Raporturi de muncă. Salarizare

Acţiunea pentru plata orelor suplimentare. În contractul individual de muncă al reclamantului, încheiat anterior intrării în vigoare a modificărilor aduse prin Legea 40/2016 Codul Muncii dar nici în actele adiţionale ulterior încheiate după luna mai 2011, nu s-a prevăzut cuantumul sporului pentru munca suplimentară, dar conform art.123 alin.2 Codul Muncii acesta nu poate fi mai mic de 75%. Dacă părţile nu au prevăzut în contract sporul pentru munca suplimentară, salariatul care a desfăşurat-o are dreptul la o despăgubire calculată conform art.123 alin.2 Codul Muncii, care reprezintă salariul pentru orele prestate peste programul normal de lucru.

Foile colective de prezenţă întocmite de angajator care sunt în documentele înregistrate în evidenţa contabilă şi în baza cărora au fost achitate drepturile salariale nu au o forţă probantă superioară celorlalte probe şi nu reprezintă înscrisuri de necontestat.

Conform art.264 alin.1 şi 2 C.p.civ. instanţa va examina probele administrate, pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblul lor. În vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviinţate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabileşte puterea lor doveditoare. 

Tribunalul Mehedinţi-sentinţa din 05.11.2015

Prin cererea adresată Tribunalului Mehedinţi - Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale,la 05.09.2014,înregistrată sub nr. 6375/101/2014 reclamantul B. C. a chemat în judecată  pârâta SC T.-B. SRL Turnu Severin  pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare,a sâmbetelor, duminicilor şi a sărbătorilor legale efectuate de la data angajării respectiv 01.09.2010-19.02.2014;

-obligarea pârâtei la plata orelor de noapte efectuate în perioada 01.09.2010-19.02.2014;

-obligarea pârâtei la plata concediului de odihnă neefectuat pe perioada angajării la aceasta;

-obligarea pârâtei la plata contribuţiilor către asigurărilor sociale de sat,pentru sumele reprezentând contravaloarea orelor şi zilelor lucrate  dar neplătite şi a concediilor neefectuate;

-actualizarea sumei cu indicele de inflaţie de la data pronunţării şi până la plata efectivă precum şi obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru sumele ce i se cuvin;

-obligarea angajatorului la plata de daune morale având în vedere condiţiile  şi programul de muncă;

-obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, a arătat că la data de 01.09.2010 s-a angajat la societatea pârâtă în funcţia de lucrător gestionar, având un program de lucru de 8 ore pe zi, 40 de ore pe săptămână, repartizarea programului fiind în ture de 12 cu 24.Totodată contractul a fost încheiat pe o perioadă determinată, de un an, 01.09.2010-01.09.2011, având un salariu brut în sumă de 720 RON, un spor pentru orele de noapte de 25% din salariu,221 zile de concediu de odihnă,contractul fiind încheiat sub nr. 148600/31.08..2010.

În data de 26.08.2011, a încheiat actul adiţional nr. 61/26.08.2011 prin care contractul individual de muncă cu societatea pârâtă a fost prelungit încă 12 luni începând cu data de 01.09.2011-01.09.2012, restul dispoziţiilor din contract rămânând aceleaşi.

La data de 31.07.2012 pârâta a încheiat cu reclamantul  acordul nr. 58 la contractul  individual de muncă nr.148600/31.08.2010 prin care a avut loc  prelungirea contractului individual de muncă dar la această dată pe o perioadă  determinată începând cu 31.08.2012.

În data de 31.07.2012 contractul individual de muncă a fost modificat numai sub aspectul perioadei pe care îşi va desfăşura activitatea, în sensul că va lucra  pe o perioadă nedeterminată, restul dispoziţiilor (programul de lucru, salariu, spor de noapte, zile de concediu,etc) rămânând aceleaşi. În 01.02.2013 i se  eliberează decizia nr. 1 di  partea societăţii pârâte prin administrator prin care i se aduce la cunoştinţă că salariul brut se măreşte cu 30ROB de la 720 la 750 RON. În 01.07.2013 i se emite  o nouă decizie , nr.4 prin care este informat că salariul brut lunar creşte de la 750 la 800RON.

La începutul anului 2014, i se eliberează o nouă decizie nr,1/14.01.2014 prin care salariul brut se măreşte de la 800 la 850RON.

Raporturile de muncă  ale reclamantul cu societatea pârâtă s-au desfăşurat pe o perioadă de circa 3 ani şui jumătate, din 01.09.2010 şi până la 19.02.2014, astfel cum rezultă din decizia de încetare a contractului individual de muncă ca urmare a acordului părţilor nr.2/18.02.2014 cât şi din adeverinţa nr. 30/12.03.2014.

În realitate, arată că nu se respecta programul  stabilit în contractul individual de muncă, lucra ture de noapte şi ture de  zi, chiar 13 ore pe tura de zi, 12 ore într-o tură de noapte iar următoarea zi sau peste 2 zile lucra iarăşi dacă era nevoie, nu se ţinea cont de sâmbete, duminici,Paști, Crăciun, se lucra flux continuu.

Conform contractului de muncă încheiat între reclamant şi  societatea pârâtă prin administrator, lucra 8 ore zi, 40 de ore pe săptămână cu repaus 2 zile pe săptămână, cele 40de ore reprezentau o normă întreagă iar ca şi modalitate de lucru la litera H pct.1 lit.A, repartizarea programului de lucru se face în ture 12/24 ( 12 se lucra - 24liber ),pe cale de consecinţă arată că luni lucra 12 ore zi ,marţi lucra 12 ore noaptea,miercuri şi joi era liber, vineri 12 ore, sâmbătă era tură de noapte, duminică şi luni liber,programul desfăşurându-se de la 8 la 8.La un calcul  simplu săptămânal lucra 24 ore zi şi 24 ore noapte,în total 48 ore săptămânal, cu mult peste norma de 40 de ore pe săptămână, lucra o normă şi 8 ore.

Un calcul şi pe programul desfăşurat pe săptămâna 2 de muncă, săptămâna în care intra în tură de marţi, miercuri lucra 12 ore noaptea, joi şi vineri liber, sâmbăta de zi, duminica noapte, ceea ce însemna la un calcul simplu 24 ore noapte şi 24 ore ziua.

Un calcul pe săptămâna 3 de lucru, luni şi marţi liber, miercuri 12 pore zi,joi 12 ore noapte, vineri şi sâmbătă liber, duminică zi, ceea ce însemna 24 ore zi , 12 ore noaptea.

Programul de lucru săptămâna 4, lucra 182 ore iar conform contractului ar fi trebuit  să lucreze 160 de ore, problema fiind că nu era plătit corespunzător muncii, adică nu i se plăteau nici orele suplimentare, nici sporul de noapte, nici sporul de weekend.

A menţionat faptul că se lucra flux continuu, lucra foarte mult, fiind plătiţi puţin, raportat la programul de lucru.

O săptămână are 168 ore din care conform normei stabilite de angajator şi anume 40 ore/săptămână  ar fi lucrat 40 de ore şi 128 era liber, aşa a lucrat 3 săptămâni 48 de ore/săptămână şi una 36 ore cumulat zi –noapte şi a stat liber 108iaşind un surplus de  20 de ore  lunar lucrate în plus .

A mai arătat că  unitatea pârâtă avea 4 angajaţi  iar în momentul în care  fiecare îşi lua concediu de odihnă de 21 de zile lucrătoare, trebuiau să asigure  turele  astfel că lucra 12 cu 24 , cca 63 de zile pe an , astfel că numărul orelor lucrate era mult mai mare , ajungeau la 2236 ore lună, depunând în acest sens  graficul lunilor  iulie 2011, august 2011, februarie-august 2012, noiembrie –decembrie 2012, ianuarie –aprilie 2013,iunie 2013, august 2013, octombrie –decembrie 2013, ianuarie –februarie 2014.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe  dispoziţiile art.148 şi următoarele , art. 192-194 C. Procedură civilă şi art.39,40,120-132,139,159,253,269 Codul Muncii, dispoziţiile contractului  individual de muncă , lg.53/2003.

La data de 14.10.2015, pârâta a depus la dosar întâmpinare  prin care a solicitat respingerea în totalitate as acţiunii, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt a arătat  că reclamantul a desfăşurat activitate în cadrul societăţii în perioada 01.09.2010-19.02.2014 fiind încadrat în funcţia de lucrător gestionar.

Pe cale de excepţie, prin raportare la dispoziţiile art.368 alin.1 lit.C din Codul Muncii a invocat excepţia prescripției dreptului la acţiune pentru petitele privind plata orelor suplimentare,a sâmbetelor,duminicilor şi sărbătorilor legale şi a sporului de noapte pentru perioada 01.09.2010-04.09.2011, întrucât  această perioadă excede termenul de 3 ani prevăzut de codul muncii, fapt pentru care solicită admiterea excepţiei şi  respingerea acţiunii pentru această perioadă ca fiind tardiv formulată. De asemenea, este prescris şi petitul privind plata CO neefectuat pentru  anul 2010 şi până la 04.09.2011 .

Referitor la drepturile salariale pretinse care se încadrează în termenul de prescripţie ,respectiv cele solicitate pe perioada 05.09.2011-19.02.2014 solicită respingerea acestora ca nefondate, întrucât aşa cum susţine  reclamantul  nu a lucrat peste programul  normal de lucru  ci a lucrat 170-186 de ore potrivit  timpului normal de lucru prin raportare la numărul de zile lucrătoare dintr-o lună timp care este prevăzut de codul muncii la art.112-8 ore /zi, respectiv 40 de ore pe săptămână. Lucru în schimburi nu înseamnă că  salariatul beneficiază de contravaloarea unui spor la salariul pentru timpul efectiv lucrat în zilele libere şi sărbători legale atât timp  cât acesta a beneficiat de timp liber corespunzător ci dimpotrivă acest sporul se acordă incidente fiind dispoziţiile  art.137 şi 142 din codul muncii. De altfel, reclamantul nu a solicitat plata sporului aferent ci a orelor efectiv lucrate peste programul normal de lucru şi cele lucrate în zilele libere şi sărbători legale. În mod cert reclamantul a beneficiat de toate drepturile salariale ce au fost plătite pe baza pontajelor  întocmite  chiar de către şefa staţiei peco care era chiar sora reclamantului inclusiv sporul de noapte care a fost acordat potrivit legii pentru orele efectiv lucrate în timpul nopţii.

În ce priveşte obligarea la plata CO neefectuat pentru anii 2012,2013 şi 2014 au precizat  că nu datorează contravaloarea indemnizaţiei CO Întrucât a achitat  potrivit dispoziţiilor legale acest drept , aşa cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei.

Cererea privind acordarea  daunelor moral este lipsită de temei  legal având în vedere că legea nu prevede  o obligativitate în acest sens şi nici nu există clauze în CIM sau CCM care să  reglementeze acest beneficiu,iar dispoziţiile art. 253 din codul muncii  au fost interpretate în acest sens de către ÎCCJ prin Decizia nr.XL/2007 pronunţată în recurs în interesul legii.

În drept şi-au întemeiat pe  dispoziţiile art.205 din Codul de procedură civilă,art. 254, art.266-269 Codul Muncii.

Prin încheierea de şedinţă din 04.12.2014 s-a dispus în baza art. 330CCod procedură civilă efectuarea expertizei contabile, fiind desemnat expert domnul B. F., raportul fiind întocmit şi depus  la instanţă la data de 12.03.2015.

S-au administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei , proba testimonială şi expertiza contabilă.

Analizând acţiunea în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul constată şi reţine următoarele:

Reclamantul a fost angajatul pârâtei în baza CIM nr. 148600/31.08.2010, în funcţia de lucrător  gestionar până la data de 19.02.2014 când raporturile de muncă au încetat ca urmare a acordurilor părţilor.

În speţă, prin acţiune se solicită obligarea pârâtei la plata următoarelor drepturi salariale: orele suplimentare, sâmbetele, duminicile şi sărbătorile legale efectuate de la data angajării respectiv 01.09.2010-19.02.2014, orele de noapte efectuate în perioada 01.09.2010-19.02.2014, concediului de odihnă neefectuat pe perioada angajării la aceasta, contribuţiile către asigurărilor sociale de sat,pentru sumele reprezentând contravaloarea orelor şi zilelor lucrate  dar neplătite şi a concediilor neefectuate, sume actualizate  cu indicele de inflaţie de la data pronunţării şi până la plata efectivă; de asemenea, s-a solicitat şi  obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru sumele ce i se cuvin, plata de daune morale având în vedere condiţiile  şi programul de muncă, cu cheltuieli de judecată.

Cu privire  la excepția prescrierii dreptului la acţiune pentru drepturile solicitate pentru perioada 01.09.2010-04.09.2011 invocată de pârâtă , instanţa reţine că este întemeiată.

Potrivit art. 268 alin.1 lit. c)  Codul muncii,cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă  pot fi formulate în termen 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune ,în situaţia în care  obiectul conflictului individual de muncă  constă în plata  unor drepturi  salariale neacordate  sau a unor despăgubiri către salariat,precum şi în cazul  răspunderii patrimoniale a salariaţilor față de angajator  şi faţă de data introducerii acţiunii ( 05.09.2014) / sunt prescrise capetele de cerere privind  orele suplimentare, sâmbetele, duminicile şi sărbătorile legale efectuate pe perioada 01.09.2010-04.09.2011, concediul de odihnă neefectuat pentru anul 2010 şi până  la data de 04.09.2011-

Cu privire la fondul cauzei, reţine următoarele:

Conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr.148600/31.08.2010 durata timpului de lucru este de 8 ore/zi/40 ore săptămânal, respectiv program de lucru ture de 12/24 ( ore zi/noapte, inegal), concediu anual - 21 zile lucrătoare, salariul de bază lunar brut  de 720 lei şi spor de noapte de 25%.

Contractul individual de muncă a fost prelungit prin acte adiţionale ulterioare care au modificat doar perioada pe care se desfăşoară activitatea  şi deciziile ulterioare prin care angajatorul a mărit salariul brut lunar al reclamantului.

Pârâta a susţinut prin întâmpinare că reclamantul a beneficiat de toate drepturile salariale care au fost plătite pe baza  pontajelor întocmite chiar de şefa staţiei peco care este sora reclamantului.

Conform  foilor colective de prezenţă depuse la dosar de către pârâtă rezultă că acesta a fost pontat cu 8 ore în fiecare zi lucrătoare,mai puțin sâmbete, duminici şi zile de sărbători  legale, cu excepţia  lunii ianuarie 2014, deşi conform  Contractul Individual de Muncă  reclamantul a figurat cu un program de lucru în ture de 12/24 ore.

Foile colective de prezenţă au stat la baza întocmirii statelor de plată iar  aspectul susmenţionat a fost reținut şi de către concluziile  raportului de expertiză contabilă întocmit de către expert B. F. (fila 154 dosar) şi răspunsul la obiecţiuni al raportului de expertiză. (fila 203).

S-a reţinut  conform raportului de expertiză  susmenționat  că din  analiza documentelor contabile ale societăţii a rezultat faptul  că s-a lucrat în zilele de repaus săptămânal  (sâmbăta şi duminica ) şi în zilele  de sărbători legale, dar nu sau putut identifica salariaţii care au lucrat în aceste zile.

Conform  primei variante a raportului de expertiză contabilă întocmită  exclusiv pe baza  foilor colective de prezenţă depuse  de pârâtă şi a statelor de plată  s-a determinat un număr de 64 de ore suplimentare  peste programul de lucru şi 40 de ore în repausul săptămânal (sâmbete-duminici ) - aceasta numai în cursul  lunii ianuarie  2014, o ore în zilele de sărbători legale (obiectiv 1 raport de expertiză fila 153 ).

Din actele şi lucrările dosarului, respectiv relaţiile solicitate prin adresă de la pârâtă şi probatoriul testimonial rezultă următoarele:

Programul de funcţionare  al staţiei de distribuţie carburanţi al societăţii pârâte a fost non-stop, programul de lucru al  salariaţilor s-a desfăşurat în ture de 12/24 şi după caz 24/48 ore zi/noapte (inegal), ture efectuate  de către angajaţi, unul pe tură iar pentru perioadele  de concedii de odihnă - turele erau asigurate numai de 3 angajaţi şi programul în acest caz era 12/24.

În urma adreselor  instanţei, pârâta a comunicat următoarele:

-În perioada în litigiu, societatea avea un  număr cuprins  între 7 şi 10 angajaţi, format din personal administrativ , pază şi operativ.

-În ceea ce priveşte  desfăşurarea activităţii pe ture la staţia de distribuţie carburanţi, aceasta era deservită de un număr de 4 sau 5 angajaţi, care lucrau în ture 8 ore/zi, convenite între aceştia

-În ceea ce priveşte  procesele verbale  de predare-primire a banilor încasaţi la schimbul de tură, nu se încheiau procese verbal  între salariaţii din cadrul staţiei de distribuire carburanţi, acestea nefiind necesar sau obligatorii prin normele de lucru ale furnizorului Rompetrol pentru personalul operativ din cadrul stației. Încasările erau  stabilite prin raportul de gestiune zilnic,care se depuneau  direct la casa societăţii de către şeful staţiei, pe bază de monetar,

-Graficele de tură depuse la dosarul cauzei, din informaţiile ulterioare, au fost  întocmite fictiv de către fosta şefă doamna B. M.-A.,întocmite pentru B. C. (fratele său), folosindu-se de  ştampila triunghiulară a staţiei , care se foloseşte în exclusivitate, numai pentru ştampilarea bonurilor fiscale emise prin casa de marcat.

-în ceea ce priveşte  programul de activitate al societăţii este de 8 ore /zi timp de 5 zile cu două zile repaus, repartizarea  programului de lucru pe 24 ore fiind inegal, în raport cu programul de lucru stabilit pentru fiecare categorie de personal angajat,

-În ceea ce priveşte  desfăşurarea activităţii pe ture la staţia de distribuţie carburanţi, se lucra în 3 ture/zi, respectiv 8 ore/tură şi repaus de 16 ore, cu începerea activității la ora 7 dimineaţa,

-În ceea ce priveşte programul de lucru non stop la staţia de distribuţie carburanţi, care, uneori era şi facultativ în perioadele când nu erau vânzări, în zilele de sâmbete, duminici şi sărbători legale, menţionăm că aceasta era deservită de un număr de 4 sau 5 angajaţi, care lucrau în ture de 8 ore/zi, convenite între aceştia,

-Recuperarea zilelor lucrate în zilele de sâmbăta, duminica şi sărbători legale, s-au compensat cu timp liber corespunzător orelor lucrate (ore libere plătite).

Susţinerile pârâtei privind programul de activitate al societăţii, al repartizării timpului de lucru pe zi şi al salariaţilor pe ture nu este  însă susținut de nici un  probatoriu.

Documentele înregistrate în evidenţa contabilă şi în baza cărora au fost achitate  drepturile salariale către salariaţi sunt foile colective de prezenţă în care salariaţii sunt pontaţi 8 ore /zi, fără sâmbete, duminici, sărbători legale deşi în contractul colectiv de muncă  al reclamantului se menţionează un program de lucru de 12/24.

Deşi pe parcursul procesului pârâta recunoaşte  un program de lucru în ture  nu a depus la dosar şi nici la dispoziţia expertului graficele de lucru şi nu există nici procese-verbale  predare primire  sume între salariaţi la schimbul de tură, rezultând că se predau efectivi banii fără alte documente.

Nu există documente din care să rezulte dacă salariaţii sau reclamantul  a efectuat ore de noapte sau ore  în zilele efectuate repaosului săptămânal şi sărbători legale, ci numai foile colective de prezenţă în care este consemnat numai numărul  acestora, fără repartizarea  orelor  respectiv pe zi, aspecte constatate de expertul contabil cu ocazia  întocmirii raportului de expertiză contabilă (fila 147).

Totodată, deşi pârâta susţine că recuperarea zilelor lucrate în sărbători legale s-a compensat cu timp liber corespunzător orelor lucrate (ore libere plătite), din raportul de expertiză contabilă, în prima variantă (obiectiv 2- fila 155) rezultă că nici în acele 2 luni în care s-au  înregistrat ore suplimentare ( septembrie-octombrie 2014 ) şi 40 ore lucrate în zilele de repaus săptămânal (sâmbăta, duminica) în luna ianuarie  2014, aceasta nu au fost compensate  cu timp liber şi spor la salarii.

Or, conform art.272 C. Muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa, până la prima înfăţişare.

Martorii C. I. şi B. M.  (filele 218-219) au lucrat la societatea pârâtă până în  mai 2010 şi respectiv  iulie 2010 dar confirmă  programul de  activitate al societăţii pârâte, non stop în zilele lucrătoare dar şi în repaus săptămânal şi sărbători legale şi munca în ture  şi faptul că se întocmeau 2 rânduri de grafice cu prezenţa la lucru, grafice întocmite de către şeful  de staţie, din vara anului 2010 şef de staţie fiind  sora reclamantului, numita B. M..

Un exemplar al graficului de lucru se înainta serviciului contabilitate iar celălalt era prezentat salariaţilor spre semnare, acesta fiind întocmit  pentru ture de 12 cu 24 şi 24 cu 48 şi cuprindea şi zilele  de sâmbete, duminici şi sărbători legale (filele 218,219).

Martorul C. C. (fila 273) angajat până în  prezent ( din 2010  - ianuarie 2013 vânzător iar din ianuarie 2013 până în prezent şef Staţie Peco ), confirmă cele relatate de martorii de  mai sus şi menţionează că societatea pârâtă a avut  un program  de funcționare Non-Stop de la înfiinţare până în septembrie 2014 programul de activitate al societăţii , inclusiv din luna septembrie 2011 se desfăşura în 4 ture de 12 ore cu 24 ore şi respectiv 12 ore cu 48, respectiv după tura de noapte  de 12 ore, salariaţii erau liberi 48 de ore, câte un angajat pe tură.

În perioada 04.09.2011-ianuarie 2012 erau 4 lucrători gestionari, care efectuau turele arătate mai sus.

Din  ianuarie 2012 a plecat un angajat, au rămas  trei vânzători şi abia atunci şeful de staţie a înlocuit a patra tură. Programul arătat mai sus cuprindea lucru în zilele de sâmbăta, duminica, sărbători legale, ore de noapte.

Şeful de staţie întocmea graficele de planificare  în ture, un exemplar rămânea în staţie la angajați şi celălalt  exemplar se întocmea pentru conducere.

Reclamantul a depus la dosar  grafice de lucru care sunt în concordanţă cu dispoziţiile contractului  individual de muncă  , corespund  unui program de lucru în ture  de 12/24 şi nu de 8 ore pe zi,  aspect reţinut şi de către expertul contabil (fila 103) însă înregistrarea  în contabilitate a timpului de lucru s-a făcut pe baza  foilor colective de prezenţă.

Graficele de lucru depuse de reclamant în probaţiune poartă ştampila  societăţii şi semnătura, fiind întocmite de şef staţie  B. M. şi  C. C..

Cu privire la aceste aspecte, în urma solicitării răspunsului de la pârâtă, aceasta a comunicat că au fost întocmite fictiv  de către fosta şefă  de staţie doamna B. M.-A., pentru B. C. (fratele său), folosindu-se de ştampila triunghiulară a stației, care se folosește în exclusivitate  numai pentru ştampilarea bonurilor fiscale emise prin casa de marcat.), deşi nu a dovedit aceste aspecte şi nu rezultă că a formulat o plângere  sau sesizare privind aceste  fapte sau împotriva salariatei respective.

Aceste înscrisuri folosite în probaţiune de către reclamant nu au fost contestate de către pârâtă  prin întâmpinare , deşi au fost depuse  la dosar odată cu cerere de chemare în judecată ci doar  în urma solicitării  relaţiilor de către instanță cu privire la  întocmirea acestor grafice, la data de 28.04.2015.

Mai mult , chiar prin întâmpinare pârâta a motivat că reclamantul a fost plătit pe baza pontajelor întocmite de şefa  staţiei peco care  era chiar sora reclamantului –numita  B. M., ceea ce confirmă că graficele de lucru corespund realităţii.

Foile colective de prezenţă întocmite de pârâtă sunt în neconcordanţă cu întreg probatoriul administrat, probatoriu din care rezultă  activitatea societăţii era cu program non-stop, se lucra  inclusiv sâmbăta-duminica şi în zilele de sărbători legale,program de lucru în ture , cu ore de noapte (date extrase inclusiv din  zeturile casei de marcat dar fiind imposibil de identificat operatorii casei de marcat).

Nici cu ocazia  convocării la efectuarea expertizei contabile, reprezentanţii pârâtei nu au putu clarifica programul turelor de lucru şi nici nu au prezentat procesele-verbale predare-primire tură.

Graficele de lucru menţionate  mai sus sunt însă  în neconcordanță cu prevederile contractul individual de muncă  , corespund  unui program de lucru de 12/24, aspect  reţinut şi de către  expertul contabil în răspunsul la obiecţiunile formulate de reclamant (fila 203).

Ca atare, instanţa, pe baza  întregului probatoriu administrat a dispus în şedinţa de judecată din 11.06.2014 întocmirea  unui supliment la raportul de expertiză,respectiv , să întocmească o variantă de calcul a orelor suplimentare având în vedere programul de funcţionare  al societăţii pârâte, non stop, cu program de lucru în ture de 12/24 şi după caz 24/48-ore zi, ore noapte (inegal), ture efectuate de către angajaţi, câte unul pe tură şi să aibă în vedere şi graficele de lucru depuse la dosar  raport întocmit de expert la data de 02.07.2015 (filele 281-286) şi completat ulterior la data de 15.10.2015 (filele 301-3011) la solicitarea  instanţei conform încheierii de şedinţă din 10.09.2015.

Conform suplimentului raportului de expertiză contabilă completat din data de 15.10.2015întocmit  de acelaşi expert  rezultă  un total de ore suplimentare  efectuate de reclamant în perioada 04.09.2011-19.02.2014, de 636 ore ( ore prestate în afara  duratei normale a timpului de muncă săptămânal) care nu au fost compensate cu timp liber corespunzător şi contravaloarea acestora,în cuantum net actualizat  cu inflaţia  este de 3.738,57 lei.

Conform art.120 alin.1 C.M. munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal , prevăzută la art. 122 este  considerată muncă suplimentară.

Munca suplimentară se compensează prin ore libere efectuate în următoarele 60 de zile  calendaristice după efectuarea acesteia,în aceste condiţii salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru.

Conform art.123 alin. 1 şi 2 Codul Muncii 1) în cazul în care  compensarea prin  ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art.122 alin (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia, (2) sporul pentru munca  suplimentară acordat în condiţiile prevăzute la alin. 1 se stabileşte prin negociere,în cadrul contractului colectiv de muncă  de muncă sau după caz, al contractului individual de muncă şi nu poate fi mai mic de 75 % din salariul de bază.

În contractul individual de muncă  al reclamantului , încheiat  anterior  intrării în vigoare a modificărilor aduse prin  Legea 40/2016 Codului Muncii, dar nici în actele adiţionale ulterior, încheiate după luna mai 2011, nu s-a prevăzut cuantumul sporului pentru munca suplimentară, dar conform art.123 al. 2 Codul Muncii acesta nu poate fi mai mic de 75 %.

Expertiza contabilă  întocmită în cauză a luat în considerare la calculele  sporului pentru munca suplimentară, acest procent de 75%.

Contractul de muncă este un act juridic  bilateral cu caracter sinalagmatic  cu drepturi şi obligaţii  reciproce şi dacă salariatul a desfăşurat  activităţi  peste durata normală a timpului de lucru săptămânal are dreptul la remuneraţie angajatorul trebuind să achite  preţul muncii al cărui beneficiar este..

Dacă părţile nu au prevăzut în contract sporul pentru munca suplimentară , salariatul care a desfăşurat-o are dreptul la o despăgubire calculată conform art. 123 alin. 2 Codul Muncii.

Acelaşi număr de 636 ore lucrate suplimentar au fost calculate de către expert şi în răspunsul la obiecţiunile  la raportul de expertiză întocmit  în prima variantă, depus la data de 30.04.2015 (filele 201-204) ținând seama de dispoziţiile contractul individual de muncă din care rezultă programul de lucru al reclamantului, graficele de lucru prezentate de reclamant, precum şi  lămuririle reclamantului cu privire la programul  turelor de lucru.

Astfel, susţinerile reclamantului au fost  confirmate prin probatoriu administrat ulterior.

Cu privire  la capătul de cerere privind orele  efectuate în repausul săptămânal (sâmbete, duminici) probatoriul administrat menţionat mai sus, inclusiv raportul de expertiză contabilă confirmă că în cadrul staţiei Peco salariaţii lucrau în program continuu, programul turelor  arătat mai sus cuprindea şi zilele de sâmbete, duminici .

Conform art. 137 C.M 1) Repausul săptămânal  se acordă  în două ziler consecutive, de regulă sâmbăta şi duminica 2) în cazul în care repausul  în zilele de sâmbătă şi duminică ar prejudicia interesul public sau desfăşurarea normală a activităţii, repausul săptămânal  poate fi acordat şi în zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulament intern, 3) în situaţia prevăzută  la alin. (2) salariaţii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin  contractul colectiv de muncă  sau după caz, prin contractul individual de muncă.

În contractul individual de muncă  al reclamantului  nu s-a prevăzut spor de lucru în zilele de repaus săptămânal , părţile au prevăzut în contract un program de lucru de 8 ore/zi/40 ore /săptămână realizat în ture 12/24 /ore zi/noapte/inegal şi nu au negociat separat şi un spor pentru munca în zilele de repaus săptămânal, ca atare reclamantului nu i se cuvine plata acestui spor.

Munca prestată însă în zilele de repaus săptămânal , în afara  duratei normale a timpului de lucru săptămânal  (peste 40/ore săptămână stabilit de părţi) este  însă munca suplimentară şi aceste ore prestate în zilele de sâmbete  şi duminici au fost calculate în mod corect în suplimentul la raportul de expertiză ca şi ore suplimentare regăsindu-se în coloana 8 din Anexa nr.1 la raport (fila 308), ca atare acestea se regăsesc în cele 636 ore prestate suplimentar şi contravaloarea lor în cuantumul sumei de 3.738,57 lei.

Pentru toate argumentele arătat mai sus instanţa nu va omologa prima variantă a raportului de expertiză contabilă întocmit la data de 12.03.2015, raport din care rezultă  numai 64 ore suplimentare, în 2 luni (septembrie –octombrie 2014) şi 40 de ore lucrate  sâmbete şi duminici în luna ianuarie 2014 întrucât aceste concluzii au fost formulate  exclusiv pe baza foilor colective de prezenţă întocmite de angajator.

Cu privire la  orele prestate în zilele de sărbători legale confirmate pe baza  întregului probatoriu menţionat mai sus, rezultă  că pe perioada în litigiu, suplimentul  la raportul de expertiză  contabilă întocmit  la data de 15.10.2015, a determinat un număr de 56 de ore, în cuantum net actualizat de 343,55 lei calculul regăsindu-se în  anexa II la raport.

Conform primei variante a raportului de expertiză , numărul de ore prestate în zilele de sărbători legale a fost 0 însă acestea au avut la bază foile colective de prezenţă, în care reclamantul nu a fost pontat în aceste zile , deşi în graficele de lucru depuse la dosar rezultă că a prestat activitate în zilele de sărbători legale.

Conform art.142 CM munca prestată în zilele de sărbătoare legală se compensează  cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile  sau în cazul în care acestea nu se acordă cu un spor la salariu de bază de cel puţin 100%.

În ceea ce priveşte orele de noapte efectuate în perioada în litigiu, probatoriul confirmă că, având în vedere programul de lucru non-stop al unităţii şi programul turelor reclamantul a prestat muncă de noapte (în intervalul orar 22,00-06,00) suplimentul la raportul de expertiză  stabilind un număr de 1768 ore (anexa III).

Munca de noapte a fost însă necompensată conform artr.126 CM şi potrivit contractul individual de muncă cu un spor  de 25% la salariu.

În baza statelor de plată aferente perioadei  expertizate , expertul nu a constatat diferenţele  de achitat, rezultând că sporul la salariu de 25% prevăzut în contractul individual de muncă s-a achitat (anexa III).

Instanţa nu va omologa sub acest aspect  primul raport de expertiză contabilă, respectiv răspuns la obiecțiuni din 30.04.2015 ( fila 201-204) - aşa cum susţine  reclamantul – raport care concluzionează o contravaloare netă a orelor de noapte lucrate, de achitat de 9560,76.

Şi acest raport determină 1768 ore lucrate de reclamant , însă o contravaloare  a lor de 9782,89 din care expertul  scade contravaloarea zilelor de  sărbători legale  în care salariatul a lucrat noaptea, rezultând o valoare de 9860,76 lei, nerezultând cum anume s-a stabilit această contravaloare, expertul trebuind să verifice dacă s-a achitat sporul stabilit în contractul individual de muncă  .

Or, prevederile art.126 lit. b CM şi  ale contractul individual de muncă al reclamantului (punctul J- salarizare) sunt fără echivoc în sensul că salariatul care lucrează  noaptea este recompensat cu un spor de 25 % din salariul de bază, spor care rezultă că s-a achitat reclamantului, conform concluziilor suplimentului  la raport.

Ca atare, va respinge acest capăt  de cerere.

În ceea ce priveşte  contravaloarea  concediilor de odihnă solicitate, în perioada 04.09.2011-19.02.2014, instanţa  reţine că  acest capăt de cerere este întemeiat  numai pentru numărul de 3 zile de CO neefectuat de reclamant în anul 2014.

Potrivit contractul individual de muncă  reclamantul avea dreptul la 21 de zile lucrătoare de CO anual.

În perioada expertizată, inclusiv pe baza cererilor de CO întocmite de reclamant şi depuse de angajator, nu s-au constatat zile de CO neefectuate de către reclamant în perioada 2011-2013 (obiectiv 5 raport de expertiză - fila 170).

În anul 2014, numărul de zile de CO  de care trebuia să beneficieze reclamantul  este proporţional cu numărul de zile  lucrate din an, reclamantul lucrând în 2014 cu număr de 33 zile , numărul  de zile de CO cuvenite  fiind 3 zile, contravaloarea acestora fiind 127 lei.

Cu privire la această sumă expertul a concluzionat că pârâta a achitat CO  cu chitanţa nr. 2987187/21.03.2014, în răspunsul la obiecţiuni la expertiză  (punctul 9 fila 204) având în vedere că în statul de plată aferent lunii februarie 2014 figurează la rubrica avans CO  suma de 595 lei şi prezumă un calcul de plată cu această sumă de 11 zile CO aferente anului 2013 şi 3 zile aferente anului 2014.

Reclamantul a depus însă în probaţiune răspunsul  angajatorului cu privire la recipisa de consemnare în original seria TA nr. 2987187/21.03.2014 din care rezultă  că aceasta priveşte  Chenzina I aferentă lunii februarie 2014, în sumă  de 200 lei,chenzina a II-a aferentă lunii februarie 2014, în sumă de 306 lei, garanţia gestionară reţinută aferentă perioadei lucrate  în sumă de 840 lei.

Ca atare nu rezultă din probatoriul administrat , că la încetarea contractul individual de muncă  reclamantului i-a fost achitată contravaloarea celor 3 zile de CO neefectuate în anul 2014, în sumă netă de 127 lei, sens în care va obliga pârâta şi la această sumă .

În ceea ce priveşte capătul de cerere  privind obligarea pârâtei la plata contribuţiilor şi impozitelor aferente diferenţelor salariale cuvenite reclamantului instanţa îl constată neîntemeiat urmând a-l respinge întrucât aceasta este o obligaţie ce incumbă societăţii la momentul efectuării plăţii acestor diferenţe, neputându-se reţine la acest moment existenţa culpei angajatorului în neîndeplinirea acestei obligaţii.

În ceea ce priveşte actualizarea sumei cu indicele de inflaţie dar şi dobânda  legală  de la scadenţă şi până la plata efectivă a sumelor şi până la plata efectivă a sumelor  aceasta este justificată întrucât reclamantului  i-au fost plătite doar o parte din drepturile salariale  şi este îndreptăţit la daune interese  pentru repararea prejudiciului produs ca urmare a executării cu întârziere a obligaţiilor ce  incumbă pârâtei în calitate de angajator.

În cazul  obligațiilor băneați, existenţa daunelor interese moratorii este prezumată de lege, lipsa de folosinţă a sumei de bano datorată de debitori  produce creditorului un prejudiciu  care este egal cu dobânda legală, exact ceea ce solicită şi reclamanţii de faţă.

Totodată principiul reparării integrale a prejudiciului (cauzat prin neexecutare totală, parţială, defectuoasă , ori cu întârziere) este preluat şi de dispoziţiile art.1531  N.C.P.Cicv.  , aliniatul 2 al textului de lege arătat reglementând expres că acest prejudiciu cuprinde  pierderea efectiv  suferită de creditor şi beneficiul de care este lipsit.

Cumulul dintre actualizarea sumei şi dobânda legală este posibil şi justificat potrivit art.1088 Cod Civil şi O.G.9/2000, dobânda reprezentând preţul lipsei de folosinţă iar actualizarea cu rata inflaţiei  urmărind păstrarea valorii reale a obligaţiei băneşti , asigură conservarea valorii creanţei  susceptibilă de a fi afectată de  deprecierile monetare, creanţa căror executare este îndepărtarea de naşterea lor.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind plata de daune morale  solicitate de reclamant având  în vedere condiţiile şi programul  de muncă acesta este neîntemeiat.

În speţă, reclamantul nu a făcut dovada vreunui prejudiciu moral care să fie reparat iar recompensarea programului de muncă se regăseşte în plata sumelor pentru munca suplimentară efectuată.

Luând în considerare cele de mai sus va admite excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru perioada 01.09.2010-04.09.2011 şi respinge  pretenţiile formulate pentru această perioadă.

Va admite în parte acţiunea formulată de reclamantul B. C.,  în contradictoriu cu pârâta SC T.-B. SRL.

Va obligă pârâta să plătească reclamantului contravaloare ore suplimentare  efectuate în perioada 04.09.2011-19.02.2014 în cuantum net actualizat cu inflaţia de 3.738,57 lei, ore lucrate în zile de sărbători legale în cuantum net actualizat de 343,55lei, contravaloare concediu de odihnă neefectuat în anul 2014 în cuantum de 127 lei sume la care se adaugă dobânda legală  de la data scadenţei şi până la data plăţii efective.

Va respinge restul pretenţiilor formulate.

În baza art.453 alin. 2 Cod Procedură civilă va obligă pârâta  să achite reclamantului cheltuieli de judecată parţiale în sumă de 1700 lei, reprezentând onorariu expert.

Această sentinţă a rămas definitivă prin respingerea apelului pârâtei conform deciziei nr.1620/11.03.2016 a Curţii de Apel Craiova.

Domenii speta

Spete similare