Anulare decizie de impunere

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 281

Şedinţa publică din  5 mai  2015

PREŞEDINTE: ……………..

GREFIER: ……………..

Pe rol se află, în pronunţare, acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamantul COMPOSESORATUL ....... Ghelinţa în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BRAŞOV, pentru anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr.03/10.01.2013, a deciziei de impunere nr.F-CV499/22.10.2012 şi a raportului de inspecţie fiscală nr.F-CV 318/22.10.2012.

 La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, au lipsit părţile.

 Procedura de citare este legal îndeplinită.

 S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică din 7 aprilie 2015, în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi –parte integrantă din prezenta sentinţă, pronunţarea fiind amânată la data de 14 aprilie 2015, apoi la 21 aprilie 2015,  28 aprilie 2015 şi 5 mai 2015.

TRIBUNALUL

Prin acţiunea formulată la data de 10 iulie 2013 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna sub nr. 1782/119/2013, reclamantul COMPOSESORATUL ....... a chemat în judecată pe pârâta DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE COVASNA solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună  :

- anularea deciziei de impunere F-CV nr.499/22.10.2012, a deciziei de nemodificare a bazei de impunere F-CV nr.500/22.10.2012 şi a raportului de inspecţie financiară nr. F-CV nr. 318/22.10.2012, emise de către organele de inspecţie fiscală din cadrul AIF Covasna, prin care s-au stabilit în sarcina sa  obligaţii fiscale suplimentare de plată în sumă totală de 456.469 lei, reprezentând impozit pe profit în sumă de 110.820 lei, majorări de întârziere aferente în sumă de 62.472 lei şi penalităţi de întârziere aferente în sumă de 16.628 lei, TVA în sumă de 179.307 lei, majorări de întârziere aferente în sumă de 60.351 lei şi penalităţi de întârziere aferente în sumă de 26.896 lei;

- anularea deciziei nr. 03/10.01.2013 privind respingerea contestaţiei formulate împotriva deciziilor şi a raportului de inspecţie financiară nr. F-CV nr. 318/22.10.2012;

- obligarea pârâtei la restituirea oricăror sume ce se vor plăti în baza acestor decizii contestate;

- obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale calculate conform art. 124 alin. (1) si (2) coroborat cu art.70 alin. (1) Cod de procedură fiscală;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

 În motivarea acţiunii se arată că, în fapt, în urma unui control efectuat de Activitatea  de Inspecţie Fiscală Covasna din cadrul Administraţiei Judeţene de Administrare Fiscală Covasna s-au stabilit în sarcina sa obligaţii fiscale suplimentare în sumă  totală de 456.469 lei,  conform deciziei F-CV nr. 499/22.10.2012 . Această sumă se compune din impozit pe profit în sumă de 110.820 lei, majorări de întârziere aferente în sumă de 62.472 lei, penalităţi de întârziere aferente în sumă de 16.628 lei, TVA în sumă de 179.307 lei, majorări de întârziere aferente în sumă de 60.351 lei şi penalităţi de întârziere aferente în sumă de 26.896 lei.

S-a arătat că temeiul acestor sume îl reprezintă, în opinia pârâtei, dispoziţiile art. 13 lit a din Codul fiscal coroborat cu art. 1 din HG 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, care prevăd încadrarea sa la plata impozitului pe profit,  iar în ce priveşte TVA  se apreciază că composesoratul desfăşoară activităţi economice pentru exploatarea bunurilor în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate şi este o persoană impozabilă din punct de vedere al TVA, în conformitate cu prevederile art. 127 alin. 1 din Codul fiscal prin raportare la dispoziţiile art. 62 alin. 2 din OG 44/2004 prin depăşirea plafonului de scutire.

Reclamantul arată că este o persoană juridică ce realizează venituri asimilate veniturilor din agricultură şi silvicultură, venituri care nu sunt impozabile conform art. 42 lit. k din Codul fiscal (Legea nr.571/2003) şi respectiv art. 65 ind. 1 alin. 4 din Normele de aplicare a Codului fiscal.

În normele menţionate se arată clar că în categoria veniturilor din agricultură şi silvicultură se încadrează şi „veniturile realizate de către persoanele fizice asociate în forme de proprietate asociative prevăzute de art. 26 din Legea nr. 1/2000, pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit legilor fondului funciar nr. 18/1991, nr. 169/1997, cu modificările ulterioare, din valorificarea directă sau prin intermediul formelor de proprietate asociative, respectiv a produselor silvice în condiţiile legii".

Aşadar, reclamantul arată că nu este asimilat asociaţiilor şi fundaţiilor care sunt constituite în baza OG 26/2000, la care face referire art. 13 lit a) din Legea 571/2003 şi art. 1 din HG 44/2004.

În ce priveşte regimul TVA aplicabil administrării pădurilor private de către ocoalele silvice private, reclamantul  arată că, potrivit art. 10 din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, administrarea pădurilor şi serviciile silvice, după caz, se asigură prin ocoalele silvice autorizate, de stat şi private. Ocoalele silvice private se înfiinţează de către unităţile administrativ teritoriale, de către persoane fizice sau juridice care au în proprietate fonduri forestiere sau de către asociaţiile constituite de către acestea.

Conform art. 17 alin. 3 din Codul silvic ocoalele silvice autorizate pentru administrarea fondului forestier şi asigurarea serviciilor silvice şi înfiinţate în acest scop de către unităţi administrativ teritoriale, de persoane fizice ori de persoane juridice care au în proprietate fond forestier sau de către asociaţii constituite de către acestea, devin administratorii fondului forestier, revenindu-le obligaţiile proprietarilor prevăzute la art. 17 alin 2 din Codul silvic.

La punctul 6 alin 1 al titlului VI - TVA din HG 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal se precizează că în sensul art. 128 alin. 1 din Codul fiscal, preluarea de bunuri produse de către o persoană impozabilă înregistrată conform art. 153 din Codul fiscal, pentru a fi folosite în cursul desfăşurării activităţii sale economice sau pentru continuarea acesteia, nu se consideră ca fiind o livrare de bunuri, cu excepţia operaţiunilor prevăzute de art. 128 alin. 4 lit. c din Codul fiscal. Aceleaşi prevederi se aplică şi prestărilor de servicii.

În consecinţă, serviciile prestate de un ocol silvic privat şi finanţate de proprietarii fondului forestier care au constituit acel ocol silvic, nu sunt considerate din punct de vedere al TVA operaţiuni impozabile pentru care să se colecteze TVA.

În probaţiune s-a solicitat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar următoarele: deciziile contestate nr. 499/22.10.2012, nr. 500/22.10.2012, raportul de inspecţie fiscală şi decizia nr. 03.10.01.2013, contestaţia depusă la 17.12.2012, precum şi adresa nr. 4172/03.12.2012 a Ministerului Finanţelor Publice - Direcţia Generală Legislaţie Cod Fiscal, care a fost adresată Camerei de Comerţ şi Industrie Covasna referitor la tratamentul fiscal aplicabil composesoratelor.

În drept, s-au invocat art. 1, art.8 alin. 1 teza a II-a şi art. 18 din Legea nr.544/2004, art.205-218 din Codul de procedură fiscală

În apărare, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, ca urmare a dispoziţiilor art. 11 din OUG nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi a dispoziţiilor art. 13 din HG nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a formulat întâmpinare  prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării se arată că organele de inspecţie fiscală în urma controlului efectuat la Composesoratul ....... Ghelinţa au încheiat raportul de inspecţie fiscală nr. F-CV 318/22.10.2012 în baza căruia, ulterior, s-a emis Decizia de impunere privind obligaţiile suplimentare de plată nr.  F-CV 499/22.10.2012.Cu ocazia inspecţiei fiscale efectuate s-a reţinut că entitatea controlată, composesoratul este constituit în baza articolului 28 din Legea nr.1/11.01.2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 republicată şi ale Legii nr.169/1997, Legii nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a sentinţei civile nr.366/25.04.2000, având personalitate juridică.

S-a constatat că reclamantul desfăşoară activitatea de vânzare de masă lemnoasă pe picior, lemn rotund răşinoase, lemn de foc, grămezi crăci şi pomi de crăciun, către diferite societăţi comerciale şi persoane fizice.

S-a reţinut că, deşi composesoratul a desfăşurat activităţi cu caracter economic, sumele au fost repartizate unui singur proprietar, conform evidenţei contabile în perioada 2008-2012 composesoratul nu a distribuit drepturi în natură membrilor săi, totodată, nu a calculat şi nu a plătit impozitul pe profit datorat bugetului de stat.

S-a arătat că în conformitate cu prevederile art.28 din Legea nr.1/2000, în vederea organizării administrării terenurilor forestiere prevăzute de această lege şi a determinării responsabilităţilor cu privire la administrarea lor, persoanele îndreptăţite se vor reorganiza în formele asociative iniţiale. Prin hotărâre judecătorească formele asociative de administrare în comun, constituite în condiţiile şi cu respectarea regimului silvic prevăzut de lege, redobândesc calitatea de persoană juridică.

În drept, potrivit prevederilor art.13 lit. a din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal şi a pct.1 din HG nr.44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, sunt obligate la plata impozitului pe profit companiile naţionale, societăţile naţionale, regiile autonome, indiferent de subordonare, societăţile comerciale, indiferent de forma juridică de organizare şi de forma de proprietate, inclusiv cele cu participare cu capital străin sau cu capital integral străin, societăţile agricole şi alte forme de asociere agricolă cu personalitate juridică, organizaţiile cooperatiste, instituţiile financiare şi instituţiile de credit, fundaţiile, asociaţiile, organizaţiile precum şi orice altă entitate care are statutul legal de persoană juridică constituită potrivit legislaţiei române. Ca atare, formele asociative de proprietate prevăzute la art. 26, alin.1 din Legea nr.1/2000, obşti de moşneni în devălmăşie, obşti răzeşeşti nedivizate, composesorate, obşti de cumpărare, păduri grănicereşti, păduri urbariale, comune politice, cooperative, alte comunităţi şi forme asociative cu diferite denumiri, înregistrate ca persoane juridice sunt obligate la plata impozitului pe profit în conformitate cu Titlul II din Codul fiscal. În conformitate cu prevederile art. 15 alin.4 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, prevederile alin 2 şi 3 sunt aplicabile şi persoanelor juridice care sunt constituite şi funcţionează potrivit Legii nr.1/2000.

Totodată, s-a reţinut că, potrivit prevederilor art.15 alin.3, art.17 şi art.19 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, composesoratul datorează impozit pe profit aferent profitului obţinut din activitate economică.

Astfel, în urma inspecţiei fiscale efectuate, baza impozabilă s-a modificat cu suma de 692.629 lei, fiind stabilit astfel impozitul pe profit stabilit suplimentar în sumă de 110.820 lei.

Având în vedere prevederile legale aplicabile speţei, cât şi adresa MFP - ANAF - Direcţia Generală de Metodologii Fiscale Îndrumare şi Asistenţă a Contribuabililor nr. 902685/ 20.09.2012, pârâta arată că organele de control fiscal în mod legal au stabilit în sarcina composesoratului obligaţii fiscale suplimentare la impozitul pe profit, întrucât acesta nu se încadrează în categoria persoanelor scutite la plata impozitului pe profit.

Mai mult, s-a arătat că prin dispoziţiile art.42 lit. k) din Titlul III "Impozitul pe venit" capitolul I din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal coroborat cu prevederile pct.9 din HG 44/2004 privind Normele de aplicare a Codului fiscal, se prevede că veniturile neimpozabile sunt "veniturile realizate de persoanele fizice asociate într-o asociaţie conform prevederilor art. 28 din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997 cu modificările şi completările ulterioare din valorificarea produselor silvice în condiţiile legii" şi se referă doar la persoanele fizice rezidente sau nerezidente asociate fără personalitate juridică, motiv pentru care susţinerile reclamantei în acţiunea formulată sunt neîntemeiate.

Cu privire la TVA-ul stabilit suplimentar, pârâta a arătat că, potrivit statutului, Composesoratul ....... Ghelinţa, acţionează pentru administrarea şi conservarea averii acestuia şi efectuează activităţile economice prevăzute în statut, pentru exploatarea bunurilor în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate, desfăşurând activitate economică de o manieră independentă şi este persoană impozabilă din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, în conformitate cu prevederile art.127 alin.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Organul de control fiscal a constatat că în perioada verificată nu au fost respectate prevederile Legii nr. 571/2003  privind Codul fiscal - Titlul VI privind evidenţa primară a TVA, composesoratul nu s-a înregistrat în scopuri de TVA şi nu a întocmit jurnalele de vânzări şi cumpărări.

Conform datelor din bilanţul contabil la 31.12.2008, întocmit şi nedepus la DGFP Covasna, din coloana privind anul precedent, adică 31.12.2007, composesoratul a realizat în anul 2007 venituri în sumă de 211.788 lei şi ca urmare, trebuia să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 153 alin.1 cu respectarea prevederilor art. 152 alin.6 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Îndeplinind astfel condiţiile, composesoratul începând din ianuarie 2008 avea obligaţia să solicite înregistrarea sa în scopuri de TVA devenind astfel plătitor de TVA, conform art. 153 alin.1 coroborat cu art. 152 alin.1 şi alin.2 din Legea nr. 571/2003.

În conformitate cu prevederile alin.2 pct. 62 din HG 44/2004 privind Normele de aplicare a Codului fiscal, ca urmare a depăşirii plafonului de scutire şi datorită faptului că nu s-a înregistrat în scopuri de TVA, conform art.152 alin.(6) din Codul fiscal, pentru livrările de bunuri înregistrate de composesorat pe perioada 2008-2011 datorează TVA.

S-a mai arătat că în vederea susţinerii temeiniciei şi legalităţii actelor a căror anulare se solicită prin acţiunea introductivă, organul de control fiscal a solicitat de la Direcţia Generală de Metodologii Fiscale - Îndrumare şi Asistenţă a Contribuabililor un punct de vedere referitor la tratamentul fiscal, din perspectiva impozitului pe profit şi TVA, aplicabil veniturilor obţinute de Composesoratul ....... Ghelinţa din vânzarea masei lemnoase, iar tratamentul fiscal trasat în răspunsul primit nr. 902685/20.09.2012 este în concordanţă cu tratamentul fiscal trasat de MFP - Direcţia Generală Legislaţie Cod Fiscal prin răspunsul acestuia acordat Camerei de Conturi şi Industrie Covasna nr. 417216/03.12.2012, act depus de reclamant în susţinerea acţiunii sale.

În ceea ce priveşte solicitarea anulării deciziei de nemodificare a bazei de impunere, pârâta solicită să se dispună respingerea acestei cereri deoarece, astfel cum s-a reţinut şi în raportul de inspecţie fiscală, din moment ce baza de impunere nu s-a modificat, organul fiscal respectând dispoziţiile art. 109 alin.2 din O.G. nr. 92/2003 rep., în mod temeinic şi legal a emis Decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr. F-CV 500 din 22.10.2012.

Faţă de petitul privind obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale calculate conform art. 124 alin.1 şi 2 coroborat cu art. 70 alin.1 Cod procedură fiscală, pârâta solicită respingerea acestui petit, având în vedere faptul că decizia de impunere nr.F-CV 499 din 22.10.2012 privind obligaţiile suplimentare stabilite de organele de inspecţie fiscală până în prezent nu a fost anulată, astfel, prezumţia de legalitate de care se bucură actul administrativ fiscal determină principiul executării acestuia din oficiu. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 215 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, care prevede că „introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal ", mai mult, astfel cum recunoaşte chiar reclamanta, cererea acestuia de suspendare a executării deciziei de impunere formulată în temeiul art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 a fost respinsă definitiv şi irevocabil în cauza dosar nr. 3911/119/2012.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, reclamantul Composesoratul ....... s-a constituit în temeiul art. 28 din Legea nr. 1/2000 (f.39-55), aceasta fiind supus unui control fiscal la data de 22 octombrie 2012 în urma căruia a fost întocmit raportul de inspecţie fiscală F-CV nr. 318/2012 (f.93-125) şi a fost emisă decizia de impunere nr. F-Cv nr. 499/22.10.2012 (f.76), acte administrativ-fiscale prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului obligaţii fiscale suplimentare privind plata impozitului pe profit şi a TVA-ului  pentru anii 2007-2010.

Reclamantul a formulat contestaţie prealabilă administrativă în conformitate cu art. 205 alin.1 din Codul de procedură fiscală, aceasta fiind respinsă prin decizia de soluţionare a contestaţiei nr.03/10.01.2013 emisă de pârâta D.G.F.P. COVASNA, sens în care a fost formulată conform art. 218 alin.2 din Codul de procedură fiscală prezenta acţiune în contencios fiscal prin care s-a solicitat anularea actelor administrativ-fiscale şi restituirea sumelor încasate, cu dobândă.

În soluţionarea acţiunii instanţa urmează a avea în vedere punctual constatările organului de inspecţie fiscală, analizându-se legalitatea fiecărei obligaţii fiscale prin raportare la motivele invocate de reclamantă în susţinerea cererii de chemare în judecată.

Cu privire la plata impozitului pe profit suplimentar şi a accesoriilor aferente, tribunalul reţine că organul fiscal prin raportul de inspecţie fiscală a arătat că reclamantul desfăşoară activitate  de vânzare de masă lemnoasă pe picior, lemn rotund răşinoase, lemn de foc, grămezi de crăci şi pomi de crăciun către diferite societăţi comerciale şi persoane fizice, conform facturilor şi bonurilor de vânzare emise şi înregistrate ca activităţi economice în evidenţa contabilă pe contul 701” Venituri din vânzarea produselor finite”.

Conform Ordinului nr. 1969/1997 privind aprobarea reglementărilor contabile pentru persoane fizice fără scop patrimonial, pentru înregistrarea veniturilor din activităţi fără scop  patrimonial, planul de conturi prevede utilizarea conturilor din clasa a 7 Conturi de venituri grupa 73 ”Venituri din activităţi fără scop patrimonial”

S-a arătat că reclamantul Composesoratul ....... a desfăşurat  activităţi cu caracter economic, nedistribuind drepturi în natură membrilor săi, nu a calculat şi nu a plătit impozit pe profit datorat  bugetului de stat.

Potrivit adresei nr. 902685/20012 emise de Direcţia generală de metodologie fiscală, îndrumare şi asistenţă a contribuabililor, în conformitate cu prevederile art. 28 din Legea nr.1/2000, în vederea organizării administrării terenurilor forestiere prevăzute de această lege şi a determinării responsabilităţii cu privire la administrarea lor, persoanele îndreptăţite se vor  reorganiza în forme asociative iniţiale.

Conform art. 13 lit. a din Legea nr. 571/2003 şi a pct. 1 din HG nr. 44/20054, sunt obligate  la plata impozitului pe profit companiile naţionale, societăţile naţionale, fundaţiile, asociaţiile, organizaţiile, precum şi orice alte forme de asociere agricolă cu personalitate  juridică, instituţiile financiare şi  instituţiile de credit şi orice altă entitate  care are statutul legal de persoană juridică constituită potrivit legislaţiei române. 

S-a mai reţinut că, potrivit  art. 26 alin.1 din Legea nr. 1/2000, composesoratele sunt obligate la plata impozitului pe profit în conformitate cu Titlu II din Codul fiscal.

Astfel, organul fiscal a constatat că  pentru un număr de 58 bucăţi avize de însoţire primare  composesoratul nu a emis facturi, nefiind astfel înregistrate  la venituri, în anul 2008  suma de 11.779 lei, în anul 2009 suma de 330 lei, în anul 2010  suma de 200 lei şi în anul 2011  suma de 1365 lei.

Pentru aceste sume, organul fiscal în baza dispoziţiilor art. 6 din Legea contabilităţii nr. 82/1991 raportat la art. 19 alin.1 din Legea nr. 571/2003 a stabilit un impozit pe profit suplimentar în sumă de 2.188 lei.

S-a reţinut că în anul 2011, Composesoratul  nu a înregistrat la venituri facturile emise  de la nr. 216/28.11.2011 până la nr. 224/13.11.2011 în sumă totală de 41.335 lei, purtând semnătură de primire şi reprezentând masă lemnoasă pe picior şi pomi de crăciun. Pentru această sumă s-a calculat în baza aceloraşi texte de lege amintite un impozit pe profit suplimentar în sumă de 6.614 lei

În luna iulie 2009, reclamantul a înregistrat  pe cheltuieli contravaloarea chitanţei  nr. 17 în sumă de 1.789 lei, reprezentând parţial contravaloarea facturilor  nr. 804 şi nr. 805 din 5 februarie 2009, emise de Asociaţia O. E.  Ghelinţa. Potrivit  art. 21 alin.4 din Legea nr. 571/2003, cheltuielile în sumă de 1789 lei înregistrate pe bază de chitanţă şi care nu reprezintă  un document justificativ sunt considerate cheltuieli  nedeductibile pentru care composesoratul  datorează impozit pe profit suplimentar în sumă de 286 lei.

Urmare a inspecţiei fiscale efectuate, baza impozabilă s-a modificat cu suma de 692.629 lei, sens în care s-a stabilit un impozit pe profit suplimentar în sumă de 110.820 lei, pentru neplata  în termen de impozitului, organul fiscal a calculat accesorii fiscale, respectiv majorări de întârziere în cuantum de 62.472 lei şi penalităţi de întârziere de 16.623 lei.

Or, instanţa reţine că reclamantul Composesoratul ....... nu a avut critici  prin acţiunea formulată cu privire la modul de determinare a impozitului pe profit şi a accesoriilor aferente acestuia, ci dimpotrivă, a contestat actele administrativ-fiscale pe motivul că nu datorează un astfel de impozit bugetului de stat pentru că este scutit de la plata acestuia în baza dispoziţiilor art. 42 lit. k din Codul fiscal.

Astfel, se reţine că prin sentinţa civilă nr. 366 din 25 aprilie 2000 a judecătoriei Tg. Secuiesc s-a dispus înregistrarea Composesoratului ....... în Registrul special al judecătoriei pentru a dobândi personalitate juridică (f.28 vol.III). Ulterior, prin încheierea din 27 martie 2013 a Judecătoriei Tg. Secuiesc s-a admis cererea formulată de Composesoratul .......  şi, pe cale de consecinţă, s-a dispus  înscrierea modificărilor aduse la statutul şi actul constitutiv al  acestuia în registrul  composesoratelor (f.29).

Din statutul Composesoratului ....... reiese că s-a constituit  în baza art. 28 din Legea nr. 1/2000 şi că scopul acestuia a fost şi este  de menţinere a continuităţii vechiului composesorat şi folosirea în diviziune a fondului forestier stabilit de titlurile vechi de proprietate, punerea în temei legal a situaţiei create după promulgarea Legii nr. 169/1999, dar şi cu legile în vigoare privitoare la respectarea proprietăţii private a persoanelor juridice, restituirea către cei în drept, indiferent de modul de deposedare, pe vechile amplasamente, gospodărirea cu maximă eficienţă a suprafeţelor şi obiectivelor din patrimoniul composesoratului etc.

Obiectul de activitate al composesoratului constă în administrarea şi conservarea averii aparţinând composesoratului, activităţi economice ce constau în folosirea în comun a pădurilor şi a păşunilor aflate în proprietatea privată a composesorilor, precum şi exploatarea, prelucrarea şi valorificarea materialelor lemnoase, valorificarea masei lemnoase pe piaţa externă şi internă în produse semifabricate şi finite etc. ( f.39- 55).

Potrivit art. 28 din Legea nr. 1/2000, în vederea organizării exploatării terenurilor forestiere prevăzute la art. 26 din prezenta lege şi a determinării responsabilităţilor cu privire la exploatarea lor, persoanele îndreptăţite se vor constitui, în baza acestei legi, în formele asociative iniţiale de composesorat, păduri grănicereşti, devălmăşie de moşneni, obşti nedivizate de răzeşi etc.  În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi un comitet ad-hoc va solicita judecătoriei în a cărei rază teritorială sunt situate terenurile, pe baza certificării dreptului de proprietate sau de moştenire de către comisiile locale, autorizarea formelor asociative de administrare şi de exploatare a terenurilor forestiere.  Comitetul ad-hoc va prezenta judecătoriei, odată cu cererea şi cu certificatul eliberat de comisia locală, un statut autentificat de notarul public, în care se vor stabili structura acestora, organele de conducere, modul de exploatare a terenurilor forestiere, în condiţiile legii, drepturile şi obligaţiile membrilor, răspunderi, sancţiuni, modul de dizolvare, precum şi alte prevederi specifice.  Prin hotărâre judecătorească formele asociative de exploatare în comun, constituite în condiţiile şi cu respectarea regimului silvic prevăzut de lege, dobândesc calitatea de persoană juridică. Hotărârea judecătorească va fi înscrisă într-un registru special ţinut de judecătorie.  Suprafeţele forestiere aflate în proprietate comună, conform naturii acestora, rămân în proprietate indiviză pe toată durata existenţei lor.Totodată, potrivit art. 26 din aceeaşi lege, formelor asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră, păşunilor şi fâneţelor, obşti de moşneni în devălmăşie, obşti răzeşi nedivizate, composesorate, obşti de cumpărare, păduri grănicereşti, păduri urbariale, comune politice, cooperative, alte comunităţi şi forme asociative cu diferite denumiri, li se va elibera un singur titlu de proprietate, la solicitarea reprezentantului legal al acestora, cu menţiunea la titular, după caz: obşte de moşneni, obşte de răzeşi, composesorat, păduri grănicereşti, alte asociaţii şi forme asociative cu denumirea localităţii respective. Formelor asociative li se va restitui în întregime suprafaţa avută în proprietate.

Astfel, reclamantul Composesoratul .......  a primit în urma reconstituirii dreptului de proprietate  o suprafaţă de 103 ha compusă din sola 76 parcela 562 -72 ha păşune, sola 76 parcela 1564 -11 ha păşune, sola 77 parcela 15682  -19 ha păşune, conform titlului de proprietate 46253 din 08.02.2011 (f.31 vol.III).

Prin titlul de proprietate nr. 1931/20.12.2002, Composesoratul ....... a primit  în baza Legii nr. 18/119, a Legii nr. 167/1997 şi a Legii nr. 1/2000 o suprafaţă de 790 ha şi  8000 mp  de teren cu vegetaţie forestieră (f.29 vol.III) .

 În drept, art. 13 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal defineşte contribuabilii obligaţi la plata impozitului pe profit, conform căruia „Sunt obligate la plata impozitului pe profit, conform prezentului titlu, următoarele persoane, denumite în continuare contribuabili: a) persoanele juridice române;[...]”.

Referitor la art. 13 lit. a) Normele metodologice pentru aplicarea Codului fiscal, aprobate prin HG nr.44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precizează: „1. Fac parte din această categorie companiile naţionale, societăţile naţionale, regiile autonome, indiferent de subordonare, societăţile comerciale, indiferent de forma juridică de organizare şi de forma de proprietate, inclusiv cele cu participare cu capital străin sau cu capital integral străin, societăţile agricole şi alte forme de asociere agricolă cu personalitate juridică, organizaţiile cooperatiste, instituţiile financiare şi instituţiile de credit, fundaţiile, asociaţiile, organizaţiile, precum şi orice altă entitate care are statutul legal de persoană juridică constituită potrivit legislaţiei române.” Art. 14 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal stabileşte sfera de cuprindere a impozitului, conform căruia “Impozitul pe profit se aplică după cum urmează: a) în cazul persoanelor juridice române, asupra profitului impozabil obţinut din orice sursă, atât din România, cât şi din străinătate;[...]” 

Din prevederile susmenţionate se reţine că şi asociaţiile sau orice altă entitate care are statutul legal de persoană juridică constituită potrivit legislaţiei române sunt considerate contribuabili obligaţi la plata impozitului pe profit asupra profitului impozabil obţinut din orice sursă. Din documentele aflate în dosarul cauzei rezultă că reclamantul Composesoratul ....... s-a înfiinţat potrivit Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, deci are calitatea de contribuabil din punct de vedere al impozitului pe profit.

Este adevărat că art. 15 din Legea nr. 571/2003 prevede că  sunt scutite de la plata  impozitului pe profit şi composesoratele, dar conform alin.2 al aceluiaşi articol doar pentru următoarele tipuri de venituri:

a) cotizaţiile şi taxele de înscriere ale membrilor;

b) contribuţiile băneşti sau în natură ale membrilor şi simpatizanţilor;

c) taxele de înregistrare stabilite potrivit legislaţiei în vigoare;

d) veniturile obţinute din vize, taxe şi penalităţi sportive sau din participarea la competiţii şi demonstraţii sportive;

e) donaţiile şi banii sau bunurile primite prin sponsorizare;

f) dividendele şi dobânzile obţinute din plasarea disponibilităţilor rezultate din venituri scutite;

g) veniturile pentru care se datorează impozit pe spectacole;

h) resursele obţinute din fonduri publice sau din finanţări nerambursabile;

i) veniturile realizate din acţiuni ocazionale precum: evenimente de strângere de fonduri cu taxă de participare, serbări, tombole, conferinţe, utilizate în scop social sau profesional, potrivit statutului acestora;

j) veniturile excepţionale rezultate din cedarea activelor corporale aflate în proprietatea organizaţiilor nonprofit, altele decât cele care sunt sau au fost folosite într-o activitate economică;

k) veniturile obţinute din reclamă şi publicitate, realizate de organizaţiile nonprofit de utilitate publică, potrivit legilor de organizare şi funcţionare, din domeniul culturii, cercetării ştiinţifice, învăţământului, sportului, sănătăţii, precum şi de camerele de comerţ şi industrie, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale.

l) sumele primite ca urmare a nerespectării condiţiilor cu care s-a făcut donaţia/sponsorizarea, potrivit legii, sub rezerva ca sumele respective să fie utilizate de către organizaţiile nonprofit, în anul curent sau în anii următori, pentru realizarea scopului şi obiectivelor acestora, potrivit actului constitutiv sau statutului, după caz;

m) veniturile realizate din despăgubiri de la societăţile de asigurare pentru pagubele produse la activele corporale proprii, altele decât cele care sunt utilizate în activitatea economică;

n) sumele primite din impozitul pe venit datorat de persoanele fizice, potrivit prevederilor titlului III.

Or, din probele administrate în cauză reiese că reclamantul Composesoratul .......  a desfăşurat activităţi economice către diverse alte persoane juridice cu material lemnos, pomi de crăciun, crengi etc, conform  documentelor primare  aflate la filele 161-238 din volumul I al dosarului şi nu numai către membrii săi composesori.  Tribunalul reţine că, potrivit art.19 alin.(1) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, aplicabil în perioada verificată,  “(1) Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul şi alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor potrivit normelor de aplicare”. Pct.12 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.44/2004, date în explicitarea prevederilor art.19 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, precizează: “12. Veniturile şi cheltuielile care se iau în calcul la stabilirea profitului impozabil sunt cele înregistrate în contabilitate potrivit reglementărilor contabile date în baza Legii contabilităţii nr.82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile nedeductibile conform prevederilor art. 21 din Codul fiscal.” Din textele de legi sus menţionate, se reţine că la determinarea profitului impozabil din veniturile din orice sursă se scad veniturile neimpozabile, sunt cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile şi care au la bază documente justificative.

În urma analizării statutului  Composesoratului ......., tribunalul reţine că, potrivit art.13. alin.2. lit.i), membrilor composesori li se vor distribui cote părţi din profitul net, iar profitul net este un indicator financiar propriu numai contribuabililor - persoane juridice, nu şi persoanelor fizice (autorizate).

Art.23 prevede că organul de conducere - consiliul de administraţie va întocmi si prezenta, anual, bilanţul contabil, precum şi contul de profit şi pierdere; iar bilanţul contabil şl contul de profit şi pierdere sunt situaţii financiare anuale ce se întocmesc numai de către contribuabilii - persoane juridice;

În art.35 din statut se prevede că profitul net se va repartiza pe anumite destinaţii, membrilor composesori repartizându-li-se o sumă rămasă, proporţională cu drepturile fiecăruia; atât profitul net, ca indicator financiar cât şi repartizarea unei anumite cote din acesta, proporţională cu drepturile fiecăruia, sunt noţiuni proprii numai contribuabililor - persoane juridice.

Prin adresa nr. 275493 din 25 martie 2008, trimisă reclamantului de către MEF- Direcţia Generală Impozite Directe, s-a arătat că numai veniturile obţinute de membrii composesori, în calitate de persoane fizice (reprezentate de cote din profitul net) nu sunt impozabile, ceea ce înseamnă că reclamantul este plătitor de impozit pe profit pentru veniturile obţinute din valorificarea  masei lemnoase şi a altor bunuri pe care le realizează  cu scop economic.

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Metodologii Fiscale - Îndrumare şi asistenţă contribuabil prin adresa nr. 902685/20.09.2012 a arătat că,  potrivit  art. 13 lit. a) din Codul fiscal şi a pct. 1 din Normele metodologice de aplicare  a acestui articol, sunt obligate la plata impozitului pe profit companiile naţionale etc.  şi orice altă entitate care are statutul legal de persoană juridică constituită potrivit legislaţiei române. Ca atare, formele asociative de proprietate prevăzute la art. 26 alin.1 din Legea nr.1/200, composesoratele înregistrate ca persoane juridice sunt obligate la plata impozitului pe profit în conformitate cu Titlu I din Codul fiscal. În conformitate cu prevederile art. 54 art. 15 din  Codul fiscal, prevederile alin.2 şi 3 sunt aplicabile şi persoanelor juridice care sunt constituite şi funcţionează potrivit Legii nr. 1/2000.

Astfel, composesoratele sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru veniturile realizate până la nivelul echivalentului în lei a 15.000 euro, într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale scutite de la plata impozitului pe profit şi datorează impozit pe profit pentru partea din profitul impozabil ce corespunde veniturilor, altele decât cele prevăzute la alin. 2 din art. 15 din Codul fiscal şi a celor care depăşesc limitele de la alin.3 al aceluiaşi articol.

De asemenea, se reţine că prin aceeaşi adresă s-a arătat că, potrivit statului reclamantului, Composesoratul ....... acţionează pentru administrarea şi conservarea averii acestuia şi efectuează activităţi economice prevăzute în statut. Pentru exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate, composesoratul  desfăşoară activitate economică de o manieră independentă şi este persoană impozabilă din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, în conformitate  cu prevederile art. 127 alin.1 din Legea nr. 571/2003.

În situaţia în care reclamantul realizează o cifră de afaceri care depăşeşte plafonul prevăzut la art. 152 alin.1 din Codul fiscal, acesta are obligaţia să se înregistreze ca plătitor de taxă pe valoare adăugată (f.64, 65 vol. I).

Nu în ultimul rând, tribunalul reţine că reclamantul Composesoratul ......., conform vectorului fiscal, s-a înregistrat la administraţia financiară ca persoană juridică plătitoare de impozit pe profit, depunând în luna decembrie 2002 declaraţia 100 pentru impozitul pe profit datorat.

Prin raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expertul B. A. s-a arătat că reclamantul Composesoratul ....... este persoană juridică a cărei activitate economică este supusă impozitării profitului realizat şi că organele de control au calculat  în mod legal impozit pe profit  realizat  de către acesta în anul 2007, precum şi pentru perioada anilor 2008-2010,  profitul a fost realizat numai din activităţi economice. 

Cu privire la temeinicia sumelor stabilite de organele fiscale prin actele contestate, expertul a arătat că a analizat  documentele primare şi cele de evidenţă contabilă ce i-au fost puse la dispoziţie şi în urma cărora a  constatat că există toate facturile emise reprezentând veniturile înregistrate (livrări de material lemnos). Pentru perioada ianuarie-iulie, deşi sunt înregistrate în evidenţele contabile sus-menţionate, nu există extrasele de cont bancare reprezentând venituri din dobânzi, în sumă totală de 19 lei şi cheltuieli bancare în sumă totală de 995 lei. Cu toate acestea (deşi nu există documentele justificative), ţinând cont de modul sistematic şi cronologic de evidenţiere în contabilitate, expertul contabil desemnat a fost de aceeaşi părere cu organul de control fiscal că aceste cheltuieli sunt reale şi certe, considerându-le deductibile la calculul impozitului pe profit.

Drept urmare, din evidenţele şi documentele contabile menţionate ale Composesoratului ....... Ghelinţa pe anul 2007, pe care le-a verificat, acesta a realizat următorii indicatori:

Venituri din activităţile fără scop patrimonial:211.788 lei;

Cheltuieli privind activităţile fără scop patrimonial: 1.622 lei;

Aceste  constatări sunt menţionate şi în actele de control emise de organul fiscal .

În urma analizării tuturor actelor puse la dispoziţie de  organele de urmărire penală, expertul a constatat că veniturile încasate de reclamant sunt realizate pe seama livrărilor de material lemnos (pe bază de facturi) şi venituri din dobânzi, iar cheltuielile reprezintă numai comisioane bancare.

Defalcarea pe luni a veniturilor şi cheltuielilor se regăseşte în anexa nr.1 ce face parte integrantă din raportul de expertiză.

În conformitate cu actele şi documentele expertizate, expertul contabil desemnat formulează, la obiectivul nr.3, următorul răspuns:

A  identificat un număr de 9 facturi, în sumă totală de 41.335 lei, emise în perioada anului 2011, care, deşi au reprezentat venituri pentru composesorat, nu au fost înregistrate în evidenţele contabile; aceste facturi sunt prezentate şi centralizate în anexa nr.3. Expertul a cuprins valorile acestor facturi  în veniturile impozabile, după cum se poate constata în calculele din anexa nr.1;A identificat un număr de 58 avize de însoţire material lemnos, în sumă totală de 13.068 lei, emise în perioada anilor 2008-2011, pentru care nu s-au mai emis facturi şi care, deşi au reprezentat venituri pentru composesorat, nu au fost înregistrate în evidenţele contabile; aceste avize de însoţire material lemnos sunt prezentate şi centralizate în anexa nr.4 la raport. Acestea au fost introduse de expert în veniturile impozabile, după cum se poate constata în calculele din anexa nr.1 la raport.

Se mai reţine că expertul a identificat un număr de 17 cazuri de înregistrare incorectă a unor chitanţe de plată a unor bani, în sumă totală de 47.078 lei, înregistrate în contul 628 "Alte cheltuieli cu servicii executate de terţi", în perioada anilor 2008-2009; chitanţele nu reprezintă  documente legale de înregistrare a cheltuielilor deductibile la calculul impozitului pe profit, ele neavând corespondenţă în facturi aferente, care ar fi demonstrat în mod legal beneficierea de serviciile prestate - pază şi plantări; aceste chitanţe sunt prezentate şi centralizate în anexa nr.5, Valoarea acestor chitanţe a fost introdusă de expert  în baza impozabilă a profitului realizat, ca fiind cheltuieli nedeductibile, după cum se poate constata în calculele din anexa nr.5 a raportului.

Aceste facturi, cu valorile aferente, sunt aceleaşi cu cele evidenţiate în contul 401 „Furnizori”, fiind înregistrate totodată şi pe cheltuieli deductibile.

Expertul a arătat că reclamantul nu a ţinut evidenţa produselor şi a serviciilor achiziţionate în mod separat, pe analitic, adică pe fiecare fel de cheltuieli, ci la un loc, pe un singur cont, respectiv contul  628, ceea ce a îngreunat verificarea şi identificarea sumelor şi a documentelor.

În concluzie, expertul  contabil a arătat că pentru perioada 2007-2011, Composesoratul ....... Ghelinţa datorează bugetului de stat un impozit pe profit în sumă de 117.970 lei.

Totodată, tribunalul reţine că prin acelaşi raport  de expertiză contabilă s-a arătat că, potrivit art. 120 şi 121 din OG nr. 92/2003 lit. d),  pentru neplata la termen a impozitului pe profit datorat, Composesoratul ....... Ghelinţa datorează accesorii, adică majorări/dobânzi de întârziere, respectiv penalităţi de întârziere.

Expertul a calculat  accesorii aferente impozitului pe profit  până la data de 30.06.2013, dată după care composesoratul a primit aprobarea de eşalonare la plată a obligaţiilor sale către bugetul statului, în  urma  deciziei  DGFP  Covasna  nr. 17404/17.07.2013.

Prin urmare, expertul a calculat  majorări/dobânzi întârziere, aferente impozitului pe profit în sumă de  82.935 lei şi penalităţi de întârziere, aferente impozitului pe profit în sumă de 17.695 lei, aşa cum reiese din anexele  la raport.

S-a arătat că reclamantul Composesoratul ....... Ghelinţa, în conformitate cu prevederile art.15 alin.2 şi alin.3 din Legea nr. 571/2003 (Cod fiscal) ar fi putut fi scutit de o parte din impozitul pe profit realizat din activităţi economice, numai în cazul cumulării a două condiţii:

- în limita veniturilor din activităţi economice realizate până la nivelul echivalentului în lei a 15.000 euro, într-un an fiscal;

- nu mai mult de 10% din veniturile totale scutite, de genul cotizaţii, donaţii, taxe înregistrare, reclamă etc.,  prevăzute la art. 15 alin.(2), însă la determinarea profitului impozabil nu a fost cazul scăderii din totalul veniturilor, a veniturilor neimpozabile, întrucât acestea din urmă nu au existat.

Tribunalul  constată că acele constatări şi concluzii ale  expertului contabil B. A. cu privire la  obligaţia de plată a impozitului pe profit de către reclamantul Composesoratul ....... Ghelinţa sunt confirmate şi de constatările efectuate şi consemnate în raportul de expertiză fiscală judiciară întocmit de consultantul fiscal  C. E. 

Astfel,  se reţine că expertul C. E.  pentru efectuarea lucrării ordonate în cauză a ţinut cont de toate dispoziţiile  legale aplicabile speţei de faţă, respectiv aceleaşi temeiuri de drept reţinute şi de primul expert, cât şi de cele invocate de reclamant, arătând că:

Potrivit prevederilor art.28 din Legea nr. 1/2000, "pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997" şi ale sentinţei civile nr.366/25.04.2000, Composesoratul ....... Ghelinţa la înfiinţare a dobândit calitatea de persoana juridică.Art. 35 din Statutul Composesoratului ....... din Ghelnita  prevede că profitul net se va repartiza pe anumite destinaţii, membrilor composesori repartizându-li-se o suma rămasă proporţională cu drepturile fiecăruia. Noţiunea de profit net este specifică doar persoanelor juridice.

 Conform adresei nr. 275493/25.03.2008 emisă de M.E.F-Direcţia Generala Impozite Directe, adresată preşedintelui Sz. J. al Composesoratului U.  Malnaş (anexa nr.7) "regimul fiscal aplicabil formelor asociative, inclusiv celor de tip composesorat, constituite ca persoane juridice în baza dispoziţiilor art.28 din Legea 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi a Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare ţinând seama de natura activităţii desfăşurate în interesul membrilor, constând în administrarea şi gospodărirea terenurilor forestiere aflate în coproprietate indiviză, este cel aplicabil persoanelor juridice nonprofit prevăzut la art.13 lit. a), coroborate cu cele ale art.15 alin.(2 şi 3) din Codul fiscal”.

Potrivit art.3 aliniatul (2) din OMFP 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, persoanele juridice întocmesc bilanţ, cont de profit şi pierderi şi note explicative, pe care le-a întocmit şi depus şi Composesoratul ....... Ghelinţa.

Conform art.13 din Legea nr71/2003 privind Codul fiscal, persoanele juridice sunt obligate la plata impozitului pe profit.

Expertul  a constatat şi a arătat  că sumele înregistrate de Composesoratul ....... din valorificarea masei lemnoase în numele membrilor composesori în perioada 2007-2011 se impun cu impozit pe profit conform art.13 litera (a) coroborat cu articolul 15 aliniatul (2)-(3) şi aliniatul (4) din Legea nr.571/2003, nu le sunt aplicabile dispoziţiile art.4 lit.k din Codul fiscal cu trimitere la art.9 şi art.10 din HG 44/2004 (norme de aplicare), în vigoare la data tranzacţiilor 2007-2011. Prevederile art.4 lit. k se aplică asupra sumelor repartizate şi achitate de către composesorat membrilor săi.

Se constată că expertul C. E.  a identificat aceeaşi situaţie de fapt  ca cea descrisă  în raportul de expertiză întocmit de expertul B. A.  şi că la determinarea profitului impozabil nu a scăzut  din totalul veniturilor,  veniturile neimpozabile pentru că acestea nu au existat.

Astfel, s-a stabilit că pentru perioada 2007-2011, reclamantul Composesoratul .......  datorează  un impozit pe profit în sumă de 117.970 lei calculat la un profit impozabil de 737.312 lei.

Pentru determinarea  acestui impozit, expertul a mai reţinut că potrivit prevederilor art. 6 din Legea 82/1991 - Legea Contabilităţii şi art.19 alin (1) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, pentru veniturile neînregistrate în evidenţa contabilă în sumă de 41.335 lei facturi neînregistrate şi prezentate în anexa nr.12, cât şi pentru suma de 13.068 lei, reprezentând contravaloarea avizelor de însoţire a mărfii nefacturate, conform anexa nr. 13, la raport,  composesoratul datorează impozit pe profit.

Conform prevederilor art.21 alin.(4) fit f din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cheltuielile înregistrate în baza chitanţelor prezentate în anexa nr.11, sunt nedeductibile la calculul profitului impozabil, chitanţele nefiind document justificativ pentru înregistrarea cheltuielilor.

Expertul a stabilit  un impozit pe profit în  valoare de 117.970 lei cu 7.149 lei mai mult decât cel stabilit de organele  fiscale prin actele contestate, motivând că  acestea nu au luat în calcul suma de 45.289 lei reprezentând  chitanţe înregistrate  pe cheltuieli şi suma de 606 lei diferenţă în minus la valoarea avizelor nefacturate.

În concluzie, expertul a stabilit că reclamantul  Composesoratul .......  datorează bugetului de stat un impozit pe profit în valoare de 117.970 lei.

Faţă de criticile aduse de reclamant actelor atacate în sensul că nu este plătitor de impozit pe profit, tribunalul  constată pe baza probelor administrate şi a temeiurilor legale aplicabile cauzei pendinte că dimpotrivă, acesta datorează impozit pe profit, deoarece din actele dosarului rezultă că  a desfăşurat activităţi economice, prin valorificarea masei lemnoase (pomi de crăciun, crengi, pomi etc.), către alte persoane decât membrii asociaţiei nonprofit şi pentru care în mod corect şi legal s-a calculat acest impozit pentru perioada supusă controlului fiscal.Ba mai mult,  se constată că scopul reparator al Legii nr. 1/2000 - art. 28- nu este încălcat în speţă, pentru că scutirea de impozit şi deductibilitatea operează  doar în condiţiile legii, adică atunci când tăierile şi valorificarea masei lemnoase se fac pentru membrii persoanei juridice nonprofit şi nu pentru terţe persoane cum este în cazul de faţă, şi când se obţin venituri din activităţile respective, care se supun impozitului pe profit.De asemenea, faţă de susţinerea reclamantului că nu desfăşoară o activitate economică şi că nu este plătitor de impozit pe profit, tribunalul nu poate reţine această susţinere, deoarece, în speţă, faţă de probele de la dosar nu operează scutirea de la plata impozitului prevăzut de art. 42 lit. g şi k din Legea nr. 571/2003, aceste dispoziţii nefiind incidente în cauză.De altfel, prin cele două expertize judiciare fiscale s-a stabilit că reclamantul  este plătitor de impozit pe profit în situaţia în care desfăşoară activităţi economice  şi că s-au luat în calcul pentru determinarea profitului impozabil numai veniturile şi cheltuielile aferente activităţilor economice desfăşurate în scopul obţinerii de profit, iar reclamantul a desfăşurat activităţi economice în sensul de valorificare de masă lemnoasă, pentru care organele fiscale au calculat impozit pe profit în sumă de 110.820 lei, la care au fost calculate majorări de întârziere şi dobândă în funcţie de perioada ce a fost verificată şi în raport de actul normativ ce le prevede în sumă totală de 62472 lei (57.345 majorări de întârziere şi 5.127 dobânzi)  şi penalităţi de întârziere în sumă de 16.623 lei.De asemenea, din probele administrate în cauză şi în baza normelor prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 571/2003, tribunalul constată că sumele care se distribuie membrilor composesori (nu s-au făcut astfel de distribuiri în perioada  anilor 2007-2011 către membrii composesori) nu reprezintă cheltuieli şi nu se scad din venituri la stabilirea impozitului pe profit. Ele reprezintă cote repartizate din profitul net şi rezultă după calcularea impozitului pe profit, fiind neimpozabile, conform prevederilor art. 42 lit. k din Legea nr. 571/2003.

Prin urmare, tribunalul urmează a menţine actele administrativ fiscale contestate de reclamantul Composesoratul ....... cu privire la plata impozitului pe profit şi a accesoriilor  acestuia, aşa cum au fost  evidenţiate în cuprinsul  acestora şi nu în cuantumul determinat de cei doi experţi prin lucrările efectuate în cauză, având în vedere că  rapoartele de expertiză sunt doar mijloace de probă şi nu pot constituit titluri de creanţă pentru încasarea diferenţelor de obligaţii fiscale stabilite  peste cele ce au fost contestate.

Cu privire la plata taxei pe valoarea adăugată, tribunalul reţine că, potrivit statutului, reclamantul acţionează pentru administrarea şi conservarea averii acestuia şi efectuează activităţi economice prevăzute în statut pentru exploatarea bunurilor în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate, desfăşurând activitate economică de manieră independentă şi este persoană impozabilă din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, în conformitate cu  prevederile  art. 127 alin.1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.Din raportul de inspecţie fiscală reiese că potrivit datelor  din bilanţul contabil  la 31 decembrie 2008, întocmit  şi depus la DGFP Covasna, din coloana privind anul precedent, adică 31.12.2007, Composesoratul .......  a realizat în anul 2007 venituri în sumă de 211.788 lei şi avea obligaţia  să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 153 alin.1 coroborat cu art. 152 alin.6 din Legea nr. 571/2003. Aşadar, începând cu data de 1 ianuarie 2008, reclamantul avea obligaţia să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, devenind plătitor de TVA, conform  dispoziţiilor amintite. Prin raportul de inspecţie fiscală, organul fiscal a reţinut că reclamantul nefiind înregistrat  în scopuri de TVA nu a înregistrat TVA colectată şi nici TVA deductibilă. Astfel, s-a constatat că pentru cele 58 de avize de însoţire marfă (aflate la dosar) reclamantul nu a emis facturi şi nu le-a înregistrat în evidenţa contabilă, respectiv în anul 2008 nu a înregistrat suma de 11.779 lei, în anul 2009 suma de 330 lei, în anul 2010 suma de 200 lei şi în anul 2010 suma de 1365 lei. Pentru livrările de bunuri realizate în baza celor 58 de avize de însoţire a mărfii s-a calculat un TVA în sumă de 2677 lei, conform dispoziţiilor 126 alin.1 lit. a coroborat cu art. 128 alin.1 şi art. 140 din Legea nr. 571/2003.

De asemenea, composesoratul  în anul 2011 nu a înregistrat  la venituri  suma de 41.335 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise de la  nr. 216/28.11.2011 la nr. 224/13.11.2011 ce au cuprins  vânzarea de masă lemnoasă de pe picior şi pomi de crăciun. Pentru această sumă s-a calculat un TVA suplimentar în sumă de 9.920 lei.Urmare a inspecţiei fiscale realizate s-a  modificat baza impozabilă cu suma de 832.430 lei, stabilindu-se  un TVA suplimentar în cuantum de 179.307 lei. În drept, tribunalul reţine că, potrivit art. 126 din Codul fiscal, din punct de vedere al taxei sunt operaţiuni impozabile în România cele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) operaţiunile care, în sensul art. 128-130, constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei, efectuate cu plată;

b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 132 şi 133;

c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă, astfel cum este definită la art. 127 alin. (1), acţionând ca atare;

d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activităţile economice prevăzute la art. 127 alin. (2);

Art. 127 din Legea nr. 571/2003 statuează că este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfăşoară, de o manieră independentă şi indiferent de loc, activităţi economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activităţi. În sensul prezentului titlu, activităţile economice cuprind activităţile producătorilor comercianţilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activităţile extractive, agricole şi activităţile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate. Este considerat livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca şi un proprietar, conform dispoziţiilor art. 128 din aceeaşi lege. Totodată, se reţine în baza art. 153 din Legea nr. 571/2003 că persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în România şi realizează sau intenţionează să realizeze o activitate economică ce implică operaţiuni taxabile şi/sau scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA la organul fiscal competent, respectiv:

a) înainte de realizarea unor astfel de operaţiuni, în următoarele cazuri:

1. dacă declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri care atinge sau depăşeşte plafonul de scutire prevăzut la art. 152 alin. (1), cu privire la regimul special de scutire pentru întreprinderile mici;

2. dacă declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri inferioară plafonului de scutire prevăzut la art. 152 alin. (1), dar optează pentru aplicarea regimului normal de taxă;b) dacă în cursul unui an calendaristic atinge sau depăşeşte plafonul de scutire prevăzut la art. 152 alin. (1), în termen de 10 zile de la sfârşitul lunii în care a atins sau a depăşit acest plafon;

c) dacă cifra de afaceri realizată în cursul unui an calendaristic este inferioară plafonului de scutire prevăzut la art. 152 alin. (1), dar optează pentru aplicarea regimului normal de taxă;Prin raportul de expertiză judiciară contabilă, expertul B. A.  a arătat că Composesoratul ....... Ghelinţa a devenit plătitoare de TVA din momentul depăşirii limitei cifrei de afaceri în limita echivalentului de 35.000 Euro (echivalent 119.000 lei). Acesta a depăşit limita cifrei de afaceri sus-menţionate în luna octombrie 2007, respectiv când totalul cumulat al veniturilor a fost de 169.823 lei (din care 169.803 venituri din vânzări şi 20 lei venituri din dobânzi).

În baza prevederilor art. 152 alin (6) din L 571/2003 (Codul fiscal) şi pct.6 din HG 44/2004 (Norme Cod fiscal), Composesoratul ....... Ghelinţa datora TVA de plată către bugetul statului, începând cu luna decembrie 2007, lună când a avut venituri din vânzări de 22.260 lei şi pentru care a datorat TVA în sumă de 4.229 lei.

Ca urmare a faptului că reclamantul Composesoratul ....... Ghelinţa nu s-a înregistrat la organul fiscal, conform prevederilor art.153 alin. (1) din Legea  nr. 571/2003 privind Codul fiscal, acesta avea în mod clar obligaţia colectării şi virării la buget a TVA, fără drept de deducere, conform prevederilor pct.6 din HG 44/2004 (Norme Cod fiscal); în mod logic regula se aplică şi în ceea ce priveşte regimul de „taxare inversă", acesta fiind tot o formă de plată a TVA către bugetul statului. Expertul contabil desemnat nu poate desconsidera prevederea expresă privind dreptul la deductibilitate, aplicabil numai în urma solicitării de către contribuabil ca plătitor de TVA.

Pe cale de consecinţă, suma de 179.307 lei a fost stabilită în mod corect şi legal ca reprezentând TVA de plată către bugetul statului, de către Composesoratul ....... Ghelinţa, pentru perioada 2008-2011, la care trebuie adăugată TVA în sumă de 4.229 lei pentru luna decembrie 2011.

Expertul C. E. a arătat că operaţiunea de vânzare a masei lemnoase in numele membrilor composesori de către Composesoratul ....... este o operaţiune taxabilă din punct de vedere al TVA. Composesoratul nu era obligat să aplice taxarea inversă. Valoarea TVA-ului de plată pentru perioada 2007-2011 este de 183.507 lei. Suma stabilită prin Raportul de inspecţie fiscală în valoare de 179.307 lei este corect stabilită dar mai mică cu 7.149 lei decât TVA de plata, deoarece nu au calculat TVA de plată pentru luna decembrie a anului 2007 şi au luat în calcul o valoare mai mare a avizelor neînregistrate cu 606 lei.Cu privire la critica reclamantului adusă la actele contestate că are dreptul să aplice taxarea inversă, tribunalul reţine că taxarea inversă este procedura aplicată de beneficiarul unei livrări de bunuri/prestări de servicii care, conform legii, devine persoană obligată la plata TVA pentru achiziţia de bunuri/servicii efectuată, prin excepţie de la regula generală conform căreia persoana obligată la plata TVA este furnizorul bunurilor/prestatorul serviciilor.Prevederile referitoare la măsurile de simplificare se aplică numai pentru livrările de bunuri/prestările de servicii în interiorul ţării. Pe facturile emise pentru livrările de bunuri pentru care se aplică măsurile de simplificare, furnizorii nu vor înscrie taxa colectată aferentă. Condiţia obligatorie pentru aplicarea taxării inverse este ca atât furnizorul, cât şi beneficiarul să fie înregistraţi în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal.

Astfel, beneficiarii vor determina taxa aferentă, care se va evidenţia în decontul de TVA  atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă. Beneficiarii au drept de deducere a taxei în limitele şi în condiţiile stabilite la art. 145 – 147 indice 1 din Codul fiscal.În cazul livrărilor de bunuri pentru care se aplică măsurile de simplificare prevăzute la art. 160 alin. (2) din Codul fiscal, inclusiv pentru avansurile încasate, furnizorii emit facturi fără taxă şi înscriu în aceste facturi o menţiune referitoare la faptul că au aplicat taxarea inversă. Taxa se calculează de către beneficiar şi se înscrie în facturi şi în jurnalul pentru cumpărări, fiind preluată atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă în decontul de taxă. Aşadar, reclamantul Composesoratul ....... Ghelinţa nefiind înregistrat plătitor de taxă pe valoare adăugată nu avea cum să  aplice principiul taxării inverse, conform dispoziţiilor art. 160 din Codul fiscal şi prin urmare,  criticile aduse sunt nefondate.  Prin urmare, ţinând  cont de probele administrate în cauză  din care rezultă că facturile şi bonurile de vânzare înregistrate în evidenţa contabilă a reclamantului, cât şi cele neînregistrate, tribunalul constată că în mod temeinic şi legal organul fiscal a stabilit în sarcina  composesoratului  obligaţii de plată cu titlul de taxă pe valoarea adăugată şi accesorii aferente pentru perioada 2007-2011. Drept consecinţă, reclamantul are obligaţia de a plăti către bugetul de stat o taxă pe valoarea adăugată suplimentară în cuantum de 179.307 lei, iar conform art. 120-122 din OG nr. 92/2003 trebuie să achite şi  majorări de întârziere în cuantum de 60.351 lei şi penalităţi de întârziere de 26.896 lei.

Faţă de considerentele ce preced, tribunalul  va respinge ca netemeinică acţiunea civilă formulată de reclamantul Composesoratul ......., împotriva pârâtei ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, având ca obiect anularea deciziei de impunere F-CV nr. 499/22.10.2012, a deciziei de nemodificare a bazei de impunere F-CV nr. 500/22.10.2012, a raportului de inspecţie fiscală nr. F-Cv nr. 318/22.10.2012 cu privire la obligaţii fiscale suplimentare în sumă totală de 456.469 lei, precum şi a deciziei nr. 03/10.01.2013.

Văzând că pârâta nu este în culpă procesuală, tribunalul în temeiul art. 453 Cod procedură civilă  urmează a respinge şi cererea accesorie de obligare  la plata cheltuielilor de judecată, potrivit dispozitivului de mai jos.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta Composesoratul ......., cu sediul în localitatea ……………… împotriva pârâtei ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, cu sediul  în mun. Braşov, B-dul Mihail Kogălniceanu, nr.7, jud. Braşov, reprezentată prin Administraţia Finanţelor Publice Covasna cu sediul procesual ales în mun. Sf. Gheorghe, str. Bem Jozsef, nr. 9, jud, Covasna, având ca obiect anularea deciziei de impunere F-CV nr. 499/22.10.2012, a deciziei de nemodificare a bazei de impunere F-CV nr. 500/22.10.2012, a raportului fiscal nr. F-Cv nr. 318/22.10.2012 cu privire la obligaţii fiscale suplimentare în sumă totală de 456.469 lei, precum şi a deciziei nr. 03/10.01.2013, cât şi restul cererilor.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Covasna.

Pronunţată în şedinţă publică azi – 05.05.2015.

PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare