Achitare

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CONSTANŢA

SECŢIA PENALĂ

SENTINȚA NR. 406

Şedinţa publică din data de 11.11.2015

PREŞEDINTE: LL

GREFIER : SMM

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa

– reprezentat prin PROCUROR : CMS

Pe rol, examinarea cauzei penale privind pe inculpatul BV – fiul lui Ş şi E, născut la 21.12.1966 în XXX, domiciliat în XXX, CNP XXX, lucrător de penitenciare, fără antecedente penale, studii medii, trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 248/P/2014 din data de 08.10.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul  Constanţa,  pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prev.de art. 13/2. 132 din legea 78/2000 în ref. la art.297 c.penal.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 28.10.2015, și au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință penală, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 11.11.2015, dată la care s-a pronunțat.

T R I B U N A L U L

Asupra cauzei penale de faţă :

Prin Rechizitoriul nr. 248/P/2014 din data de 08.10.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa înregistrat la această instanţă sub nr. de dosar 7295/118/2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului:

BV – fiul lui Ş şi E, născut la 21.12.1966 în XXX, domiciliat în XXX, CNP XXX, lucrător de penitenciare, fără antecedente penale, studii medii, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prev.de art. 13/2 din Legea 78/2000 în ref. la art.297 c.penal.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine în fapt următoarele:

S-a reţinut în actul de sesizare al instanţei că la data de 03 martie 2014 Penitenciarul Poarta Albă a sesizat această unitate de parchet în legătură cu numitul BV agent principal şef de penitenciare faţă de care s-a solicitat instrumentarea prezentului dosar de urmărire penală.

Iniţial, dosarul a fost rezoluţionat prin prisma art. 289 c.penal ,luarea de mitã, încadrare juridicã stabilitã în sensul specificat mai sus.

În cuprinsul sesizării se arată că lucrătorul de penitenciare BV,  în exercitarea atribuţiunilor de serviciu, l-a surprins pe deţinutul DMC în timp ce folosea un telefon mobil, faptul însuşi  fiind interzis de regulament şi constituind abatere disciplinarã.

În loc să procedeze la ridicarea telefonului, întocmirea unui raport de incident şi să raporteze incidentul, BV i-a restituit deţinutului telefonul, primind în schimb 5 pachete de ţigări.

Pe cale separată, pentru a crea confuzie, inculpatul a colaborat cu deţinutul şi a pus la dispoziţia conducerii penitenciarului un alt telefon – nefuncţional, acreditând realitatea falsã în sensul cã acela ar fi fost bunul găsit în posesia lui DMC.

Mai mult, în raportul său, agentul de penitenciare nu l-a menţionat pe deţinut şi/sau incidentul în sine,  ci a afirmat că ar fi găsit bunul în camera de alimente.

Anexate sesizării au fost depuse declaraţiile olografe ale numiţilor IM, PF, DMC precum şi procesele-verbale ale lucrătorilor de penitenciare care au întocmit conform dispoziţiilor procedurale actele de consemnare a aspectelor constatate preliminar.

Prin ordonanţa din 10 martie 2014 a fost dispusă începerea urmăririi penale prin prisma art. 289 C.pen. ,  luare de mită.

Din setul de înscrisuri aferente anchetei se observă cu certitudine că, într-adevăr, în cadrul Penitenciarului Poarta Albă, agentul şef de penitenciare BV se afla în exerciţiul serviciului de supraveghere în cadrul secţiilor de deţinere, fiind de turã în data de 25.01.2014.

Conform procesului-verbal încheiat între comisarul LR şi agentul MR a fost predat un telefon NOKIA X300 negru pentru a fi reţinut ca mijloc material de probă.

Potrivit procesului-verbal din 30 ianuarie 2014  încheiat între subcomisarul MI şi agentul OL s-a procedat la predarea-primirea unui telefon marca LIMA depistat în salteaua patului deţinutului PF, cu ocazia unei percheziţii administrative.

Ambele bunuri sunt mijloace materiale de probã şi vor fi înaintate instanţei de judecatã deodatã cu prezentul rechizitoriu.

Din fişa postului agentului BV rezultă că acesta are ca şi obligaţie de serviciu  ca, în situaţia unor incidente precum cel constatat, să sesizeze ierarhic evenimentul, sã ridice bunul, fiindu-i interzis să accepte cadouri, bani sau alte valori în considerarea calităţii sale oficiale.

 Din declaraţiile martorului IN, ofiţer de penitenciare, rezultă că acesta cunoaşte faptul că agentul BV l-a depistat în 25 ianuarie 2014 pe deţinutul DMC că folosea un telefon marca NOKIA.

Întrucât a încercat să-l protejeze, respectivul a raportat găsirea unei carcase de telefon, ca şi cum ar fi fost vorba de telefonul cu care l-a găsit pe deţinut, ascunzând astfel conducerii penitenciarului incidentul real.

Ulterior, martorul a aflat că MI şi SD – colegii săi, au descoperit adevăratul telefon folosit de deţinutul DMC disimulat în salteaua patului deţinutului PF.

Martorul a făcut investigaţii ad-hoc, ocazie cu care a aflat că starea de fapt este în sensul celor declarate şi că agentul de penitenciare l-a ajutat pe deţinut să scape de răspunderea pentru abaterea săvârşită.

Din declaraţia martorului SD  rezultã cã acesta împreunã cu colegul sãu MI  au depistat telefonul marca LIMA disimulat în salteaua deţinutului PF, cu ocazia unei percheziţii efectuate în data de 30.01.2014, moment în care au urmat procedurile legale.

Din declaraţiile martorului/deţinut DMC,  rezultă că acesta a recunoscut faptul surprinderii sale de către agentul de penitenciare în timp ce folosea un telefon mobil care îl împrumutase de la alt deţinut şi că, drept mulţumire pentru că nu i s-a făcut raport de incident, i-a făcut cadou agentului de penitenciare 2 pachete de ţigări.

Din declaraţiile martorului IM, deţinut de asemeni şi coleg de cameră cu DMC rezultă că, într-adevăr, se folosea telefonul ce aparţinea în realitate lui PF şi că deţinutul DMC a fost surprins în timp ce vorbea la telefon de către agentul BV.

Din declaraţiile martorului PF rezultă confirmarea surprinderii deţinutului DMC de către agentul BV, în timp ce vorbea la mobil,  precum şi faptul oferirii acestuia a unui cadou pentru a nu raporta incidentul.

(Nu are nici o relevanţă negarea de către acest martor a faptului că telefonul îi aparţine,  pentru că aspectele de natură disciplinară de incidenţa cărora se fereşte în mod evident, nu fac obiectul prezentei anchete).

Din declaraţiile martorului BM, (care iniţial a refuzat să relateze despre incident dar a revenit asupra poziţiei anterioare), rezultă că într-adevăr, deţinutul DMC a fost surprins de agentul BV în timp ce vorbea la telefon, adică un telefon roşu cu negru cu inscripţia LIMA pe care îl foloseau toţi deţinuţii din cameră.

Acest martor a aflat că agentul a făcut un schimb, în sensul că a predat conducerii o carcasă de telefon  nefuncţională şi pentru că nu a făcut raport de incident, ar fi obţinut în schimb nişte ţigări.

Trebuie menţionatã declaraţia reprezentantului unitãţii d edeţinere, respectiv a ofiţerului Bãnuţã Petricã, care, fiind spijinitã pe documentele probatorii, relevã consecinţele directe şi indirecte ale activitãţilor ilegale de tipul ceie reţinute în sarcina inculpatului.

Astfel, fenomenul folosirii în penitenciar a telefoanelor mobile genereazã disfuncţii serioase în activitatea acestor instituţii.

Se face trimitere  cu evidenţierea de exemple, la cantitatea mare de logisticã şi personal necesarã activitãţilor de combatere ale acestui fenomen, care s-a manifestat în activitãţi de tipul excrocheriilor gen „ ACCIDENTUL, TOMBOLA, FLANCO şa”,  ori ale unor activitãţi de conducere reţele infracţionale prin telefon, realizate de deţinuţi care ţin legãtura cu exteriorul şi astfel se abstrag procesului de reeducare şi reinserţie socialã.

Pe această bază probatorie reţin că starea de fapt ce se probează a fi existentă este următoarea:

Lucrătorul de penitenciare BV nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu în legătură cu chestiunile ce intră în competenţa sa şi care ţin de siguranţa mediului penitenciar.

Modul în care a săvârşit aceasta este  în sensul în care s-a descris anterior  şi care este evidenţiat limpede în expozitivul de faţã.

 În această manieră au fost vătămate interesele legitime ale persoanei juridice reprezentată de Penitenciarul Poarta Albă prin asigurarea unor condiţii de încălcare de către deţinuţi a regulilor de disciplină vizând folosirea telefoanelor mobile în pofida interdicţiei exprese, fapt ce genereazã o multitudine de disfuncţii precum cele exemplificate anterior.

În mod corelativ, se observă că această stare de fapt, adicã fapta ilicitã  agentului de penitenciare,  a fost de natură să creeze un avantaj injust deţinutului DMC pentru că s-a eludat procedura de răspundere disciplinară.

Trebuie fãcutã precizarea faptului cã în cadrul unei unitãţi de deţinere,  situaţia este diferitã faţã de societatea liberã.

Astfel, prin posesia şi folosinţa telefonelor mobile se creazã disturbãri ale activitãţii, ale ordinii instituite,  întrucât deţinutul în cauzã nu se mai supune programului de reinserţie socialã la care este îndatorat prin însãşi condamnarea aplicatã de instanţe.

