Recurs contencios administrativ şi fiscal. excepţie de nelegalitate a h.c.l. prin care se stabilesc şi se sancţionează contravenţii în domenii în care sunt stabilite şi sancţionate contravenţii prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale guvernului. -art...

SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.

Materie: RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL. EXCEPŢIE DE NELEGALITATE A H.C.L. PRIN CARE SE STABILESC ŞI SE SANCŢIONEAZĂ CONTRAVENŢII ÎN DOMENII ÎN CARE SUNT STABILITE ŞI SANCŢIONATE CONTRAVENŢII PRIN LEGI, ORDONANŢE SAU HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI.

-art.2 alin.21 din O.G. nr.2/2001;

-art.142 lit.n din H.G. nr.1391/2002;

-art.65, art.108 alin.1, lit.a, pct.8, art.128 (1) lit.d  din O.U.G. nr.195/2002.

Decizia nr.1/CA/09.01.2012 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II – a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr.951/CA/2011, pronunţată de Tribunalul S. M., a fost admisă excepţia de nelegalitate invocată de petentul R. Ş., în contradictoriu cu intimatul S. J. S. T. S. M., constatându-se nelegalitatea dispoziţiilor art.22 lit.o din Regulamentul de funcţionare a sistemului privind controlul, limitarea şi taxarea staţionărilor în mun. Satu Mare aprobat prin HCL Satu Mare nr.68/17.07.2003.

Analizând excepţia de nelegalitate invocată, instanţa a constatat următoarele:

Într-adevăr, aşa cum a susţinut şi reclamantul, potrivit art. 2 alin. 2 din OG nr. 2/2001, prin hotărâri ale autorităţilor administraţiei publice locale sau judeţene se stabilesc şi se sancţionează contravenţii în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuţii prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenţii prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului.

Conform art. 142 lit. n din HG nr. 1391/2002 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, se interzice oprirea voluntară a vehiculelor  pe trotuar, daca nu se asigura spaţiu de cel puţin 1 m pentru circulaţia pietonilor, iar potrivit art. 108 alin.1 lit.a pct.8 din OUG nr.195/2002 republicată, constituie contravenţie oprirea neregulamentară.

De asemenea, art. 65 din OUG nr. 195/2002 republicată prevede că situaţiile si condiţiile în care oprirea, staţionarea sau parcarea pe drumul public este permisa se stabilesc prin regulament, in conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenta.

Pe de altă parte, aşa cum rezultă din art.22 lit.o din Regulamentul de funcţionare a sistemului privind controlul, limitarea şi taxarea staţionărilor în municipiul Satu Mare aprobat prin HCL Satu Mare nr. 68/17.07.2003, constituie contravenţie încălcarea prevederilor prezentului regulament prin oprirea autovehiculelor sau remorcilor pe trotuar, în locuri unde nu este amplasat indicator de semnalizare a parcării pe trotuar.

Faţă de dispoziţiile legale sus menţionate, instanţa a reţinut că atât prevederile art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8 din OUG nr. 195/2002 raportat la art. 142 lit. n din HG nr.1391/2006, cât şi dispoziţiile art. art. 22 lit. o din Regulamentul de funcţionare a sistemului privind controlul, limitarea şi taxarea staţionărilor în municipiul Satu Mare aprobat prin HCL Satu Mare nr. 68/17.07.2003, sancţionează oprirea neregulamentară pe trotuar.Însă, aşa cum rezultă din art.2 alin.2 din OG nr.2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravenţională, se pot stabili şi sancţiona contravenţii prin hotărâri ale administraţiei publice locale numai în situaţia în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenţii prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului.

Or, din moment ce oprirea neregulamentară pe trotuar este sancţionată printr-un act al administraţiei publice centrale (OUG nr.195/2002 raportat la HG nr.1391/2006), rezultă  că, raportat la dispoziţiile art.2 alin.2 din OG nr.2/2001, este nelegală stabilirea şi sancţionarea aceleiaşi contravenţii printr-o hotărâre a administraţiei publice locale.

În plus, din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art.65 din OUG nr.195/2002 rezultă că numai prin regulament se stabilesc cazurile şi condiţiile în care oprirea neregulamentară pe drumul public constituie contravenţie.

Prin urmare, întrucât prin art.22 lit.o din Regulamentul de funcţionare a sistemului privind controlul, limitarea şi taxarea staţionărilor în municipiul Satu Mare aprobat prin HCL Satu Mare nr.68/17.07.2003  s-a stabilit şi sancţionat o contravenţie într-un domeniu în care aceeaşi contravenţie este stabilită şi sancţionată prin acte administrative ale autorităţilor publice centrale (ordonanţă şi hotărâre de guvern), rezultă că dispoziţiile art.22 lit.o sus menţionate au fost adoptate cu încălcarea prevederilor art.2 alin.2 din OG nr.2/2001, fiind astfel nelegale.

Pentru aceste motive, în temeiul art.4 din Legea nr.554/2004, instanţa a admis excepţia de nelegalitate invocată de petent şi a constatat nelegalitatea dispoziţiilor art.22 lit.o din Regulamentul de funcţionare a sistemului privind controlul, limitarea şi taxarea staţionărilor în municipiul Satu Mare aprobat prin HCL Satu Mare nr.68/17.07.2003.

Împotriva acestei sentinţe, în termen şi scutit de plata taxelor judiciare de timbru, a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea recursului, modificarea sau casarea în tot a sentinţei în sensul respingerii excepţiei de nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul arată că,  instanţa de fond l –a privat de dreptul la apărare, încălcându-i-se grav dreptul la apărare, dar şi a garanţiilor dreptului la un proces echitabil, instituite de paragraful 3 al art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, în dosarul de fond a formulat întâmpinare, înregistrată sub nr.1605/14.09.2010, trimisă instanţei de contencios administrativ împreună cu sesizarea acestei instanţe de soluţionare a excepţiei de nelegalitate ce face obiectul prezentei cauzei, însă instanţa nu a luat-o în considerare.

Prin acea întâmpinare, a arătat că a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate invocată de către petent, pentru motivele invocate în cuprinsul acesteia, respectiv respectarea de către ea a prevederilor art.128 alin.1 lit. d din HG nr.195/2002, care menţionează că printre atribuţiile autorităţilor administrative publice locale se numără şi „stabilirea reglementărilor referitoare la regimul de acces şi circulaţie, staţionare şi parcare pentru diferite categorii de vehicule, cu avizul poliţiei rutiere”.

A mai arătat că, contravenţia prevăzută de art.22 lit.o, prevăzută de Regulamentul de funcţionare a sistemului privind controlul, limitarea şi taxarea staţionărilor în municipiul Satu Mare, aprobat prin HCL nr.68/17.07.2003, ce face obiectul excepţiei de nelegalitate, nu se regăseşte printre contravenţiile stabilite de OUG nr.195/2002.

De asemenea, în considerarea calităţii de administrator al domeniului public şi de organizator al serviciilor publice locale, C. L. S. M., trebuie să i se recunoască dreptul de a adopta măsuri specifice de utilizare a infrastructurii rutiere municipale, drept ce este independent de dreptul de a constata şi aplica sancţiuni contravenţionale la normele privind circulaţia pe drumurile publice.

A mai învederat că pe nici o citaţie nu este făcută menţiunea de a depune întâmpinare în prezentul dosar având ca obiect excepţia de nelegalitate, dar el şi-a exprimat punctul de vedere prin adresa nr.2000/27.10.2010,  şi deşi a crezut că vor fi luate în considerare apărările făcute prin întâmpinarea depusă în dosarul de fond, nu s-a întâmplat aşa.

În drept au fost invocate prevederile art.299, art. 304 pct.5 şi 9, art.305 şi 306 Cod procedură civilă, HCL nr.68/2003, HCL nr.124/2004, OG nr.2/2001, art.6 din CEDO , Legea nr.  554/2004, HG nr.147/1992, OUG nr.195/2002, Legea nr.  213/1998, Legea nr.  215/2001.

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

Verificând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, conform art.304 raportat la art. 304/1 şi 306 Cod procedură civilă, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, s-a constatat că aceasta este temeinică şi legală.

Referitor la încălcarea dreptului la apărare şi a garanţiilor dreptului la un proces echitabil, instituite de paragraful 3 al art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, critica formulată este neîntemeiată.

Într-adevăr pe citaţiile emise în dosarul tribunalului având ca obiect soluţionarea excepţiei de nelegalitate nu s-a făcut menţiunea obligativităţii depunerii întâmpinării, însă prin adresa nr.2000/27.10.2010 înregistrată în dosarul de fond recurentul arată că faţă de excepţia de nelegalitate invocată de petent, şi-a precizat poziţia în cadrul întâmpinării formulate în cauză, solicitând respingerea ei.

Or, cum această adresă precum şi întâmpinarea depusă la instanţa de fond, au fost transmise odată cu încheierea de sesizare cu excepţia de nelegalitate,  instanţei de contencios administrativ, aflându-se la filele 8 şi respectiv 4-6 din dosarul Tribunalului Bihor, încă de la  investirea instanţei cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate, nu se poate reţine că recurentei i-ar fi fost încălcate dreptul la apărare şi la un proces echitabil.

De asemenea faptul că textele de lege invocate în întâmpinare au fost interpretate altfel de către instanţa de contencios administrativ, decât de către recurent, nu înseamnă că întâmpinarea nu a fost avută în vedere de către instanţă, critica fiind neîntemeiată şi sub acest aspect.

Referitor la excepţia de nelegalitate invocată, este necontestat faptul că, potrivit art.128(1) lit.d) din OUG nr.195/2002, autorităţile administraţiei publice locale au atribuţia stabilirii de reglementări referitoare la regimul de acces şi circulaţie, staţionare şi parcare pentru diferite categorii de vehicule, cu avizul poliţiei rutiere, dar aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, potrivit art.2 alin.2 din OG nr.2/2001, prin hotărâri ale autorităţilor administraţiei publice locale sau judeţene se stabilesc şi se sancţionează contravenţii în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuţii prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenţii prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului.

Potrivit art.108 alin.1 lit.a), pct.8 din OUG nr.195/2002 republicată, constituie contravenţie „ oprirea neregulamentară” iar potrivit alin.1 lit.b) pct.7 al aceluiaşi articol, constituie contravenţie „ staţionarea neregulamentară”.

Cazurile şi condiţiile în care oprirea, staţionarea sau parcarea pe drumul public este permisă se stabilesc prin regulament,  în conformitate cu prevederile OUG nr.195/2002, conform art.65 din această ordonanţă.

Contravenţia ce face obiectul excepţiei de nelegalitate reglementată prin art.22 alin.1 lit.o din Regulamentul de funcţionare a sistemului privind controlul, limitarea şi taxarea staţionărilor în municipiul Satu Mare aprobat prin HCL nr.68/2003 şi actualizat prin HCL nr.110/2004 şi HCL nr.134/2006, constă în „ oprirea autovehiculelor sau remorcilor pe trotuar, în locuri unde nu este amplasat indicator de semnalizare a parcării pe trotuar”.

Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 aprobat prin HG nr.1391/2006 reglementează în paragraful 8 art.141 – 146 Oprirea, staţionarea şi parcarea, iar în art.142 alin.1 lit.n) „ interdicţia opririi voluntare a vehiculelor pe trotuar, dacă nu se asigură spaţiu de cel puţin 1  m., pentru circulaţia pietonilor”.

Din interpretarea conţinutului art.2 alin.2 din OG nr.2/2001 rezultă că autorităţile administraţiei publice locale sau judeţene au competenţa de a stabili şi sancţiona contravenţii în domeniul de activitate pentru care prin lege le sunt stabilite atribuţii, cu condiţia ca în domeniul respectiv să nu fie stabilite contravenţii prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului.

Condiţia impusă de legiuitor ca în domeniul respectiv să nu fie stabilite contravenţii prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului,  vizează domeniul şi nu contravenţia stabilită. A interpreta altfel, ar însemna ca în domeniul în care prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului sunt stabilite contravenţii, cum este  cazul în speţă, autorităţile administraţiei publice locale sau judeţene să poată stabili alte contravenţii, pe lângă cele stabilite de legiuitor, cea ce este inadmisibil, echivalând cu nerespectarea condiţiei impusă de legiuitor, critica recurentului fiind neîntemeiată şi sub acest aspect.

Referitor la obligativitatea recunoaşterii dreptului recurentului de a adopta măsuri specifice de utilizare a infrastructurii rutiere municipale, în considerarea calităţii de administrator al domeniului public şi de organizator al serviciilor publice locale, recurentul nu a dovedit că i s-ar fi încălcat acest drept, recunoscând că este un drept independent de dreptul de a constata şi aplica sancţiuni contravenţionale la normele privind circulaţia pe drumurile publice, ce face obiectul excepţiei de nelegalitate, critica fiind neîntemeiată.

Faţă de toate aceste considerente, curtea a apreciat că în mod corect s-a constatat nelegalitatea prevederilor art.22 alin.1 lit.o din Regulamentul de funcţionare a sistemului privind controlul, limitarea şi taxarea staţionărilor în municipiul Satu Mare aprobat prin HCL nr.68/2003, astfel că în baza art.312 raportat la art.316 Cod procedură civilă a respins ca nefondat recursul declarat de pârât.

Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.

Domenii speta

Spete similare