Titlu Ordin de protecţie
Tip speta decizie civilă
Nr.96
Data 02 februarie 2016
Domeniu asociat Familie (infracţiuni şi alte probleme în legătură cu familia)
Continut speta . Ordin de protecţie împotriva pârâtului prin care să se dispună interdicţii
La data de 11.08.2015 s-a înregistrat cererea formulată de reclamanta C R V în contradictoriu cu pârâtul M D M prin care se solicită emiterea unui ordin de protecţie a sa împotriva pârâtului prin care să se dispună următoarele interdicţii şi obligaţii pârâtului: evacuarea temporară a acestuia din locuinţa familiei situată în Băile Govora; obligarea pârâtului la o distanţă minimă determinată faţă de ea, faţă de reşedinţa şi locul ei de muncă;interdicţia pentru pârât de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care victima le frecventează, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, precum şi să se stabilească reşedinţa minorului rezultat din relaţiile părţilor, la ea.
În motivarea cererii de emitere a ordinului de protecţie, reclamanta a arătat că nu este căsătorită cu pârâtul, dar din relaţiile lor rezultat minorul …. născut la data de 15.01.2013. Toţi trei locuiesc în apartamentul situat la adresa mai sus-menţionată, ce este închiriată de ea, conform contractului de închiriere nr. 11154/2.12.2013;
În continuare, reclamanta a arătat că pârâtul o agresează fizic şi psihic în repetate rânduri, ultime agresiuni având loc la data de 4-5 august 2015 chiar atunci când se afla cu minorul în braţe.
La data de 6 septembrie 2015 pârâtul a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii formulate de reclamantă întrucât cele relatate de acesta nu corespund adevărului. Pe de altă parte este menţionat şi el contractul de închiriere şi este tatăl minorului de care s-a ocupat în toată această perioadă.
Mai arată pârâtul că se cunoaşte cu reclamanta de mai mult de 10 ani de zile şi niciodată nu a fost un pericol pentru ea şi nu s-a produs nici un incident de natură să se simtă ameninţată sau să fie pusă în pericol ea sau minorul.
La termenul de judecată din data de 8 septembrie 2015, apărătorul reclamantei a înţeles să precizeze formularul anexă al cererii de chemare în judecată, în sensul că solicită evacuarea temporară a pârâtului din locuinţă, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de copiii victimei sau faţă de alte rude ale acesteia; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de reşedinţa, locul de muncă a persoanei protejate (precizând în acest sens că reclamanta lucrează la Seminarul Teologic din Rm. Vâlcea, str. Antim Ivireanu, judeţul Vâlcea şi la Liceul Teologic Băile Govora); interdicţia pentru pârât de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care victima le frecventează sau le vizitează periodic (la mama reclamantei locuieşte în Rm. Vâlcea), precum şi interzicerea oricărui contact, inclusiv, telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima.
În şedinţa publică din data de 27.10.2015 apărătorul reclamantei a mai solicitat să i se interzică pârâtului să se apropie la o distanţă mai mică de 50 de m faţă de Barul „Casa de Vis” administrat de către mama reclamantei şi faţă de casa părintească a acesteia; păstrarea unei distanţe de 100 de m faţă de Centrul de Îngrijire Specială pentru Copii cu Nevoi Deosebite din Rm. Vâlcea, să i se interzică pârâtului meargă în Băile Govora, în Govora şi în Mihăeşti, obligarea pârâtului la consiliere psihologică pentru ca acesta să înţeleagă care este obligaţia lui de tată, ce nevoi are acest copil cu problemele lui deosebite, care suferă de o boală ce impune tratamente de specialitate de la vârstă înaintată, iar instanţa să apeleze la DG.A.S.P.C. Vâlcea pentru consilierea psihologică a pârâtului şi consilierea parentală prin care acesta să conştientizeze că, deşi nu contribuie cu nimic la creşterea educarea şi tratamentul minorului, nu are voie să îi distrugă drumul în viaţă.
Prin sentinţa civilă nr. 1289/27.10.2015 a Judecătoriei Rm. Vâlcea s-a admis în parte cererea astfel cum a fost formulată şi precizată de reclamanta … în contradictoriu cu pârâtul …...
S-a dispus pe o durată de 6 luni următoarele obligaţii şi interdicţii pârâtului:
- evacuarea temporară din locuinţa situată în Băile Govora, ce face obiectul contractului de închiriere nr. 11154/2.12.2013;
- să nu se apropie de reclamantă şi de minorul … născut la data de 15.01.2013, la o distanţă mai mică de 100 metri, cu excepţia sediului instanţelor de judecată şi al altor organe judiciare cu ocazia prezentării în cauzele în care sunt părţi;
- să nu se apropie de mama reclamantei, …, la o distanţă mai mică de 100 metri;
- interzicerea oricărui contact, inclusiv prin corespondenţă, telefonic sau în orice alt mod, cu victima-reclamantă.
S-au respins capetele de cerere referitoare la obligarea pârâtului la consiliere psihologică, la interdicţia de deplasare în anumite localităţi, la interdicţia referitoare la locul de muncă şi reşedinţa reclamantei, locul de muncă şi locuinţa mamei reclamantei, Centrul de îngrijire specială a minorului.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 1144 lei cu titlu de cheltuieli de judecată faţă de reclamantă.
S-a stabilit reşedinţa minorului … la mamă, la adresa din Băile Govora, până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. 9043/288/2015.
Pentru a statua astfel, a reţinut prima instanţă că reclamanta şi pârâtul s-au aflat în relaţii de concubinaj, iar din relaţiilor a rezultat minorul … născut la data de 15.01.2013.
Începând cu data de 02.12.2013, părţile s-au mutat în apartamentul situat în Băile Govora, ., închiriat de reclamantă, în calitate de titular, de la Oraşul Băile Govora, conform contractului nr. 11154/02.12.2013., reclamanta fiind titular de contract , iar pârâtul fiind menţionat ca membru al familiei, în calitate de concubin, termenul de închiriere fiind de 5 ani.
Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă că părţile se află în relaţii de familie şi în prezent, având un minor împreună. După naşterea acestui minor între părţi au început să apară neînţelegeri , discuţii contradictorii provocate de pârât, în cadrul cărora pârâtul a folosit, pe lângă violenţe verbale, şi violenţe fizice.
De altfel, pârâtul a adoptat o atitudine jignitoare şi ameninţătoare cu privire la reclamantă şi mama acesteia, transpusă şi prin alt gen de fapte, cum ar fi: denigrarea acesteia în faţa superiorilor de la locurile de muncă ale acesteia, taierea cauciucurilor de la maşină pentru a nu se putea deplasa,arderea actelor de stare civilă ale ei şi ale minorului, ameninţări prin intermediul mesajelor telefonice ale reclamantei şi familiei acesteia.
De creşterea şi educarea minorului, părţile s-au ocupat împreună, însă începând cu data de 15.01.2015 reclamanta se află în concediu de creştere a copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani, acesta fiind încadrat în grad de handicap.
Potrivit Legii nr. 217/22.05.2003, aşa cum a fost modificată de Legea nr. 25/2012, persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, anumite obligaţii sau interdicţii. Pentru a beneficia de această protecţie, este necesar să se dovedească existenţa unei stări de pericol ce decurge din exercitarea unei forme de violenţă fizică/psihică din partea unui membru al familiei.
În cauză, reclamanta a reuşit să dovedească că integritatea sa psihică şi fizică este ameninţată de manifestările violente (lato sensu) ale pârâtului, impunându-se cu necesitate evacuarea acestuia din locuinţa familiei în scopul eliminării cauzelor violenţei şi pentru evitarea unor incidente regretabile, mai ales că astfel de evenimente s-au petrecut în faţa copilului minor al părţilor.
Locuinţa minorului va fi stabilită, în mod provizoriu, la mamă, în scopul asigurării continuităţii în creştere şi educare şi pentru menţinerea rutinei locului şi obiceiurilor acestuia, mai ales având în vedere faptul că boala de care suferă presupune o atenţie specială.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a exercitat calea de atac a recursului pârâtul …, precizând că vor fi depuse motivele căii de atac în mod detaliat după redactarea şi comunicarea hotărârii judecătoreşti.
