Anulare act administrativ fiscal emis de autoritate. Gresita solutionare a cererii de rambursare a tva admisa

Pct.12 al.2 din Ordinul MFP nr.530/2007

Pct.56 – HG nr.44/2004

Art.153, art.1562, art.1472 al.1 lit.”b” – Cod fiscal

Art.120 al.1 si 7 – OG nr.92/2003

Prin actiunea formulata la data de 08.04.2009 si înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta - Sectia de contencios administrativ si fiscal sub nr.3879/118/2009, reclamanta SC C.R G. SRL, în calitate de reprezentant fiscal al Caner Medikal Ticaret Ve Sanayii Limited Sireketi-Turcia, a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agentia Nationala de Administrare Fiscala – Directia Generala a Finantelor Publice Constanta – Biroul Solutionare Contestatii si Agentia Nationala de Administrare Fiscala – Directia Generala a Finantelor Publice Constanta – Administratia Finantelor Publice Constanta – Structura Administrare Inspectie Fiscala ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna:

- desfiintarea Deciziei nr.33/30.03.2009 emise de ANAF – DGFP – Biroul Solutionare Constestatii;

- anularea actului administrative fiscal – Decizia de impunere nr.32/22.01.2009 si a Raportului de Inspectie Fiscala din data de 22.01.2009;

- anularea obligatiei de plata a sumei de 376.948 lei reprezentând TVA si majorari de întârziere;

- obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca a fost supusa unui control din partea pârâtei AFP Constanta – Structura de Administrare Fiscala, în urma caruia a fost emisa Decizia de impunere nr.32/22.01.2009 prin care s-a stabilit în sarcina sa obligatia de rambursare a sumei de 376.948 lei reprezentând TVA si majorari de întârziere.

S-a retinut de catre organul de control ca societatea a beneficiat în mod necuvenit de rambursarea TVA în suma de 332.487 lei, din care suma de 330.656 lei reprezinta TVA aferenta importurilor de bunuri (mobilier) efectuate în perioada aprilie – iunie 2008, pe considerentul ca nu sunt întrunite conditiile prevazute de art.47²alin.1 lit.b din Codul fiscal aprobat prin Legea nr.571/2003.

A sustinut reclamanta ca organul de control a retinut ca bunurile ce au facut obiectul importurilor au fost livrate de catre reclamanta Ministerului de Interne si Reformei Administrative pe baza de facturi întocmite fara TVA, emise ca urmare a unor livrari efectuate în România, cu toate ca reprezentantul fiscal al societatii controlate a declarat în anexa cererii de rambursare ca nu au avut loc livrari de bunuri în România.

De asemenea, în actul de control se mai arata ca ca nu s-a facut dovada existentei unor acorduri/declaratii de reciprocitate semnate de reprezentantii autoritatilor competente din România, pe de o parte, si de cele din tara solicitantului, pe de alta parte, nefiind astfel întrunite conditiile prevazute de pct.50 alin.18 din HG nr.44/2004. Ca atare, organul de control a apreciat ca, în conformitate cu dispozitiile art.150 alin 2 lit.b din Codul fiscal, coroborate si cu prevederile pct.56 alin.7 din HG nr.44/2004, reclamanta, prin reprezentant fiscal, ar fi trebuit sa emita facturi fiscale pentru livrarile de bunuri efectuate de persoana impozabila nestabilita în România, prin aplicarea cotei de 19%.

Reclamanta a sustinut ca obligatiile stabilite în sarcina sa prin actul de control sunt vadit neîntemeiate si nelegale.

Astfel, s-a aratat ca TVA în suma de 332.488 lei a fost rambursata reclamantei prin Decizia de rambursare nr.753/10.07.2008. Aceasta restituire s-a facut ca efect al unui control anticipat efectuat urmare a completarii de catre reclamanta a cererii de rambursare pentru persoanele impozabile neînregistrate în scopuri de TVA în România, stabilite în afara Comunitatii (formular 313), în temeiul art.147 Cod fiscal, în timp ce raportul de inspectie fiscal încheiat în 22.01.2009 se raporteaza la o rambursare cu control ulterior, ce se poate aplica în cazul întocmirii decontului 300, nu a decontului 313. 

S-a mai sustinut ca, în mod netemeinic si nelegal, organele de control au ignorant faptul ca suma de 332.488 lei, reprezentând TVA aferenta importului de bunuri conform contractului Phare RO 2204/016-772.3.04.02C5, a fost achitata la bugetul de stat de catre Ministerul Internelor si Reformei Administrative în luna mai 2008. Astfel, se arata ca o asemenea atitudine nu doar ca nu este de natura sa stabileasca în mod corect situatia de fapt asupra careia se rasfrânge controlul, dar reprezinta si o încalcare a dispozitiilor Cod procedura fiscala.

Prin sentinta civila nr.650/25.05.2010 pronuntata de Tribunalul Constanta s-a admis actiunea precizata promovata de reclamanta SC C.R G. SRL, în calitate de reprezentant fiscal al Caner Medikal Ticaret Ve Sanayii Limited Sireketi-Turcia, în contradictoriu cu pârâta DGFP Constanta.

S-a dispus anularea Deciziei nr.33/30.03.2009, a Deciziei de impunere nr.32/22.01.2009 si a Raportului de Inspectie fiscala din 22.10.2009, emise de pârâta DGFP Constanta, ca nelegale.

A fost obligata pârâta la plata catre reclamanta a sumei de 1.547,90 lei reprezentând cheltuieli de judecata - taxa timbru, timbru judiciar si onorariu expert.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut ca prin Decizia de impunere nr.32/22.01.2009 si prin Raportului de Inspectie Fiscala din data de 22.01.2009, emise urmare a verificarilor ulterioare a cererii de rambursare pentru persoane neimpozabile înregistrate în scopuri de TVA în România, cerere întocmita de reclamanta prin reprezentant fiscal pe modelul formularului 313, s-a constatat ca aceasta a beneficiat necuvenit de rambursarea de TVA în suma de 330.656 lei achitata în vama, aferenta importurilor de mobilier efectuate în perioada aprilie-iunie 2008, stabilind aceasta suma în sarcina reclamantei si calculând majorari de întârziere în consecinta.

Împotriva Deciziei de impunere nr.32/22.01.2009 reclamanta a formulat contestatie, cale de atac respinsa prin Decizia nr.33/30.03.2009 emisa de DGFP Constanta – Biroul Solutionare Contestatii.

Instanta a retinut ca, pentru a beneficia de restituirea sumei, reclamanta, prin reprezentant fiscal, a întocmit si depus la AFPM Constanta cererea de rambursare pe modelul formularului 313, înregistrata sub nr.7753/10.07.2008, solutionata de organul fiscal prin Decizia de rambursare nr.7753/28.07.2008.

Conform Ordinului nr.1857/2007, rambursarea cu control ulterior se putea realiza doar în cazul Decontului 300, astfel ca, asa cum a concluzionat expertul în raportul de expertiza, în cazul cererii pe formularul 313 rambursarea de TVA nu se putea reanaliza decât prin control anticipat si nu prin control ulterior. 

De asemenea, instanta a retinut ca din Adresa nr.302292/07.08.2009 emisa de MIRA reiese faptul ca plata taxei pe valoarea adaugata aferenta livrarilor de bunuri în cadrul contractului PHARE RO 2004/016-772.03.04.02C5 s-a efectuat de catre Oficiul de Plati si Contractare Phare, prin OP 370/2008, în cuantum de 334.711 lei, motiv pentru care suma de 330.656 lei, reprezentând aceeasi obligatie fiscala, nu ar mai fi trebuit platita si de reclamanta, aspect pe care expertul desemnat în cauza îl retine în concluziile raportului de expertiza.

Din aceeasi adresa reiese faptul ca Inspectoratul General al Politiei de Frontiera, ca beneficiar al bunurilor livrate, a întocmit Declaratia 301 – Decont special de TVA, iar sumele necesare platii acestei taxe au fost aprobate prin bugetul Oficiului de Plati si Contractare Phare.

Fata de cele retinute, instanta a constatat ca actiunea promovata de catre reclamanta SC C.R G. SRL, în calitate de reprezentant fiscal al Caner Medikal Ticaret Ve Sanayii Limited Sireketi-Turcia, este fondata si, pe cale de consecinta, a dispus admiterea acesteia, asa cum a fost precizata, în sensul anularii Deciziei nr.33/30.03.2009, a Deciziei de impunere nr.32/22.01.2009 si a Raportului de Inspectie fiscala încheiat la data de 22.10.2009, emise de pârâta DGFP Constanta, ca nelegale.

În baza art.274 Cod procedura civila, retinând culpa procesuala a pârâtei, instanta a dispus obligarea acesteia la plata catre reclamanta a sumei de 1.547,90 lei reprezentând cheltuieli de judecata - taxa timbru, timbru judiciar si onorariu expert.

Împotriva sentintei mentionate a declarat recurs pârâta DGFP Constanta care a criticat solutia instantei de fond ca fiind nelegala si netemeinica.

A sustinut recurenta ca organul de inspectie a constatat ca societatea nu se încadreaza în prevederile art.147/2 alin.1 lit.b din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, coroborate cu dispozitiile pct.50 alin.3 din HG nr.44/2004 privind normele metodologice de aplicare deoarece bunurile importate au fost livrate catre Ministerul Internelor si Reformei Administrative în perioada pentru care s-a solicitat rambursarea, iar solicitantul nu a facut dovada existentei unor acorduri/declaratii de reciprocitate semnate de reprezentantii autoritatii competente din România si din tara sa, asa cum s-a prevazut la pct.50 alin.18 din HG nr.44/2004.

Astfel, organul de inspectie fiscala a stabilit ca operatiunile efectuate se încadreaza în prevederile art.150 alin.2 lit.b din Legea nr.571/2003, coroborate cu prevederile pct.56 alin.7 din HG nr.44/2004 conform carora reprezentantul fiscal avea obligatia sa emita factura pentru livrarile de bunuri în cauza aplicând TVA în cota de 19%.

În conformitate cu dispozitiile pct.56 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, în calitate de reprezentant fiscal, societatii C.R G. SRL îi revenea sarcina de a îndeplini toate obligatiile privind taxa pe valoare adaugata, pentru toate operatiunile efectuate în România de persoana impozabila nestabilita în România, respectiv de a emite factura continând toate informatiile prevazute de art.155 alin.5 din Codul fiscal pentru livrarile de bunuri efectuate de firma Caner Medical din Turcia catre MIRA, aplicând regimul de taxa corespunzator operatiunilor respective si de a întocmi si depune decontul de taxa prevazut de art.156 ind. 2, decont care trebuia sa contina atât taxa colectata aferenta operatiunilor impozabile desfasurate în perioada fiscala de persoana pe care o reprezinta cât si taxa deductibila aferenta acestor operatiuni.

În speta, arata recurenta, din documentele depuse la dosarul contestatiei rezulta ca facturile emise catre Ministerul Internelor si Reformei Administrative nu cuprind informatiile prevazute la art.155 alin. 5 din Codul fiscal si nici taxa pe valoare adaugata colectata, aplicabila bazei de impozitare a operatiunilor constând în livrari de bunuri, în cota de 19%.

În aceste conditii, s-a retinut ca în mod nejustificat reclamanta a întocmit si a depus la organul fiscal cererea de rambursare cod 313 pentru persoanele impozabile neînregistrate în scopuri de TVA în România, stabilite în afara Comunitatii, deoarece aceasta nu se încadreaza în prevederile art.147/2 lit.b din Codul fiscal, fiind deja înregistrata în scopuri de TVA din data de 31.03.2008 prin reprezentantul fiscal SC Consulting R Group SRL din Constanta.

În atare situatie, solicita sa se constate ca sustinerea reclamantei potrivit careia controlul ulterior al rambursarii TVA aprobate în baza cererii de rambursare cod 313 s-ar fi efectuat în mod nelegal de organul de inspectie fiscala, pe motiv ca acesta este reglementat prin OMFP nr.94/2008 doar în situatia deconturilor de TVA cu sume negative cu optiune de rambursare cod 300, este neîntemeiata.

În conformitate cu pct.12 din Ordinul nr.530/2007 privind procedura de solutionare a cererilor de rambursare a taxei pe valoare adaugata catre persoane impozabile neînregistrate si care nu sunt obligate sa se înregistreze în scopuri de TVA în România, stabilite în afara Comunitatii, "Deciziile de rambursare a TVA emise sunt decizii sub rezerva verificarii ulterioare, potrivit art.88 din OG nr.92/2003".

Prin urmare, sumele sau masurile stabilite prin respectivele acte administrative - fiscale pot fi modificate urmare verificarilor ulterioare efectuate de organele abilitate.

A mai sustinut recurenta ca instructiunile de completare a formularului 301 "Decont special de taxa pe valoare adaugata" aprobate prin OMFP nr.36/12.01.2007 prevad ca decontul special de taxa se completeaza de catre persoanele impozabile neînregistrate conform art.153 din Codul fiscal si de catre persoanele juridice neimpozabile ori, Ministerul Internelor si Reformei Administrative este înregistrat ca platitor de TVA începând cu data de 10.01.2007 si prin urmare nu are obligatia de a declara si de a achita TVA prin decontul special 301.

Cu privire la majorarile de întârziere în cuantum de 46.292 lei stabilite prin decizia de impunere întocmita de AFP - SAIF, recurenta a aratat ca acestea reprezinta masura accesorie în raport cu debitul stabilit în cuantum de 330.656 lei si au fost calculate conform art.119 - 120 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, conform principiului accesorium sequitur principale.

Astfel, prin decizia de rambursare a taxei pe valoare adaugata nr.7753/28.07.2008 societatea Caner Medikal Ticaret Ve Sanayii Limited Sirketi cu sediul în Turcia, prin reprezentantul sau fiscal SC C.R G. SRL, a beneficiat necuvenit de rambursarea TVA în temeiul art.147 ind.2 alin.l lit.b din Codul fiscal în conditiile în care, fiind înregistrata în scopuri de TVA în conformitate cu prevederile art.150 alin.2 lit.b din Codul fiscal coroborate cu dispozitiile pct.66 alin.4 lit.b din HG nr.44/2004 cuprinzând normele metodologice de aplicare a art.153 din Cod, aceasta avea obligatia de a colecta TVA în cota de 19% aferenta bunurilor livrate pe teritoriul României catre Ministerul Internelor si Reformei Administrative.

În drept, au fost invocate dispozitiile art.299 - 316 si urm. Cod procedura civila.

Intimata reclamanta, legal citata, a depus la dosar întâmpinare prin care a reluat apararile formulate în fata primei instante, iar la termenul de judecata din 27.10.2010, intimata reclamanta prin aparatorul ales a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta pârâta ca nefondat si mentinerea sentintei pronuntate de instanta de fond ca fiind legala si temeinica, conform apararilor din întâmpinare.

Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constata ca recursul este fondat.

Astfel, fata de situatia de fapt retinuta de organele fiscale si în raport de dispozitiile legale incidente, instanta apreciaza ca atât concluziile raportului de expertiza efectuat în cauza cât si solutia pronuntata de prima instanta în considerarea acestor concluzii sunt netemeinice.

Prin Raportul de Inspectie Fiscala din data de 22.01.2009, organele de inspectie fiscala au constatat ca societatea Caner Medikal Ticaret Ve Sanayii Limited Sirketi cu sediul în Turcia, prin reprezentantul sau fiscal SC C.R G.SRL, a întocmit si depus la AFP Constanta „Cererea de rambursare pentru persoanele impozabile neînregistrate în scopuri de TVA în România, stabilite în afara Comunitatii” (formular cod 313) prin care a solicitat rambursarea de TVA în suma de 332.487 lei din care suma de 330.656 lei reprezenta TVA aferenta importurilor de bunuri (mobilier) efectuate în perioada aprilie – iunie 2008.

Prin Decizia de rambursare a TVA nr.7753/28.07.2008, în temeiul art.147/2 alin.1 lit.b din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal si al art.83 alin.2 din OG nr.92/2003, AFP Constanta a aprobat rambursarea sumei de 332.488 lei si a întocmit Nota de restituire nr.1096 din 5.09.2008.

Bunurile care au facut obiectul importurilor efectuate de societatea Caner Medikal Ticaret Ve Sanayii Limited Sirketi cu sediul în Turcia au fost livrate ulterior catre Ministerul Internelor si Reformei Administrative, conform facturilor (invoice/list) întocmite de reprezentantul fiscal SC C. R G. SRL, facturile fiind întocmite fara TVA.

Organul de inspectie fiscala a stabilit ca societatea, prin reprezentantul sau fiscal, a beneficiat necuvenit de rambursarea de TVA deoarece nu se încadreaza în prevederile art.147/2 alin.1 lit.b din Codul fiscal pentru doua considerente:

1. desi prin declaratia anexata cererii de rambursare reprezentantul fiscal a declarat ca nu au fost efectuate livrari de bunuri în România, în realitate au fost efectuate livrari de bunuri în România, respectiv bunurile au fost livrate Ministerului Internelor si Reformei Administrative, astfel ca nu sunt întrunite conditiile prevazute la pct.50 alin.3 din HG nr.44/2004;

2. nu s-a facut dovada îndeplinirii conditiilor prev. de pct.50 alin.18 din HG nr.44/2004, respectiv a existentei unor acorduri/declaratii de reciprocitate, semnate de reprezentantii autoritatilor competente din România si din tara solicitantului.

Organul fiscal a considerat ca, în conformitate cu art.150 alin.2 lit.b din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal coroborate cu prevederile pct.56 alin.7 din HG nr.44/2004, reprezentantul fiscal al societatii Caner Medikal Ticaret Ve Sanayii Limited Sirketi din Turcia avea obligatia de a emite facturi fiscale pentru livrarile de bunuri efectuate de persoana impozabila nestabilita în România, prin aplicarea cotei de 19%.

Urmare acestor constatari, organele de inspectie fiscala au procedat la aplicarea cotei de 19% asupra valorii livrarilor de 1.740.295 lei rezultând TVA colectata suplimentar în suma de 330.656 lei.

Pentru TVA de plata în suma de 330.656 lei si necuvenita la rambursare, în baza art.120 alin.1 si 7 din OG nr.92/2003 s-au calculat majorari de întârziere în suma de 46.292 lei.

În baza Raportului de inspectie fiscala a fost emisa Decizia de impunere nr.32/22.01.2009 privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala.

Contestatia formulata împotriva Deciziei de impunere a fost respinsa prin Decizia nr.33/30.03.2009.

Motivele pentru care instanta de fond a apreciat ca actiunea este întemeiata si a dispus anularea Deciziei nr.33/30.03.2009, a Deciziei de impunere nr.32/22.01.2009 si a Raportului de Inspectie fiscala din 22.10.2009 ca nelegale au fost acelea ca, potrivit Ordinului nr.1857/2007, rambursarea cu control ulterior se putea realiza doar în cazul Decontului 300, astfel ca în cazul cererii pe formularul 313 rambursarea de TVA nu se putea reanaliza decât prin control anticipat si nu prin control ulterior, iar din Adresa nr.302292/07.08.2009 emisa de MIRA reiese faptul ca plata taxei pe valoarea adaugata aferenta livrarilor de bunuri în cadrul contractului PHARE RO 2004/016-772.03.04.02C5 s-a efectuat de catre Oficiul de Plati si Contractare Phare, prin OP 370/2008, în cuantum de 334.711 lei, motiv pentru care suma de 330.656 lei, reprezentând aceeasi obligatie fiscala, nu ar mai fi trebuit platita si de reclamanta.

În ceea ce priveste posibilitatea organului de inspectie fiscala de a reverifica rambursarea de TVA, Curtea retine ca, potrivit pct.12 alin.2 din Ordinul MFP nr.530/2007 pentru aprobarea Procedurii de solutionare a cererilor de rambursare a taxei pe valoarea adaugata catre persoane impozabile neînregistrate si care nu sunt obligate sa se înregistreze în scopuri de TVA în România, stabilite în afara Comunitatii, „Deciziile de rambursare a TVA emise sunt decizii sub rezerva verificarii ulterioare, potrivit art. 88 din Ordonanta Guvernului nr.92/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.”

Prin urmare, chiar daca organul de inspectie fiscala s-a referit la „rambursarea cu control ulterior al soldului sumei negative a TVA”, reanalizarea rambursarii de TVA este în concordanta cu dispozitiile mai sus mentionate, Decizia de rambursare de TVA nr.7753/28.07.2008 emisa de AFP Constanta fiind emisa sub rezerva verificarii ulterioare.

De asemenea, Curtea constata ca, fara a examina legalitatea constatarilor facute de organul de inspectie fiscala si a actelor administrative fiscale emise în baza acestor constatari, instanta de fond a considerat ca plata efectuata de catre Oficiul de Plati si Contractare Phare, prin OP 370/2008, în cuantum de 334.711 lei, stinge obligatia fiscala a reclamantei, iar o astfel de împrejurare determina nelegalitatea actelor contestate.

O astfel de solutie este netemeinica deoarece reclamanta, în calitate de reprezentant fiscal al societatii Caner Medikal Ticaret Ve Sanayii Limited Sirketi din Turcia, avea obligatiile impuse de pct.56 din HG nr.44/2004, respectiv de a emite facturile pentru livrarile de bunuri efectuate de societatea straina, aplicând regimul de taxare corespunzator operatiunilor respective si de a depune decontul de taxa prevazut la art.156/2 pentru operatiunile desfasurate în România de persoana impozabila nestabilita în România pe care o reprezinta.

Potrivit art.147^2 alin.1 lit.b din Codul fiscal, „În conditiile stabilite prin norme:

b) persoana impozabila neînregistrata si care nu este obligata sa se înregistreze în scopuri de TVA în România, nestabilita în Comunitate, poate solicita rambursarea taxei achitate pentru importuri si achizitii de bunuri/servicii efectuate în România, daca, în conformitate cu legile tarii unde este stabilita, o persoana impozabila stabilita în România ar avea acelasi drept de rambursare în ceea ce priveste TVA sau alte impozite/taxe similare aplicate în tara respectiva;”

Ori, s-a dovedit ca reclamanta nu îndeplineste conditiile mai sus mentionate deoarece este înregistrata în România în scopuri de TVA din data de 31.03.2008 si nu a probat ca o persoana impozabila stabilita în România ar avea acelasi drept de rambursare în ceea ce priveste TVA sau alte impozite/taxe similare aplicate în tara respectiva.

În atare situatie, reclamanta nu avea dreptul de a formula cererea de rambursare formular cod 313 pentru persoanele impozabile neînregistrate în scopuri de TVA în România, stabilite în afara Comunitatii, ci trebuia sa întocmeasca si sa depuna, potrivit art.156^2 Cod fiscal, decontul de taxa în care sa cuprinda atât taxa colectata aferenta operatiunilor impozabile desfasurate în perioada fiscala de persoana straina pe care o reprezinta cât si taxa deductibila aferenta acestor operatiuni.

Prin urmare, reclamanta avea obligatia de a colecta TVA pentru livrarile de bunuri efectuate în România si, implicit, de a evidentia în facturile emise taxa pe valoarea adaugata aferenta.

Ori, reclamanta nu a procedat de maniera prezentata, încalcând dispozitiile legale, beneficiind în mod necuvenit de rambursarea TVA în conditiile art.147^2 alin.1 lit.b din Codul fiscal, conditii pe care nu le îndeplinea.

 Fata de cele retinute, Curtea constata ca în mod corect organul fiscal a stabilit în sarcina reclamantei obligatia de plata a TVA colectate suplimentar în suma de 330.656 lei, calculând în baza art.120 alin.1 si 7 din OG nr.92/2003 majorari de întârziere în suma de 46.292 lei.

Faptul ca plata taxei pe valoarea adaugata aferenta livrarilor de bunuri s-a efectuat de catre Oficiul de Plati si Contractare Phare, prin OP 370/2008, în cuantum de 334.711 lei, nu o exonereaza pe reclamanta de obligatiile impuse de lege. Mai mult, aceasta plata nu poate fi considerata legal efectuata, în conditiile în care plata s-a facut prin Decontul special de TVA (formular 301) care, potrivit art.156^3 se depune de catre persoanele impozabile neînregistrate conform art.153 Cod fiscal si de catre persoanele neimpozabile, conditie pe care Ministerul Internelor si Reformei Administrative nu o îndeplinea la momentul efectuarii platii, fiind înregistrat ca platitor de TVA din data de 10.01.2007.

Pentru considerentele expuse, apreciind ca motivele invocate de recurenta sunt întemeiate, urmeaza a admite recursul în baza art.312 alin.1 si 304/1 Cod procedura civila si a modifica în tot hotarârea în sensul respingerii actiunii ca nefondata.

Domenii speta

Spete similare