Pretenţii declinare

TRIBUNALUL ARGEŞ*

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ  Nr. 81/2015

Şedinţa publică de la 18 Martie 2015

Obiectul cauzei:pretenţii declinare

TRIBUNALUL

Constata ca, la data de 24.09.2014, a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Specializat Arges cererea formulata de reclamanta (...) , aflată în insolenţă şi reprezentată legal de lichidator judiciar (...) , impotriva pârâtei (...) , prin care a solicitat obligarea paratei să-i plătească suma de 328.301 lei, echivalentul sumei de 74.276,41 euro, dobânda legală aferentă sumei sus-citate, evaluată la suma de 10.000 lei, şi cheltuielile de judecată.

In sustinerea cererii, reclamanta a aratat ca are ca obiect principal de activitate transportul rutier de marfuri. In aceste imprejurari, intre parti s-a incheiat la data de 8.02.2013 Polita privind asigurarea facultativa a autovehiculelor (...) cu valabilitate 12 luni in intervalul 11.02.2013-10.02.2014. Polita viza asigurarea marfurilor transportate in afara tarii cu auto utilitara DAF serie sasiu (...) , inmatriculata sub nr. (...) .

In luna aprilie autoutilitara trebuia sa efectueze un transport de marfuri (anvelope) pe ruta Colmar Berg (Luxemburg)-Cisterna di Latina (Italia), asa cum rezulta din comanda de transport emisa de (...) , care la randul ei, contractase cu (...) , cumparatoarea anvelopelor in valoare de 74276,41 euro. In data de 22.04.2013, in apropierea orasului Novi Ligure (Italia), in timp ce soferul oprise pentru a se odihni, marfa transportata a fost furata in integralitate. Au fost anuntate organele de politie, constatandu-se ca in acea noapte avusesera loc mai multe furturi din camioane.

A fost anuntata societatea de asigurare despre eveniment, deschizandu-se dosarul de dauna nr. 255833. Intre timp, societatea cu care reclamanta incheiase contractul de transport a emis factura nr. (...) .

La data de 03.07.2013, parata a comunicat refuzul de plata a despagubirilor, pe motiv ca polita nu are acoperit riscul de furt de marfa, nefiind platita prima suplimentara pentru aceasta.

Reclamanta a aratat ca refuzul de plata este nejustificat. In polita nu se precizeaza ca este necesara plata unei prime suplimentare pentru acoperirea riscului de furt al marfii. Polita acopera si disparitia marfii, situatie in care se include si furtul. S-a sustinut ca parata doreste sa amane plata, intrucat nu contesta nici producerea riscului si nici cuantumul despagubirilor.

In polita de asigurare se face trimitere la conditiile CMR-cod 706/2010, din lecturarea carora se constata ca furtul nu este exclus de la asigurare. Conform art.2 din Conditiile de asigurare coroborat cu art.17 din Conventia de la Geneva, transportatorul este raspunzator pentru pierderea totala sau partiala sau avarierea marfii, produse intre momentul primirii marfii si cel al eliberarii acesteia, cat si pentru intarzierea la eliberare. Furtul intra in cazurile de pierdere totala sau partiala a marfii, devenind incidenta obligatia de plata a asiguratorului. Cazurile de excludere prevazute de art.3 nu sunt incidente, parata neinvocand de fapt aceste prevederi.

Pentru a fi opozabila clauza suplimentara invocata pentru refuzul la plata, aceasta obligatie ar fi trebuit sa reiasa din conditiile de asigurare care fac parte din contract sau sa fi fost adusa la cunostinta in alt fel, ceea ce nu s-a intamplat.

In drept, au fost invocate disp. art.1350 C.civ., Conventia de la Geneva (CMR) din 1956, OG nr.13/2011.

S-a solicitat incuviintarea probei cu inscrisurile atasate cererii.

Prin intampinarea inaintata Tribunalului Specializat Arges la data de 6.11.2014, parata (...) a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata.

S-a aratat ca, potrivit art.2 din Legea nr.136/1995, in asigurarea facultativa raporturile dintre parti sunt reglementate potrivit contractului de asigurare. Prin urmare, sunt incidente conditiile de asigurare COD 706/2010-parte integranta a contractului de asigurare (...) . Din punct de vedere legislativ, asigurarea CMR este o asigurare facultativa care se supune prevederilor Conventiei referitoare la contractele internationale de marfuri pe sosele (Conventia CMR) incheiata la Geneva in 1956. Prin urmare, pretentiile formulate in cauza nu pot avea ca izvor decat raporturile de asigurare privind asigurarea facultativa CMR si riscul asigurat produs la 15.09.2011.

Acoperirea riscului de furt nu face parte din pachetul de baza al asigurarii CMR, astfel incat pentru acoperirea furtului total sau partial se include in polita o clauza suplimentara pentru care se achita o prima suplimentara. Acest lucru este necesar pentru ca asigurarea riscului de furt este apanajul unei polite Cargo, care este o polita de bunuri prin care se asigura marfa transportata, in timp ce CMR este o polita de raspundere civila unde trebuie sa existe o legatura de cauzalitate intre fapta asiguratului si prejudiciul creat.

Reclamanta nu a avut inclusa in polita de asigurare cumparata si asigurarea riscului de furt CMR.

Prin decizia Directiei paratei aprobata de Directoratul Uniqa nr. 99/7.03.2012 s-au stabilit conditiile de preluare si a riscului de furt la politele CMR, ceea ce inseamna ca pana la acea data riscul de furt nu era inclus in pachetul de baza, cum gresit presupune rclamanta. Prin aceasta decizie s-a hotarat ca si clauza suplimentara de risc de furt pe CMR sa se oferteze in anumite conditii, pe care reclamanta nu a probat ca le-a indeplinit pentru ca o asemenea clauza sa isi produca efecte.

Contractul de asigurare este un contract de adeziune, al carui continut si ale carui clauze sunt prestabilite in intregime de una dintre parti, cealalta parte fiind libera sa accepte sau nu contractul. Daca il accepta, devin aplicabile disp. art.1270 alin.1 din NCC, contractul fiind obligatoriu intre parti.

Reclamanta nu a invocat vreo imprejurare de nelegalitate a contractului incheiat intre cele doua parti, clauzele lui fiind obligatorii, cu atat ma mult cu cat sunt clar si precis formulate, fiind enumerate expres evenimentele asigurate si imprejurarile care exclud plata indemnizatiei de asigurare in caz de producere a evenimentului asigurat.

Prin urmare, raspunderea asiguratorului nu poate fi angajata.

In drept, au fost invocate disp. art.205 si urm. NCPC, art.1270, 2199-2201, 2207-2208, 2214 NCC, Legea nr.136/1995, conditiile de asigurare ale contractului de asigurare.

In dovedirea apararilor, s-a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.

Prin incheierea din data de 27.10.2014, Tribunalul Specializat Arges a inaintat cauza Tribunalului Arges-sectia civila, ca si instanta competenta material.

Dosarul a fost inregistrat pe rolul acestei instante la data de 5.12.2014.

In cauza a fost formulata cerere de interventie principala de catre (...) , prin care s-a solicitat obligarea reclamantei si a paratei, in solidar, la plata sumei de 57428 euro sau a echivalentului in lei la data platii, contravaloarea prejudiciului asigurat, si a dobanzii aferente.

Prin incheierea din data de 11.02.2015, cererea de interventie principala a fost admisa in principiu, insa, raportat la disp. art.36 din Legea nr.85/2006, tribunalul a disjuns judecarea ei si a dispus suspendarea.

La acelasi termen de judecata, tribunalul a incuviintat proba cu inscrisuri solicitata de parti, dispunand depunerea de catre parata a inscrisurilor necesare solutionarii cauzei.

Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul retine urmatoarea situatie de fapt:

Intre reclamanta (...)  si (...) s-a incheiat un contract de transport prin care cea de-a doua societate a subcontractat reclamantei transportul marfii-anvelope, in valoare de 72.276, 41 euro, beneficiar fiind (...) (comanda de transport din 17.04.2013, acceptata de reclamanta –fila 61), transportul urmand a se realiza din Colmar-Berg -Luxemburg in Italia.

Transportul urma a se face in perioada 19.04.2013-23.04.2013, cu autocamionul (...) . Pentru transporturile externe realizate cu acest autovehicul, reclamanta a incheiat cu parata (...) contractul de asigurare facultativa CMR, conform politei (...) din 08.02.2013 (f.7 dos Trib. Specializat). In partea de jos a politei se mentioneaza ca parte integranta din contract conditiile CMR cod 706/2010. Polita de asigurare era valabila intre 11.02.2013-10.02.2014.

In noaptea de 21.04.-22.04.2013, in timp ce autocamionul era stationat intr-o localitate din Italia, pentru efectuarea perioadei obligatorii de odihna, persoane necunoscute au golit intreaga remorca plina cu cauciucuri, incuietoarea stanga a autovehiculului fiind fortata, iar soferii neauzind nimic (f.76).

Reclamanta a anuntat organele de politie si apoi a adresat paratei o cerere de plata a despagubirilor constand in contravaloarea marfii transportate si furate. S-a format dosarul de dauna nr. (...) (f.106 si urm.).

Prin adresa nr. (...) , parata a adus la cunostinta reclamantei refuzul platii, pe motiv ca polita nu acopera si riscul de furt de marfa, nefiind platita prima suplimentara pentru aceasta (f.14 dosar trib speializat).

Potrivit facturii nr.(...) , (...) , cocontractantul reclamantei, i-a solicitat plata contravalorii marfii lipsa, in cuantum de 74.276, 41 euro, ulterior formuland si cerere de interventie principala in aceasta cauza.

Tribunalul retine ca, potrivit art.1 din conditiile de asigurare de raspundere a transportatorului auto in calitate de caraus, pentru marfurile transportate, parte a contractului incheiat intre parti, prin eveniment asigurat se intelege evenimentul cauzator de daune care intra sub incidenta asigurarii, produs in perioada valabilitatii politei de asigurare. Conform art.2 din conditii, raspunderile cuprinse in asigurare sunt cele prevazute in art.17 si art.23 din Conventia referitoare la contractul de transport international de marfuri pe sosele (CMR), al caror continut este preluat integral.

Astfel, conform art.17 din Conventia CMR, transportatorul este raspunzator pentru pierderea totala sau partiala sau pentru avarierea, produse intre momentul primirii marfii si cel al eliberarii acesteia, cat si pentru intarzierea in eliberare. Articolul enumera la pct. 4 situatiile de exonerare de raspundere.

Conditiile de asigurare enumera la art.3 alte situatii de excludere din asigurare, printre acestea nenumarandu-se si furtul marfii transportate. De asemenea, din lecturarea conditiilor de asigurare rezulta ca partile nu au definit ce se intelege prin pierdere totala sau partiala.

Potrivit sustinerilor paratei, asumarea ca si risc asigurat a furtului marfii presupunea includerea in polita a unei clauze suplimentare, in conditiile stabilite de Directoratul Uniqa (f.95), prin decizia din 07.03.2012, respectiv cu aprobarea Directoratului, doar pentru transport de marfuri in trafic international si cu majorarea primei tarifare cu 30%.

In legatura cu aceasta aparare, tribunalul retine ca din polita de asigurare si conditiile de asigurare, ce fac parte integranta din polita, nu rezulta ca riscul de furt al marfii transportate nu se regaseste printre riscurile asigurate. Contractul incheiat de parti vorbeste despre acoperirea daunelor produse ca urmare a pierderii totale sau partiale a marfii, fara a defini notiunea de „pierdere”. Nici Conventia CMR nu prevede ce intra in notiunea de „pierdere”, situatie in care, neexistand nici un argument pentru a distinge intre pierderea marfii prin furt sau alte situatii care au avut ca si urmare pierderea, trebuie sa se interpreteze art.17 din Conventia CMR si art.2 din conditiile contractuale in sensul ca intra in riscul asigurat si pierderea marfii ca urmare a furtului ei.

S-a sustinut de catre parata ca reclamanta trebuia sa stie ca fac parte din polita doar conditiile de asigurare CMR, iar nu si cele ale asigurarii Cargo, specifice asigurarii pentru furt. Insa, asigurarea Cargo are ca si asigurat pe proprietarul marfii transportate, carausul neputand fi beneficiarul despagubirii decat in situatia in care asiguratul este si caraus, interesul asigurarii fiind dreptul de proprietate asupra bunului asigurat. Or, acoperirea riscului de furt al marfii transportate  prin asigurarea contractata de caraus-reclamanta nu are nicio legatura cu dreptul de proprietate asupra marfii, prin urmare asigurarea Cargo nu are incidenta in speta de fata.

In situatia in care in polita sau in conditiile de asigurare CMR nu se prevede expres ca furtul marfii nu este risc asigurat, revenea paratei obligatia de a dovedi ca a adus la cunostinta reclamantei aceasta situatie, aceasta refuzand asumarea clauzei suplimentare. Or, o astfel de proba nu a fost facuta de catre parata (in acest context, trebuie subliniat ca parata nu a depus nici un inscris, proba solicitata prin intampinare fiind administrata ca urmare a rolului activ manifestat de instanta), astfel incat nu se poate imputa reclamantei nesolicitarea si neacceptarea unei clauze suplimentare despre a carei existenta nu avea cunostinta. Tocmai pentru ca asigurarea este un contract de adeziune, in care asiguratul nu poate interveni pentru a stabili conditiile si clauzele, revine asiguratorului sarcina de a stabili in termeni clari si precisi riscurile de asigurare acoperite si cauzele de exonerare de raspundere, nefiind posibil a se invoca ca si cauza de exonerare de raspundere aspecte ce exced cadrului contractual.

Prin urmare, intrucat, potrivit art.1270 C.civ., contractul are valoare de lege intre parti, tribunalul considera ca, raportat la conditiile de asigurare asumate de parti, paratei-asigurator ii revine obligatia de plata catre reclamanta-asigurat a contravalorii marfii transportate si pierduta pe parcursul transportului extern, ca urmare a furtului.

Prin concluziile scrise depuse dupa inchiderea dezbaterilor, parata a adus in discutie alte aspecte de natura a o exonera de raspundere. Astfel, s-a invocat ca reclamanta nu a facut dovada prejudiciului efectiv suferit de reclamanta, prin plata contravalorii marfii pierdute, astfel incat prejudiciul nu este cert sub aspectul existentei si al intinderii. Pe de alta parte, s-a sustinut ca evenimentul invocat nu angajeaza raspunderea civila a carausului, disparitia marfii reprezentand consecinta unui fapt pe care transportatorul nu putea sa il evite si nici sa il prevada, Aceste aparari nu pot fi insa analizate, intrucat au fost invocate dupa inchiderea dezbaterilor. Or, raspunsurile la pretentiile reclamantei trebuie formulate, potrivit art.205 C.pr.civ., prin intampinarea care este obligatorie in cauza de fata, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a invoca exceptii si aparari, iar, pe de alta parte, analizarea lor ar insemna incalcarea principiului contradictorialitatii si al dreptului la aparare al reclamantei, aflata in pozitia de a nu putea raspunde paratei. In conditiile in care parata a avut reprezentare calificata, invocarea acestor aspecte noi dupa inchiderea dezbaterilor nu justifica nici repunerea cauzei pe rol, analiza cererii de chemare in judecata facandu-se prin prisma sustinerilor si apararilor formulate de parti in conditii procedurale.

Prin urmare, tribunalul constata ca nu exista cauze de exonerare a paratei de plata despagubirilor.

Cat priveste cuantumul despagubirii, avand in vedere disp. art.1984, 1985 C.civ., art.17 si 23 din Conventia CMR, art.7.7 din conditiile de asigurare CMR, tribunalul apreciaza ca se impune ca asiguratorul sa plateasca asiguratului valoarea marfii pierdute, astfel cum rezulta din factura emisa de (...) , respectiv suma de 328.301 lei, echivalentul in lei la data platii a sumei de 74276,41 euro. Prejudiciul este cert, fiind consecinta raspunderii transportatorului pentru marfa pierduta, iar faptul ca pana in prezent reclamanta nu a facut plata nu reprezinta un argument valabil pentru respingerea actiunii, cu atat mai mult cu cat se constata din chiar actele dosarului, ca beneficiarul transportului s-a intors deja, printr-o actiune, impotriva reclamantei. De altfel, din contractul de asigurare nu reiese ca plata despagubirii este conditionata de efectuarea prealabila de catre asiguratul-transportator a platii daunelor catre beneficiarul contractului.

Pentru aceste motive, urmeaza, asadar, a fi admisa cererea, iar parata obligata la plata despagubirilor, conform contractului de asigurare.

Cat priveste plata dobanzii legale, tribunalul retine, ca potrivit art.1523 alin.2 lit.d C.civ., parata.profesionist este de drept in intarziere pentru neindeplinirea obligatiei de plata a despagubirilor, astfel incat, retinand ca, cel tarziu, la data de 03.07.2013, cand s-a luat decizia de refuz a platii despagubirilor, erau indeplinite toate conditiile pentru a se face plata, iar obligatia era scadenta, urmeaza a se dispune plata de catre parata si a dobanzii legale penalizatoare, calculată conform art. 3 alin. 2 şi 2 ind. 1 din OG nr. 13/2011, începând cu data de 03.07.2013 şi până la plata efectivă.

Reclamanta a solicitat si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, insa, raportat la disp. art.452 C.pr.civ., intrucat nu s-a facut dovada acestor cheltuieli, cererea urmeaza a fi respinsa, ca neintemeiata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEIGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea reclamanta (...)  societate in procedura insolventei, reprezentata prin Lichidator Judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă (...) , cu sediul procesual ales la avocat (…), în contradictoriu cu pârâta (...) .

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 328.301 lei, despăgubiri, precum şi a dobânzii legale penalizatoare, calculată conform art. 3 alin. 2 şi 2 ind. 1 din OG nr. 13/2011, începând cu data de 03.07.2013 şi până la plata efectivă.

Respinge cererea reclamantei, privind cheltuielile de judecată, ca neîntemeiată.

Cu apel în 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Tribunalul Argeş. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 18.03.2015.

Domenii speta

Spete similare