La termenul de judecată din data de 15 decembrie 2015, recurentul a învederat că solicită admiterea căii de atac, casarea sentinţei şi pe fond respingerea cererii de acordare a unui ordin de protecţie .
În motivare arată că instanţa de fond a procedat la o interpretare eronată a dispoziţiilor legale incidente în cauză, prin obligarea sa de a păstra o anumită distanţă faţă de intimata reclamantă, de mama acesteia şi de fiul rezultat din relaţia părţilor. Potrivit Legii nr. 217/2003, ordinul de protecţie se poate dispune faţă de un membru al familiei, or, între părţi nu există nicio legătură de rudenie, nu sunt nici măcar concubini şi pe cale de consecinţă arată că nu are calitatea procesuală pasivă.
Recurentul precizează că situaţia de fapt prezentată de reclamantă nu corespunde realităţii întrucât nu a agresat-o fizic sau verbal pe aceasta în datele de 4.08.2015 şi 05.08.2015, iar locuinţa din care se urmăreşte evacuarea sa este repartizată de la Primăria Băile Govora pentru amândoi, sens în care figurează în calitate de titular al contractului de închiriere.
Recurentul arată că nu s-a comportat violent faţă de intimata pe care o cunoaşte de peste 10 ani, nu reprezintă un pericol pentru aceasta, după cum nu există plângere penală formulată împotriva sa şi nu este cunoscut ca fiind o persoană cu antecedente penale.
Concluzionând, recurentul arată că nu s-a administrat un probatoriu complet de natură să conducă la ideea unei periculozităţi a sa, ori la caracterul repetat al unor împrejurări care să dovedească o stare reală şi gravă de pericol.
La acelaşi termen de judecată s-a dispus calificarea juridică a căii de atac în raport de dispoziţiile art. 24 C.pr.civ., şi art.25 C.pr.civ., coroborate cu dispoziţiile art. 456 C.pr.civ. şi 466 alin. 1 C.pr.civ., precum şi dispoziţiile art.7 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 privind punerea în aplicare a Noului Cod de procedură Civilă, apreciind că aceasta este apelul faţă de data sesizării instanţei cu cererea de chemare în judecată ce are ca obiect ordin de protecţie.
Prin întâmpinarea formulată de intimată s-a invocat excepţia nulităţii recursului ca fiind nemotivat întrucât a fost declarat la trei zile de la data pronunţării, fără a fi însă motivat. În subsidiar, s-a invocat excepţia tardivităţii recursului, pe considerentul că motivele căii de atac nu au fost formulate în termen.
Intimata a formulat şi o completare la întâmpinare prin care a apreciat că apelul astfel calificat este nul, întrucât motivele căii de atac au fost depuse la Tribunalul Vâlcea.
Pe fond intimata a solicitat respingerea apelului ca fiind neîntemeiat deoarece apelantul este violent fizic şi verbal, a comis acte materiale de ameninţare şi lovire şi reprezintă un pericol real pentru viaţa sa şi a minorului rezultat din relaţia părţilor.
Potrivit dispozițiilor art. 248 C.pr.civ., tribunalul se va pronunța cu prioritate cu privire la excepțiile nulității și cea a tardivității formulării apelului, astfel cum au fost invocate de intimată prin întâmpinarea depusă la dosar.
Potrivit disp. art. 470 alin. 1 pct. c C.pr.civ., cererea de apel va cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, sub sancțiunea decăderii. În cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului nu cuprinde motive sau mijloace de apărare, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță.
În speța dedusă judecății, partea care a justifica un interes legitim a promovat recurs împotriva sentinței civile nr. 1289/27.10.2015, iar prin respectarea principiului legalității căii de atac, acesta a fost calificat juridic ca fiind apel, la termenul de judecată din data de 15 decembrie 2015, moment care a coincis și cu înregistrarea motivelor de apel depuse aceeași parte.
Pe cale de consecință, tribunalul va respinge excepţia nulităţii şi excepţia tardivităţii motivării apelului.
În ceea ce privește criticile de apel relevate de pârât împotriva emiterii ordinului de protecţie, tribunalul reține că sentința pronunțată de judecătorul fondului a avut în vedere circumstanţele cauzei si principiul constituţional al liberei circulaţii a persoanei.
Aşa cum se evidenţiază din probatoriul testimonial administrat în cauză, atmosfera este tensionată între cele două părți care au conviețuit, în principal, pe fondul neînțelegerilor datorate de creșterea minorului rezultat din legătura acestora, astfel încât au loc momente violente care îi provoacă intimatei o stare de stres psihologic, in privinţa integrităţii corporale sau a libertăţii sale.
Astfel, ordinul de protecţie dispus, în ciuda naturii sale restrictive de drepturi, este emis în baza unor probe solide de existență a unor acte de violenţă fizică și psihologică exercitate de apelant asupra acesteia.
Este adevărat că se impune să se țină cont de practica constanta a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a arătat, de ex. in cauza Monory c. României si Ungariei ca „posibilitatea părintelui si a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieţii de familie, iar masurile naţionale care stânjenesc aceasta posibilitate reprezintă o ingerință in dreptul la viața de familie protejat de art. 8, statele având obligația de a asigura reunirea copilului cu părintele sau", aceeaşi opinie fiind împărtăşita si in cauzele Ignaccolo Zenide c. României, Pini si Bertini, reținându-se ca„ statul trebuie sa dispună de masuri pozitive pentru a asigura copilului legături cu părintele sau", însă drepturile si libertăţile persoanei pe care le invoca apelantul trebuie exercitate în așa fel încât să nu stânjenească sau să încalce exercitarea drepturilor altor persoane.
Într-adevăr, emiterea ordinul de protecţie reprezintă o măsură ce poate fi dispusă pentru situaţii de excepţie, de o gravitate sporită, prin raportare la comportamentul agresiv fizic sau psihic pe care acesta îl adoptă faţă de membrii de familie chiar dacă va conduce la o limitare a exerciţiului dreptului de viaţă privată şi a libertăţii de circulaţie a celui împotriva căruia s-ar dispune astfel de măsuri.
Luând în considerare dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 217/2003, tribunalul reţine că probele administrate în primă instanţă au relevat starea de pericol cauzată de comportamentul apelantului asupra intimatei, cu referire la depoziţiile martorilor … care au relevat frecventele manifestări violente sub aspect fizic, verbal sau psihologic exercitate de apelant asupra intimatei, inclusiv în prezența minorului ce are nevoie, din cauza stării sale de sănătate, de o îngrijire specială.
Tocmai pentru a se evita producerea unor consecinţe cu urmări nefaste, şi tribunalul apreciază că se impune ca pentru o perioadă de timp, pârâtul să păstreze o anumită distanţă faţă de reclamantă şi de fiul lor, oriunde s-ar afla, acasă, pe stradă, la locul de muncă, la şcoală, cu excepția sediului instanțelor de judecată și al altor organe judiciare.
Ca atare, tribunalul reţine un just echilibru între necesitatea de siguranţă pe care trebuie să o aibă intimata şi fiul părților și restricţionarea libertăţii de circulaţie a apelantului.
Pe cale de consecinţă, reţinând că nu există motive temeinice pentru anularea sau schimbarea sentinţei, pentru toate considerentele care preced, în baza prevederilor art. 480 NCPC, tribunalul urmează să respingă apelul pârâtului ca fiind nefondat şi să menţină soluţia pronunţată de judecătorie ca legală şi temeinică.
În temeiul dispoziţiilor art. 451 C.pr.civ., pe temeiul culpei procesuale, apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată suportate de intimată.
Tribunalul Mehedinți
Curatelă
Curtea de Apel Suceava
Dreptul copilului de a beneficia de protecţie specială după dobândirea capacităţii depline de exerciţiu. Dovada continuării studiilor într-o formă de învăţământ de zi.
Judecătoria Săveni
Violenţa în familie - amânare pedeapsă
Judecătoria Huși
Partaj bunuri comune
Curtea de Apel București
Divort - pastrare nume dupa divort. Conditii