de lege pentru asiguratii acestor sisteme, astfel încât, Tribunalul considera ca suma de câte 730 lei/lunar pentru doua luni de întârziere a platii indemnizatiei de somaj si suma de 2000 lei pentru pierderea drepturilor de asigurari sociale solicitata de reclamant cu titlu de daune interese pentru acoperirea acestui prejudiciu este rezonabila si reprezinta o satisfacere echitabila a prejudiciului suferit.

II. În privinta capatului de cerere prin care se solicita obligarea pârâtei la plata catre reclamant a unei compensari egale cu un salariu lunar, Tribunalul a retinut ca, potrivit prevederilor art. 67 din codul muncii "salariatii concediati pentru motive care nu tin de persoana lor beneficiaza de masuri active de combatere a somajului si pot beneficia de compensam în conditiile prevazute de lege si de contractul colectiv de munca aplicabil.

Cum la nivelul intimatei nu a fost negociat contract colectiv de munca, aceasta încadrându-se în prevederile art. 236 alin. 2 din codul muncii, în cauza devin aplicabile prevederile art. 239 si art. 241 alin. 1 litera d din codul muncii, în conformitate cu care "prevederile contractului colectiv de munca produc efecte pentru toti salariatii, indiferent de data angajarii sau de afilierea lor la o organizatie sindicala", respectiv "clauzele contractelor colective de munca produc efecte ... pentru toti salariatii încadrati la toti angajatorii din tara, în cazul contractului colectiv de munca la nivel national."

S-a apreciat de catre instanta de fond ca acordarea unei compensatii de cel putin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi în cazul în care încetarea contractului individual de munca a intervenit ca urmare a unor motive ce nu tin de persoana salariatului a devenit obligatorie prin reglementarea sa în art. 78 alin. 1 si 2 din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel National pe anii 2007 - 2010, unde partile au negociat o prevedere ce confera drepturi superioare salariatilor.

Fata de cele mai sus retinute Tribunalul a constatat ca pârâta a achitat reclamantului pe parcursul solutionarii cauzei suma de 1540 lei, prin ordinul de plata din 26.05.2010, context în care Tribunalul a apreciat pârâta a achitat catre reclamant aceasta suma cu titlul de compensatie.

Cu toate acestea, avându-se în vedere prevederile contractului individual de munca si ale actelor aditionale prin care s-au stabilit drepturile salariale, angajatorul este obligat si la retinerea impozitului si a contributiilor deduse din salariile compensatorii acordate conform prevederilor legislatiei aplicabile, respectiv dispozitiile codului fiscal (Legea nr. 571/2003) referitoare la impozitul pe venit si Normele metodologice de aplicare ale Codului fiscal (H.G. nr.44/2004), conform art. 26 din Legea nr. 19/2000, asa cum a fost modificata prin Legea nr. 200/2008, cu privire la contributia de asigurari sociale, potrivit art. 257 (2) lit. a din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii, modificata în ceea ce priveste Contributia de asigurari sociale de sanatate, sub forma unei cote de 5,5%, care se aplica asupra veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit, potrivit Legii nr. 346/2002, modificata pentru contributia de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale.

Tribunalul a constatat în rest ca reclamantul si-a realizat pe parcursul solutionarii cauzei pretentiile referitoare la plata unor sume cu titlu de plati compensatorii si la plata unor sume cu titlu de despagubiri pentru eliberarea cu întârzierea a unor documente, angajatorul achitând prin ordinul de plata din 26.05.2010 suma de 5000 lei, din care 1460 lei cu titlu de despagubire pentru întârzierea platii indemnizatiei de somaj, suma de 2000 lei pentru pierderea drepturilor de asigurari sociale si suma de 1540 lei cu titlul de compensatie, astfel ca pretentiile reclamantului privind eliberarea actului au fost realizate si, în consecinta, cererea acesteia a ramas fara obiect.

III. În privinta pretentiilor reclamantului prin care acesta solicita obligarea pârâtei la acordarea sumelor reprezentând sporul pentru vechimea în munca aferent perioadei lucrate Tribunalul a constatat ca acestea sunt întemeiate în temeiul prevederilor Contractul Colectiv de Munca la Nivel National pentru 2007-2010 urmând a fi admise pentru urmatoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 157 alin. 1 din codul muncii salariile se stabilesc prin negocieri individuale si/sau colective între angajator si salariati sau reprezentantii acestora. Dispozitia normativa care reglementeaza cu titlu generic acordarea sporurilor la salariu este reprezentata de art. 155 din Codul muncii, care stabileste ca venitul salarial se compune din salariul de baza, indemnizatii, sporuri, precum si alte adaosuri, care se evidentiaza în mod distinct pe statul de plata al unitatii.

Tribunalul a retinut si prevederile înscrise în art. 40 alin. 2 litera c din codul muncii, în conformitate cu care angajatorului îi revine obligatia de a acorda salariatilor "toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca".

?Cu privire la prevederile contractuale aplicabile spetei Tribunalul a retinut ca sporul de vechime este reglementat cu caracter general în cadrul art. 40 alin.(3) lit.(d) din Contractul Colectiv de Munca la Nivel National pentru anii 2005-2006 si în cadrul art. 41 alin. (3) litera d) din Contractul Colectiv de Munca la Nivel National pe anii 2007-2010, având un cu antum minimal de 5% din salariul de baza pentru 3 ani vechime, respectiv o valoare maxima de 25% din salariul de baza, pentru vechime în munca de peste 20 de ani.

Potrivit mentiunilor din carnetul de munca al reclamantului acesta avea la data de 01.09.2007 o vechime în munca de 20 de ani, îndeplinind criteriile privind acordarea unui spor de 25% pentru vechimea în munca, spor calculat la salariul de baza.

Întrucât art. 243 din Codul Muncii si art. 30 din Legea nr.130/1996 prevad ca executarea contractului colectiv este obligatorie si ca neîndeplinirea obligatiilor asumate prin contract atrage raspunderea celor vinovati, Tribunalul a constatat ca în cazul de fata angajatorul era obligat în executarea art. 41 alin. 3 litera d din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivelul National, pentru anii 2006-2010 la acordarea si plata personalului cu o vechime în munca de peste trei ani sporul de vechime în munca având un cu antum minimal de 5% din salariul de baza pentru 3 ani vechime, respectiv o valoare maxima de 25% din salariul de baza, pentru vechime în munca de peste 20 de ani.

?Tribunalul a înlaturat sustinerea pârâtei din cuprinsul întâmpinarii în sensul ca reclamantului nu i se cuvine plata sporului pentru vechime în munca întrucât potrivit prevederii contractuale sporurile se acorda numai la locurile de munca unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de baza, cerinta ce este îndeplinita în cazul contractului de munca al reclamantului, întrucât nu rezulta din cuprinsul contractului individual de munca al reclamantului nici o mentiune din care sa rezulte ca eventualele sporuri "negociate" individual sau prevazute de contractul colectiv de munca la nivel national sau de unitate ar fi fost incluse si s-ar regasi în salariul lunar brut de baza.

Or, prevederile contractuale mentionate stabilesc expres ca în perioada urmatoare partile sunt de acord sa actioneze pentru includerea unor sporuri în salariul de baza, care sa reprezinte retributia pentru munca prestata si conditiile de la locul de munca, astfel încât salariul de baza sa aiba pondere majoritara în salariu, însa din aceasta formulare nu se desprinde concluzia ca salariul de baza stabilit fara sporuri se presupune ca le include si pe acestea întrucât prin includerea sporului în salariul lunar brut de baza acesta trebuie sa  cuprinda o crestere concreta cu cuantumul sporului iar nu sa ramâna la nivelul initial stabilit fara mentiunea ca în acesta au fost negociate si incluse si eventualele sporuri.

Or, prin chiar contractul individual de munca trebuie sa se prevada ca sporurile sunt incluse în salariul de baza cerinta ce nu este îndeplinita în cazul contractului de munca al reclamantului (sau din actele aditionale prin care s-a modificat salariul) care face referire strict la salariul de baza lunar brut, în pofida sustinerilor în sens contrar ale pârâtei.

Din analiza statelor de plata ale perioadei septembrie 2009 nu rezulta ca salariatii pârâtei beneficiaza de sporuri sau alte adaosuri evidentiate separat cu exceptia indemnizatiei de concediu de odihna.

Tribunalul a apreciat ca obligatia de acordare a sporului pentru vechimea în munca persista câta vreme acesta nu s-a inclus în salariul de baza si este o obligatie cu executare de sine statatoare, fiind exigibila din momentul înserarii acesteia în contract si independenta de obligatia sau întelegerea partilor referitoare la includerea unor sporuri "acordate sau mai exact de care salariatii beneficiaza" în salariul de baza, neputând fi afectata de neincluderea sporurilor în salariul de baza, aceasta fiind o alta obligatie asumata de parti sau agreata de acestea.

(...) Sustinerea includerii sporului de vechime în munca în salariul de baza al salariatilor este neverosimila, întrucât, fiind în prezenta unui spor care se acorda diferentiat, în functie de vechimea în munca a fiecarui salariat este absurd sa se sustina ca acest spor ar fi fost inclus în salariul de baza al salariatilor negociat de exemplu în anul 2007, întrucât, prin ipoteza, daca salariatul nu îndeplinea conditia vechimii minime pentru acordarea sporului acesta nu ar fi putut fi inclus în salariul de baza, dupa cum nici includerea acestuia în procent minimal în anul 2007 nu ar îndeplini cerinta de a fi inclus în salariul de baza al unui salariat, întrucât aceasta cerinta nu ar mai fi respectata imediat la momentul la care salariatul ar îndeplini conditiile de trecere într-o transa superioara de vechime, însa ar ramâne cu procentul minimal de vechime negociat initial, ceea ce contraveni atât prevederii contractuale dar ar putea constitui si un caz de discriminare între salariatii care au îndeplinit la data includerii conditia unei vechimi superioare în munca si salariatii care îndeplinesc aceeasi cerinta dupa data includerii.

Tribunalul a înlaturat sustinerile pârâtei în sensul ca salariatul nu a solicitat acordarea acestui drept anterior încetarii raporturilor de munca, întrucât, pe de o parte, din interpretarea prevederilor art. 165 si ale art.38 din Codul muncii atitudinea salariatului de a nu se adresa instantei cu o cerere de chemare în judecata sau de a nu fi pretins anterior cererii de chemare în judecata drepturile salariale, nu poate avea semnificatia unei renuntari din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin, potrivit dispozitiilor legale sau contractuale, iar pe de alta parte, încetarea contractului de munca nu are semnificatia renuntarii partilor la realizarea unor drepturi sau la îndeplinirea unor obligatii ce au fi luat nastere din încheierea si executarea contractului de munca.

Tribunalul nu a avut în vedere înscrisul ce cuprinde fotocopie dupa "extrasul din Contractul colectiv de munca" depus de pârâta la dosar, întrucât pe de o parte acest înscris se refera la o perioada ulterioara drepturilor ce se solicita (este încheiat dupa data de 16.10.2009), fiind strain pricinii iar pe de alta parte nu a fost depus la dosar pâna la momentul dezbaterilor asupra fondului cauzei, fiind depus de pârâta odata cu concluziile scrise, astfel încât, acest document nu a putut face obiectul dezbaterilor contradictorii.

Fata de cele mai sus retinute Tribunalul a admis în parte cererea de chemare în judecata si a obligat pârâta la plata catre reclamant a sporului de vechime în munca cuvenit în procent de 25% din salariul de baza aferent perioadei l 0.09.2007 -28.09.2009.

IV. Tribunalul a respins ca neîntemeiat capatul de cerere referitor la acordarea unor daune morale si materiale pentru prejudiciul personal nepatrimonial si prejudiciul material încercat ca urmare a suferintei psihice si fizice la care a fost supus prin atitudinea angajatorului si a costului tratamentului medical pe care l-a suportat.

Cu privire la plata unor daune morale solicitate ca urmare a concedierii nelegale aceste pretentii sunt nefondate, întrucât, pe de o parte, caracterul nelegal sau/si netemeinic al concedierii nu a mai putut fi analizat si constatat de tribunal, iar pe de alta parte, existenta unor fapte ilicite savârsite de pârâta la momentul concedierii si în legatura cu concedierea sau a unor acte discretionare exercitate de pârâta în scopul concedierii sale poate avea loc numai în cadrul contestatiei împotriva deciziei de concediere, ocazie cu care  s-ar fi putut face si verificari de catre instanta investita cu solutionarea contestatiei în sensul sustinerilor reclamantului, referitoare la impactul negativ asupra acestuia fata de încalcarea unor prevederi legale la concediere si încalcarea drepturilor sale, la suferinta psihica provocata de situatia de creata, etc., ceea ce, fata de caracterul definitiv al actului angajatorului nu mai poate fi verificat.

S-a apreciat ca nu au fost dovedite nici restul sustinerilor reclamantului cu privire la tratamentul diferentiat la care a fost supus pe perioada preavizului si pâna la momentul concedierii.

Desi este real ca reclamantul a fost internat pe perioada preavizului iar din adeverinta medicala eliberata rezulta ca i se recomanda schimbarea locului de munca, în conditiile în care aceasta adeverinta a fost obtinuta abia la data de 27.08.2009 iar reclamantul nu face dovada ca s-ar fi adresat cu o cerere în acest sens angajatorului însotita de documentatia medicala pâna la data desfacerii contractului individual de munca si nu a solicitat trecerea într-un post corespunzator cu capacitatea sa de munca, Tribunalul a apreciat ca acesta nu poate fi tinut sa raspunda pentru neluarea unor masuri de securitate si sanatate în munca în privinta reclamantului, având în vedere si împrejurarea ca i s-a oferit salariatului un post de munca vacant în localitatea Giurgiu, pe care acesta l-a refuzat, inclusiv din motive de sanatate, însa nu pentru ca acest loc de munca nu ar fi fost corespunzator sub aspectul muncii prestate ci întrucât se afla într-o alta localitate, la 70 de Kilometri de domiciliul sau, fiind împiedicat din motive familiale si de sanatate sa se deplaseze pâna în localitatea Giurgiu.

?Cu privire la obligarea reclamantei la plata unor sume ce reprezinta daune materiale ce constau în prejudiciul adus, în sensul ca, începând de la data de 22.04.2009 (data primului preaviz ce i-a fost comunicat) pana în prezent a avut de suferit din punct de vedere medical atât fizic cat si psihic astfel cum ar rezulta din înscrisurile ce se afla la dosarul medical, Tribunalul a retinut ca art. 269 alin. (1) din codul muncii, astfel cum a fost modificat prin - Legea nr. 237/2007, prevede atât raspunderea angajatorului pentru prejudiciul material cât si pentru prejudiciul moral suferit de salariat, însa conditioneaza evident aceasta raspundere de producerea prejudiciului moral în timpul îndeplinirii obligatiilor de serviciu sau în legatura cu serviciul, de dovedirea faptei culpabile a angajatorului si în directa legatura cauzala cu prejudiciul suferit.

În concluzie, nu se poate retine vreo culpa a pârâtei în legatura directa cu starea de boala a reclamantului.

În plus, nu s-au putut produce dovezi din care sa rezulte caracterul cert, lichid si exigibil al acestui prejudiciu.

A fost respinsa cererea reconventionala ca neîntemeiata, având în vedere ca Tribunalul a retinut ca suma platita de intimata cu titlu de plati compensatorii si sume cu titlu de despagubiri pentru eliberarea cu întârzierea a unor documente este datorata în întregime, astfel încât, pretentiile pârâtei la restituirea acestor sume, ca sume încasate necuvenit de reclamant si deci ca prestatii nedatorate au fost apreciate ca nefiind fondate.

Împotriva sentintei sus-mentionate, a declarat recurs, motivat în termenul legal, recurenta-pârâta SC O.M.A. SRL criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs,întemeiate pe dispozitiile art.  304 pct.7 si 9 C.proc.civ., recurenta a aratat urmatoarele:

I. Instanta în mod nelegal si netemeinic a retinut ca datoreaza intimatului-reclamant sporul de vechime pentru perioada 10.09.2007-28.09.2009, desi acesta a fost inclus în salariul de baza în cuantum de 25% si a fost încasat de MV începând cu data de 01.10.2007.

Sustine recurenta ca prin negociere directa între reprezentantii salariatilor si societate, la data de 24.09.2007, au fost recunoscute de catre angajator anumite drepturi ?mentionate în procesul verbal de negociere nr.0x/24.09.2007, printre care si dreptul de a primi sporul de vechime diferentiat în functie de categoria în care se încadreaza fiecare salariat si includerea acestuia în salariul de baza.

In urma semnarii procesului verbal de negociere nr. 0x/24.09.2007, recurenta arata ca a emis Decizia nr.9xx/01.10.2007 prin care s-a decis ca "Începând cu data de 01.10.2007 sporul de vechime pentru personal este cuprins în salariul de baza conform tabelului de mai jos."

Anexat la Decizia nr.9xx/01.10.2007 este tabelul salariatilor în numar de 33, în care se evidentiaza care este salariul de baza lunar brut, care este sporul de vechime, acordat diferentiat în functie de categoria în care se încadreaza, care este valoarea sporului de vechime, care este majorarea care se acorda(suma diferita de sporul de vechime) si care este salariul lunar brut începând cu luna octombrie 2007. Acesta decizie si lista a fost înregistrata la Inspectoratul Teritorial de Munca si a fost pusa în aplicare imediat.

In dovedirea situatiei ca sporul de vechime a fost inclus în salariul de baza, începând cu data de 01.10.2007, recurenta depune la dosarul instantei copii de pe carnetele de munca ale altor salariati care sunt evidentiati în tabelul mentionat anterior, putându-se astfel verifica ca salariul de baza a fost modificat potrivit tabelului mentionat anterior, începând cu 01.10.2007.

?Sustine ca instanta de fond a facut o interpretare gresita a art.155 C.muncii, atunci când mentioneaza ca potrivit dispozitiilor acestuia se evidentiaza în mod distinct pe statul de plata al unitatii componentele venitului salarial, respectiv salariul de baza, indemnizatii, sporuri, precum si alte adaosuri. Articolul în cauza nu mentioneaza elementele care trebuie sa apara pe statul de plata, deci nu exista o obligatie legala în acest sens, iar în speta, din moment ce sporul este inclus în salariul de baza, acesta nu ar fi putut fi evidentiat.

Recurenta critica si modul în care instanta de fond a efectuat calculele cu privire la sumele datorate cu titlu de despagubire pentru întârzierea în primirea indemnizatiei de somaj si pentru pierderea drepturilor de asigurari sociale pentru perioada 08.09.2009-16.11.2009. Astfel instanta stabileste  nemotivat suma de 730 lei/lunar pentru doua luni întârziere, fara sa precizeze modul de calcul si suma la care aplica procentul de 75%.

Salariul de baza minim brut pe tara la nivelul anului 2009 era de 600 ron, astfel, ca un procent de 75% va da suma de 450 Ron, respectiv 900 Ron echivalentul pe doua luni.

De asemenea recurenta considera gresita modalitatea de calcul pentru suma acordata drept echivalent al pierderii drepturilor de asigurari sociale în perioada 08.09.2009-16.11.2009. Suma de 2000 ron este nejustificat de mare fata de perioada pentru care se calculeaza aceasta pierdere.

?Recurenta solicita admiterea cererii reconventionale, precizând ca suma pe care a dorit sa o achite este contravaloarea solicitarilor initiale ale intimatului-reclamant, reprezentând un salariu compensatoriu si contravaloarea ajutorului de somaj pe 2 luni, consecinta a eliberarii cu întârziere a carnetului de munca, dorind restituirea diferentei.

Analizând sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea retine urmatoarele:

Nu poate fi retinut motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 7  cod proc. civila, câta vreme, în considerentele sentintei recurate, prima instanta a expus argumentele ce i-au format convingerea, precum si pe acelea pentru care a respins apararile partilor, iar motivarea sustine dispozitivul sentintei, cu care este în deplina concordanta.

Este fondata critica întemeiata pe disp. art. 304 pct. 9 cod proc. civila, privind includerea sporului de vechime în salariul negociat. Din probele administrate în cauza, Curtea constata ca la încheierea raporturilor juridice de munca dintre parti, precum si cu ocazia modificarii acestora prin acte aditionale, partile au negociat si au stabilit salariul de care urma sa beneficieze recurentul pentru munca depusa în baza contractului individual de munca.

Astfel, initial CIM a fost încheiat la data de 19.09.2007 pentru 2 ore/zi, cu un salariu de 717 lei, iar ulterior, respectiv prin act aditional, încheiat la 1.10.2007 a fost modificata durata timpului de munca la 8 ore/zi si cuantumul salariului la 1979 lei. Ulterior, la data de 12.11.2007, partile au majorat cuantumul salariului la 2420 lei.

La lit. J din contractul individual de munca este prevazut cuantumul salariului lunar brut. Tipizatul de contract are si un al doilea alineat  al acestui punct, unde trebuiau prevazute alte elemente constitutive ale dreptului salarial, din care la lit. a sunt prevazute sporurile, de care ar fi beneficiat salariatul, dar aceasta rubrica nu este completata, ceea ce determina concluzia ca partile nu au stabilit alte drepturi salariale (sporuri, adaosuri) în favoarea angajatului, în afara salariului lunar brut. Aceeasi situatie rezulta si din actul aditional, în care nu s-au stabilit alte sporuri.

În mod corect prima instanta a constatat ca regula prevazuta atât de Contractul colectiv de munca unic la nivel national, cât si de Codul muncii este ca sporurile mentionate în aceste conventii se acorda doar în conditiile în care acestea nu au fost incluse în salariul de baza brut, asa cum acesta a fost negociat între salariat si angajator. În cazul în speta rezulta ca partile au negociat cuantumul total al drepturilor salariale cuvenite salariatului, cuantum care cuprinde si sporul de vechime, în lipsa mentionarii separate, la rubrica alte drepturi banesti, a procentului corespunzator vechimii, asa cum rezulta din probele administrate de catre angajator în faza procesuala a recursului.

Astfel, potrivit procesului verbal de negociere din data de 4.09.2007, partenerii sociali, respectiv reprezentantii salariatilor si administratorul societatii au convenit asupra unor drepturi de natura salariala, printre care si includerea sporului de vechime în salariul de baza.

Chiar daca din actele depuse nu rezulta faptul ca aceste negocieri au fost urmate de încheierea contractului colectiv de munca, angajatorul a pus în executare aceasta conventie emitând decizia nr. 9xx/1.10.2007, din care rezulta ca sporul de vechime este inclus începând cu 1.10.2007 în salariul de baza al fiecarui angajat. Modificarea salariala a fost aplicata si reclamantului, acesta beneficiind de o majorare salariala la care s-a adaugat sporul de vechime de 25%, potrivit actului aditional din data de 1.10.2007.

Curtea apreciaza ca, pentru includerea in salariul de baza a sporului de vechime nu era necesara inserarea unor clauze exprese in contractul individual de munca, în conditiile în care regula consacrata în art.41 din Contractul colectiv de  munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 este în sensul includerii sporurilor în salariul de baza. În cazul reclamantului, nu exista nici un indiciu din care sa rezulte încalcarea acestei dispozitii legale astfel ca pe toata durata derularii ulterioare a raporturilor juridice de munca, sporul de vechime a fost inclus în salariul de baza lunar.

În ceea ce priveste cererea reconventionala, Curtea retine ca în faza de judecata a fondului, angajatorul a achitat o suma globala de 5000 lei reclamantului, menita, în acceptiunea sa, sa puna capat litigiului pe cale amiabila, asa cum rezulta din încheierea de sedinta din data de 27.05.2010.

Desi reclamantul a solicitat despagubiri majorate, instanta de fond a apreciat ca suma achitata acestuia compenseaza prejudiciul cauzat de consecintele eliberarii cu întârziere a adeverintei care certifica stagiul de cotizare la asigurarile de somaj, respectiv lipsa calitatii de persoana asigurata a reclamantului în aceasta perioada.

Ulterior, pârâta a formulat cerere reconventionala prin care a solicitat restituirea sumei de 1840 de la reclamant, ca fiind o suma nedatorata, pe motiv ca a achitat mai mult decât a intentionat, respectiv un salariu compensatoriu si indemnizatia de somaj pentru 2 luni.

Curtea nu poate retine pertinenta acestei solicitari, în conditiile în care  caracterul nedatorat al sumei se raporteaza la dispozitii legale în vigoare având ca obiect de reglementare drepturi cu caracter pecuniar de care acesta poate beneficia în calitatea sa de salariat.

În cauza nu se poate considera ca angajatorul a platit fostului sau angajat drepturi salariale necuvenite, în conditiile în care suma nu a fost achitata cu acest titlu ci ca despagubiri pentru stingerea litigiului.

Instanta de fond a apreciat în mod corect ca, pe lânga salariul compensatoriu si contravaloarea indemnizatiei de somaj de 730 lei pentru fiecare din cele 2 luni în care a fost lipsit de acest ajutor, în cuantum rezultat din adeverinta 1xxx/13.09.2009 emisa de AMOFM Bucuresti, în sfera acestor despagubiri se includ si cheltuielile pe care reclamantul le-a efectuat pentru îngrijirea starii de sanatate, dat fiind ca în aceasta perioada a pierdut si calitatea de persoana asigurata în sistemul asigurarilor sociale si de sanatate.

Desi angajatorul apreciaza ca nu  datoreaza astfel de despagubiri, Curtea retine legatura de cauzalitate între fapta angajatorului si prejudiciul cauzat fostului salariat, care este îndreptatit la despagubiri.

Pe de alta parte, în conditiile în care plata acestor despagubiri nu a fost precedata de o negociere cu privire la aspectele ce se impuneau a fi reparate, pentru a verifica limitele convenite de parti, Curtea apreciaza ca prin faptul platii,  angajatorul a achiesat în parte la pretentiile reclamantului, astfel ca nu se mai poate dezice de recunoasterea anterioara, contestând temeiul juridic al acestei plati.

Pentru aceste considerente, Curtea va admite în baza art. 304/1 cod proc. civila, recursul, va modifica  în baza dispozitiilor art.312 cod proc. civila în parte sentinta recurata în sensul ca va respinge capatul de cerere privind acordarea sporului de vechime ca neîntemeiat, mentinând restul dispozitiilor sentintei recurate.

Domenii speta

Spete similare