Legea nr. 10/2001. persoană îndreptăţită pentru acordarea de măsuri reparatorii. devoluţiunea succesorală. art. 4 al.3 din Legea nr. 10/2001 art. 659, 669 – 679 Cod civil

LEGEA NR. 10/2001. PERSOANĂ ÎNDREPTĂŢITĂ PENTRU ACORDAREA DE MĂSURI REPARATORII. DEVOLUŢIUNEA SUCCESORALĂ.

art. 4 al.3 din Legea nr. 10/2001

art. 659, 669 – 679 Cod civil

Legea nr.10/2001 stipulează la al. 2-4 că prevederile legii beneficiază şi moştenitorii persoanelor fizice îndreptăţite, că succesibilii care după 06.03.1945, nu u acceptat moştenirea sunt respinşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii prin cererea de restituire formulată, iar de cotele moştenitorilor care nu au urmat procedura instituită de  legea specială, profită ceilalţi moştenitori care au depus în termen cererea.

Prin devoluţiunea succesorală se înţelege transmiterea către anumiţi moştenitori succesivi în condiţiile legii. Iar regulile generale ale devoluţiunii succesorale legale sunt următoarele:

a)moştenitorii sunt chemaţi la succesiune în ordinea claselor de moştenitori legali;

b)regula proximităţii gradului de rudenie – la aceeaşi clasă de moştenitori, rudele în grad mai apropiat înlătură pe cele aflate în grad mai îndepărtat;

c)în interiorul aceleiaşi clase rudele de grad egal moştenesc în părţi egale.

În speţă, instanţa nu a avut în vedere faptul că proprietara tabulară a imobilului a fost sora bunicului recurentului, care potrivit regulilor devoluţiunii succesoarele era îndreptăţită la măsurile reparatorii prevăzute de legea specială.

Dosar nr. 13466/83/2010

Decizia civilă nr. 1943/R/08.05.2012 a Curţii de Apel Oradea

Prin sentinţa civilă nr. 637/D din 30 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Satu Mare  s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român invocată de acesta.

S-a respins acţiunea reclamantului L.F., domiciliat în Satu-Mare, str. L. Blaga nr. 20 bl CU20, ap. 7 în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, cu sediul în Bucureşti, str. Apolodor nr. 17, Primarul Comunei Beltiug şi Societatea Cooperativă de Gradul II Federalcoop Satu-Mare, cu sediul în Satu-Mare, str. Decebal nr. 2, având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001.

Pentru a pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele :

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice invocată de acesta a fost respinsă. Calitatea procesuală pasivă a Statului în litigiile de natura celui de faţă – acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri – rezultă expres din dispoziţiile art. 8 din Titlului VII al Legii nr. 247/2005, potrivit cărora „până la finalizarea procedurilor de despăgubire, Ministerul Finanţelor publice va reprezenta Statul român ca acţionar al Fondului proprietatea şi va exercita toate drepturile care decurg din această calitate.”

Pe fond, instanţa a reţinut că imobilul înscris în C.F. nr. 505 Răteşti nr. top 60-63, în natură teren în intravilan cu casă, a constituit proprietatea numiţilor K.P.şi soţia Z. A.  În baza Decretului 187/1945 acest imobil a fost preluat de Statul Român care, conform înscrierilor de sub B 3, în temeiul Adeverinţei nr. 239/1963 şi a Adresei Sfatului Popular al Raionului Satu-Mare, l-a transmis Cooperativei de Consum Răteşti, fiind transcris într-o nouă coală de carte funciară, nr. 753 Răteşti.

Reclamantul a afirmat că deşi în cartea funciară imobilul apare ca fiind preluat de la numiţii K.P.şi soţia acestuia Z. A., în realitate, imobilul a fost preluat de la bunicul său, defunctul L.  M.  senior, deoarece acesta din urmă l-ar fi cumpărat de la proprietarii tabulari. Această afirmaţie a reclamantului însă nu este probată.

Potrivit chitanţelor aflate la fila 15 din dosar, şi care atestă plata unor impozite, acestea au fost plătite de K. P., dar din cuprinsul înscrisurilor nu rezultă pentru ce au fost achitate. De asemenea, din înscrisul depus la fila 17 rezultă că bunicul reclamantului a fost doar mandatarul proprietarilor tabulari şi a încheiat în numele acestora, inclusiv în anul 1948, un contract de arendă. De asemenea, din chitanţele în limba maghiară depuse la dosar rezultă că bunicul reclamantului a achitat impozitul restant în numele  lui K.P. şi nu invers, aspect ce rezultă cu claritate din menţiunile înscrise în paranteză în limba maghiară (şi traduse inexact de către traducător) –  K.P.

Deşi la mai multe termene de judecată, în temeiul dispoziţiilor art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, instanţa i-a pus în vedere reclamantului să probeze calitatea de persoană îndreptăţită, acesta a afirmat că nu are nici o altă dovadă. De asemenea, instanţa i-a adus la cunoştinţă posibilitatea de a beneficia de ajutor public judiciar, pentru  a–şi angaja avocat, dar acesta a refuzat.

Având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada că are calitatea de persoană îndreptăţită în sensul dispoziţiilor art. din Legea nr. 10/2001, acesta nefăcând dovada că imobilul a fost preluat de la bunicul său şi nu de la cel înscris ca proprietar, la data preluării, în cartea funciară, cererea reclamantului a fost respinsă. Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat de către pârâţi.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs reclamantul L.F. solicitând modificarea în întregime a hotărârii în sensul admiterii cererii sale aşa cum a fost aceasta formulată.

În motivarea cererii sale reclamantul precizează faptul că Tribunalul Satu – Mare nu a cercetat în mod complet calitatea sa de moştenitor al proprietarilor tabulari K. Pavel şi A., cu atât mai mult cu cât din actele depuse reiese cu prisosinţă că taxele aferente imobilului ce formează obiectul cererii de retrocedare au fost achitate de tatăl recurentului, L. M..

Prin întâmpinarea depusă la dosar Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Satu – Mare a solicitat respingerea recursului, întreaga argumentaţie fiind însă construită pe temeiul Legii nr. 221/2009 şi nu potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, lege specială pe care reclamantul recurent îşi fundamentează cererea.

Instanţa a solicitat Primăriei Beltiug situaţia soluţionării notificării transmise sub nr. 661/2001 prin intermediul BEJ V. A., răspunsul fiind acela că procedura administrativă nu a fost încheiată deoarece nu s-au depus actele doveditoare ale dreptului reclamantului la dosarul întocmit potrivit dispoziţiilor legii speciale.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că imobilul înscris în c.f. 505 Răteşti nr. top. 60-63 reprezentând în natură teren în intravilan cu casă a constituit proprietatea numiţilor K.P.şi soţiei acestuia, Z. A., fiind preluat de Statul român şi transmis Cooperativei de Consum Răteşti, operând şi transcrierea în CF 753 Răteşti.

Motivul pentru care instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului a fost aceea că nu s-a dovedit că proprietarii tabulari ar fi înstrăinat bunicului, respectiv tatălui recurentului acest imobil, din înscrisurile prezentate rezultând că plăţile făcute de membrii familiei L. în contul administraţiei locale pentru acest imobil fiind acte încheiate în calitate de mandatari ai proprietarilor tabulari.

Instanţa nu aţinut însă cont de faptul că proprietara tabulară Z.A.a fost sora bunicului reclamantului recurent, acesta aflându-se în gradul IV de rudenie cu antecesoarea sa, fiind deci îndreptăţit să moştenească imobilul potrivit regulilor devoluţiunii legale. Potrivit dispoziţiilor alin. 3 al art. 4 din Legea nr. 10/2001, de prevederile legii beneficiază moştenitorii legali, fiind astfel evident că reclamantul este persoană îndreptăţită pentru acordarea unor măsuri reparatorii, în calitate de moştenitor al proprietarilor tabulari.

Clădirea care a existat iniţial a fost demolată imediat după preluarea imobilului de către Statul român, iar terenul este în prezent în posesia Societăţii Cooperative de Gradul II Federalcoop Satu – Mare, situaţie în care pârâţii din prezenta acţiune vor fi obligaţi de către instanţă să facă toate demersurile care se impun, potrivit dispoziţiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru ca reclamantului să i se stabilească şi să i se achite contravaloarea imobilului preluat abuziv din posesia şi proprietatea antecesorilor săi în anul 1945.

Faţă de cele reţinute, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 304 pct. 8 comb. cu art. 312 alin. 1 – 3 Cod procedură civilă, instanţa va admite acţiunea şi va modifica sentinţa instanţei de fond, admiţând acţiunea formulată de reclamant în limitele dispoziţiilor normelor speciale aplicabile.

Se constată  nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare