Recalificare cale de atac. Art.84 Cod procedură civilă. revizuire. Art.322 pct.2 şi art.327 Cod procedură civilă. dreptul la un proces echitabil. Art.6 din Convenţia Europeană a Dreptului Omului

RECALIFICARE CALE DE ATAC. Art.84 Cod procedură civilă.

REVIZUIRE. Art.322 pct.2 şi art.327 Cod procedură civilă.

DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL. Art.6 din Convenţia Europeană a Dreptului Omului 

Conform art.84 Cod procedură civilă, cererea pentru exercitarea unei căi de atac (revizuire) este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greşită (contestaţie în anulare).

Art.322 pct.2 Cod procedură civilă prevede admisibilitatea revizuirii dacă instanţa de recurs s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut.

Art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului stabileşte dreptul părţii la un proces echitabil.

Soluţia de admitere a recursului şi respingere a contestaţiei ca tardivă, în condiţiile în care nici părţile, nici instanţa nu au pus în discuţie excepţia tardivităţii, apare ca o încălcare a principiilor oralităţii, contradictorialităţii şi a dreptului la apărare, încălcându-se astfel prevederile art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

 DECIZIA CIVILĂ NR.2/R/08 ianuarie 2013

pronunţată în dosar nr.4213/83/2010**

Prin decizia civilă nr.2722/R din 19 iunie 2012 pronunţată de C.A.O. s-a admis ca fondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă P.R.G., prin curator V.K., în contradictoriu cu intimatul – reclamant O.J., împotriva sentinţei civile nr. 957 din 20 octombrie 2011 pronunţată de T.S.M. care a fost modificată în totalitate.

S-a respins ca tardivă contestaţia formulată de petentul O.J. în contradictoriu cu pârâta P.R.G., prin curator V.K. Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de recurs a reţinut următoarele :

Petentul a avut calitatea de angajat al P.R.G., până în luna aprilie 2010, când acesta a recunoscut că i s-a adus la cunoştinţă, împrejurarea că urmează să i se desfacă contractul de muncă prin acordul părţilor, întrucât activitatea desfăşurată de angajat nu a fost una corespunzătoare.

Instanţa de fond a constatat că această decizie de sancţionare a petentului nu a fost comunicată cu acesta şi a dispus anularea deciziei, reţinându-se că a fost emisă de o altă entitate decât cea competentă legal să procedeze la sancţionarea şi desfacerea contractului de muncă al angajatului.

În fapt, prin interogatoriul luat în faţa  instanţei de fond, petentul a recunoscut că în luna aprilie 2010 i s-a înmânat decizia de desfacere a contactului de muncă şi că acesta a rupt-o, şi de asemenea a recunoscut că începând cu data de 23 aprilie 2010, nu s-a mai prezentat la serviciu.

Prin urmare, petentul a recunoscut că în luna aprilie 2010, anterior datei de 23, i-a fost comunicată decizia de desfacere a contractului de muncă, decizie pe care a atacat-o doar la data de 01 iunie 2010, mult peste termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 283/actual 268 din Codul muncii.

Pe de altă parte, după primul ciclu procesual, pe perioada 01.01.2011 – 01.03.2011 petentul a fost reangajat, achitându-i-se şi salariile corespunzătoare, ceea ce arată buna credinţă a angajatorului, în contrast cu atitudinea petentului, aceea de a rupe decizia de concediere ce i-a fost comunicată, aşa cum, chiar petentul a recunoscut.

În concluzie, s-a apreciat ca tardivă contestaţia formulată de petent, analiza restului criticilor invocate de recurent fiind inutilă.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat o cerere contestatorul O.J. denumită contestaţie în anulare, cu menţiunea că până la termenul de judecată vor fi precizate motivele acesteia, cu atât mai mult cu cât la data înregistrării căii extraordinare de atac, considerentele deciziei atacate nu fuseseră încă elaborate. S-a constatat într-adevăr că cererea a fost înregistrată la 29 iunie 2012, iar decizia a fost motivată la 18 iulie 2012.

La 20 decembrie 2012, contestatorul a depus un înscris prin care a precizat că îşi susţine criticile împotriva deciziei civile nr.2722 din 19 iunie 2012 a C.A.O. sub forma unei cereri de revizuire întemeiată pe prevederile art.322 pct.2 Cod procedură civilă, instanţa de recurs soluţionând litigiul în temeiul unei excepţii care nu a fost pusă în discuţia părţilor.

Prin întâmpinarea depusă P.R.G. a solicitat respingerea revizuirii ca inadmisibilă, cu motivarea că prevederea legală invocată trebuia analizată în cadrul creat de principiul disponibilităţii ca principiu fundamental al procesului civil, care nu îngăduie instanţei să depăşească obiectul acţiunii şi nici să omită a se pronunţa asupra vreunui capăt de cerere.

Cercetând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat că revizuientul a formulat o acţiune înregistrată la T.S.M. la 10 iunie 2010, prin care a solicitat să se constate nulitatea deciziei prin care s-a dispus încetarea raporturilor sale de muncă.

Prin sentinţa civilă nr.2036 din 11 octombrie 2010, acţiunea contestatorului a fost admisă, împotriva acestei sentinţe P.R.G. formulând recurs, neinvocând tardivitatea contestaţiei.

Prin decizia civilă nr.509 din 16 februarie 2011, C.A.O., obligată, potrivit dispoziţiilor legale, să verifice toate nulităţile de ordine publică incidente în cauză, a admis recursul P.R.G. şi a retrimis cauza la T.S.M. în vederea reexaminării fondului cauzei.

În rejudecare, T.S.M. a admis din nou contestaţia, anulând ca nelegală decizia de sancţionare atacată.

P.R.G. a formulat un nou recurs, invocând trei excepţii de nelegalitate şi netemeinicie a hotărârii, fără a ridica însă problema tardivităţii contestaţiei.

Cauza a avut un prim termen la 20 martie 2012, dată la care s-a amânat, şi un al doilea termen în 22 mai 2012, când de asemenea cauza s-a amânat pentru lipsa reprezentantei intimatului contestator. La 19 iunie 2012 s-a închis faza probatorie şi s-a acordat cuvântul în fond, iar din analiza încheierilor redactate la toate aceste termene, s-a reţinut că niciuna dintre părţi şi nici instanţa din oficiu nu au pus în discuţie problema tardivităţii contestaţiei formulată împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă.

În aceste condiţii, soluţia de admitere a recursului pârâtei şi de respingere a contestaţiei ca fiind tardivă, s-a apreciat ca fiind o încălcare a principiului oralităţii şi contradictorialităţii procesului civil precum şi a dreptului la apărare a revizuientului, instanţa respingându-i contestaţia pe o excepţie care nu a fost discutată niciodată în contradictoriu cu părţile din prezentul dosar şi faţă de care nu s-au formulat apărări.

În aceste condiţii, instanţa a apreciat că au fost încălcate prevederile art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, fiind îndeplinite prevederile art.322 pct.2 Cod procedură civilă, astfel încât făcând aplicarea dispoziţiilor art.327 Cod procedură civilă, a admis cererea de revizuire, a anulat hotărârea atacată şi a fixat termen pentru 05 februarie 2013 în vederea analizării motivelor de recurs invocate.

Domenii speta

Spete similare