Recurs litigii cu profesionişti. contestaţie la tabelul preliminar de creanţe. teza a ii – a a art.7 alin.3 din legea nr.85/2006, referitoare la creditorii care nu pot fi identificaţi în lista prevăzută de art.28 alin.1 lit.c, nu poate fi interpretată în

SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.

RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. CONTESTAŢIE LA TABELUL PRELIMINAR DE CREANŢE. TEZA A II – A A ART.7 ALIN.3 DIN LEGEA NR.85/2006, REFERITOARE LA CREDITORII CARE NU POT FI IDENTIFICAŢI ÎN LISTA PREVĂZUTĂ DE ART.28 ALIN.1 LIT.C, NU POATE FI INTERPRETATĂ ÎN SENSUL CĂ ADMINISTRATORUL JUDICIAR NU ESTE OBLIGAT SĂ NOTIFICE INDIVIDUAL CREDITORII CARE POT FI IDENTIFICAŢI DIN ACTELE DEBITOAREI, CUM ESTE CREDITORUL CE ARE ÎNSCRIS UN DREPT DE IPOTECĂ DE RANGUL I ASUPRA UNUI IMOBIL PROPRIETATEA DEBITOAREI.

-art.7, 28, 61 şi 76  din Legea nr.85/2006.

-art.235 alin.1 şi alin.2 din Legea nr.31/1990.

Decizia nr.310/C/14.05.2013 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II –a civilă,  de contencios administrativ şi fiscal.

Prin SENTINŢA  nr. 3171/F/2012 din 20 decembrie 2012, Tribunalul Bihor a respins cererea de repunerea în termenul de admitere a declaraţiei de creanţă, formulată de creditorului CEC B. S.A., în contradictoriu cu administratorul judiciar C. I. C.  IPURL, în calitate de administrator judiciar al debitorului S.C. D.  K. C.  S.R.L., şi în consecinţă:

A respins ca tardivă cererea de admitere a creanţei formulată de creditorul CEC B. S.A. Bucureşti, privind înscrierea în tabelul de creanţe al debitorului S.C. D. K. C.  S.R.L. A. I.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele :

Prin cererea de admitere a creanţelor înregistrată în cadrul prezentului dosar la data de 02.07.2012, legal timbrată, creditorul CEC B. S.A. B., în contradictoriu cu administratorul judiciar C. I. C.  IPURL O., în calitate de administrator judiciar al debitorului S.C. D. K.  C.  S.R.L, a solicitat instanţei înscrierea în tabelul preliminar al creanţelor debitorului S.C. D. K.  C.  S.R.L cu suma de 447.701,67 lei, creanţă garantată, având rangul de prioritate prevăzut de art. 121 alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 85/2006, în temeiul Contractului de credit nr. 2052020202/47 din data de 04.02.2008 cu actul adiţional nr. 1 din 01.06.2009 încheiat între CEC B. S.A. - Sucursala O.  şi debitoare, creanţă garantată cu garanţii aflate în proprietatea societăţii, cuprinzând accesorii (dobânzi, penalităţi, speze bancare) ce vor curge şi se vor calcula în continuare până la data vânzării bunurilor, conform art. 41 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, creditorul invocând faptul că, CEC B.  S.A. - Sucursala O.  nu a fost notificată la timp cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitorului în cauză, iar potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 8572006, “Prin excepţie de la prevederile alin. (1) se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii.”

În drept s-au invocat prevederile art. 64 din Legea nr. 85/2006.

La termenul de judecată din 29.11.2012, creditorul şi-a precizat verbal cererea, solicitând repunerea în termenul de admitere a creanţei sale.

Prin Notele de şedinţă depuse la dosarul cauzei la termenul de judecată din 29.11.2012, creditorul introductiv S.C. L. B. O. C. LTD S.R.L., a invocat tardivitatea depunerii declaraţiei de creanţă şi în consecinţă, a solicitat instanţei respingerea cererii de admitere a creanţei ca fiind tardiv formulată, întrucât în cauză, cum rezultă din actele dosarului instanţei şi cum în mod corect susţine şi lichidatorul judiciar, debitorul nu a depus lista cu numele şi adresele tuturor creditorilor, astfel cum era obligat conform art. 28 alin. 1 lit.c din Legea nr. 85/2006, şi în consecinţă, lichidatorul judiciar a fost pus în imposibilitatea de a notifica creditorii în condiţiile Codului de procedură civilă, potrivit art. 7 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 85/2006, conform căreia, “Pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.”

În cauză, lichidatorul judiciar a făcut aplicarea acestor dispoziţii legale prin publicarea notificării şi sentinţei în Buletinul procedurilor de insolvenţă, existând dovada la dosar.

Prin urmare, creditoarea fiind notificată potrivit prevederilor legale mai sus menţionate, a depus cererea de admitere a creanţelor tardiv.

În conformitate cu prevederile art. 61 alin.1 şi 3 din Legea nr. 85/2006, în urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă,,notificarea urmând a se publica totodată într-un ziar de largă circulaţie şi în Buletinul procedurilor de insolvenţă.

Aceste prevederi legale au fost respectate în speţă deoarece deschiderea procedurii prin Sentinţa nr. 470/F/2012 din data de 23.02.2012 (f. 79 din dosar) a fost publicată în Buletinul procedurilor de insolvenţă potrivit Dovezii privind îndeplinirea procedurilor de publicare nr. 75670/15.03.2012 (fila 129 din dosar), nr. 88588/27.03.202 (fila 251 din dosar), cât şi într-un cotidian de largă circulaţie, creditoarea CEC B.  S.A. neputând fi citată şi potrivit Codului de procedură civilă, în condiţiile în care, în cuprinsul primului raport de activitate întocmit de administratorul judiciar ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, s-a arătat în sinteză că debitorul nu a predat actele contabile.

Ori, faţă de această situaţie devin incidente prevederile art. 7 alin. 3 paragraf final din Legea insolvenţei, conform cărora procedura notificării prevăzute de art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, instanţa reţinând că, în ipoteza în care lista creditorilor nu a fost depusă, notificarea făcută prin cele două mijloace de publicitate - ziar de largă circulaţie şi Buletinul procedurilor de insolvenţă - suplineşte notificarea individuală.

În speţă, faţă de data stabilită prin sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei ca termen limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanţelor (05.04.2012), cererea formulată în acest sens de către creditoare la data de 02,07.2012 apare ca fiind tardivă.

Este evident că, din cauza nepredării actelor contabile şi a celorlalte documente, creditorii societăţii debitoare nu au putut fi identificaţi, iar această situaţie se încadrează în cazul prevăzut de art. 7 alin. 3 paragraf final din lege, raţiunea pentru care legiuitorul a impus această reglementare fiind dată de celeritatea cu care trebuie să se desfăşoare procedura insolvenţei, fapt ce presupune respectarea cât mai riguroasă a termenelor prevăzute de lege pentru efectuarea operaţiunilor impuse de derularea acestei proceduri.

Raportat la prevederile art.61 alin.1 şi 3 şi art. 7 alin.3 paragraf final din Legea nr. 85/2006, la care s-a făcut referire mai sus, împrejurarea invocată de recurenta în susţinerea cererii de repunere în termenul de depunere a declaraţiei de creanţă, respectiv că nu a fost notificată potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă, nu poate fi luată în considerare de instanţă câtă vreme, în lipsa actelor contabile, nici acest creditor nu a putut fi identificat de către administratorul judiciar.

Faţă de considerentele expuse, cum creditoarea a fost legal notificată în condiţiile art. 7 alin. 3 paragraf final din Legea nr.85/2006 şi nu a depus cererea de admitere a creanţei în termenul stabilit prin sentinţa de deschidere a procedurii generale de insolvenţă, instanţa a respins ca tardivă contestaţia împotriva tabelului de creanţe.

Împotriva acestei sentinţe, în termen şi legal timbrat, a declarat recurs creditoarea CEC B. SA B., solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii contestaţiei sale şi obligarea administratorului judiciar al debitoarei să procedeze la înscrierea sa în tabelul de creanţe al falitei, cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că sentinţa atacată este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, întrucât, recurenta nu a fost notificată de către administratorul judiciar cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei, conform Codului de procedură civilă.

Recurenta susţine că, nu poate fi necunoscut un creditor garantat al debitorului (cum este cazul în speţă), care deţine o garanţie reală imobiliară asupra unui bun imobil aflat în proprietatea debitoarei, deoarece această garanţie este evidenţiată în foaia de sarcini a imobilului în CF.

Mai mult, lista creditorilor la care se referă art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006 se întocmeşte de către debitor, ori dacă acesta omite cu bună sau rea-credinţă să menţioneze toţi creditorii săi în această listă, ar însemna că acei creditori care nu figurează pe listă, să fie înştiinţaţi despre deschiderea procedurii numai prin BPI, interpretare care nu poate fi acceptată, întrucât nu aceasta a fost intenţia legiuitorului, iar pe de altă parte, debitorul, prin omisiuni ale sale, nu are dreptul că restrângă drepturile creditorilor săi de a participa la procedura insolvenţei.

În concluzie, susţine recurenta, dispoziţiile art. 7 alin. (3) teza II-a se aplică creditorilor necunoscuţi, însă, un creditor garantat cu o garanţie imobiliară asupra unui bun al debitorului înscris în cartea funciară nu poate fi considerat necunoscut.

Prin urmare, având în vedere că Băncii nu i s-a făcut cunoscut termenul limită pentru formularea declaraţiei de creanţă conform prevederilor codului de procedură civilă, recurenta susţine că a fost în imposibilitate de a depune cererea de admitere a creanţelor în termenul legal.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 299 Cod Procedură Civilă, art. 8 din Legea nr. 85/2006.

Intimaţii, deşi legal citaţi, nu au formulat întâmpinare şi nici nu şi-au exprimat poziţia faţă de prezentul recurs.

Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs cât şi din oficiu, conform art. 304 ind. 1 Cod Procedură Civilă, Curtea de Apel Oradea a reţinut următoarele :

Prin Sentinţa nr. 470/F/23.02.2012, Tribunalul Bihor a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitoarei S.C. D. K.  C.  S.R.L, fixând termen pentru depunerea creanţelor la 5.04.2012.

La data de 21.06.2012 sub nr. 7575 a fost înregistrată la CEC B. SA – Sucursala O. , notificarea emisă de către C.  I.  C.  IPURL O. , prin care i se făcea cunoscut de către administratorul judiciar că debitoarea nu şi-a îndeplinit obligaţia de a depune la dosarul cauzei lista cu creditorii societăţii, motiv pentru care, această procedură s-a realizat prin publicarea notificării în BPI, ulterior identificându-se însă faptul că debitoarea are în proprietate un imobil în comuna A. I. , înscris în CF nr. 50182, imobil asupra căruia creditoarea CEC B.  SA are un drept de ipotecă în sumă de 463.500 lei, împrejurări faţă de care i s-a pus în vedere să uzeze de căile legale pentru a solicita judecătorului sindic înscrierea în tabelul de creanţe al debitorului.

Ulterior, prin cererea de admitere a creanţelor, înregistrată la dosar la data de 2.07.2012, creditoarea CEC B.  SA a solicitat înscrierea ei în tabelul preliminar de creanţe al debitoarei, cu suma de 447.707,67 lei, reprezentând creanţa garantată, precizând totodată că, nu a avut cunoştinţă despre deschiderea procedurii insolvenţei, nefiind notificată la timp de către administratorul judiciar, conform art. 7 alin. (3) din Legea nr. 85/2006.

Cererea de admitere a creanţei formulată de către creditoare a fost însă respinsă de către administratorul judiciar, ca fiind tardiv formulată, iar în şedinţa publică din 29.11.2012 reprezentanta creditoarei a solicitat repunerea sa în termenul legal de declarare a creanţei iar în consecinţă, înscrierea la masa credală a falitei, cerere respinsă de către judecătorul sindic prin sentinţa atacată.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 „ Citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi notificărilor se efectuează  prin Buletinul Procedurilor de Insolvenţă …..”, iar potrivit alineatului (3) din acelaşi text de lege,  „ Prin excepţie de la prevederile alin. (1) se vor realiza, conform codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit.c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul Procedurilor de Insolvenţă ”.

Aşadar, potrivit acestui din urmă text de lege, notificarea deschiderii procedurii insolvenţei trebuie să se realizeze conform Codului de procedură civilă şi doar în situaţia în care creditorii nu au putut fi identificaţi, procedura notificării va fi considerată îndeplinită dacă s-a efectuat prin BPI.

Art. 61 alin. (1) din acelaşi act normativ, prevede obligaţia administratorului judiciar de a trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor în conformitate cu prevederile art. 28 alin. (1) lit. c).

Această notificare se realizează conform prevederilor Codului de procedură civilă şi se va publica totodată într-un ziar de largă circulaţie şi în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, conform alin. (3) din acelaşi text de lege.

Din notificarea depusă la fila 244 dosar fond, emisă de administratorul judiciar al creditoarei reiese, aşa cum s-a relevat deja, că debitoarea nu a depus o listă cu creditorii societăţii, motiv pentru care notificarea deschiderii procedurii s-a realizat prin BPI şi printr-un ziar de largă circulaţie, precum şi creditorilor bugetari.

Teza a II-a a art. 7 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, referitoare la creditorii care nu pot fi identificaţi în lista prevăzută de art. 28 alin. (1) lit. c), nu poate fi însă interpretată în sensul că administratorul judiciar nu este obligat să notifice individual creditorii care pot fi identificaţi din actele debitoarei, dar cu rea-credinţă sau din neglijenţă nu au fost trecuţi în lista evocată mai sus, sau din aceleaşi motive nu a fost depusă nici o listă.

Acest lucru s-a şi întâmplat ulterior, după cum recunoaşte chiar administratorul judiciar în notificarea trimisă creditoarei, respectiv, acesta a identificat faptul că debitoarea are în proprietate un imobil în com. A.  I. , înscris în CF nr. 50182, imobil asupra  căruia CEC B.  SA are înscris un drept de ipotecă de rangul I pentru suma de 463.500 lei, împrejurare care exclude incidenţa tezei a II-a a textului art. 7 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, în speţă neputându-se reţine că recurenta creditoare face parte din categoria creditorilor care nu au putut fi identificaţi.

A interpreta alfel conţinutul acestui text de lege ar însemna să se dea eficienţă relei-credinţe sau conduitei neglijente a debitorului, în detrimentul creditorilor de bună-credinţă, cum este cazul în speţă.

În această situaţie, notificarea prevăzută de art. 61 din lege nu poate fi considerată îndeplinită, operând excepţia prevăzută de art. 76 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 85/2006, constând în efectuarea notificării, cu încălcarea prevederilor art.7, care exclude decăderea recurentei din termenul de înregistrare a declaraţiilor de creanţe.

Faţă de toate aceste considerente, Curtea de Apel Oradea a apreciat că motivele de recurs invocate sunt întemeiate, astfel că în baza art. 312 alin. (2) Cod Procedură Civilă, a admis recursul şi a modificat în tot Sentinţa nr. 3171/F/20.12.2012 pronunţată de Tribunalul Bihor, în sensul admiterii cererii de repunere în termenul de înregistrare a declaraţiilor de creanţă şi va trimite cauza aceleaşi instanţe pentru verificarea creanţei creditoarei CEC B.  SA în vederea înscrierii acesteia în tabelul de creanţe al debitoarei S.C. D. K.  C.  S.R.L A. I.

Domenii speta

Spete similare