Recurs litigii cu profesionişti. procedura insolvenţei. nelegalitatea conexării unui dosar în care procedura insolvenţei este în derulare cu un dosar în care procedura insolvenţei a fost închisă. admisibilitatea atacării cu recurs a încheierii de conexare

SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.

RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. PROCEDURA INSOLVENŢEI. NELEGALITATEA CONEXĂRII UNUI DOSAR ÎN CARE PROCEDURA INSOLVENŢEI ESTE ÎN DERULARE CU UN DOSAR ÎN CARE PROCEDURA INSOLVENŢEI A FOST ÎNCHISĂ. ADMISIBILITATEA ATACĂRII CU RECURS A ÎNCHEIERII DE CONEXARE PE CALE SEPARATĂ DE FONDUL CAUZEI. NEINCIDENŢA PREVEDERILOR ART.282 ALIN.2 COD PROCEDURĂ CIVILĂ ÎN PROCEDURA INSOLVENŢEI.

-art.282 alin.2 Cod procedură civilă.

Decizia nr.617/28.11.2013 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II –a civilă,  de contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea din 27 martie 2013, Tribunalul Bihor a dispus conexarea dosarului 3333/111/2012 la dosarul 12886/111/2011, constatând că pe rolul instanţei există două dosare, care privesc insolvenţa debitoarei SC T. T. SRL şi care nu au fost soluţionate definitiv, având în vedere că în nici unul dintre cele două dosare nu s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei, dosarul 12886/111/2011 aflându-se în faza de suspendare până în 27.03.2013, conform prevederilor art.2441 din Vechiul Cod de procedură civilă, pronunţată în şedinţa publică din data de 19.04.2012, iar dosarul 3333/111/2012 având termenul de judecată la data de 27.03.2013 – complet de judecată F 10 - .

Judecător sindic a reţinut că în dosarul 12886/111/2011 procedura insolvenţei debitoarei a fost deschisă la data de 28.11.2011, iar în dosarul 3333/111/2012 procedura a fost deschisă la data de 06.04.2012, astfel, având în vedere dispoziţiile art.31 alin.5 din Legea nr.85/2006, conform cărora dacă o procedură s-a deschis toate celelalte cereri se vor conexa la dosar mai întâi deschis, dispune conexarea dosarului 3333/111/2012 la dosarul 12886/111/2011.

Prin încheierea din 12 iunie 2013, Tribunalul Bihor a dispus afişarea la uşa instanţei a tabelului definitiv rectificat al creanţelor. Astfel, având în vedere cererea formulată de debitoarea/falită SC  T.  T. SRL privind redisjungerea dosarului 12886/111/2011 faţă de dosarul 3333/111/2012, ţinând cont de împrejurarea că judecătorul sindic în cadrul dosarului 12886/111/2011 la termenul de judecată din data de 19.04.2012 a dispus suspendarea judecării cauzei în baza art.244 pct.1 CPC, a constatat  că dosarul 12886/111/2011 nu a fost închis la data de 27.03.2013, dată la care instanţa a fost sesizată că pe rol există două cereri privind aceeaşi debitoare, în cauză fiind incidente dispoziţiile art.31 alin.5 din Legea nr.85/2006, considerente faţă de care a respins cererea de redisjungere a dosarului 3333/111/2012 din dosar 12886/111/2011, cererea supra căreia instanţa s-a mai pronunţat la data de 27.03.2013.

 Împotriva celor două încheieri au formulat recursuri  debitoarele SC”T. T. ”SRL Oradea şi SC”T. T. ”SRL Italia, cu sediul ales în Oradea, solicitând instanţei admiterea recursurilor, şi desfiinţarea în totalitate a măsurii de conexare a dosarului nr. 3333/111/2012 la dosarul nr. 12886/111/2011, dispunând: redisjungerea dosarului nr.3333/111/2012 al Tribunalului Bihor de la dosarul nr. 12886/111/2011 urmare a faptului că în cadrul acestui dosar din urmă: 12886/111/2011 s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei prin admiterea opoziţiei creditoarei din acel dosar S.C. G. G. S.R.L. prin sentinţa nr. 866/F/2012 rămasă irevocabilă prin încheierea nr. 829/C/2012 a Curţii de Apel Oradea, continuarea procedurii insolvenţei firmei recurente exclusiv în dosarul nr. 3333/111/2012 unde a fost respinsă prin sentinţă definitivă şi irevocabilă opoziţia formulată de S.C. G. G. S.R.L. şi exclusiv în baza documentelor şi declaraţiilor de creanţă depuse în acest dosar.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurentele au arătat că, la data de 27.03.2012 în şedinţa publică de judecare a dosarului nr. 3333/111/2012, instanţa din oficiu a constatat că mai există pe rol un dosar de deschiderea procedurii insolvenţei, dosar nr. 12886/111/2011, suspendat în baza art. 244 CPC la data de 19.04.2012 - şi din oficiu, fără ca vreo parte să ceară repunerea pe rol a acestui dosar, fără să dispună citarea părţilor şi fără să pună în discuţia părţilor conexarea celor 2 dosare a dispus conexarea dosarului nr. 3333/111/2012 la acest dosar nr. 12886/111/2011 şi continuarea procedurii insolvenţei în acest dosar, în care fusese admisă cererea de opoziţie a creditoarei S.C. G. G.  S.R.L.

