Clauzele contractelor colective de munca produc efecte pentru toti salariatii încadrati la toti angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca.

Potrivit art.133 alin.(1) lit.”c” din Legea nr. 62/2011, clauzele contractelor colective de munca produc efecte dupa cum urmeaza: c) pentru toti angajatii încadrati în unitatile din sectorul de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca si care fac parte din organizatiile patronale semnatare ale contractului.

Mai mult, potrivit art.1 lit.”a” pct.i din aceeasi lege, (…) Prin încheierea contractelor colective de munca se urmareste promovarea si apararea intereselor partilor semnatare (…).

Art. 133 din Legea nr. 62/2011

Art. 241 alin.1 lit.”c” din Codul muncii

Prin cererea adresata Tribunalului Bucuresti, înregistrata sub nr. 44168/3/2011, reclamantii N.M. s.a., prin Sindicatul S., au chemat în judecata S.C. „A.H.” S.A. Bucuresti, solicitând obligarea pârâtei sa le plateasca restantele de natura salariala, constând în sporul de vechime în munca (25% din salariul de baza), pentru perioada 1 iunie 2010 si pâna la data pronuntarii hotarârii în cauza.

În motivare, reclamantii au aratat ca au peste 20 ani vechime în câmpul muncii, urmând a beneficia, conform art. 39 lit. d) din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura turism de un spor de salariu de 25% din salariul de baza.

S-a mai aratat ca în C.C.M. la nivel de unitate nr. 2102/31.05.2010 respectiv  la Anexa 3, se precizeaza la pct. 8 în mod expres ca pentru salariatii cu vechime de pâna la 20 ani, sporul de vechime este absorbit în salariul de baza lunar, astfel ca printr-o interpretare per a contrario, pentru salariatii cu vechime de peste 20 ani, sporul nu este absorbit în salariul de baza lunar.

În aparare, a formulat întâmpinarea pârâta, prin care a aratat ca, cererea reclamantilor este neîntemeiata, în conditiile în care C.C.M. la nivel de unitate nu prevede posibilitatea acordarii sporului de vechime de 25%, iar prevederile C.C.M. la nivel de ramura turism nr. 526/2009, invocat de acestia, nu îi este aplicabil societatii.

În subsidiar, pârâta a aratat ca cererea reclamantilor trebuie respinsa ca neîntemeiata, cel putin în parte, cu consecinta reducerii cuantumului pretentiilor acestora prin raportare la procentul sporului de vechime si perioada de referinta pentru care sunt solicitate toate drepturile banesti.

Astfel, a mentionat pârâta ca, în cazul salariatilor cu  vechime ce depaseste 20 de ani, societatea ar mai putea datora doar o diferenta de 5% dintre valoarea sporului de vechime stabilita de C.C.M. la nivel de ramura turism si cea prevazuta de C.C.M. la nivel de societate, de 20% pentru vechime  de 20 de ani (deja acordata).

De asemenea, pârâta a mentionat ca, perioada pentru care sunt solicitate drepturile, este indicata în mod gresit catre reclamanti.

S-a aratat în acest sens ca, în baza fluturasilor de salariu corespunzatori fiecaruia dintre reclamanti, se poate observa ca plata  sporului de vechime de 5% a fost efectuata inclusiv în luna septembrie 2010, plata corespunzatoare perioadei lucrate din luna august 2010.

La data de 25 mai 2011, reclamantii au formulat cerere modificatoare, prin care au aratat ca solicita obligarea pârâtei la plata sporului de vechime în cuantum de 5%, acest procent fiind negociat a fi acordat separat de  salariul de baza pentru angajatii cu vechime în munca mai mare de 20 de ani, diferenta de 20% pâna la 25%  fiind cuprinsa în salariul de baza.

În sedinta din 27.05.2011, instanta, din oficiu, a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Bucuresti în ceea ce priveste pe reclamanta S.N., având în vedere ca aceasta are domiciliul în judetul Tulcea.

Prin sentinta civila nr. 5563/27.05.2011, Tribunalul Bucuresti a admis exceptia necompetentei sale teritoriale si a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, referitor la reclamanta S.N.

La Tribunalul Tulcea s-a format dosarul nr. 2378/88/2011.

La acest dosar, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea în întregime a cererii formulate de reclamanta S.N., având în vedere ca C.C.M. la nivel de unitate nu prevede posibilitatea acordarii sporului de vechime de 25%, iar prevederile C.C.M. la nivel de ramura turism nr. 526/31.08.2009 invocat, nu este aplicabil societatii.

În subsidiar, s-a solicitat ca cererea reclamantei sa fie respinsa ca fiind neîntemeiata cel putin în parte, cu consecinta reducerii cuantumului pretentiilor reclamantei, prin raportare la perioada de referinta pentru care sunt solicitate drepturile banesti.

În acest sens, pârâta a aratat ca din statele de salarii depuse la dosar, se poate observa ca, în mod eronat plata pretinsului spor de vechime de 5%, a fost efectuata inclusiv în luna martie 2011, acesta putând fi eventual datorat începând cu aprilie 2011.

Prin sentinta civila nr.3885 din data de 07 octombrie 2011, pronuntata în dosarul civil nr.2378/88/2011, Tribunalul Tulcea a admis actiunea având ca obiect drepturi banesti, formulata de reclamanta S.N. prin Sindicatul S., în contradictoriu cu pârâta S.C. A.H. S.A. Bucuresti.

A obligat pârâta la plata catre reclamanta a sporului suplimentar de vechime de 5% pentru perioada 1.09.2010 – 7.10.2011.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut urmatoarele:

Asa dupa cum însasi pârâta recunoaste prin adresa nr. 392/30.09.2011, reclamanta înregistreaza o vechime în câmpul muncii de 22 de ani.

Conform prevederilor art. 39 lit. d) din C.C.M. la nivel de ramura turism, înregistrat la Ministerul Muncii Familiei si Protectiei Sociale sub nr. 526/31.08.2009:

„Sporurile minime ce se acorda în conditiile prezentului contract colectiv de munca sunt: (...) d) spor de vechime în munca: (...) peste 20 ani – 25%.

Potrivit prevederilor art. 5 din C.C.M. la nivel de ramura turism, mai sus- mentionat acesta a fost valabil pâna la 31 12. 2010 si având în vedere ca în cauza nu s-a facut dovada ca vreuna  dintre parti l-a denuntat cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia s-a prelungit, cu înca 12 luni, respectiv pâna la 31.12.2011.

Prin C.C.M. la nivel de unitate pentru anii 2010 - 2011, înregistrat la A.P.P.S. Bucuresti sub nr. 2102/31.05.2010, respectiv la Anexa 3, s-a prevazut ca:

„În S.C. „A.H.” S.A. – punct de lucru A.P.H. Bucuresti, sporul permanent de vechime de 20% pentru o vechime în munca de pâna în 20 ani, este absorbit în salariul de baza lunar.

Pentru salariatii cu o vechime în munca de pâna la 20 de ani, fluturasul de salariu va avea mentionat în cadrul salariului lunar sporul de vechime care este absorbit în salariul de baza si care nu se acorda în mod aparte”.

Prin cererea modificatoare depusa la dosarul nr. 44168/3/2011 al Tribunalului Bucuresti, s-a precizat ca pentru toti reclamantii din respectivul dosar, deci si în ceea ce o priveste pe reclamanta S.N., s-a facut aplicarea articolului din C.C.M. la nivel de unitate pentru anii 2010-2011, mai sus citat.

Fata de sustinerea pârâtei, conform cu care prevederile art. 39 lit. d) C.C.M. la nivel de ramura turism nr. 526/31.08.2009, nu este aplicabil societatii pârâte instanta a retinut  urmatoarele:

Conform prevederilor art. 11 lit. c) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, clauzele contractelor colective de munca produc efecte pentru toti salariatii încadrati în toate unitatile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca.

Asa fiind, reclamantei îi sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 39 lit. d) din C.C.M. la nivel de ramura turism, mai sus-citate.

Desi pârâta a sustinut în întâmpinare ca din analiza statelor de plata aferente perioadei iunie 2010 – martie 2011, ar rezulta ca, în mod eronat, i-ar fi achitat reclamantei sporul suplimentar de vechime de 5%, instanta, analizând respectivele state de  plata si fluturasii de salariu aferenti aceleasi perioade observa ca sustinerile pârâtei nu corespund realitatii..

Având în vedere ca, de altfel pârâta prin întâmpinare a precizat ca apreciaza ca nu îi pot fi opozabile prevederile art. 39 lit. d) din C.C.M. la nivel de ramura turism 2009-2010 si cum nici din înscrisurile depuse la dosar nu rezulta ca i-ar fi achitat reclamantei sporul suplimentar de vechime de 5% solicitat de aceasta prin actiune, retinând considerentele expuse mai sus, instanta a obligat pârâta la plata catre reclamanta a sporului suplimentar de vechime de 25% pentru perioada 01.09.2010 – 07.10.2010

 Împotriva sentintei civile nr.3885 din data de 7 octombrie 2011, pronuntata în dosarul civil nr.2378/88/2011 de Tribunalul Tulcea, a declarat recurs recurenta pârâta S.C. „A.H.” S.A., criticând-o sub urmatoarele aspecte:

Potrivit dispozitiilor art.304 pct.7 Cod procedura civila: „Modificarea sau casarea unor hotarâri se poate cere în urmatoarele situatii, numai pentru motive de nelegalitate (…) 7. când hotarârea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau când cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii”.

Instanta de fond nu a raspuns, în nici un fel, criticilor pârâtei cu privire la inaplicabilitatea, în speta, a Contractul colectiv de munca încheiat la nivel de ramura – turism. Instanta s-a limitat la a afirma doar faptul ca: „Conform prevederilor art.11 lit.”c” din Legea nr.130/1996 privind Contractul colectiv de munca, clauzele contractelor colective de munca produc efecte pentru toti salariatii încadrati în toate unitatile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat Contractul colectiv de munca.

Considera ca sentinta civila este pronuntata cu aplicarea gresita a prevederilor Legii nr.130/1996.

Potrivit art.304 pct.9 Cod procedura civila: “Modificarea sau casarea unor hotarâri se poate cere în urmatoarele situatii, numai pentru motive de nelegalitate: (…) 9. când hotarârea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu încalcarea sau aplicarea gresita a legii”.

Asa cum a precizat, instanta de fond îsi întemeiaza hotarârea pe prevederile art.11 lit.”c” din Legea nr.130/1996. Potrivit acestor dispozitii legale: “Clauzele contractelor colective de munca produc efecte, dupa cum urmeaza: c) pentru toti salariatii încadrati în toate unitatile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca”.

Instanta de recurs poate doar sa intuiasca faptul ca instanta de fond a considerat prin prisma textului de lege invocat, ca pârâta desi nu este semnatara Contractului colectiv de munca la nivel ramura turism si nici nu a participat la negocierea acestuia, este totusi obligata sa respecte prevederile acestui contract prin simpla apartenenta la ramura turism.

Considera ca o astfel de interpretare este fundamental eronata prin prisma argumentelor expuse cu ocazia judecarii în fond a prezentei cauze si pe care le reitereaza în cele ce urmeaza.

Nu exista nicio ratiune pentru acceptarea unei interpretaro a textului legal în sensul extinderii efectelor juridice relative ale unui contract colectiv de munca la alte parti decât semnatarii. Referirea la “toate unitatile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat Contractul colectiv de munca” trebuie interpretata în coroborare cu art.13 din Legea nr.130/1996 care aduce clarificarea componentei ramurii de activitate:

“Unitatile componente ale acestora se stabilesc si se precizeaza de catre partile care negociaza contractul colectiv de munca, cu respectarea prevederilor prezentei legi”.

Prin urmare, aplicabilitatea contractului colectiv de munca încheiat la nivel de ramura, are caracter relativ deoarece contractul este aplicabil fata de partile semnatare si fata de acele unitati din ramura precizate în mod expres în contractul încheiat de acestea.

Jurisprudenta instantelor române, dar si doctrina sustin pozitia pârâtei.

Nu în ultimul rând, solutia consacrata de Legea nr.130/1996, precum si de jurisprudenta amintita mai sus, au fost confirmate într-o maniera cât se poate de clara prin modificarile legislative recente, si anume prin adoptarea Legii dialogului social nr.62/2011.

Potrivit art.133 alin.(1) lit.”c” din Legea nr. 62/2011, clauzele contractelor colective de munca produc efecte dupa cum urmeaza: c) pentru toti angajatii încadrati în unitatile din sectorul de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca si care fac parte din organizatiile patronale semnatare ale contractului.

Mai mult, potrivit art.1 lit.”a” pct.i din aceeasi lege, (…) Prin încheierea contractelor colective de munca se urmareste promovarea si apararea intereselor partilor semnatare (…).

Or, în cauza dedusa judecatii, trebuie observat ca pârâta nu se regaseste printre semnatarii Contractului colectiv de munca din ramura turism si nici nu figureaza printre unitatile indicate în mod expres de partile semnatare în vederea apolicarii obligatorii a  Contractului colectiv de munca la nivel de ramura. Mai mult decât atât, societatea nu a fost reprezentata pe parcursul negocierilor, respective la încheierea si semnarea Contractului colectiv de munca la nivel de ramura tursim.

Astfel, societatea nu poate fi tinuta de executarea unui contract colectiv de munca la a carui încheiere nu a fost reprezentata.

În plus, mentioneaza faptul ca majoritatea obligatiilor stabilite în mod traditional prin  Contractul  colectiv de munca sunt de natura pecuniara sau, în unele cazuri, au implicatii de natura financiara, punând o presiune substantiala pe bugetele societatilor în cauza.

Potrivit teoriei generale din material obligatiilor civile, care trebuie luata drept reper si pe tarâmul raporturilor de munca, în completarea normelor specifice, nimeni nu poate fi obligat împotriva vointei sale printr-un contract la care nu a fost parte.

Interpretarea dispozitiilor art. 11 lit.”c” din Legea nr. 130/1996 ca fiind aplicabile si pârâtei (aplicarea Contractului colectiv de munca la nivel ramura unei societati care nici nu a participat la negocierea acestuia si nici nu a semnat contractul) semnifica o intruziune substantiala a unor terti în problemele de natura corporatista si financiara ale unei societati comerciale, lucru nepermis într-un stat de drept.

Simpla încadrare a societatii în ramura turism, pe baza obiectului principal de activitate, nu poate în niciun caz sa atraga aplicabilitatea Contractului colectiv de munca la nivel ramura turism, în lipsa nominalizarii exprese a acesteia în cuprinsul Contractului colectiv de munca.

În subsidiar, în situatia în care instanta va stabili totusi obligativitatea aplicarii de catre pârâta a prevederilor art.39 lit.”d” din Contractul colectiv de munca la nivelul ramurii turism, arata faptul ca sporul de vechime de 5% a fost achitat tuturor salariatilor care aveau o vechime mai mare de 20 de ani pâna în luna februarie 2011, inclusiv.

Potrivit raportului de expertiza contabila realizat de dl. expert V.P., depus în dosarul nr.4726/3/2011 aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti, dosar din care a fost disjuns si prezenta cauza, s-a stabilit ca aceste drepturi salariale (i.e. sporul de vechime de 5%) au fost achitate de pârâta catre angajatii cu o vechime mai mare de 20 ani începând cu luna septembrie a anului 2010 si pâna în luna februarie a anului 2011, inclusiv.

Pe cale de consecinta, în cazul solutionarii prezentului recurs în defavoarea pârâtei, în sensul admiterii actiunii formulate de intimate reclamanta, pârâta nu va putea fi obligata decât la plata sporului de vechime de 5% pentru perioada martie 2011 – 07 octombrie 2011.

Analizând sentinta recurata din prisma criticilor formulate, curtea a respins recursul ca nefondat pentru urmatoarele considerente:

Prin cererea formulata reclamantii au solicitat obligarea pârâtei la plata diferentei sporului de vechime de 5% pentru perioada 01.09.2010 – 07.10.2011 în temeiul art.39 lit.”d” din Contractul colectiv de munca la nivel ramura turism înregistrat la MInisterul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale sub nr. 526/31.08.2009.

În conformitate cu prevederile art.39 lit.”d” din Contractul colectiv de munca la nivel ramura turism, sporul de vechime ce se acorda salariatilor cu o vechime de peste 20 de ani este de 25%.

Prin Contractul colectiv de munca la nivel de unitate înregistrat la A.P.P.S. Bucuresti sub nr.2012/31.05.2010 respectiv la Anexa 3, s-a prevazut faptul ca: “în S.C. ”A.H.” S.A. – punct de lucru A.P.H. Bucuresti, sporul permanent de vechime de 20% pentru o vechime în munca de pâna la 20 ani, este absorbit în salariu.

Potrivit art.238 al.1 din Codul muncii, contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior.

În corelatia dintre diferitele tipuri de contracte colective de munca, contractul colectiv de munca la nivel superior constituie izvor de drept pentru contractele colective de munca,  contracte încheiete  la nivelurile inferioare.

Drepturile salariale stabilite prin contractul colectiv de munca la nivel superior reprezinta o baza minimala pentru contractul  colectiv de munca încheiat la nivel inferior.

În conformitate cu dispozitiile art.241 alin.1 lit.”c” din Codul muncii, clauzele contractelor colective de munca produc efecte pentru toti salariatii încadrati la toti angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca.

Sustinerea pârâtei - ca nu i se aplica Contractul colectiv de munca la nivel ramura întrucât nu a semnat acest contract, nu poate fi retinuta, întrucât Contractul  colectiv de munca este o exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractului.

Este adevarat ca, potrivit art.133 al.1 lit.”c” din Legea nr.62/2011, clauzele contractului colectiv de munca produc efecte: “pentru toti angajatii încadrati în unitatile din sectorul de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca si care fac parte din organizatiile patronale semnatare ale contractului”, însa aceste dispozitii legale nu retroactiveaza si deci nu pot fi aplicate contractelor collective de munca negociate anterior intrarii în vigoare a Legii nr.62/2011.

În consecinta, în mod corect, prima instanta a aplicat prevederile contractului colectiv de munca la nivel ramura care prevedea drepturi mai favorabile salariatilor, cu prioritate fata de prevederile contractului colectiv de munca la nivel de unitate care prevedea drepturi la un nivel inferior.

Faptul ca în doctrina de specialitate si în practica judiciara s-a îmbratisat si o opinie contrara, nu este în masura sa atraga o alta solutie, având în vedere dispozitiile legale invocate mai sus.

Chiar si autorii care îsi exprimau opinia ca efectele contractelor collective de munca nu pot fi nelimitate si nu pot fi impuse angajatorilor care nu au semnat contractul colectiv de munca, totusi recomandau ca aceasta solutie sa fie reglementata legislativ.

Sustinerea subsidiara, a pârâtei ca ar fi achitat reclamantilor diferente de spor de vechime de 5% pâna în luna februarie 2011, inclusiv, nu poate fi retinuta pentru urmatoarele considerente:

Din statele de plata depuse la dosar nu rezulta ca s-ar fi achitat reclamantilor diferenta de spor de vechime de 5%.

În plus, aceasta sustinerea vine în contradictie cu sustinerea pârâtei ca nu a aplicat Contractul colectiv de munca la nivel ramura întrucât nu este semnatara a acestui contract.

Raportul de expertiza contabila depus la dosar, este o proba extrajudiciara care nu poate fi luat în considerare.

În fine, prima instanta a aratat considerentele în fapt si în drept pentru care a admis cererea reclamantilor iar faptul ca motivarea ar fi succinta în opinia recurentei pârâte, nu este în masura sa atraga nulitatea hotarârii.

Pentru considerentele aratate mai sus, potrivit art.312 al.1 Cod procedura civila, curtea a respins recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare