Ordin de protectie

Decizie 96 din 02.02.2016


Titlu Ordin de protecţie

Tip speta decizie civilă

Nr.96

Data 02 februarie 2016

Domeniu asociat  Familie (infracţiuni şi alte probleme în legătură cu familia)

Continut speta  . Ordin de protecţie împotriva pârâtului prin care să se dispună interdicţii

La data de 11.08.2015 s-a înregistrat cererea formulată de reclamanta  C R V în contradictoriu cu pârâtul M D M prin care se solicită emiterea unui ordin de protecţie a sa împotriva pârâtului prin care să se dispună următoarele interdicţii şi obligaţii pârâtului: evacuarea temporară a acestuia din locuinţa familiei situată în Băile Govora; obligarea pârâtului la o distanţă minimă determinată faţă de ea, faţă de reşedinţa şi locul ei de muncă;interdicţia pentru pârât de a se deplasa  în anumite localităţi sau zone determinate pe care victima le frecventează, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, precum şi să se stabilească reşedinţa minorului rezultat din relaţiile părţilor, la ea.

În motivarea cererii de emitere a ordinului de protecţie, reclamanta a arătat că nu este căsătorită cu pârâtul, dar din relaţiile lor rezultat minorul …. născut la data de 15.01.2013.  Toţi trei locuiesc în apartamentul situat la adresa mai sus-menţionată, ce este închiriată de ea, conform contractului de închiriere nr. 11154/2.12.2013;

În continuare, reclamanta a arătat că pârâtul o agresează fizic şi psihic în repetate rânduri,  ultime agresiuni având loc la data de 4-5 august 2015 chiar atunci când se afla cu minorul în braţe.

La data de 6 septembrie 2015 pârâtul a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii formulate de reclamantă întrucât cele relatate de acesta nu corespund adevărului. Pe de altă parte este menţionat şi el contractul de închiriere şi este tatăl minorului de care s-a ocupat în toată această perioadă.

Mai arată pârâtul că se cunoaşte cu reclamanta de mai mult de 10 ani de zile şi niciodată nu a fost un pericol pentru ea şi nu s-a produs nici un incident de natură să se simtă ameninţată sau să fie pusă în pericol ea sau minorul.

La termenul de judecată din data de 8 septembrie 2015, apărătorul reclamantei a înţeles să precizeze formularul anexă al cererii de chemare în judecată, în sensul că  solicită evacuarea temporară a pârâtului din locuinţă, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de copiii victimei sau faţă de alte rude ale acesteia; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de reşedinţa, locul de muncă a persoanei protejate (precizând în acest sens că reclamanta lucrează la Seminarul Teologic din Rm. Vâlcea, str. Antim Ivireanu, judeţul Vâlcea şi la Liceul Teologic Băile Govora); interdicţia pentru pârât de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care victima le frecventează sau le vizitează periodic (la mama reclamantei locuieşte în Rm. Vâlcea), precum şi interzicerea oricărui contact, inclusiv, telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima.

În şedinţa publică din data de 27.10.2015 apărătorul reclamantei a mai solicitat să i se interzică pârâtului să se apropie la o distanţă mai mică de 50 de m faţă de Barul „Casa de Vis” administrat de către mama reclamantei şi faţă de casa părintească a acesteia; păstrarea unei distanţe de 100 de m faţă de Centrul de Îngrijire Specială pentru Copii cu Nevoi Deosebite din Rm. Vâlcea, să i se interzică pârâtului meargă în Băile Govora, în Govora şi în Mihăeşti, obligarea pârâtului la consiliere psihologică pentru ca acesta să înţeleagă care este obligaţia lui de tată, ce nevoi are acest copil cu problemele lui deosebite, care suferă de o boală ce impune tratamente de specialitate de la vârstă înaintată, iar instanţa să apeleze la DG.A.S.P.C. Vâlcea pentru consilierea psihologică a pârâtului şi consilierea parentală prin care acesta să conştientizeze că, deşi nu contribuie cu nimic la creşterea educarea şi tratamentul minorului, nu are voie să îi distrugă drumul în viaţă.

Prin sentinţa civilă nr. 1289/27.10.2015 a Judecătoriei Rm. Vâlcea s-a admis în parte cererea astfel cum a fost formulată şi precizată de reclamanta … în contradictoriu cu pârâtul …...

S-a dispus  pe o durată de 6 luni următoarele obligaţii şi interdicţii pârâtului:

- evacuarea temporară din locuinţa situată în Băile Govora, ce face obiectul contractului de închiriere nr. 11154/2.12.2013;

- să nu se apropie de reclamantă şi de minorul … născut la data de 15.01.2013, la o distanţă mai mică de 100 metri, cu excepţia sediului instanţelor de judecată şi al altor organe judiciare cu ocazia prezentării în cauzele în care sunt părţi;

- să nu se apropie de mama reclamantei, …, la o distanţă mai mică de 100 metri;

- interzicerea oricărui contact, inclusiv prin corespondenţă, telefonic sau în orice alt mod, cu victima-reclamantă.

S-au respins capetele de cerere referitoare la obligarea pârâtului la consiliere psihologică, la interdicţia de deplasare în anumite localităţi, la interdicţia referitoare la locul de muncă şi reşedinţa reclamantei, locul de muncă şi locuinţa mamei reclamantei, Centrul de îngrijire specială a minorului.

A fost obligat pârâtul la plata sumei de 1144 lei cu titlu de cheltuieli de judecată faţă de reclamantă.

S-a stabilit reşedinţa minorului … la mamă, la adresa din Băile Govora, până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. 9043/288/2015.

Pentru a statua astfel, a reţinut prima instanţă că  reclamanta şi pârâtul s-au aflat în relaţii de concubinaj, iar din relaţiilor a rezultat minorul … născut la data de 15.01.2013.

Începând cu data de 02.12.2013, părţile s-au mutat în apartamentul situat în Băile Govora, ., închiriat de reclamantă, în calitate de titular, de la Oraşul Băile Govora, conform contractului nr. 11154/02.12.2013., reclamanta fiind titular de contract , iar pârâtul fiind menţionat ca membru al familiei, în calitate de concubin, termenul de închiriere fiind de 5 ani.

Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă că părţile se află în relaţii de familie şi în prezent, având un minor împreună. După naşterea acestui minor între părţi au început să apară neînţelegeri , discuţii contradictorii provocate de pârât, în cadrul cărora pârâtul a folosit, pe lângă violenţe verbale, şi violenţe fizice.

De altfel, pârâtul a adoptat o atitudine jignitoare şi ameninţătoare cu privire la reclamantă şi mama acesteia, transpusă şi prin alt gen de fapte, cum ar fi: denigrarea acesteia în faţa superiorilor de la locurile de muncă ale acesteia, taierea cauciucurilor de la maşină pentru a nu se putea deplasa,arderea actelor de stare civilă ale ei şi ale minorului, ameninţări prin intermediul mesajelor telefonice ale reclamantei şi familiei acesteia.

De creşterea şi educarea minorului, părţile s-au ocupat împreună, însă începând cu data de 15.01.2015 reclamanta se află în concediu de creştere a copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani, acesta fiind încadrat în grad de handicap.

Potrivit Legii nr. 217/22.05.2003, aşa cum a fost modificată de Legea nr. 25/2012, persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, anumite obligaţii sau interdicţii. Pentru a beneficia de această protecţie, este necesar să se dovedească existenţa unei stări de pericol ce decurge din exercitarea unei forme de violenţă fizică/psihică din partea unui membru al familiei.

 În cauză, reclamanta a reuşit să dovedească că integritatea sa psihică şi fizică este ameninţată de manifestările violente (lato sensu) ale pârâtului, impunându-se cu necesitate evacuarea acestuia din locuinţa familiei în scopul eliminării cauzelor violenţei şi pentru evitarea unor incidente regretabile, mai ales că astfel de evenimente s-au petrecut în faţa copilului minor al părţilor.

Locuinţa minorului va fi stabilită, în mod provizoriu, la mamă, în scopul asigurării continuităţii în creştere şi educare şi pentru menţinerea rutinei locului şi obiceiurilor acestuia, mai ales având în vedere faptul că boala de care suferă presupune o atenţie specială.

Împotriva acestei  hotărâri  judecătoreşti a  exercitat calea  de atac a  recursului  pârâtul …,  precizând  că vor  fi  depuse  motivele  căii  de atac în mod  detaliat după  redactarea şi comunicarea  hotărârii judecătoreşti.

La  termenul  de judecată din data de 15  decembrie 2015,  recurentul a învederat că solicită admiterea căii  de atac, casarea sentinţei  şi  pe  fond respingerea cererii  de acordare a  unui ordin  de protecţie .

În motivare arată că  instanţa  de fond  a procedat la o  interpretare eronată  a  dispoziţiilor legale incidente în cauză, prin obligarea sa de a păstra o anumită distanţă  faţă  de intimata  reclamantă,  de  mama  acesteia şi  de fiul  rezultat din  relaţia părţilor. Potrivit  Legii nr. 217/2003, ordinul  de protecţie  se poate dispune faţă de un membru al  familiei, or, între părţi nu  există nicio legătură  de rudenie, nu sunt  nici măcar concubini şi pe cale  de consecinţă arată că nu  are calitatea procesuală pasivă.

Recurentul precizează că  situaţia  de fapt  prezentată de  reclamantă nu  corespunde realităţii întrucât nu a agresat-o fizic sau  verbal pe  aceasta  în datele  de 4.08.2015 şi 05.08.2015,  iar locuinţa  din care se  urmăreşte evacuarea sa  este repartizată  de la Primăria Băile Govora  pentru amândoi, sens  în care  figurează în calitate de titular al contractului de închiriere.

Recurentul  arată că nu s-a  comportat  violent  faţă  de intimata pe  care o cunoaşte  de peste 10 ani, nu  reprezintă  un pericol pentru aceasta, după cum nu există plângere penală formulată împotriva sa  şi nu  este cunoscut ca fiind o persoană cu antecedente penale.

Concluzionând, recurentul arată că nu  s-a  administrat  un probatoriu complet  de  natură să  conducă la ideea  unei periculozităţi a  sa,  ori  la  caracterul repetat  al unor  împrejurări care să dovedească o stare  reală şi  gravă  de pericol.

La acelaşi  termen  de  judecată  s-a  dispus  calificarea  juridică a  căii  de atac în raport  de dispoziţiile art. 24 C.pr.civ., şi art.25 C.pr.civ., coroborate cu dispoziţiile  art.  456 C.pr.civ. şi  466  alin. 1  C.pr.civ., precum şi  dispoziţiile  art.7 alin. 1  din Legea  nr. 76/2012 privind punerea  în aplicare a  Noului Cod  de procedură Civilă, apreciind  că  aceasta  este apelul faţă  de data  sesizării  instanţei cu  cererea  de chemare în judecată  ce  are ca obiect  ordin  de protecţie.

Prin întâmpinarea formulată de intimată s-a invocat excepţia nulităţii  recursului ca fiind nemotivat întrucât a fost declarat la trei zile  de la data pronunţării,  fără a fi însă  motivat. În subsidiar, s-a  invocat excepţia tardivităţii  recursului, pe considerentul că  motivele căii  de atac  nu au fost  formulate în termen.

Intimata a formulat şi o completare la întâmpinare  prin care a apreciat  că  apelul astfel calificat este nul, întrucât motivele căii de atac au fost depuse la  Tribunalul Vâlcea.

Pe  fond intimata a solicitat  respingerea apelului ca  fiind neîntemeiat deoarece apelantul  este violent  fizic şi verbal, a  comis  acte materiale  de ameninţare şi lovire şi  reprezintă  un pericol  real  pentru  viaţa  sa şi a minorului  rezultat din  relaţia părţilor.

Potrivit dispozițiilor art. 248 C.pr.civ., tribunalul se va pronunța cu prioritate cu privire la excepțiile nulității și cea a tardivității formulării apelului, astfel cum au fost invocate de intimată prin întâmpinarea depusă la dosar.

Potrivit disp. art. 470 alin. 1 pct. c  C.pr.civ., cererea de apel va cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, sub sancțiunea decăderii. În cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului nu cuprinde motive sau mijloace de apărare, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță.

În speța dedusă judecății, partea care a justifica un interes legitim a promovat recurs împotriva sentinței civile nr. 1289/27.10.2015, iar prin respectarea principiului legalității căii de atac, acesta a fost calificat juridic ca fiind apel, la termenul de judecată din data de 15 decembrie 2015, moment care a coincis și cu înregistrarea motivelor de apel depuse aceeași parte.

Pe cale de consecință, tribunalul va respinge excepţia  nulităţii  şi excepţia tardivităţii motivării apelului.

În ceea ce privește criticile de apel relevate de pârât împotriva emiterii ordinului de protecţie, tribunalul reține că sentința pronunțată de judecătorul fondului a avut în vedere circumstanţele cauzei si principiul constituţional al liberei circulaţii a persoanei.

Aşa cum se evidenţiază din probatoriul testimonial administrat în cauză, atmosfera este tensionată între cele două părți care au conviețuit, în principal, pe fondul neînțelegerilor datorate de creșterea minorului rezultat din legătura acestora, astfel încât au loc momente violente care îi provoacă intimatei o stare de stres psihologic, in privinţa integrităţii corporale sau a libertăţii sale.

Astfel, ordinul de protecţie dispus, în ciuda naturii  sale restrictive de drepturi, este emis în baza unor  probe solide de existență a unor acte de violenţă fizică și  psihologică exercitate de apelant asupra acesteia. 

Este adevărat că se impune să se țină cont de practica constanta a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a arătat, de ex. in cauza Monory c. României si Ungariei ca „posibilitatea părintelui si a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieţii de familie, iar masurile naţionale care stânjenesc aceasta posibilitate reprezintă o ingerință in dreptul la viața de familie protejat de art. 8, statele având obligația de a asigura reunirea copilului cu părintele sau", aceeaşi opinie fiind împărtăşita si in cauzele Ignaccolo Zenide c. României, Pini si Bertini, reținându-se ca„ statul trebuie sa dispună de masuri pozitive pentru a asigura copilului legături cu părintele sau", însă drepturile si libertăţile persoanei pe care le invoca apelantul trebuie exercitate în așa fel încât să nu stânjenească sau să încalce exercitarea drepturilor altor persoane.

Într-adevăr, emiterea ordinul de protecţie reprezintă o măsură ce poate fi dispusă pentru situaţii de excepţie, de o gravitate sporită, prin raportare la comportamentul agresiv fizic sau psihic pe care acesta îl adoptă faţă de membrii de familie  chiar dacă va conduce la o limitare a exerciţiului dreptului de viaţă privată şi a libertăţii de circulaţie a celui împotriva căruia s-ar dispune astfel de măsuri.

Luând în considerare dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 217/2003, tribunalul reţine că probele administrate în primă instanţă au relevat starea de pericol cauzată de comportamentul apelantului asupra intimatei,  cu referire la depoziţiile martorilor … care au relevat frecventele manifestări violente sub aspect fizic, verbal sau psihologic exercitate de apelant asupra intimatei, inclusiv în prezența minorului ce are nevoie, din cauza stării sale de sănătate, de o îngrijire specială.

Tocmai pentru a se evita producerea unor consecinţe cu urmări nefaste, şi tribunalul apreciază că se impune ca pentru o perioadă de timp, pârâtul să păstreze o anumită distanţă faţă de reclamantă şi de fiul lor, oriunde s-ar afla, acasă, pe stradă, la locul de muncă, la şcoală, cu excepția sediului instanțelor de judecată și al altor organe judiciare.

Ca atare, tribunalul reţine un just echilibru între necesitatea de siguranţă pe care trebuie să o aibă intimata şi fiul părților și restricţionarea libertăţii de circulaţie a apelantului.

Pe cale de consecinţă, reţinând că nu există motive temeinice pentru anularea sau schimbarea sentinţei, pentru toate considerentele care preced, în baza prevederilor art. 480 NCPC, tribunalul urmează să respingă apelul pârâtului ca fiind nefondat şi să menţină soluţia pronunţată de judecătorie ca legală şi temeinică.

În temeiul dispoziţiilor art. 451 C.pr.civ., pe temeiul culpei procesuale, apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată suportate de intimată.