Între deţinuţi, existã un adevãrat „comerţ/prestãri de servicii”  în sensul cã cei care au astfel de aparate îşi creazã un sistem relaţional deosebit în raport cu celalţi deţinuţi, cãrora le permit folosirea telefoanelor contra unui set de avantaje.

Mai mult, lucrãtorii corupţi sau coruptibili sunt „ pasaţi/moşteniţi”  între deţinuţi, chestiunea amplificând deci fenomenul de indisciplinã inerent acestor manifestãri.

Indiferent de cota de contribuţie, este cert cã numai permisivitatea gardienilor face ca acest fenomen sã fie aproape de nestãpânit.

Ori, dacã cei care au exact aceste îndatoriri şi le încalcã, „fraternizând” cu cei pe care trebuie sã îi controleze, împotriva obligaţiilor de serviciu şi în schimbul unor avantaje - de indiferent ce naturã, rezultatul nu poate fi decât vãtãmãtor pentru bunul mers al instituţiei însãşi.

Caracterul de gravitate al faptei comise de inculpat nu trebuie raportat la valoarea materialã traficatã, respectiv ţigãri contra telefon, ci la ce reprezintã aceasta în realitate.

Situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu se probează în cauză cu :

Mijloacele materiale de probã , constând în aparatul nefuncţional „descoperit de inculpat – în data de 25.01.2014” şi aparatul real/funcţional gãsit pe data de 30.01.2014, în interiorul camerei de deţinere,  sunt ataşate dosarului de urmãrire penalã.

Inculpatul nu şi-a recunoscut fapta, precizând cã în opinia sa, depoziţiile deţinuţilor care îl incrimineazã ar fi în scop de rãzbunare.

În schimb, a încercat prin metode de persuasiune sã determine schimbarea depoziţiilor deţinuţilor din cauzã.

Faptul de a fi privat de libertate nu presupune prin el însuşi o decredibilizare totalã a declaraţiilor date sub jurãmânt, iar pe de altã parte , acesta a fãcut un raport de sancţionare deţinutului PF dupã incident şi nu înainte, ceea ce poate duce la prezumţia cã a fãcut aceasta în scopul de a-şi crea apãrãri precum cele prezentate în cadrul anchetei penale.

Din relaţiile furnizate de unitatea de deţinere rezultã cã în realitate, inculpatul nu a avut emis nici un raport de sancţionare în referire la deţinutul PF, cel în salteaua cãruia a fost depistat telefonul LIMA, iar deţinutul DMC nu a fost sancţionat deloc- chestiunile infirmând evident aceste apãrãri ale inculpatului..

Analiza probatoriului vãdeşte faptul cã acuzaţia formulatã are un suport probator mult mai complex decât declaraţiile defãimate de inculpat în prezentarea apãrãrilor sale.

În cursul cercetării judecătoreşti :

În şedinţa publică din data de 11.03.2015 a fost audiat inculpatul BV care nu recunoaştele faptele așa cum au fost reținute în rechizitoriu și cum au fost prezentate de instanță în ședință publică.

 În data de 25.01.2014 a fost numit să execute serviciul de supraveghere pe secțiile 5 și 6 ale Secției Exterioare Valu lui Traian din cadrul Penitenciarului Poarta Albă, secții unde avea în supraveghere 188 deținuți la acel moment, la tură de zi, deținuți care imediat, la jumătate de oră după apelul de dimineață care are loc la ora 8,00, sunt liberi în curtea secțiilor, camerele fiind descuiate deoarece se află în regim semideschis, astfel că regulamentul le permite. Acest efectiv de 188 de deținuți îi erau încredințați numai acestuia, cu toate că Legea 293 privind Regulamentul de pază, escortare și supraveghere impune ca la 180 de deținuți, respectiv 181, pe timp de zi, la regim semideschis, să fie doi supraveghetori.

În jurul orelor 10 a efectuat un control de rutină tuturor camerelor pe care le avea în supraveghere, plecând de la secția 5, a doua intrare, unde se află biroul supraveghetorului, ocolind prin spate secția a 6-a, pentru a beneficia de efectul surprinderii deținuților de către acesta.

A intrat la ultima intrare a secției a 6-a, respectiv intrarea camerelor 3 și 4 din corpul alăturat corpului în care avea biroul și a efectuat control primei camere de pe partea stângă a intrării, respectiv camerei de alimente. În dulapul existent în acea încăpere folosit pentru depozitarea veselei folosite de către deținuți, a descoperit un telefon Nokia X 300 cu ecranul avariat, fără acumulator și cartelă SIM. În acel moment, în jurul orei 10,10 – 10,15  a anunțat imediat acest incident prin stația radio pe  șeful de tură, subcomisar LR.

Apoi s-a deplasat către cealaltă secție, respectiv secția 5, unde se află biroul său, și a comunicat telefonic domnului LR în amănunt locul și obiectul găsit. Acesta i-a spus că se va deplasa imediat la secțiile pe care le supravegheam și la momentul sosirii dumnealui i-a raportat în amănunt situația, a indicat locul descoperirii obiectului interzis, iar dumnealui i-a ordonat întocmirea unei note – raport în care să specifice obiectul găsit, locul și ora.

A înmânat obiectul descoperit, respectiv telefonul domnului LR, iar dumnealui s-a deplasat în post control nr. 2, de unde a întocmit și dumnealui documentele specifice și a anunțat Poliția Comunei Valu lui Traian pentru predarea obiectului interzis. Referitor la cel de-al doilea telefon marca Lima, nici măcar nu l-a văzut, nu i-a fost prezentat nici la Parchet pentru a vedea despre ce este vorba. Din ce cunoaşte din pliante, de pe piață, nu a întâlnit această marcă de telefon. Referitor la acuzele care i se aduc, consideră că este un act de răzbunare din partea deținutului PF, căruia i s-a întocmit ulterior, în data de 29.01.2014, raport de incident pentru lovirea altui deținut. Raportul de incident din data de 29 nu este completat de inculpat, ci de supraveghetorul însoțitor, deoarece incidentul a avut loc pe traseul secție – cabinet medical, iar inculpatul a fost primul agent căruia i s-a raportat incidentul la sosirea deținuților la cameră.

Cel lovit, respectiv PI, a afirmat că nu intră în cameră până nu se iau măsuri împotriva deținutului PF. Atunci a anunțat pe șeful de tură, comisar CV, care telefonic a dispus luare de declarații de la PI și altor doi – trei deținuți care au fost de față. Deținutul PF, observând aceste acțiuni împotriva sa, a făcut afirmația că dacă îl leagă îl va lega el pe inculpat înainte și a intrat în cameră.

 În dosarul de cercetare disciplinară al acestui incident trebuie să existe o notă – raport scrisă de inculpat, act care nu a fost prezentat la Parchet. Prin acest fapt doreşte să arate relația de adversitate dintre acesta și deținutul PF. Prima declarație acuzatoare dată de PF la adresa sa este din 30.01.2014, la 5 zile după momentul descoperirii telefonului.

Știe că acum două săptămâni, deținutul PF a fost prezentat la D.N.A.  pentru a reclama pe domnul procuror NT și pe alți doi colegi ai săi, MI și SD, arătând că domnul procuror tergiversează dosarul său, iar cei doi colegi i-au ascuns în salteaua patului său telefonul Lima.

Mai există o altă plângere formulată de PF împotriva sa la Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia sau la Poliția Medgidia ce are ca obiect aceeași plângere ca în acest dosar. A fost audiat de Poliția Medgidia, astfel are cunoștință despre existența plângerii respective. La momentul 25 ianuarie 2014, în cele două camere 3 și 4 ale secției a 6-a se aflau 49 de deținuți, 26 la camera 4 și 23 la camera 3.

Consideră că ar fi trebuit să fie măcar 15 persoane care să fi observat discuția sa de negociere și percheziția asupra lui DMC, cel care declară că avea telefonul Lima asupra lui. Susține acest lucru deoarece era timp de iarnă, astfel că nu era posibil ca toți cei 26 de deținuți din cameră să fi fost afară. 

Deținutul DMC declară că a fost surprins vorbind la telefon de către inculpat și că i-ar fi oferit două pachete de țigări Kent și câteva pachete de țigări Viceroy în schimbul tăcerii sale și pentru a nu-i face raport pentru fapta sa. Această declarație a dat-o pe data de 31.01.2014, dar a revenit cu o completare la prima declarație, după 4 zile, pe data de 04.02.2014, în care specifică că cele două pachete de Kent le-a luat de la un alt deținut pentru că el nu avea. Cu acest aspect vrea să arate faptul că ofițerul care s-a ocupat cu cercetarea, respectiv Inspector IN, a influențat cumva declarația lui DMC deoarece a văzut la fișa lui de vizită și de cumpărături că nu achiziționase nici măcar un pachet de Kent.

Tot în data de 31.01.2014 apar și declarațiile deținuților IM și un proces – verbal al declarației înregI video  și audio a deținutului BM, deoarece acesta declară că nu știe să scrie. Referitor la deținutul BM există în rechizitoriu o fișă cu sancțiunile disciplinare ale acestuia pe parcursul executării pedepsei, printre care sunt două pedepse primite pentru atitudine necuviincioasă față de cadre. Deținuții nu au raportat imediat, în aceeași zi, șefului de tură, comisar LR, despre existența acestui fapt, respectiv raportarea eronată de către  inculpat a telefonului și faptul că a primit acele pachete de țigări.

Au existat cel puțin două momente când puteau să facă acest lucru, primul când șeful de tură a venit pe secție, al doilea la ora 14, când au fost scoși la sala de mese, loc în care este prezent obligatoriu șeful de tură pe durata servirii mesei. În ziua de 25.01.2014, deținutul IM nu avea voie să se afle în camera 4 a secției 6 deoarece el se afla încarcerat la camera 1 a secției 6, adică la cealaltă intrare a aceleași clădiri. Dacă afirmațiile lui ar fi reale și inculpatul ar fi constatat acest lucru, ar fi atras sancțiune disciplinară asupra sa.

Dacă deținuții sunt repartizați la una din camerele unei intrări, nu au voie să intre la o cameră de la altă intrare sau secție. Mărturiile celor patru deținuți au fost încurajate de către domnul inspector IN deoarece între inculpat  și dumnealui exista de ceva timp o relație de antipatie. Au fost momente în care dumnealui a raportat superiorilor eronat anumite aspecte despre  inculpat.

Cu privire la acest incident a fost cercetat disciplinar, concluzia comisiei de disciplină fiind nesancționare și clasarea sesizării din lipsă de probe. Dacă ar fi existat asupra sa cele cinci pachete de țigări, nu avea cum să le scoată din penitenciar fără a fi descoperite, deoarece și la intrarea și la ieșirea din serviciu se efectuează control corporal asupra angajaților și a tuturor persoanelor care intră și ies în locul de deținere în post control nr. 2 de către un agent în permanență în prezența unui ofițer.

În acest punct de control există camere de supraveghere. În biroul supraveghetorului există un dulap al fiecărui supraveghetor, asigurat cu lacăt, de la care exista câte un exemplar de cheie al fiecărui lacăt în biroul șefului de tură, deci putea fi controlat oricând și la orice oră. Din câte cunoaşte, au existat cazuri de introducere a telefoanelor mobile în penitenciar cu ajutorul personalului penitenciarului, prin pachete sau aruncate peste gardul penitenciarului. În cazul găsirii de obiecte interzise, se iau imediat declarații de la deținuții implicați sau care sunt de față și se raportează șefului superior, aceste dispoziții venind de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia de la dl. procuror PŞR.

În şedinţa publică din data de 01.04.2015 au fost audiaţi martorii IM , PF şi BM .

IM nu recunoaşte semnătura de pe declarația aflată la fila 64 dosar de urmărire penală, respectiv pe cea dată la data de 11.03.2014. Recunoaşte semnătura de pe declarația dată la data de 08.10.2014, aflată la fila 63. Nu-şi menține decât declarația pe care a dat-o la penitenciar.

Nu a văzut când s-au dat țigări, nici când s-a luat telefonul mobil, PF și DC i-au înscenat mai multe declarații care nu-și au rostul în cauză. Nu l-a văzut niciodată pe BV luând țigări de la deținuți sau introducând telefoane mobile în penitenciar. După ce i s-a dat citire de către instanță declarației pe care a dat-o la data de 31.01.2014 în penitenciar, arată că-şi menține această declarație, cu precizarea că nu știe nimic din ceea ce s-a întâmplat.

De asemenea, după ce mi s-a adus la cunoștință de către instanță conținutul declarației date la data de 08.10.2014, aflată la fila 63 din dosarul de urmărire penală, arată că acesta este conținutul declarației pe care a dat-o.

După ce i s-a adus la cunoștință de către instanță și conținutul declarației date la data de 11.03.2014, aflată la fila din dosarul de urmărire penală, arată că acesta este conținutul declarației. La data de 25.01.2014, îşi aminteşte că era deținut în Secția a 8-a, la camera 2. La acea dată, 25.01.2014, PF era deținut în Poarta Albă, iar DMC era deținut în Secția a 6-a.

Nu poate preciza cum este posibil să fi folosit în ziua de 25 ianuarie 2014 trei deținuți aflați în locuri diferite un singur telefon.

Telefonul roșu marca Lima era al deținutului PF.

Nu cunoaşte despre un incident făcut de către BV în data de 29.01.2014 lui PF.

Nu a văzut să se fi dat țigări pentru a se păstra telefonul.

Nu a văzut ca în zilele următoare telefonul Lima să fie folosit în continuare?

Nu cunoaşte ca deținuții care erau colegii săi de cameră să fi folosit telefoane pentru a produce incidente de natura infracțiunilor accidentul.

Personal  nu i-a facilitat ceva BV în schimbul unor avantaje.

La momentul respectiv câte persoane erau în cameră 20 – 22 persoane.  În afara lui PF, mai erau frații A. Toți cei prezenți în cameră au văzut incidentul.

PF, îşi menține declarația pe care a dat-o la data de 30.01.2014 și face precizarea în fața instanței că-i este teamă să dea o declarație în fața instanței din cauza represiunilor la care este supus. Din ce îşi aduce aminte, la data de 25.01.2014, orele 10,00, se afla în cameră împreună cu alți deținuți, acesta fiind pe Secția a 6-a la camera 4 și l-a văzut pe BV, care-și efectua serviciu, cum a intrat în cameră, pe lângă martor, după care a ieșit din cameră.

Nu l-a văzut niciodată pe BV să ia țigări de la deținuți sau să introducă telefoane în penitenciar. A aflat de la colegii săi de cameră, respectiv de la IM, BM și o altă persoană al cărei nume nu-l poate indica, că BV l-a surprins pe unul dintre deținuți vorbind la telefon. De asemenea a auzit de la ceștia că i-ar fi lăsat telefonul contra unor pachete de țigări, martorul nu a văzut însă aceste aspecte și nici nu i-a auzit pe cei despre care a vorbit că i-ar fi dat țigări. Nu știe de ce, dar un telefon mobil a fost găsit sub salteaua sa, iar pentru această chestie i-a fost făcut raport de incident.

 Îşi însușeşte declarația citită în integralitate de către instanță, declarație dată la data de 30.01.2014, cu mențiunea că ceea ce s-a consemnat în declarație acesta nu a văzut , ci doar am auzit de la deținuți, printre care DMA și IM.

Telefonul marca Lima nu era al lui DMC, ci al unuia dintre frații A, pe unul dintre ei știe că-l chema V. 

Nu a folosit acest telefon vreodată.

Telefonul a fost găsit în salteaua sa la câteva zile după data de 25.01.2014, fiindu-i făcut raport de incident, care a fost anulat în instanță.

Crede că erau aproximativ 18 persoane în cameră pe data de 25.01.2014.

I era cazat în camera respectivă la data de 25.01.2014 , dormind lângă DMC. Precizează că în Secția 6, camerele 3 și 4 aveau aceeași cale de acces și este posibil ca IM să aibă fișa pe camera 3, dar el dormea efectiv în camera 4.

Martorul IM a declarat că telefonul era al martorului personal iar acest fapt se datorează situației conform căreia acestuia îi era frică să recunoască faptul că telefonul era al lui.

Nu este în relație de dușmănie cu BV, însă acesta i-a făcut raport de incident, iar martorul l-a denunțat.

Pe data de 29.01.2014 BV i-a făcut un raport de incident pentru că s-a bătut.

Mai are o plângere împotriva lui BV, depusă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia, în dosarul 1997/P/2014.

A formulat plângere împotriva procurorului N, care a instrumentat cauza.

BM, îşi menține declarațiile pe care le-a dat la 08.10.2014 și la 11.03.2014, aflate la filele 65 – 66 din dosarul de urmărire penală. Ceea ce a declarat atunci corespunde adevărului. Nu l-a văzut niciodată pe BV să ia pachete țigări de la deținuți și nici să  introducă vreun telefon în penitenciar. A auzit însă o discuție la conducerea penitenciarului că cei care l-au denunțat pe inculpat o săptămână au fost recompensați dându-li-se un regim fără pază.

Toată această chestiune este o înscenare împotriva lui BV deoarece DC și IM aveau telefoane cu concursul a două femei din exterior. De asemenea un alt telefon marca Nokia a fost găsit la PF, aceștia trei împreună cu IN dorind să-l îndepărteze pe BV. Îşi menține declarația din 08.10.2014 după ce i s-a citit integral de către instanță. Revine și face precizarea că BV l-a descoperit pe DMC vorbind la telefonul marca Nokia, iar D dorea să recupereze acel telefon marca Nokia. A auzit o discuție între D și B atunci când B i-a luat telefonul marca Nokia și i-a spus deținutului că va preda acel telefon și că nu acceptă nimic de la acel deținut.

 În ce privește telefonul marca Lima, a fost găsit în salteaua lui PF, după o săptămână. PF avea ură personală pe BV  deoarece acesta din urmă îi făcuse raport de incident în urma unei altercații.

Incidentul despre care a făcut vorbire a avut loc înainte cu 2 – 3 zile înainte de a fi surprins D vorbind la telefon, iar reacția deținuților D, I și P a fost de  a-i înscena un incident domnului B.

Erau 26 de persoane, efectiv la incident fiind de față circa 15 – 16 deținuți, în camera nr. 4 pe data de 25.01.2014.

După data de 29.01.2014 BV  l-a mai supravegheat o singură dată într-un an de zile de atunci.

Deținutul IM era cazat în aceeași cameră , având patul lângă al lui DMC.

În şedinţa publică din data de 22.04.2015 a fost audiat martorul IN, care îşi menține declarația dată în fața procurorului la 11.03.2014, în integralitatea ei, cu precizarea că ceea ce a declarat corespunde întru totul adevărului.

În perioada incidentului, respectiv ianuarie 2014, ca și în prezent, era responsabil în calitatea sa de ofițer de penitenciare cu supravegherea secțiilor 5 și 6. Zilnic ține raportul cu deținuții pentru ca ei să le aducă la cunoștință problemele cu care se confruntă. Întruna din zile deținutul BM mâi-a adus la cunoștință faptul că în week-endul precedent, într-o zi de duminică, Asp BV ar fi descoperit într-o cameră de deținere a secției a 6 – a un telefon mobil în stare de funcționare la unul dintre deținuți.

Ulterior, acesta ar fi înlocuit telefonul găsit cu un altul nefuncțional provenit tot de la deținuți în schimbul unor pachete de țigări. Din acest motiv în cameră era o stare de neliniște între deținuți. BM mâi-a mai indicat și alți deținuți care aveau cunoștință despre substituirea telefonului, printre care DMC și PF. DMC, atunci când l-am întrebat despre ceea ce cunoaște, a declarat că ar fi predat la biroul supraveghetorului câteva pachete de țigări Asp BV pentru a raporta și a întocmi documente specifice legate de telefonul mobil defect și fără aparținător.

În acea zi, ofițerul de serviciu a raportat faptul că la secția a 6 –a a fost descoperit ascuns într-un loc în care aveau acces toți deținuții un telefon mobil impropriu pentru funcționare, neavând acumulator și cartelă SIM. Telefonul în stare de funcționare ar fi rămas în continuare în cameră, la deținuți.

Nu este în relații de dușmănie cu inculpatul.

Reține că BM i-a adus în mod real la cunoștință incidentul în care DMC ar fi fost surprins vorbind la telefon.

Nu cunoaşte exact, dar media pe cameră este de 24 de deținuți.

Au fost patru martori oculari, respectiv BM, DMC, PF și IM.

Există o cutumă în penitenciare care atrage oprobiul celor deținuți, conform căreia cel care vorbește este considerat ”sifon” și-și pierde prestigiul printre deținuți.

O perioadă inculpatul a lucrat la Secția Valu lui Traian la postul de pază, după care a fost transferat la Penitenciarul Poarta albă pentru a-și exercita serviciul în continuare.

Știe că au fost luate declarații și anterior datei de 30.01.2014, iar sursa de informații a fost în fapt deținutul BM, lucrătorul de la serviciul de prevenire a criminalității  fiind alături de martor la momentul audierii deținutului B, respectiv domnul MS.

Au urmat controale inopinate și percheziții la camera respectivă pentru a descoperi telefonul mobil funcțional și ulterior, nu reține exact data, a fost descoperit telefonul mobil în salteaua deținutului PF, fiind întocmite documentele specifice, respectiv raport de incident analizat în Comisia de Disciplină din cadrul Penitenciarului Poarta Albă. A fost reținut doar deținutul PF, cel în salteaua căruia a fost descoperit telefonul mobil. Față de ceilalți nu au existat indicii temeinice pentru aplicarea unei sancțiuni disciplinare.

Nu este adevărat că cei trei au fost recompensați după ce au dat declarații împotriva lui BV.

Există două puncte de control acces, primul la care se face un control mai sumar, iar al doilea  situat la intrarea în sectorul de deținere, la care sunt folosite și mijloace tehnice ajutătoare cum sunt detectoarele de metale și unde se face control amănunțit.

Există camere de supraveghere în cele două posturi de control.

Personalul nu are voie să dețină în timpul serviciului obiecte de genul telefoane sau medii de stocare, pentru efectuarea serviciului având nevoie doare de rechizite, apă și pachet.

Bănuieşte că supraveghetorii nu au voie cu mai mult de 3 pachete de țigări, altfel ar exista suspiciuni cu privire la ce ar putea face cu o cantitate mai mare de țigări ținând cont că în sistemul penitenciar țigara este moneda de schimb.

Nu a luat legătura cu agenții de supraveghere pentru a-i întreba dacă la controlul efectuat la ieșirea din tură BV deținea mai multe pachete de țigări .

Nu a vizualizat imaginile stocate pe camera de supraveghere din data de 25.01.2014, când a ieșit inculpatul din tură.

În raport de funcția pe care o dețineți nu putea să dispună păstrarea imaginilor stocate de camerele de supraveghere din data de 25.01.2015, când inculpatul a ieșit din tură.

A  mai auzit alte informații ca B să fi primit țigări de la alți deținuți dar verbale, neoficiale.

Nu a existat un incident similar în care martorul a raportat superiorilor eronat activitatea efectuată de B, în sensul că a afirmat că acesta a adus un telefon în penitenciar și l-a depozitat într-o sobă.

În şedinţa publică din data de 20.05.2015 au fost audiaţi martorii SD , MS-M şi LR – F.

SD, menține declarația pe care a dat-o la data de 08.10.2014 în fața procurorului, cu precizarea că ceea ce a declarat corespunde adevărului.

După ce i s-a dat citire în integralitate declarației de către instanță, arată că menține în integralitate această declarație.

Acesta  doar a făcut parte din echipă, MI era șeful echipei și el a văzut cu exactitate că acel telefon era funcțional. Nu a văzut personal dacă telefonul era funcțional.

A intrat în tură după B pe data de 25.01.2014.

La intrarea în tură nu i s-a reclamant vreun incident referitor la acuzațiile aduse lui B.

Putea să i se reclame un astfel de incident în cazul în care se dorea.

Nu a auzit vreo reclamație în ce îl privește pe inculpat din partea persoanelor private de libertate.

La intrarea și la ieșirea din tură se trece prin poartă cu detector de metal și se face și percheziție corporală.

Există o cameră de supraveghere care observă acest control.

Nu ştie dacă este funcțională acea cameră.

Nu ştie dacă există o stare de antipatie între conducerea secției Valu lui Traian și inculpatul B.

Atunci când a fost descoperit telefonul, P M a negat, așa cum fac toți deținuții, spunând că nu-i aparține și că nu știe cum a ajuns acolo.

Controlul a fost efectuat în urma unei informații, însă această informație o deține șeful de tură.

După incident inculpatul a fost mutat la Penitenciarul Poarta Albă și nu a mai revenit la Secția Valu lui Traian.

MS - M, menține declarația pe care a dat-o la data de 08.10.2014 în fața procurorului, în totalitatea ei, întrucât tot ceea ce a declarat corespunde adevărului.

După ce i s-a dat citire în integralitate de către instanță declarației pe care a dat-o , arată că menține în integralitate această declarație.

Tot personalul este supus controlului la intrarea și ieșirea din schimb, prin efectuarea percheziției corporale și trecerea printr-o poartă cu detector de metale.

Există o cameră de supraveghere a controlului respectiv dar nu știe cât de bine funcționează, fiind un sistem rudimentar.

Circa 20 de persoane erau cazate pe data de 25.01.2014 în camera pe care o supraveghea inculpatul.

Dacă B ar fi ieșit cu cinci pachete de țigări ar fi trebuit să fie depistat la ieșirea din tură de către subofițerul care efectua percheziția corporală. Martorul  nu a desfășurat nicio anchetă , de anchetă s-a ocupat IN. Nu cunoaşte dacă acesta a lua legătura cu agentul respectiv.

Nu ştie  dacă s-au vizionat imaginile surprinse de camera de supraveghere de la poarta de acces.

Nu are cunoștință despre acel telefon Lima. Nu cunoaşte nimic în afara celor relatate de acesta în declarație.

Nu cunoaşte nimic despre sancționarea persoanelor deținute implicate.

Au  existat discuții în rândul deținuților cum că inculpatul i-ar favoriza în schimbul țigărilor.

Nu știe dacă aceste informații au fost verificate.

LR - F, a fost sesizat de agentul B referitor la faptul că s-ar fi descoperit un telefon mobil în magazia de alimente. A mers la fața locului, la secția unde era inculpatul repartizat, a ridicat telefonul mobil care nu avea aparținător, a cerut inculpatului să  întocmească o notă  raport în legătură cu condițiile în care descoperise telefonul, iar martorul a întocmit actele necesare pentru ridicarea obiectului găsit, în vederea confiscării. Era un telefon negru cu roșu, crede că era marca Nokia, nu-şi aminteşte exact. Telefonul era complet, era funcțional, dar fără cartelă SIM.

Deținuții au posibilitatea de a lua legătura cu martorul direct.

În ziua respectivă nu a sesizat vreo stare nefirească, de neliniște, de tensiune, între deținuți.

Din punct de vedere procedural cu un pachet sau un pachet și jumătate de țigări poate intra un agent în tură, dacă este fumător .

Controlul personalului la intrarea în tură îl făcea şi șeful de tură și șeful post control nr. 2, însă șeful de tură numai la trei lucrători prin sondaj, efectuând un control mai amănunțit.

B nu putea să intre sau să iasă cu cinci pachete de țigări deoarece se făcea percheziție corporală.

Există niște dulăpioare în fiecare birou al supraveghetorului de pe fiecare secție , fiecare supraveghetor are cheie, nu știe dacă mai are altcineva cheie.

Aproximativ 20 de persoane erau deținute în camera 4.

A  lucrat 3 ani și jumătate cu inculpatul, nu a avut probleme cu acesta și nici nu a auzit despre probleme de la deținuți în ce-l privește.

Inculpatul avea inițiativă și a dat dovadă de implicare.

În şedinţa publică din data de 17.06.2015 au fost audiaţi martorii HMM şi CV.

HMM lucrează din 1991 la Penitenciarul Poarta Albă, de 14 ani la Secția Valu lui Traian. Pe inculpat îl cunoşte din liceu, din anul 1983. Până a fost mutat la Penitenciarul Poarta Albă, a fost coleg cu inculpatul la Secția Valu lui Traian.

Despre incidentul din 25.01.2014 cunoaşte doar ce i s-a spus, nu a luat la cunoștință despre documente și nu cunoaşte nimic concret. Știe că inculpatul este un supraveghetor foarte bun, a colaborat foarte bine cu dânsul din perspectiva serviciului. Nu a auzit discuții de la deținuți din care să rezulte că inculpatul este o persoană ușor de cumpărat.

Dacă incidentul din 25.01.2014 ar fi fost real, deținuții ar fi avut cui să raporteze incidentul, în afara domnului B. Între orele 12 și 14 deținuții servesc masa și sunt scoși din camera secției și sunt însoțiți la sala de mese de către alți însoțitori supraveghetori și de către șeful de tură, care participă direct la servirea mesei.

Deci în acel interval deținuții se întâlnesc cu mai multe persoane din cadrul plutonului. La intrarea se prezintă cu 20 minute înainte la post control nr. 1, unde șeful post control le face sumar controlul corporal și a bagajului și îi întreabă dacă dețin obiecte interzise.

Apoi se deplasează în coloană la post control nr. 2, unde sunt din nou controlați cu paleta detectoare și trecem prin dispozitiv de detectare a metalelor. Prin sondaj, în general supraveghetorii, sunt controlați separat, într-o cameră anume și controlați mai amănunțit de către șeful de tură, după care sunt notați într-un registru în care se menționează efectuarea acelui control.

În cazul existenței vreunei suspiciuni chiar au existat cazuri în care colegi de-ai săi au fost controlați până la lenjeria intimă. În registrul de control anterior menționat nu știe ce se scrie, personal nu l-a văzut niciodată.

La ieșirea din tură se aplică aceeași procedură, care se aplică tuturor supraveghetorilor de fiecare dată când intră și când ies din serviciu. La posturile de control și în interiorul locurilor de deținere există camere de supraveghere. În partea de sud a penitenciarului știe că există  o cameră de supraveghere care bate până la secția a VI-a, o parte din secția a V-a și o parte din terenul de sport. Dacă inculpatul ar fi fost însoțit de o persoană privată de libertate în ziua de 25.01.2014, acest lucru se poate observa pe camera respectivă.  Pentru a ajunge la biroul inculpatului, o persoană privată de libertate care l-ar fi însoțit ar fi trebuit să iasă din secția V-VI.

CV, lucrează la Secția Valu lui Traian din cadrul Penitenciarului Poarta Albă din anul 2009 până în prezent, cu câteva intermitențe. De acolo îl cunoaşte pe inculpat, care-și desfășura activitatea ca supraveghetor. Știe că în decursul anului 2014 a primit dispoziție să lucreze la Penitenciarul Poarta albă, fiind mutat de la Secția Valu lui Traian.

A întrebat superiorii de ce s-a făcut această mutare și i s-a spus că este o măsură luată în vederea efectuării unor cercetări. Din punctul său de vedere nu este vorba despre o suspiciune care ar plana asupra integrității profesionale a acestui om, pentru faptul că știe că a fost ales ca membru în comisia de disciplină pentru deținuți, comisie care funcționează în baza unei decizii interne a A.N.P., denumită Metodologia privind procedura disciplinară aplicabilă deținuților, care la unul dintre articole prevede că unul din membrii acestei comisii este ales prin vot din rândul supraveghetorilor care dau dovadă de integritate morală, profesională și de corectitudine.

Având în vedere evenimentele care s-au desfășurat, cunoaşte  că a fost desfășurat un control la ieșirea din serviciu a inculpatului și nu s-au găsit obiecte pe care acesta să nu le poată justifica, de genul pachetelor de țigări.

 La intrarea în serviciu, prin sondaj, șeful de tură efectuează controlul asupra unui număr de trei agenți, aceștia fiind conduși într-o încăpere unde cu ajutorul detectorului de metale se face un control amănunțit, corporal și al bagajului. Tot din experiență cunoaşte faptul că atunci când au existat suspiciuni privind introducerea de obiecte interzise în penitenciar s-a folosit la acest control o cameră video portabilă cu care s-a înregistrat acel control.

Există camere de luat vederi pe împrejmuirea sectorului de deținere și în punctul de acces, care înregistrează momentul intrării și ieșirii din serviciu a personalului. Există o cameră montată pe gardul împrejmuitor, cameră care are în rază curțile de plimbare și aleile de acces de la secțiile V și VI. De una dintre aceste înregistrări chiar martorul s-a folosit atunci când a fost desemnat să efectueze o cercetare disciplinară pentru un deținut, sesizând pe înregistrare momentul când deținutul a aruncat peste gard un telefon mobil.

Nu cunoaşte ce perioadă se stochează pe servere înregistrările, știe doar că ele se păstrează o anumită perioadă. Știe că în cazul unui agent au fost folosite imaginile de la camera aflată la punctul de acces și de pe camera portabilă. Dacă inculpatul ar fi fost urmat de DMC pe data de 25.01.2014 spre biroul supraveghetorului, s-ar fi văzut cel puțin pe imaginile de pe aleea de acces.

Inculpatul s-a implicat în activități de descoperire a obiectelor de genul telefoane mobile aflate în posesia deținuților și că de fiecare dată când s-a ocupat de cercetarea unor astfel de cazuri a menționat dacă sunt funcționale, iar pentru probatoriu a fotografiat displayul și a efectuat verificări pentru a stabili dacă telefonul era folosit, pentru a determina astfel dacă este funcțional.

Dacă se dorea, se putea stabili în cursul cercetărilor dacă un telefon era sau nu funcțional și de către ce deținut a fost folosit. Pentru persoanele găsite cu telefon se aplică sancțiuni drastice și se formulează sesizare de schimbare a regimului de executare în unul mai sever, dată fiind periculozitatea acestui fenomen, pentru a-l descuraja.

Foarte rar a întâlnit situații în care posesorii telefoanelor să se autodenunțe. În cazul autodenunțului, personal nu a efectuat o astfel de cercetare și nu cunoaşte ce sancțiuni se aplică într-o astfel de situație, dar din punct de vedere procedural crede că nu ar trebui ca acea persoană să fie sancționată, dacă nu se face dovada că a și folosit telefonul.

Știe că în 29.01.2014  a existat o bătaie între deținuți în care deținutul P  F a fost ținta unui atac în urma căruia i s-a dislocat proteza dentară. Astfel de incidente au loc frecvent, din motive diverse. Nu poate preciza dacă s-a iscat un conflict între deținutul PF și inculpat cu acea ocazie, însă nu este imposibil dată fiind lipsa de personal și faptul că nu se poate interveni cu operativitate, zona în care inculpatul trebuia să supravegheze fiind foarte mare.

 La un efectiv de 180 – 200 de condamnați trebuiau să fie doi supraveghetori, iar în realitate în mod frecvent este unul singur. Supraveghetorii au în birou un dulap compartimentat asigurat cu un lăcățel, la care are acces prin cheie șeful de tură și care poate să facă oricând un control al lucrurilor depozitate în el, dacă supraveghetorul are obiecte pe care nu le poate justifica sau obiecte interzis a fi deținute. 

În şedinţa publică din data de 16.09.2015 au fost audiaţi martorii BP şi D MC.

BP face precizarea ca îşi mentine declaratia data in fata procurorului la data de 08. oct. 2014 si işi mentine aceasta declaratie in integralitatea ei.

Au fost informatii ca sectia exterioara de la Valu lui Traian, ce apartine de Penitenciarul Poarta Alba in cursul lunii ianuarie, in jurul datei de 20 ianuarie 2014, nu işi aminteşte exact data, agentul BV descoperise un telefon mobil in stare de functionare intr-una din camerele de detinuti.

 In urma informarilor primite inclusiv de la servicul de combatere a criminalitatii s-a constat ca ulterior descoperii acestui telefon, intre functionarul public BV si o persoana condamnata cunoscut sub numele de D, fara a sti exact numele, ar fi existat o intelegere in urma careia telefonul mobil initial descoperit, fiind functional, agentul l-a lasat in posesia detinutului, acestuia predandu-se un telefon nefunctional. In baza acestei intelegeri detinutul D ar fi dat agentului mai multe pachete de cafea, nu stie exact numarul.

Modul de lucru al respectivilor lucratori nu le permite sa cunoască identitatea acestora.

În  ianuarie 2014 nu aveau un sistem video intern care sa acopere toate sectiile. In prezent singurul sistem acopera doar posturile de control nr. 1 si 2 si o parte din aleea principala, nu are schita pentru a indica, insa nu exista pe nicio sectie.

La data comiterii faptei exista nu o camera de supraveghere video care prindea sectiile 5 si 6.

Pentru regimul semideschis, maxim 2 supraveghetori pentru detinutii in regim semideschis, conform normelor legale. Din momentul planificarii oamenilor tin cont de gradul de risc al detinutilor pe care ii iau sub supraveghere , comportamenul lor in timpul executarii pedepsei, dar tin cont daca acestia presteaza activitati lucrative sau nu. Sunt situatii in sectia Valu lui Traian unde desi efectivul unei sectii este de 80-90 detinuti in timpul zilei raman mult mai putini, multi se duc la munci in exterior si se justifica ramanerea unui singur supraveghetor.

Sunt 2 posturi de control stie cu siguranta ca in postul de control de la intrarea in sectorul de detinere exista un sistem de supraveghere.

Din cate stie, la ora actuala este functional.

Sanctiunile difera in momentul in care se ia decizia de sanctionare se tine seama de abaterile disciplinare anterioare, nu poate fi o sanctiune.

În situatia in care dosarul este clar este sanctionat.

Nu ştie daca D a fost sanctionat sau gratificat.

Nu trebuie sa existe o persoana care sa sesizeze parchetul. Pentru fiecare situatie in parte fac sesizarea catre parchet, dansii fiind cei care stabilesc daca faptele sesizate imbraca caracter infractional sau nu.

Intrucat dl. ag. B face parte din structura siguranta detinerii si regimul penitenciar, sectorul siguranta a inaintat materialul catre directorul unitatii pentru a inainta catre parchet sesizarea. Referitor la consilierul juridic declară ca nu martorul şi cei din comisia din care face parte sunt in masura sa stabilească  activitatile dumnealui si precizeza ăca in situatii de acest gen sectorul in sine a facut sesizarile.

Nu cunoaşte care este motivul în privinţa retrogadării  agentului B , este o problema a resurselor umane, iar salariul i-a fost redus fiind in cercetare penala.

DMC, nu îşi mentine declaratiile date in cauza, niciuna dintre cele 4 declaratii, fiind date sub presiunea dl. comandant de la sectia Valu lui Traian din cadrul penitenciarului Paorta Alba, respectiv IN.

Ceea ce stie este ca agentul B a gasit un singur telefon mobil, in cambuza de alimente, pe care nu avea voie sa aibă lacate, l-a pus sa dea lacatul jos si a descoperit un telefon mobil Nokia care nu functiona.

A intrebat al cui este telefonul nu a putut stabili deoarece la acel dulap aveau acces mai multi , a luat telefonul cu el si a incercat sa ancheteze.

IN l-a amenintat prin aceea ca a spus ca o sa ii fie schimbat regimul de detentie si ca vai fi solutionat nefavorabil de comisia de disciplina.

Pe data de 25 ianuarie 2014 se aflau circa 25 de inculpati impreuna cu martorul.

Biroul supraveghetorului nu se afla pe sectia acestora, respectiv sectia 5 ci se afla la sectia alaturata, respectiv sectia 6.

Ca sa ajungă la biroul supraveghetorului trebuia sa iasă afara prin curtea penitenciarului.

Nu  exista vreo camera de supraveghere pe gard care sa cuprindă sectiile 5 si 6, in curte.

A  fost surprins vorbind la telefon

Nu i s-a schimbat regimul, desi i s-a promis ca va fi mai bine, liberare conditionata, insa nu i s-a schimbat nimic.

Ştia  ca risca daca vai fi prins cu telefonul un regim mai aspru.

Înainte de a intra la dl.procuror a iesit dl. I care i-a spus sa aibă grija ce spune, a inteles care era ideea.

Îl cunoaşte pe inculpat , era agent pe sectia 5 si 6, s-a liberat in februarie 2015. De atunci si pana acum nu a luat legatura dl. B cu martorul.

În şedinţa publică din data de 07.10.2015 au fost audiaţi martorii MI R şi OAV.

MI R, declară că ulterior a auzit despre cele petrecute in data de 25.ian., iar in data de 30.01 a fost informat de dl. I, nu işi mai aduce aminte legat de informatie , ca la sectia 6 crede ca in camera 4 exista un telefon mobil, lucru interzis in penitenciar. A realizat un control cu agentii pe care ii avea la dispozitie cred la la data de 30.01.2014, spre sfarsitul lunii, insa dupa incidentul petrecut cu B, despre care a aflat ulterior, nestiind despre ce este vorba, doar informatia cu telefonul. S-a realizat controlul, cu rezultat pozitiv, fiind descoperit un telefon mobil, intr-o saltea, in patul unui detinut.

Nu a aflat multe detalii, doar faptul ca dl. B pe timpul serviciului ar fi gasit un telefon mobil, insa nu cunoaşte detalii, iar telefonul gasit la controlul efectuat de martor era cel descoperit de dl. B. Nu cunoaşte alte detalii.

Il cunoaşte pe inculpat, insa nu lucrează pe tura acestuia, nu a avut niciodata probleme pana la acel moment. L-a perceput ca pe o persoana care isi facea serviciul, nu a auzit aspecte negative.

Crede ca la detinutul PF, din ce işi aduce aminte s-a găsit telefonul, speră sa nu confunde.

Nu îşi aduce aminte date concrete despre control precizând că toate aspectele au suport probator în actele depuse la dosarul cauzei.

Telefonul i s-a predat agentului de politie, din ce işi aduce aminte. Intre aceştia se intocmesc documente, nu retine numele agentului.

Ar fi trebuit sa existe , la un numar de 186 de detinuti , nu un supraveghetor ci doi, insa din considerente obiective este unul.

OAV ,  în calitate de şef al comisiei disciplinare declară că au fost sesizati in februarie de catre dl. IN, la acea vreme in calitate de inlociutor al secitie exterioare Valu lui Traian despre faptele dl. BV potrivit Legii 293 statutul functionarului cu stat special.

A analizat in sedinta aceasta sesizare in sedinta ca fiind de competenta comisiei de disciplina si in urma discutiilor si a audierii persoanei implicate a ajuns la concluzia ca exista neconcordante intre declaratiile persoanelor private de libertate referitor la modul si locul gasirii telefonului mobil, precum și acordarii pachetelor de tigari care se presupune a fi date de persoanele private de libertate.

In acelasi timp a concluzionat ca exista o tardivitate a sesizarii din partea persoanelor privative de libertate fata de fapta respecitv, din 25.01.2014 abia la data de 30-31.01.2014, dar si neconcordante intre declaratiile date de seful de tura si personalul de la prevenirea criminalitatii, respectiv seful de tura, seful ierarhic al agentului le-a relatat faptul ca avea cunostinta ca a fost o actiune a compartimentului prevenirea criminalitatii, iar agentul insarcinat cu asemenea atributii in cadrul sectiei le-a declarat ca nu era o actiune a acestui compartiment.

A concluzionat, retinand aceste aspecte, ca este o incercare de discreditare a agentului si drept urmare s-a incheiat referatul preliminar cu solutia clasare.

Sesizorul avea dreptul de a face obiectii in termen de 5 zile de la data primirii referatului preliminar, lucru care nu s-a intamplat.

La scurgerea timpului de 5 zile, solutia a ramas definitiva.

Conform art. 32 din OMJ 28/2004, comisia de disciplina poate propune directorului daca exista indicii ca abaterea disciplinara poate constitui infractiune, sesizarea organelor de urmarire penala.

Avand in vedere ca la acest dosar nu au existat probe respectiv pachetele de tigari care se presupune ca le-a acordat PPL agentului, nu a existat un control antiterorist sau de alta natura la iesirea din penitenciar efectuate asupra agentului, nu au existat de-a lungul timpului sesizari impotriva agentului B, in aceasta masura au condus la clasarea sesizarii.

În cadrul comisiei s-a vizionat CD cu inregistrarea respectiva, fapt ce a condus tot la clasarea sesizarii, avand in vedere ca a observat ca detinutul nu stia ca este filmat, mai mult, a reintreat in camera dupa ce fusese audiat facand afirmatia ”se rezolva ce mi-ati promis”. Astfel, aceasta filmare, a intarit mai mult convingerea comisiei de disciplina ca se incearca inlaturarea agentului B din cadrul sectiei avand in vedere ca de-a lungul timpului, din cele audiate, comisia a constatat ca agentul B a decoperit 2 telefoane mobile in cadrul sectiei si ca astfel putea fi incomod pentru PPL pe care le supraveghea.

Nu a lucrat foarte mult timp cu agentul B din anul 1999, cand s-a angajat, insa este o persoana care isi face treaba foarte bine, acolo unde este pus. Nu a avut niciodata informatii, nici inainte de a fi presedintele comisiei de disciplina dar nici in aceasta perioada ca dl. ag. B ar fi putut avea legaturi cu detinutii.

Face  afirmatiile pentru ca l-a cunoscut personal pe B, dar si ca participant la comisia de disciplina. Nu cunoaşte informatiile sensibile, nu are acces la aceste informatii, martorul lucrează la informatiile clasificate.

Comisia a concluzionat ca nu este necesara audierea celor 4 persoane avand in vedere contradictiile din declaratii si a audiat numai persoanele implicate din cadrul personalului. Le-au intarirea convingerea ca au luat solutia cea mai buna pentru ca sesizorul nu a formulat obiectiuni.

Avand in vedere ca la dosarul cauzei nu au fost depuse documente cu privire la existenta vreunui control efectuat asupra ag. B, a concluzionat ca nu este necesara vizualizarea filmarilor.

La dosarul cauzei au fost depuse procese verbale incheiate de politia Valu lui Traian pentru primul telefon Nokia, respectiv proces verbal semnat de seful de tura pentru al doilea telefon, marca Lima, a concluzionat ca aceastea au fost deja transmise organelor de cercetare penala, iar comisia de disciplina nu avea de ce sa solicite obiectele deoarece nu are atributii de organ de cercetare penala, nu poate lua amprente. A fost de ajuns pentru comisia de disciplina, obiectele au fost certificate fizic de catre comisie, prin cele 2 documente.

La dosarul cauzei s-au depus mai multe înscrisuri : plan schiţă  al secţiilor de deţinere nr. 5 şi 6 Valul lui Traian , fişa de evaluare a inculpatului pentru perioada 2012-2013 , fişa de evaluare 2013-2014 , înscrisuri emise de către Comisia de disciplină din cadrul Penitenciarului Poarta Albă.

S-a depus la dosarul cauzei dosarul de cercetare disciplinară a inculpatului efectuată Comisia de disciplină din cadrul Penitenciarului Poarta Albă , în integralitatea acestuia.

S-a întocmit un Referat de evaluare de către Serviciul de Probaţiune Constanţa pentru inculpat , acesta având reale perspective de reintegrare , aşa cum rezultă indubitabil din concluziile referatului.

Nu s-a putut da curs solicitărilor instanţei de către penitenciarul Poarta Albă de înaintare la dosarul cauzei a înregistrărilor de la Postul de control nr. 2 din ziua de 25.01.2015 – fila 99 dosar instanţă.

Analizând probatoriul administrat în faza de urmărire penală cât şi în cursul cercetării judecătoreşti tribunalul va reţine următoarele aspecte utile soluţionării cauzei :

Prin RECHZITORIUL emis în dosarul penal nr. 248/P/2014, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a dispus trimiterea în judecată a inculpatului BV pentru săvârşirea unei fapte de abuz în serviciu incriminată de art. 13/2 din legea nr. 78/2000 în referire la art. 297 Cod penal, presupus a fi săvârşită de acesta la data de 25.01.2014, când, în timpul exercitării atribuţiunilor de serviciu, funcţionarul public - agent principal şef de penitenciar BV, 1-a surprins pe deţinutul DMC, în timp ce vorbea la un telefon mobil şi nu a raportat incidentul superiorilor, restituindu-i acestuia, ulterior telefonul mobil, în schimbul a 5 pachete de ţigări.

Infracţiunea de abuz în serviciu reglementată de art. 297 cod penal prevede că: „Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică."

În dovedirea faptelor reţinute în sarcina inculpatului s-a administrat proba cu martori, respectiv 4 persoane private de libertate, încarcerate la Secţia Exterioară Valul lui Traian a Penitenciarului Poarta Albă, numiţii PF, IM, BM, DMC, dar şi 2 angajaţi ai Penitenciarului IN şi SD, precum şi proba cu înscrisuri, reprezentate de fişa postului inculpatului şi sesizările conducerii penitenciarului.

La data de 24.10.2014 inculpatului i-a fost comunicat de către grefa Tribunalului Constanţa, actul de inculpare emis de parchet, precum şi dreptul de a formula Cerere de constatare a nelegalităţii administrării probatoriului în faza de urmărire penală.

Cu ocazia formulării acestei cereri inculpatul a invocat faptul că nu i-au fost aduse la cunoştinţă drepturile procedurale prevăzute de art. 83 cod procedură penală, acest aspect reieşind din însuşi procesul verbal din data de 03.10.2014, drepturile nefiind inserate în conţinutul acestuia, aspect care conduce la formarea unei percepţii greşite asupra situaţiei în care se află suspectul, precum şi faptul că nu i s-a adus conform disp. art. 309(2) cod pr. Penală - punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, procesul-verbal lipsind la acea dată de la dosarul cauzei , acesta datând din 08.10.2014.

Urmare a poziţiei procesuale exprimată de inculpat, care a arătat în cuprinsul declaraţiei sale de la filele 10-12 dosar fond că nu este vinovat de faptele imputate, şi dacă ar fi cunoscut acuzaţiile care i se aduc şi-ar fi exercitat, încă de la urmărire penală, dreptul de a propune şi a administra un probatoriu mai amplu, în cursul cercetării judecătoreşti s-au readministrat toate probele de la urmărire penală şi in plus s-au audiat în mod suplimentar alţi martori la propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa , martori în apărare dar şi martori pentru care s-a dispus audierea din oficiu de către instanţă.

Din întreg probatoriul administrat în cauză se poate constata faptul că nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiuni de abuz în serviciu, în speţă nu reiese care este prejudiciul concret produs de fapta inculpatului.

 În plângerea penală formulată de Penitenciarul Poarta Alba se face referire la presupuse fapte care s-ar putea petrece dacă astfel de practici ar fi constante, fără să precizeze care este consecinţa imediată a faptei inculpatului şi în ce mod a fost prejudiciată unitatea prin acţiunile acestuia şi fără să aducă nici un fel de dovezi.

La data de 30.01.2015 , în şedinţă publică , au fost audiaţi de către cei doi lucrători de penitenciar, IN şi MS, 4 persoane private de libertate, încarcerate la Secţiile 5 şi 6 ale Secţia Exterioară Valul lui Traian a Penitenciarului Poarta Albă, numiţii PF, IM, BM, DMC.

Cu privire la martorul BM, se arată că acesta nu ştie să scrie şi că procesul verbal a fost consemnat de IN şi MS, precizând în cuprinsul Procesului verbal (fără număr) din data de 30.01.2015, că declaraţia acestuia a fost filmată cu camera video din dotarea şefului de tură.

Vizionând filmarea declaraţiei lui BM pe suport optic , ataşată la dosarul cauzei, se observa o serie de disfuncţionalităţi procedurale :

-camera de filmat este ascunsă după o perdea şi martorul nu ştie că este filmat;

-martorul nu-şi exprimă acordul pentru a fi filmat, încălcându-se astfel dispoziţiile legii nr. 677/2001.

-martorul nu precizează cum se numeşte şi nu se poate stabili ora şi data la care este filmată scena;

-nu se filmat momentul în care este consemnat procesul verbal - declaraţie şi acestuia nu i se comunică faptul că s-ar întocmi vreun proces verbal;

-întreaga scenă debutează cu afirmaţia unei persoane neidentidficate care arată că „ce-am discutat rămâne cum am stabilit", fapt care creează impresia că martorul a fost chemat pentru altceva decât pentru declaraţie.

-din filmare nu reiese data la care se referă martorul că s-ar fi comis fapta de către inculpat, nu se înţelege cât de vechi este evenimentul;

-la final martorul revine în cameră şi întreabă când va fi scos la muncă, recompensă de care nu beneficiase anterior.

Toate aceste dubii privind autenticitatea declaraţiei sau corectitudinea acesteia profită pe deplin inculpatului.

Tribunalul mai sesizează următoarele aspecte contracdictorii care profită pe deplin inculpatului :

Martorul PF era în conflict direct cu BV întrucât îi întocmise un raport pentru o bătaie, fapt care-i atrăgea o sancţiune.

Din 26 de persoane încarcerate prezente în camera de detenţie la momentul comiterii presupusei fapte, sunt audiate doar 4.

DMC, aparent se autodenunţă, cu privire la că folosea un telefon mobil, fapt care, în mod surprinzător, nu-i atrage nici o sancţiune, aşa cum se arată în răspunsul Penitenciarului la solicitarea instanţei de judecată privind sancţiunile aplicate acestuia.

Acesta şi-a schimbat declaraţia în faţa instanţei precizând că :

Nu îşi mentine declaratiile date in cauza, niciuna dintre cele 4 declaratii, fiind date sub presiunea dl. comandant de la sectia Valu lui Traian din cadrul penitenciarului Paorta Alba, respectiv IN.

Ceea ce stie este ca agentul B a gasit un singur telefon mobil, in cambuza de alimente, pe care nu avea voie sa aibă lacate, l-a pus sa dea lacatul jos si a descoperit un telefon mobil Nokia care nu functiona.

A intrebat al cui este telefonul nu a putut stabili deoarece la acel dulap aveau acces mai multi , a luat telefonul cu el si a incercat sa ancheteze.

IN l-a amenintat prin aceea ca a spus ca o sa ii fie schimbat regimul de detentie si ca vai fi solutionat nefavorabil de comisia de disciplina.

Pe data de 25 ianuarie 2014 se aflau circa 25 de inculpati impreuna cu martorul.

Biroul supraveghetorului nu se afla pe sectia acestora, respectiv sectia 5 ci se afla la sectia alaturata, respectiv sectia 6.

Ca sa ajungă la biroul supraveghetorului trebuia sa iasă afara prin curtea penitenciarului.

Nu  exista vreo camera de supraveghere pe gard care sa cuprindă sectiile 5 si 6, in curte.

A  fost surprins vorbind la telefon

Nu i s-a schimbat regimul, desi i s-a promis ca va fi mai bine, liberare conditionata, insa nu i s-a schimbat nimic.

Ştia  ca risca daca vai fi prins cu telefonul un regim mai aspru.

Înainte de a intra la dl.procuror a iesit dl. I care i-a spus sa aibă grija ce spune, a inteles care era ideea.

Îl cunoaşte pe inculpat , era agent pe sectia 5 si 6, s-a liberat in februarie 2015. De atunci si pana acum nu a luat legatura dl. B cu martorul.

Telefoanele mobile nu sunt verificate tehnic, fiind declarate nefuncţionale, pentru a se stabili în concret dacă s-a vorbit la ele sau nu.

Filmările surprinse de camerele de supraveghere de la ieşirea din tură nu sunt vizionate de nimeni, pentru a se vedea dacă BV deţinea obiecte interzise asupra sa în speţă - ţigări Viceroy , mai mult acestea nu au putut fi puse la dispoziţia instanţei cu toate diligenţele depuse.

Nu sunt audiaţi lucrătorii care erau de serviciu în ziua de 25.01.2014, care au efectuat percheziţia corporală a inculpatului.

Nu sunt vizionate imaginile de pe camera de supraveghere amplasată pe gardul secţiei, pentru a se verifica afirmaţiile iniţiale ale martorului DMC, care preciza că 1-a urmat de inculpat până la biroul acestuia unde i-a înmânat ţigările.

Conform Notei întocmită de insp. pr. IN , martor în cauză , la data 04.02.2014 şi înaintată către Directorul Penitenciarului Poarta Albă, depusă la dosarul de urmărire penală, se arată „ Ulterior în data de 27.01.2014, în urma unei informaţii de la serviciul de prevenire a criminalităţii, existau indicii că în data de 25.01.2014, ASP BV ar fi descoperit un telefon mobil asupra unui deţinut, în timp ce îl utiliza în camera de deţinere EVT6.4, iar ulterior, în urma unei înţelegeri cu acesta urmă, ar fi înlocuit telefonul mobil cu altul defect, indicat de respectivul deţinut în camera de alimente, neinformând şeful de tură despre aceste aspecte..." La sfârşitul aceleaşi note de serviciu se arată faptul că „la data de 31.01.2014, în urma valorificării unor informaţii la controlul inopinat efectuat la EVT6.4 a fost descoperit în saltea deţinutului PF un telefon mobil de culoare roşie cu negru.."

În faţa instanţei acesta a declarat că sursa informaţiei privind existenţa telefonului mobil este deţinutul BM, nu cineva de la serviciul prevenire a criminalităţii;

În Notă din data 04.02.2014 se arată că telefonul a fost descoperit în salteaua lui PF, în urma unui control inopinat, aspect contrazis de martorul MI , care declară în faţa instanţei că a efectuat percheziţia din data de 31.01.2014. la camera EVT6.4, la ordinul lui IN.

Martorul IN ştie despre telefonul mobil de la camera EVT6.4 de 4 zile şi nu face nici o percheziţie, lasă 26 de deţinuţi să se folosească de acest telefon timp de 4 zile şi nu ia nici o măsură.

În cursul urmăririi penale, în faţa procurorului, toţi cei patru martori, persoane private de libertate au fost audiate sub escortă, respectiv în prezenţa unui alt lucrător de penitenciar, unde au declarat cu totul altceva decât în faţa instanţei , aceştia în şedinţă publică schimbându-şi declaraţiile , dând declaraţii contradictorii , toate acestea însă în favoarea inculpatului BV.

Tribunalul reţine din această perspectivă că PF arată că-i este teamă să vorbească din cauza colegilor d-lui B, în referire la cei care realizau escorta in sala de judecată.

De asemeni el refuză să depună jurământ, pentru că nu doreşte să mintă sub jurământ. Martorul este în conflict cu agentul B, din cauza căruia a riscat o sancţiune disciplinară, în cele din urmă precizează că nu a văzut nimic concret ci doar a auzit de la colegii de cameră ceva despre care nu este sigur că este real.

Martorul IM arată că nu a văzut când s-au dat ţigările şi nici când s-a luat telefonul mobil, mai arată că nu ştie nimic din ceea ce s-a întâmplat. Declaraţia martorului este incoerentă, plasând cei trei martori - persoane private de libertate în trei locuri de detenţie diferite.

Martorul BM  tot în acest context arată că „toată această chestiune este o înscenare împotriva lui BV", „ a auzit o discuţie la conducerea penitenciarului că cei care l-au denunţat pe BV au fost recompensaţi dându-li-se regim fără pază", ulterior revine şi arată că „BV 1-a surprins pe DMC vorbind la un telefon Nokia, iar acesta i-a spus că va preda acel telefon şi că nu acceptă nimic de la deţinut".

Martorul DMC este singurul martor, fost deţinut, care este audiat de instanţa de judecată în timp ce se află în stare de libertate. Este cel care precizează că „nu-şi menţine nici o declaraţie toate fiind date sub presiunea d-lui comandant de penitenciare IN." Mai arată că a fost ameninţat că dacă nu-şi menţine declaraţiile îi va fi schimbat regimul de detenţie şi va fi sancţionat disciplinar. Aceste intimidări s-ar fi proliferat chiar înainte de intrarea la audieri la procuror, audieri care s-au realizat în prezenţa escortei de la penitenciar.

Nu se poate reţine în cauză că inculpatul ar fi încercat să influenţeze martorii, aspect care este total neveridic  mai ales datorită faptului că din data de 30.01.2015 , BV a fost mutat la Secţia Centrală a Penitenciarului Poarta Albă, unde prestează serviciu de pază în foişor, fără a avea nici un contact personal cu vreun deţinut, cu atât mai puţin cu martorii rămaşi în detenţie pe secţia exterioară Valul lui Traian.

Trebuie reţinut de asemenea că în cauză au fost audiaţi în calitate de martori 9 funcţionari publici angajaţi ai Penitenciarului Poarta Albă la solicitarea procurorului , ai apărării dar şi pentru care s-a dispus din oficiu de către instanţă.

Toţi făcut declaraţii ample asupra modului în care se desfăşoară procedura de intrare şi de ieşire din serviciu a agenţilor supraveghetori şi în mod unanim au arătat faptul că la intrarea şi la ieşirea din serviciu trec prin două porţi de control, li se face control corporal amănunţit şi nu au voie să intre cu mai mult de un pachet, maxim un pachet şi jumătate de ţigări – toate declaraţiile fiind redate în extenso în prezenta hotârâre.

De asemeni toţi au declarat faptul că zona porţilor de acces sunt montate camere de supraveghere funcţionale, ale căror filmări nu au fost nici vizionate şi nici stocate de nimeni.

Deşi fapta pentru care este cercetat inculpatul BV este de abuz în serviciu, în sensul că 1-a favorizat pe martorul DMC înlocuind telefonul la care vorbea cu unul nefuncţional, în cauză s-au administrat probe ample până la limita infracţiunii de luare de mită, probatoriu din care reiese faptul că şi dacă ar fi primit 5 pachete de ţigări, acesta s-ar fi putut să le scoată din Penitenciar şi nici nu ar fi avut unde să le ascundă.

De asemenea s-a declarat şi faptul că deţinuţii sunt în permanentă legătură cu şeful ierarhic superior inculpatului, căruia ar fi putut să-i relateze evenimentul imediat, la masa de prânz, nu la 5 zile după presupusa întâmplare.

Martorul OAV, preşedintele comisiei de disciplină a explicat de ce a ajuns la soluţia de clasare a sesizării împotriva lui BV, în sensul că declaraţiile lucrătorilor de penitenciar IN şi MS se contrazic cu declaraţiile luate celor 4 deţinuţi.

De asemenea filmarea declaraţiei lui BM este ilegală şi ridică numeroase suspiciuni. Mai arată faptul că nu a putut verifica direct telefoanele mobile întrucât au fost predate imediat poliţiei.

În virtutea atribuţiunilor de serviciu, martorul nu a fost convins de veridicitatea comiterii faptelor de către BV, sens în care a propus clasarea sesizării.

De asemeni martorul OV precizează în declaraţia sa faptul că inculpatul s-a implicat în activitatea de depistare şi confiscare a mai multor telefoane mobile de-a lungul timpului, fapt care a deranjat anumiţi lucrători de penitenciar.

De la data pronunţării soluţiei de clasare de către Comisia de Disciplină, sesizorul poate formula contestaţie în termen de 5 zile, fapt care nu s-a petrecut întrucât orice alte probe ar fi fost solicitate suplimentar, şi orice investigaţii s-ar fi realizat ar fi condus tot la stabilirea nevinovăţiei inculpatului BV.

Deşi legislaţia internă prevede faptul că la un număr de 180 deţinuţi trebuie să fie repartizaţi pentru supraveghere 2 agenţi, la data comiterii presupusei fapte, inculpatul supraveghea de unul singur 188 deţinuţii, sens în care oricând aceştia se pot coaliza împotriva supraveghetorului putând să-i pună în pericol chiar şi viaţa.

În atare situaţie este necesar a se verifica cu obiectivitate, prin toate mijloacele tehnice avute la îndemână, orice afirmaţie, pentru ca supraveghetorii să nu devină victimele deţinuţilor.

Astfel, se puteau viziona înregistrările de pe camerele video, atât cele din curtea penitenciarului, cât şi cele din porţile de acces.

Se puteau audia ofiţerii din punctele de control acces. Se puteau verifica telefoanele descoperite, pentru a se stabili dacă s-a vorbit la ele în mod real şi cu cine.

În concluzie , tribunalul reţine , în mod indubitabil în favoarea inculpatului că în cauză nu s-au administrat nici un fel de probe directe, neîndoielnice care ar fi format opinia instanţei că inculpatul se face vinovat de comiterea presupusei fapte de abuz în serviciu , deşi se puteau administra astfel de probe încă de la urmărirea penală , apte a crea convingerea procurorului asupra oportunităţii trimiterii în judecată a inculpatului.

Cu toate diligenţele instanţei aceste probe nu s-au putut administra.

În consecinţă fapta inculpatului BV aşa cum a fost reţinută în actul de inculpare nu se probează.

Din această perspectivă :

În baza art. 16 alin.1 lit.a c.p.p. rap la art. 396 alin.5 c.p.p. ;

Va dispune achitarea inculpatului BV – fiul lui Ş şi E, născut la 21.12.1966 în XXX, domiciliat în XXX, CNP XXX, lucrãtor de penitenciare, fãrã antecedente penale, studii medii, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prev.de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 în ref.la art. 297 c.p. deoarece fapta nu există.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

În baza art. 16 alin.1 lit.a c.p.p. rap la art. 396 alin.5 c.p.p. ;

Dispune achitarea inculpatului BV – fiul lui Ş şi E, născut la 21.12.1966 în XXX, domiciliat în XXX, CNP XXX, lucrãtor de penitenciare, fãrã antecedente penale, studii medii, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prev.de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 în ref.la art. 297 c.p. deoarece fapta nu există.

În baza art. 273 c.p.p. ;

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Cu apel.

Pronunţată astăzi 11.11.2015, în şedinţă publică.

Preşedinte , Grefier ,

LL SMM

Domenii speta

Spete similare