O astfel de soluţie încalcă toate regulile procedurii civile care guvernează şi procedura insolvenţei. În primul - chiar suspendat fiind în baza art. 244 Cod procedură civilă - repunerea pe rol a dosarului nr. 12886/111/2011 nu se putea face decât la cererea părţilor, şi nu din oficiu de instanţa de judecată. Există o practică constantă că, chiar şi în ipoteza suspendării în baza art. 244 nu instanţa dispune repunerea pe rol a cauzei, ci aceasta se repune la cererea părţilor. Potrivit art. 244 alin. ultim suspendarea în baza art. 244 va dăinui până la data pronunţarea hotărârii în dosarul pentru care s-a dispus suspendarea. După această dată, suspendarea îşi încetează efectele, iar dacă nici o parte nu cere repunerea pe rol şi continuarea judecăţii, şi expiră termenul de 1 an de la încetarea efectelor suspendării în baza art. 244 CPC dosarul se perimă.

În altă ordine de idei, chiar dacă admitem că instanţa va putea dispune repunerea din oficiu pe rol a dosarului, aceasta se face întotdeauna cu citarea tuturor părţilor din dosar. Or, în cauza de faţă, instanţa din oficiu a adus dosarul în sală şi a dispus conexarea dosarului nr. 3333/111/2012 la acest dosar, fără să citeze părţile din dosarul nr. 12886/111/2011. Mai mult, instanţa a dispus din oficiu conexarea celor 2 dosare, fără să pună în discuţia părţilor, nici măcar a celor prezente această excepţie, şi mai ales fără să citeze părţile lipsă din dosarul nr. 12886/111/2011 cu menţiunea de a se pronunţa asupra acestei excepţii. A fost astfel încălcat grav principiul contradictorialităţii şi a dreptului de tratament egal a tuturor creditorilor din dosarul de insolvenţă.

Pe fondul problemei soluţia instanţei de a dispune conexarea dosarului nr. 3333/111/2012 la dosarul nr. 12886/111/2011 încalcă clar prevederile art. 164 Cod procedură civilă care reglementează conexarea. Şi aceasta deoarece, conexarea poate fi dispusă doar între dosare aflate în stare de judecată. Or, în prezenta speţă dosarul nr. 12886/111/2011 nu se mai afla în stare de judecată, fiind admisă opoziţiei creditoarei din acel dosar S.C. G. G. S.R.L. prin sentinţa nr. 866/F/2012 rămasă irevocabilă prin încheierea nr. 829/C/2012 a Curţii de Apel Oradea. Prin sentinţa nr. 866/F/2012, rămasă irevocabilă, s-a dispus nedeschiderea procedurii insolvenţei în acest dosar. Şi întrebarea care se pune cum se poate conexa un dosar în care n-a fost deschisă procedura cu unul în care este deschisă procedura insolvenţei. Instanţa a dispus la termenul din 27.03.2013 întocmirea tabelului final al creditorilor în dosarul nr. 12886/111/2011. Cum este posibil a se urma procedura insolvenţei într-un dosar în care a fost admisă opoziţia unei creditoare şi se consideră că procedura n-a fost niciodată deschisă.

În măsura în care acceptăm raţionamentul judecătorului de fond că, fiind suspendat în baza art. 244 Cod procedură civilă, dosarul nr. 12886/111/2011 era încă în stare de judecată, deşi s-a admis opoziţia, din punct de vedere procedural, singurul act procesual ce mai putea fi făcut aici era repunerea pe rol la cererea părţilor (sau dacă chiar se vrea de judecător) şi închiderea lui. Nu este posibil din punct de vedere juridic conexarea unui dosar cu procedură insolvenţei este deschisă la un dosar în care procedura nu s-a mai deschis, fiind admisă cererea de opoziţie. Conexarea mai multor dosare de insolvenţă este admisibilă doar între dosare în care există doar cereri de deschidere a procedurii nesoluţionate încă, sau soluţionate prin admiterea cererilor mai multor creditori în dosare separate, nu prin conexarea între un dosar din 2011 în care a fost deschiderea procedurii insolvenţei a fost respinsă prin admiterea cererii de opoziţie a unui creditor.

Dosarul nr. 12886/111/2011 îşi pierde individualitatea procedurală nemaiavând nici un fel de valoare juridică, astfel că insolvenţă recurentei  îşi urmează cursul firesc în dosarul nr. 3333/111/2012. Eventualele acte şi declaraţii de creanţă depuse în dosarul nr. 12886/111/2011 nu pot fi folosite în acest dosar, cele 2 nefiind conexate la data până la care puteau fi depuse declaraţiile de creanţă.

Pentru aceste motive solicită a disjunge cele 2 dosare şi a continua procedura insolvenţei exclusiv în dosar nr. 3333/111/2012, în baza actelor şi declaraţiilor de creanţă depuse în acest dosar.

Ambele recurente, prin recursurile declarate au invocat şi solicitat aceleaşi aspecte.

Prin concluziile scrise şi depuse în termenul de pronunţare, SC”G.  G. ”SRL învederează instanţei următoarele:

Recursurile sunt inadmisibile raportat la prevederile art. 282 (2) Cod procedură civilă: împotriva  încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii. " Nu poate fi atacată separat o încheiere de conexare a dosarelor " - Decizia civilă nr. 859/1971 Tribunalul Suprem - Secţia civilă. De asemenea, în conformitate cu dispoziâiile art. 149 din Legea nr. 85/2006: Dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, Codului civil, Codului comercial şi ale Regulamentului (CE) 1.346/2000 referitor la procedurile de insolvenţă, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 160 din 30 iunie 2000. Având în vedere că Legea nr. 85/2006 nu conţine nici un fel de dispoziţii privitoare la încheierile premergătoare apreciază că legea specială se completează cu dispoziţiile art. 298 (2) Cod de procedură civilă.

Pe fond: În conformitate cu art. 31 din Legea nr. 85/2006: Dacă  între momentul înregistrării cererii de către un creditor si cel al judecării acestei cereri sunt formulate cereri de către alţi creditori împotriva aceluiaşi debitor, tribunalul va verifica, din oficiu, la data înregistrării, existenta dosarului pe rol, va dispune conexarea acestora şi va stabili îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) referitoare la cuantumul minim al creanţelor, în raport cu valoarea însumată a creanţelor tuturor creditorilor care au formulat cereri si cu respectarea valorii-prag prevăzute de prezenta lege. Daca exista o cerere de deschidere a procedurii insolventei formulată de către debitor şi una sau mai multe cereri formulate de creditori, nesoluţionate încă, toate cererile de deschidere a procedurii se conexează la cererea formulata de debitor.

(5) Daca s-a deschis o procedura într-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe rol, cu acelaşi obiect, vor fi conexate la acelaşi dosar. În conformitate cu art. 32 din Legea nr. 85/2006: (2) Prin încheierea de deschidere a procedurii judecătorul-sindic va dispune administratorului judiciar sau, după caz, lichidatorului să efectueze notificările prevăzute la art. 61. În cazul în care, în termen de 10 zile de la primirea notificării, creditorii se opun deschiderii procedurii, judecătorul-sindic va ţine, în termen de 5 zile, o şedinţă la care vor fi citaţi administratorul judiciar, debitorul şi creditorii care se opun deschiderii procedurii, în urma căreia va soluţiona deodată, printr-o sentinţă, toate opoziţiile. Admiţând opoziţia, judecătorul-sindic va revoca încheierea de deschidere a procedurii. Deschiderea ulterioară a procedurii, la cererea debitorului sau a creditorilor, nu va putea modifica data apariţiei stării de insolvenţă.

Instanţa de recurs a reţinut că judecătorul sindic, deşi a revocat încheierea de deschidere a procedurii nu a închis procedura în schimb, la data de 19.04.2012 a suspendat judecata, în temeiul dispoziţiilor art.  244 (1) pct. 1 Cod procedură civilă, până la soluţionarea irevocabilă a opoziţiei, pronunţată în dosar 12886/111/2011/a1, la data de 29.03.2012. în dosar 3333/111/2012 procedura a fost deschisă la data de 06.04.2012. Or, la data de 5.12.2012 când Curtea de Apel Oradea a luat act de renunţarea SC T. T. S.R.L. la judecata recursului, era deschisă procedura în dosar 12886/111/2011 şi în dosar 3333/111/2012.

Prin urmare, atâta vreme cât în dosar 12886/111/2011 procedura a rămas deschisă, iar procedura în dosar 3333/111/2012 s-a deschis cu neobservarea deschiderii procedurii în dosar 12886/111/2011, în mod corect judecătorul sindic, în temeiul dispoziţiilor art. 31 din lege, a dispus conexarea dosarului 3333/111/2012 la dosar 12886/111/2011.  În nici un caz judecătorul sindic nu ar fi fost dator să închidă dosarul nr. 12886/111/2011, aflat pe rol, ca urmare a admiterii opoziţiei/respectiv a renunţării la recurs, având în vedere dispoziţiile finale ale art. 32: Deschiderea ulterioară a procedurii, la cererea debitorului sau a creditorilor, nu va putea modifica data apariţiei stării de insolvenţă. O astfel de soluţie, avansata de recurenţii de azi, ar putea fi acceptata exclusiv pentru situaţia în care nu ar fi fost deschisă procedura în dosar 3333/111/2012.

Prin concluziile scrise, SC”T. T. ”SRL a solicitat instanţei admiterea recursului astfel cum au fost formulate. În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii recursului arată că, ne aflăm în procedura insolvenţei şi nu în materia dreptului comun astfel că, în conformitate cu art.12 alin.1 din legea insolvenţei”hotărârile judecătorului sindic sunt definitive şi executorii. Ele pot fi atacate separat cu recurs”.

Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursurilor, în baza art. 137 Cod procedură civilă, instanţa a reţinut că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:

Încheierile ce fac obiectul recursurilor de faţă vizează măsura de conexare dispusă de judecătorul-sindic, respectiv de respingere a cererii de disjungere, a dosarului nr. 3333/111/2012 al Tribunalului Bihor la dosarul nr. 12886/111/2011 al aceleiaşi instanţe.

Într-adevăr, potrivit art.282 alin. 2 Cod procedură civilă, aplicabile şi în recurs potrivit art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii.

Numai că, potrivit art. 149 din Legea 85/2006, dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de procedură civilă.

Problema care se pune în speţă este dacă, raportat la prevederile art. 149 din legea insolvenţei, dispoziţiile art. 282 alin. 2 Cod procedură civilă sunt compatibile cu această procedură. Iar pentru a răspunde la această întrebare, trebuie avute în avere toate particularităţile procedurii insolvenţei ca procedură colectivă, menită a asigura mijloacele adecvate pentru acoperirea pasivului debitorului. Pornind de la această premisă, deschiderea procedurii insolvenţei prin hotărârea judecătorului-sindic generează un complex de procese, cu părţi, obiect şi cauze diferite, toate soluţionate de judecătorul-sindic. Procedura insolvenţei nu este, deci, un singur proces, ci o pluralitate de procese nelimitate ca număr, astfel că dosarul de insolvenţă nu este dosarul unui singur proces.

Instanţa de recurs a apreciat că, pornind tocmai de la aceste particularităţi, prevederile art. 282 alin. 2 Cod procedură civilă nu sunt aplicabile de plano în cadrul procedurii insolvenţei, fiind la aprecierea instanţei dacă, în fiecare caz în parte, acestea pot fi aplicate. 

Scopul pentru care legiuitorul a instituit inadmisibilitatea declarării căii de atac împotriva încheierilor premergătoare (altele decât cele prin care se întrerupe judecata) este acela de a se evita tergiversarea soluţionării fondului cauzei. Încheierea este tot o hotărâre, dar este o hotărâre dată pe parcursul judecăţii, astfel că, exceptând situaţia în care prin încheierea respectivă s-a întrerupt cursul judecăţii, aceasta va putea fi atacată doar odată cu hotărârea dată asupra fondului. Însă, în cazul procedurii insolvenţei, nu se poate vorbi despre o singură sentinţă dată asupra fondului, ca şi în cazul unui proces obişnuit, ci, astfel cum s-a arătat, de la deschiderea procedurii şi până la închiderea ei, pot fi declanşate în cadrul procedurii o serie de procese, soluţionate prin hotărâri diferite, astfel că în această situaţie nu se poate vorbi despre o singură hotărâre care să rezolve fondul. De asemenea, nu se poate reţine nici că hotărârea de închidere a procedurii ar fi cea care soluţionează fondul cauzei.

Ci, în speţa de faţă, singura soluţie logică este că, date fiind particularităţile procedurii insolvenţei, care presupune o succesiune de etape care atrag posibilitatea declanşării unui număr nelimitat de procese, luarea măsurii conexării unor dosare pe calea unei încheieri premergătoare  se impune a fi cenzurată pe cale separată, în primul rând datorită faptului că nu se poate vorbi în procedura insolvenţei de o singură hotărâre care să rezolve fondul, neputând ataşa încheierile premergătoare date în speţa de faţă unei anume hotărâri ce se va putea pronunţa ulterior în dosar.

În al doilea rând, se vor avea în vedere şi implicaţiile irevocabile pe care măsura conexării le poate atrage asupra derulării ulterioare a procedurii. Din acest punct de vedere, Curtea a reţinut împrejurarea că, urmare a conexării dosarelor, prin aceeaşi încheiere din data de 27.03.2013, judecătorul-sindic a pus în vedere administratorului judiciar să întocmească tabelul definitiv al creanţelor cu luarea în considerare a tuturor declaraţiilor de creanţe formulate în cele două dosare. Astfel, conexarea dosarelor produce consecinţe importante asupra derulării ulterioare a procedurii, determinând includerea în tabelul de creanţe a unor creditori care nu şi-au înregistrat cereri în dosarul nr. 3333/111/2012, cu posibilitatea ca aceştia să fie îndestulaţi din sumele atrase în cadrul procedurii, astfel că ipoteza recurării încheierii de conexare doar odată cu închiderea procedurii insolvenţei  poate să nu mai reprezinte nici un folos practic pentru recurent şi de natură a prelungi şi îngreuna mult procedura, în cazul în care respectiva încheiere ar fi găsită ca nelegală şi într-o asemenea ipoteză s-ar impune şi anularea actelor de procedură ulterioare.

Tocmai de aceea, se impune admisibilitatea cenzurării pe cale separată a încheierilor premergătoare date de către judecător-sindic în speţa de faţă, în vederea tranşării cu celeritate a cadrului în care se va derula în continuare procedura. Raportat la aceste aspecte, se impune respingerea excepţeii inadmisibilităţii recursurilor ca neîntemeiată, textul art. 282 alin. 2 Cod procedură civilă nefiind compatibil în speţa de faţă cu procedura insolvenţei.

În privinţa fondurilor recursurilor, instanţa de recurs a reţinut că, prin încheierea dată în şedinţa publică din 27.03.2013, judecătorul-sindic a dispus conexarea dosarului nr. 3333/111/2012 la dosarul nr. 12886/111/2011, reţinând incidenţa prevederilor art. 31 alin. 5 din Legea 85/2006, punând în vedere administratorului judiciar să procedeze la întocmirea tabelului definitiv de creanţe ţinând cont de toate declaraţiile de creanţe din cele două dosare. De asemenea, prin încheierea de şedinţă din data de 12.06.2013, acelaşi judecător-sindic a respins cererea debitoarei de redisjungere a dosarelor, reţinând incidenţa aceluiaşi text de lege.

Verificând legalitatea celor două încheieri recurate, Curtea va avea în vedere următoarele:

În dosarul nr. 12886/111/2011, la cererea debitoarei S.C. T.  T.  S.R.L., prin încheierea nr. 2778/F/2011 a fost deschisă procedura generală de insolvenţă împotriva acesteia. Ulterior, prin sentinţa nr. 866/F/29.03.2012, a fost admisă opoziţia formulată de creditorul S.C. G.  G. S.R.L., dispunându-se revocarea încheierii nr. 2778/F/2011. Prin încheierea de şedinţă din data de 19.04.2012, judecătorul-sindic, reţinând că s-a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 866/F/29.03.2012, în baza art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, a dispus suspendarea cauzei până la soluţionarea recursului. Prin încheierea nr. 826/05.12.2012, Curtea de Apel Oradea a luat act de renunţarea recurentei S.C. T. T. S.R.L. la judecarea recursului declarat împotriva sentinţei nr. 866/29.03.2012.

La data de 04.04.2012, aceeaşi debitoare S.C. T. T. S.R.L. formulează o nouă cerere de deschidere a procedurii generale de insolvenţă, sub dosar nr. 3333/111/2012, admisă prin încheierea nr. 955/06.04.2012. În acest dosar, prin încheierea de şedinţă din data de 27.03.2012, judecătorul-sindic a dispus conexarea acestui dosar la dosarul nr. 12886/111/2011. În luarea acestei măsuri, judecătorul-sindic a avut în vedere că în dosarul nr. 12886/111/2011, s-a dispus deschiderea procedurii mai întâi, iar în acest dosar nu s-a închis procedura, ci este suspendat în baza art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă.

Faţă de situaţia rezultând din cele două dosare, instanţa de recurs a reţinut că judecătorul-sindic a procedat în mod greşit la conexarea acestora, dând o interpretare eronată atât prevederilor art. 31 alin. 5, cât şi prevederilor art. 32 alin. 5 din Legea 85/2006.

Astfel, nu se poate reţine aplicabilitatea în speţă a prevederilor art. 31 alin. 5, dat fiind că, prin sentinţa nr. 866/F/29.03.2012, pronunţată în dosarul 12886/111/2011, a fost admisă opoziţia formulată de creditorul S.C. G. G. S.R.L., dispunându-se revocarea încheierii nr. 2778/F/2011, prin care se deschisese procedura insolvenţei împotriva debitoarei S.C. T. T. S.R.L. Prin urmare, începând cu data de 29.03.2012, când s-a revocat încheierea de deschidere a procedurii insolvenţei, debitoarea nu mai era în insolvenţă. Sentinţa nr. 866/F/29.03.2012 are caracter executoriu, potrivit art. 12 alin. 1 din legea insolvenţei. De altfel, această sentinţă a devenit irevocabilă prin încheierea nr. 826/05.12.2012 a Curtea de Apel Oradea.

În acest context, este greşită însăşi încheierea dată de judecătorul-sindic la data de 19.04.2012, prin care s-a dispus suspendarea dosarului în baza art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, până la soluţionarea recursului declarat împotriva sentinţei nr. 866/F/29.03.2012, câtă vreme acesta se dezinvestise odată cu pronunţarea sentinţei de admitere a opoziţiei şi de revocare a încheierii de deschidere a procedurii. Sentinţa fiind executorie de la data pronunţării sale, nu se mai punea dispune nici o măsură în respectivul dosar.

Raportat la aceste aspecte, greşit a procedat judecătorul-sindic şi ulterior, considerând că în dosarul nr. 12886/111/2011 nu era închisă procedura insolvenţei, iar acest dosar era suspendat. Ci, acesta trebuia să dea incidenţă sentinţei nr. 866/29.03.2012, care era irevocabilă la data la care s-a dispus conexarea dosarelor, din cuprinsul acesteia rezultând în mod expres că încheierea de deschidere a procedurii fusese revocată.

Pentru aceste motive, nu se poate reţine că la data de 27.03.2013, procedura în dosarul nr. 12886/111/2011 mai era încă deschisă, ci acest dosar fusese soluţionat, prin revocarea încheierii de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei S.C. T. T. S.R.L, încă la data de 29.03.2012, sentinţa nr. 866/F/29.03.2012 devenind irevocabilă prin încheierea nr. 826/05.12.2012 a Curtea de Apel Oradea.

Din această perspectivă, măsura conexării dosarului nr. 3333/111/2012 (în care se deschisese procedura insolvenţei şi care era în faza întocmirii unui plan de reorganizare), la dosarul nr. 12886/111/2011 (în care procedura era închisă de la data de 29.03.2012) este nelegală, nefiind îndeplinite condiţiile art. 31 alin. 5 din legea insolvenţei.

În consecinţă, în baza art. 312 alin. 2 şi 3 Cod procedură civilă, au fost admise recursurile şi modificată în parte încheierea de şedinţă din data de 27.03.2013, în sensul desfiinţării măsurii conexării celor două dosare şi continuării procedurii insolvenţei debitoarei exclusiv în dosarul nr. 3333/111/2012.

În ceea ce priveşte încheierea de şedinţă din data de 12.06.2013, prin care s-a respins cererea de redisjungere a celor două dosare, faţă de soluţia arătată în aliniatul precedent, se impune modificarea în parte şi a acesteia, în sensul constatării ca rămasă fără obiect a cererii de disjungere.

S- a luat act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în recurs.

Domenii speta

Spete similare