Plângere contravenţională

Plângere contravenţională – transport nelegal de material lemnos. Cerere de chemare în garanţie a custodelui mărfii confiscate. Inadmisibilitate.

Dosar nr. 11973/55/2014

Prima instanţă :

Asupra admisibilităţii în principiu a cererii de chemare în garanţie, instanţa a reţinut că potrivit art.72 alin.1 Cod de procedură civilă partea interesată poate să cheme în garanţie o terţă persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanţie sau în despăgubiri, cererea de chemare în garanţie fiind prin urmare admisibilă în ipoteza în care partea care a formulat-o ar fi în drept să obţină despăgubiri de la chematul în garanţie în situaţia în care ar cădea în pretenţii ori s-ar stabili în sarcina sa o obligaţie prin hotărârea judecătorească de soluţionare a acţiunii principale, ca o consecinţă directă a căderii sale în pretenţii.

În speţă, cererea de chemare în judecată principală are ca obiect plângere contravenţională, chemata în garanţie fiind custodele mărfii confiscate ca urmare a întocmirii procesului verbal de contravenţie atacat, adică un simplu depozitar. Mai mult, prin cererea de chemare în garanţie se solicită să se dispună ca bunurile depozitate la chemata în garanţie să fie predate direct către proprietar în ipoteza admiterii cererii principale.

Nefiind întrunite prin urmare condiţiile premisă impuse de art.72 alin.1 Cod de procedură civilă, în baza art.64 alin.4 şi art.74 alin.2 Cod de procedură civilă se va respinge ca inadmisibilă cererea de chemare în garanţie formulată.

Instanţa de apel :

Hotărârea primei instanţe este temeinică şi legală sub aspectul respingerii ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanţie a custodelui mărfii confiscate ca urmare a punerii în executare a măsurii complementare a procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, contestat, ca urmare a săvârşirii de către petentă a contravenţiei silvice prevăzută de art.19 alin.1 lit. e din Legea nr.171/2010 privind regimul contravenţiilor silvice.

Prima instanţă a analizat corect condiţiile de admisibilitate ale cererii de chemare în garanţie prevăzute de art.72 alin.1 Cod de Procedură Civilă, concluzionând corect în sensul respingerii cererii de chemare în garanţie a custodelui materialului lemnos confiscat.

Referitor la motivele care l-au determinat pe intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Arad să formuleze cererea de chemare în garanţie, respectiv, pentru  evitarea unei eventuale executări silite a sa de către proprietarul mărfii confiscate în condiţiile în care marfa confiscată a fost încredinţată în custodia unui terţ, apreciem că are posibilitatea să preîntâmpine o astfel de situaţie prin arătarea în cuprinsul întâmpinării a persoanei care deţine în custodie materialul lemnos confiscat şi a procedurii extrajudiciare pe care trebuie să o urmeze custodele în cazul în care instanţa judecătorească dispune restituirea materialului lemnos confiscat către petent printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

În acest sens observăm că legiuitorul a reglementat procedura de restituire a bunurilor confiscate conform legii prin OG nr. 14 din 31 ianuarie 2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, republicată prin art. 3 alin. 1 – 9, care vor fi prezentate mai jos, argument în plus pentru respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanţie. 

(3) Bunurile mobile aflate la organele de valorificare sau la deţinător, pentru care s-a dispus restituirea prin încheierea judecătorului de cameră preliminară sau prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, se restituie proprietarului sau persoanei îndreptăţite.

 (4) În vederea restituirii bunurilor menţionate la alin. (3), organul de valorificare sau, după caz, deţinătorul va proceda la notificarea proprietarului sau a persoanei îndreptăţite, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

 (5) În situaţia în care notificarea prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire nu s-a putut realiza, deţinătorul va proceda la notificarea prin intermediul executorului judecătoresc ori la afişarea comunicării la domiciliul sau la sediul proprietarului ori al persoanei îndreptăţite.

(6) Operaţiunea de afişare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puţin un martor. Atunci când proprietarul sau persoana îndreptăţită îşi are domiciliul sau sediul în altă localitate decât cea în care se află sediul deţinătorului, la solicitarea acestuia, procedura de afişare prevăzută la alin. (5) se poate realiza şi prin intermediul instituţiei corespondente de la domiciliul sau sediul proprietarului ori al persoanei îndreptăţite.

 (7) Bunurile menţionate la alin. (3) se consideră abandonate dacă proprietarul sau persoana îndreptăţită nu se prezintă pentru a le ridica în termen de 3 luni de la data la care a fost notificată de către deţinător.

(8) Dispoziţiile alin. (4) - (7) nu se aplică în cazul în care prin dispoziţii legale se prevede un alt termen de restituire a bunurilor sau o altă procedură de notificare.

În cazul bunurilor ridicate cu ocazia constatării şi sancţionării contravenţiilor pe bază de proces-verbal, pentru care s-a dispus restituirea, eventualele cheltuieli de restituire sunt în sarcina organelor care au dispus măsura confiscării.

 (9) Încheierea judecătorului de cameră preliminară sau hotărârea judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă se comunică de îndată deţinătorului, în vederea notificării proprietarului sau persoanei îndreptăţite.

În concluzie, potrivit art. 3 alin. 9 din actul normativ precizat legiuitorul a stabilit obligaţia judecătorului de a comunica hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă inclusiv deţinătorului mărfii confiscate pentru ca acesta să notifice prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire proprietarul mărfii sau o altă persoană îndreptăţită să se prezinte la sediul custodelui pentru a-şi ridica marfa confiscată.

Domenii speta

Spete similare