Contravenţie

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei deduse judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de ... sub nr. ... petentul ... a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie seria .. nr. ... din data de ... încheiat de intimata ..., solicitând anularea acestuia.

În motivarea în fapt a acţiunii, petentul a arătat că sancţiunea contravenţională i-a fost aplicată în mod nelegal, întrucât îşi desfăşoară activitatea ca taximetrist şi avea dreptul de a opri în zona trecerii de pietoni potrivit dispoziţiilor Legii nr. 38/2003.

Cererea nu a fost motivată în drept, iar în susţinerea acţiunii a fost depus la dosar procesul-verbal contestat.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei.

Intimata ... a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată şi menţinerea procesului-verbal ca fiind temeinic şi legal.

S-a arătat, în esenţă, că materialul probator face dovada faptei săvârşită de petent, fiind depuse actele care au stat la baza întocmirii procesului-verbal contestat.

În probaţiune s-a încuviinţat proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal seria ... nr. ... din data de ... încheiat de intimata ..., petentul ... a fost sancţionat în temeiul art. 142 lit. e) din H.G. nr. 1691/2006, art. 99 alin. 2 şi art. 108 alin. 1 lit. a) pct. 8 din OUG nr. 195/2002, cu 2 puncte amendă în cuantum de 210 lei şi aplicarea a 2 puncte de penalizare, pentru faptul că a condus autoturismul marca ... cu numărul de înmatriculare .... pe str. ... . şi a oprit voluntar neregulamentar la mai puţin de 25 m de marcajul pietonal.

Analizând condiţiile de formă privind întocmirea procesului-verbal de contravenţie, se constată că acesta întruneşte cerinţele de legalitate prevăzute de dispoziţiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancţiunea nulităţii absolute.

Referitor la temeinicia procesului-verbal, instanţa are în vedere materialul probator administrat în cauză, din care rezultă că intimata a făcut dovada săvârşirii contravenţiei de către petent.

Astfel, din raportul agentului constatator rezultă că acesta a perceput în mod direct abaterea de la normele de conduită rutieră, în sensul că petentul a oprit autovehiculul la mai puţin de 25 m de marcajul pietonal, fapt ce a determinat aplicarea sancţiunii contravenţionale. A fost depusă la dosar şi fotografia efectuată de organele de poliţie în care se remarcă autovehiculul petentului oprit neregulamentar (filele nr. 15 - 16).

În drept, potrivit art. 142 lit. e) din H.G. nr. 1691/2006 se interzice oprirea voluntară a vehiculelor „pe trecerile pentru pietoni ori la mai puţin de 25 m înainte şi după acestea”.

Conform art. 108 alin. 1 lit. a) pct. 8 din OUG nr. 195/2002 oprirea neregulamentară constituie contravenţie şi atrage, pe lângă sancţiunea amenzii, şi aplicarea unui număr de 2 de penalizare, iar potrivit art. 99 alin. 2, fapta se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa I de sancţiuni.

În soluţionarea cauzei instanţa are în vedere faptul că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu conţine nicio dispoziţie expresă cu privire la forţa probantă a procesului-verbal de contravenţie, există o prezumţie de legalitate şi de temeinicie a acestuia având în vedere faptul că este vorba despre un act administrativ. Ca atare, se prezumă că situaţia de fapt menţionată în procesul-verbal este conformă realităţii, prezumţie ce poate fi răsturnată de petent prin proba contrară, prin raportare şi la dispoziţiile art. 249 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”.

Se constată că petentul nu a făcut dovada contrară celor menţionate de agentul constatator în procesul-verbal şi ţinând cont de materialul probator administrat în cauză, instanţa retine ca acesta se face vinovat de săvârşirea contravenţiei, iar sancţiunea a fost în mod legal aplicată.

Nu pot fi primite susţinerile acestuia cu privire la faptul că anumite prevederi ale Legii nr. 38/2003 îi dau dreptul de a staţiona în locul în care a fost identificat de agentul constatator, singurul text de lege relevant în acest sens fiind cel de la art. 20 alin. 4, potrivit căruia „Pentru îmbarcarea sau debarcarea unui client, taxiurile pot opri şi pe drumurile publice cu restricţii privind oprirea, cu excepţia locurilor periculoase, cu condiţia să nu fie perturbată circulaţia prin această manevră.”

Cum petentul nu a făcut dovada că oprirea sa în locul respectiv s-a datorat unei astfel de împrejurări, instanţa reţine că intimata a aplicat în mod corect prevederile legale cu ocazia întocmirii procesului-verbal de contravenţie.

În procedura de verificare şi regularizare a cererii de chemare în judecată i s-a pus în vedere petentului potrivit art. 200 alin. 3 din Codul de procedură civilă să completeze acţiunea prin indicarea dovezilor pe care înţelege să le propună în susţinerea plângerii, dar acesta a precizat că nu are alte probe de propus, invocând în continuare prevederile Legii nr. 38/2003.

Totodată, petentul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a formula răspuns la întâmpinare, prin care avea posibilitatea să aducă argumente suplimentare faţă de susţinerile intimatei şi nici nu s-a prezentat la termenul de judecată fixat pentru a fi ascultat potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, împrejurări ce întăresc convingerea instanţei că nu a fost în măsură să facă dovada contrară celor menţionate de organul constatator în procesul-verbal.

Pe cale de consecinţă, faţă de materialul probator administrat în cauză, instanţa retine ca intimata a dovedit săvârşirea contravenţiei de către petent, iar sancţiunea a fost în mod legal aplicată, sens în care plângerea acestuia va fi respinsă ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare