Civil, raspundere civila delictuala

SENTINŢACIVILĂ NR. 31/2015

Şedinţa publică din data de 06 februarie 2015

Preşedinte : …

Grefier : …

S-a luat în examinare cauza civilă formulată de reclamantul B. G.-D. împotriva pârâtului L. C. J.-P., pentru pretenţii.

La apelul se prezintă reclamantul asistat avocat M. O.-M. din cadrul Baroului … şi pârâtul L. C. J.-P. cu carte naţională de identitate nr. …, asistat de interpret autorizat limbă franceză, d-na P. C., legitimată cu CI seria .., nr. .. şi martorul P. V.r, cu CI seria …, nr. ...

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care  se constată că  a fost ataşat la prezentul dosar, dosarul nr. 922/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu.

De asemenea se constată că reclamantul la data de 28.01.2015 a depus note de şedinţă ca răspuns la afirmaţiile făcute de pârât, în şedinţa din data de 23.01.2015, un exemplar al acesteia se comunică cu pârâtul.

Instanţa procedează la ascultarea martorului P. V., sub prestare de jurământ, declaraţie consemnată în proces verbal ataşată la dosarul cauzei.

Instanţa pune în vedere pârtilor înscrisul intitulat „Note de şedinţa” fila 74 dosar, un exemplar se comunică cu pârâtul, pentru studiere împreună cu interpret autorizat limbă franceză, d-na P. C.

Avocat M. O.-M., arată că nu mai stăruie în ascultarea martorei S. C. D., datorită presiunilor care într-un fel continuă, pentru a nu se crea o situaţie mai complicată între părţi.

Instanţa raportat la solicitarea avocatului M. O.-M., arată că martora S. C. D.  a fost solicitată spre a fi încuviinţată ca şi martora în cuprinsul cererii introductive, la termenul din 23.01.2015, a fost respinsă aceiaşi cerere, în conformitate cu dispoziţiile art.315 al.1 pct.2 cod procedură civilă.

Pârâtul asistat de interpret autorizat limbă franceză, d-na P. C. arată că poate prezenta elemente în urma cărora martora S. C. D. să fie obligată să se prezinte pentru următoarea şedinţă de judecată.

Instanţa pune în vedere pârâtului faptul că probatoriul se propune prin întâmpinare, iar în condiţiile în care dacă nu au fost propuse, acestea mai pot fi propuse doar în situaţiile prestabilite de Codul de procedură civilă, în conformitate cu prevederile art. 254 al.2 cod procedură civilă.

Pârâtul asistat de interpret autorizat limbă franceză, d-na P. C. arată că la data de 04 februarie, a fost convocat la Poliţia …, la solicitarea doamnei S. C. D., că a fost împreună cu aceasta având cauze pe rolul Tribunalului …, arătând că are  numele şi numărul de telefon al poliţistului care l-a audiat, declaraţie în care martora S. C. D. a declarat că pârâtul încă îl mai ameninţă pe reclamant, fapt care susţine pârâtul că nu este adevărat.

Instanţa pune în vedere pârâtului că obiectul cererii îl reprezintă acordarea de despăgubiri, despăgubiri materiale şi daune morale, rezultată în urma unui incident din 30.08.2013, dosar penal nr. 922/P/2013, dacă au fost formulate alte plângeri în alte dosare, aceasta nu fac obiectul prezentului dosar.

Pârâtul solicită a i se permite a adresa reprezentantului reclamantului, d-lui avocat M. O.-M., unele lămuriri, cerere la care avocat M. O.-M. arată că are calitatea de avocat în cauză şi nu de martor, însă arată că este de acord.

Pârâtul solicită acestuia să precizeze dacă îl cunoaşte pe reclamant şi pe martora S. C. D. şi în ce relaţii se află cu aceştia.

Avocat M. O.-M. arată că este prieten cu reclamantul şi cu martora S. C. D., o cunoaşte de multă vreme pe S. C. şi prin intermediul acesteia l-a cunoscut şi pe reclamant.

Pârâtul arată că la un moment dat a fost contactat de către un avocat, presupune că este vorba despre avocat M. O.-M., care i-a solicitat acestuia să ajungă la o înţelegere, un acord, având în vedere faptul că dacă s-ar ajunge la instanţă cu siguranţă va fi găsit vinovat.

A doua întrebare formulată de pârât, este să relateze avocat M. O.-M. dacă a luat legătura cu pârâtul spunându-i că este de preferat să se ajungă la o înţelege, să se achite suma de 4.000 lei pentru că dacă se va ajunge în instanţă cu siguranţă va fi condamnat.

Avocat M. O.-M. arată că au avut loc discuţii în vederea împăcării, a contactat pe pârât, pentru repararea prejudiciului, nu îşi aduce aminte date exacte, dar arată că i-a sugerat pârâtului să plătească suma solicitată, având corespondenţă şi prin email, nu îşi aduce aminte detalii, arată că discuţia telefonică a avut loc pe fondul unei înţelegeri care a plecat de la reclamant şi pârât, pârâtul făcând trimitere la un avocat din Arad, dar nu s-a ajuns decât la amânarea rezolvării litigiului şi în final la depunerea plângerii penale.

Pârâtul depune la dosar  o cerere de informare din 28.01.2015 şi arată că îl cunoaşte pe reclamant din anul 2010, cunoaşte starea de sănătate a acestuia. Pârâtul arată că  are calitatea de preşedinte al asociaţiei, iar în anul 2010 avea calitatea de secretar, un exemplar al documentelor depuse de pârât s-a comunicat cu reprezentantul reclamantului avocat M. O.-M., în legătura cu cele afirmate de pârât.

Pârâtul depune la dosar petiţia adresată la Tribunalul … cu nr. nr.5/P/15.01.2015 conexat cu nr. 6/P/2015 şi 7/P/2015 referitor la aspectele sesizate de acesta cu privire la numita S. C.

Reprezentantul reclamantului şi pârâtul arată că nu mai au de formulat alte cereri.

Instanţa constată că s-a luat act de susţinerile pârâtului la termenul din 23.01.2015, inclusiv lămuririle reprezentantului reclamantului avocat M. O.-M.

Pârâtul arată că  doreşte să se consemneze faptul că s-a deplasat la Han … la cererea  doi băieţi deoarece martora S. C. D. dorea să se oprească muzica în han, precizează că acesta este motivul pentru care a venit la ora 3 dimineaţa fiind chemat de doi băieţi, că el este cel care trebuie să îşi ceară scuze, nu are nimic cu reclamantul deoarece  nu se cunosc de foarte mult timp, recunoaşte că a fost agresiv din punct de vedere verbal cu acesta şi vrea ca sa–l despăgubească, dar nu este în nici un caz responsabil pentru distrugerea autoturismului.

Văzând că nu s-au formulat alte cereri, probele de la dosar fiind concludente şi suficiente pentru a se analiza susţinerile reclamantului, instanţa declară încheiată cercetarea procesului şi deschide dezbaterile, acordând cuvântul părţilor.

Avocat M. O. M. solicită admiterea acţiunii, obligarea pârâtului  la plata sumei de 8.720 lei, reprezentând  4.220 lei reparaţii la autoturismul distrus de pârât şi 4500 lei daune morale, cheltuieli de judecată şi onorariu de avocat.

Cu privire la avarierea autoturismului, arată că potrivit probatoriului administrat acesta a fost distrus de pârât.

Cu privire la demersurile pentru împăcare care au fost iniţiate de pârât,  din discuţiile purtate între reclamant şi pârât pe email şi care apar în dosarul penal, este clar că pârâtul şi-a recunoscut vina, în acest dosar civil pârâtul vine cu alte apărări, cum că a existat acea petrecere cu 130 persoane, respectiv că martora S. a mers să oprească muzica, ori este clar că din moment ce din probatoriu reiese că el este cel care a urcat la ora 7,30 în cameră.

Ori, participanţii la petrecere nu îl cunoşteau pe reclamant şi nu aveau de unde să ştie care este maşina reclamantului, deci practic este un nou scenariu, se pune întrebarea dacă pârâtul consideră că aşa s-au întâmplat lucrurile de ce nu a vorbit la urmărirea penală despre acest fapt, oricum a dus în discuţie multe aspecte legate de  martora Stepan şi de mama acesteia, dar aceasta nu fac obiectul cauzei.

 Pentru cuantumul prejudiciului pretins arată că acesta este probat cu facturi şi chitanţe, constând în vopsit, piese, pneuri şi manoperă, este adevărat ca pe parcurs paratul a invocat acea suma de 3.700 lei, este adevărat era discuţia care a avut loc iniţial, apare diferenţa dacă se plăteşte TVA sau nu, precum şi aceea că nu se poate pune egalitate între o reparaţie făcut de un amator care nu plăteşte TVA, cu cea făcută de specialişti. Nu i se poate imputa reclamantului că şi-a dorit pentru maşina sa o reparaţie de calitate, dacă pârâtul nu este de acord cu acest fapt trebuia să nu o distrugă. Arată că pârâtul a invocat în apărare că repararea unei uşi costă 400-500 lei,  dar din declaraţiile martorilor şi discuţiile care au avut loc cu specialiştii, pârâtul  risca să rămână cu maşina cel puţin în două nuanţe, lucru cu care reclamantul nu a fost de acord şi a procedat la vopsirea autoturismului,  pârâtul neputând să cenzureze reclamantului acest lucru.

Pentru daunele morale, arată că într-adevăr sunt greu de cuantificat, dar  faptul că reclamantul  s-a simţit  ameninţat şi s-a temut pentru siguranţa şi integritatea sa, mai ales ca se afla în imposibilitate de a se apăra, rezultă din probatoriu şi sunt uşor de constatat datorită afecţiunilor medicale pe care le are, reclamantul nu poate riposta ca o persoană integră. Ameninţările şi starea de tensiune au continuat după introducerea acţiunii civile, este evident acel episod cu prezenţa la politie  şi care sunt legate de plângerea pentru ameninţare şi cererea de control judiciar, care a ajuns la Judecătoria Ineu greşit îndreptată.

Arată că pârâtul recunoaşte că l-a deranjat şi agresat pe reclamant, apreciind suma la  200 euro, faptul că ar fi de acord cu aceasta sumă, aprecierea din acest motiv este pur subiectivă, el apreciază din perspectiva unui om integru că el s-ar fi simţit ameninţat, dar în condiţiile în care reclamantul nu are posibilitatea de a se apăra cum cuantifică faptul că este mult sau puţin ceea ce a cerut, făcând raportarea strict la situaţia pârâtului. Consideră deci justificată cererea de obligare la daune morale de 4.500 lei.

Depune chitanţa de plată onorariu avocat pentru justificarea cheltuielilor de judecată.

Pârâtul arată că cei care pledează împotriva sa au interes strict financiar, că suma de 8.000 lei, ca valoarea reparaţiei unei maşini din anul 2005, reparaţii maşinii domnului B. s-a făcut la vecinul meu şi l-a costat 400 lei. Arata ca l-a întrebat pe vecinul său, că o refacere a culorii unei maşini se poate face foarte simplu cerând numărul culorii şi după informaţiile pe care le deţine de la martora S. C. era vorba doar de două portiere, care nu costă mai mult de 400 lei. Arată că este surprins de această solicitare deoarece la început a cerut doar 4.000 lei, ceea ce corespunde cu aproximativ 1.000 euro.

Arată că  drumurile pe care le-a făcut până acum în România costa mai mult de 1.000 euro şi că în situaţia ar fi fost într-adevăr vinovat ar fi fost mai convenabil să plătească suma de la început. Arată că au fost prezente în seara respectivă peste 100 de persoane, 20-30 de persoane erau afară şi dintre toate acestea doar două persoane şi-au dat seama ca pîrîtul a avariat autoturismul, C. D. şi şoferul domnului B. şi aşa-zisul poliţist care a venit.

Cu privire la această situaţie arată că nu a minţit niciodată în declaraţiile date, menţionează faptul că este gata sa îl despăgubească pe reclamant.

Pârâtul mai arată că are cunoştinţă de relaţiile amicale pe care le are reclamantul cu S. C. şi că va accepta decizia care va fi luată.

Avocat M. O. M., în replică arată că pârâtul nu a fost ameninţat cu depunerea plângerii, pentru că acesta este un demers legal, iar cu privire la persoanele care au fost prezente în curtea hanului şi care ar fi putut să vadă acel incident, ar fi putut fi propuse în faza de urmărire penală.

 Pârâtul solicită a fi comunicată hotărârea la domiciliul procesual ales din .., indicată în înscrisul depus la fila 34 dosar,  netradusă, deoarece are cunoştinţe, persoane de încredere care pot să îi traducă hotărârea instanţei.

J U D E C A T A

Constată că prin cererea înregistrată la Judecătoria Ineu sub nr. …, la data de …, reclamantul B. G. D., domiciliat în …, CNP…, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul L. C. J.-P., cetăţean francez,  cu reşedinţa în … şi domiciliul procesual ales în …, cu reşedinţa în …., CNP. …., obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 8.720 lei, din care suma de 4.220 lei reprezentând echivalentul prejudiciului care i-a fost produs prin distrugerea unor componente ale autoturismului, iar suma de 4.500 lei daune morale.

Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamantul arată că în data de 30 august 2013, în urma invitaţiei făcute de către S. C. D., s-a deplasat în …….. pentru a urmări un spectacol artistic.

Cu această ocazie au fost rezervate două camere la hanul …, pentru a poposi peste noapte în această locaţie.

La acest eveniment a fost însoţit de nepotul său B. A. pentru şi de prietenul său P. V., cel care a condus autoturismul, având în vedere că reclamantul a suferit un accident şi are o deficienţă fizică, precizând că se deplasează într-un scaun rulant.

Mai arată că  după spectacol s-au retras în cameră, la motel, unde a venit şi amica sa S.C.D., cu cei care au susţinut spectacolul iar la puţin timp a venit şi o persoană care a aflat ulterior că este francez, pe nume C. L. J. şi că este partenerul de afaceri al amicei sale S. C.

Alertaţi de telefoane şi de faptul că l-a mai văzut în cursul serii, pe geam, prin parcare, venind şi plecând la intervale scurte de timp şi neştiind ce face şi ce intenţii are, a încercat să fie atent.

Reclamantul arată că a adormit în jurul orelor 02,00, la ora 02,30 fiind trezit de amica sa, spunându-i că cetăţeanul francez este în parcare şi face ceva la maşina acestuia, respectiv că vrea să spargă cauciucurile. Atunci l-a sunat şi pe prietenul său P.V., cazat în camera de vis-a-vis şi care a venit în camera reclamantului.

Văzând ce se întâmplă, şi cum reclamantul nu se poate deplasa, P. V. a avut intenţia să coboare dar reclamantul i-a solicitat să nu facă  acest lucru, deoarece pârâtul se vedea a fi nervos şi nu îi cunoştea intenţiile.

În intervalul 03,00-04,30 pârâtul a apelat telefonic martora D.S., iar în jurul orelor 06,00 a urcat la uşa camerei  reclamantului, unde a început să bată furios şi să folosească cuvinte urâte la adresa reclamantului şi să ameninţe.

Reclamantul arată că, de teama pârâtului a baricadat uşa cu un scaun care se afla în cameră şi a sunat  la 112 de două ori, ultima dată la orele 07,00.

Organele de poliţie au venit după o oră, o oră şi jumătate, ocazie  cu care reclamantul a coborât în parcare, unde a constatat că pneurile roţilor de pe partea dreaptă erau tăiate iar uşile erau zgâriate adânc, până la tablă.

Reclamantul a formulat plângere penală, soluţionată prin Ordonanţa de renunţare la urmărirea penală  din 03.09.2014 pronunţată în dosar nr. 922/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu, adresându-se instanţei civile pentru repararea prejudiciului, fiind clar stabilit că pârâtul a fost cel care a distrus autovehiculul.

Mai arată că în urma unui accident este în imposibilitate de a se deplasa, fiind dependent de autoturism, motiv pentru care cu eforturi financiare, a reparat autoturismul şi doreşte recuperarea de la pârât a sumei de 4220 lei, cheltuită în acest scop.

Cu privire la daunele morale, arată că au fost solicitate pentru repararea prejudiciului psihic, raportat la starea reclamantului, aflat în imposibilitate de a se apăra de o eventuală agresiune, având în vedere modul violent de manifestare a pârâtului.

În drept au fost invocate prevederile art. 1349, 1381, art. 1385, art.252, art.253 şi art.1391 cod civil.

Pârâtul L. C. J.-P., a depus întâmpinare la data de 27.10.2014, fila 21 dosar, a arătat faptul că  nu poate accepta condiţiile impuse de reclamant, menţionează că nu are nici o legătură cu problemele legate de maşina sa, în acel loc erau mai mult de 150 de persoane din sat care îl cunosc, iar dacă ar fi comis un delict aceasta s-ar fi văzut fără nici o îndoială.

Mai arată ca domnişoara S. (prietena sa în acea perioadă) care era în prezenţa reclamantului, a făcut scandal privind muzica din cauza căreia nu putea dormi şi aceasta în faţa clienţilor, concluzionând că o nemulţumire a determinat reacţia în acest fel.

Mai arată că persoanele care pot depune mărturie  sunt prietena sa, cu care este împreună de 6 ani, C. D. S., domnul care poate fi martor este şoferul reclamantului, care venise înaintea sosirii poliţiei.

Arată că  nu locuieşte în  România, în pofida cărţii mele de rezidenţă, decât de 4 ori pe an, rezidenţa sa în România fiind utilă pentru C. D. S., pentru activităţile asociaţiei ei pentru copii din regiune, motiv  pentru care a solicitat a se lua notă de adresa oficială din Franţa.

Prin notele de şedinţă depuse la fila 56 dosar, pârâtul reiterează aspectele menţionate în întâmpinare, arătând că din probele existente nu reiese că ar fi vinovat de paguba produsă, apreciind că fiind o ,, înscenare,, privind acuzarea sa.

Arată că nu este de acord cu plata daunelor materiale, iar în ceea ce priveşte daunele morale, pârâtul arată că este de acord cu plata acestora în limita sumei de 100-200 euro, în condiţiile în care comportamentul să îndreptat împotriva fostei concubine a adus prejudicii morale reclamantului.

Pentru soluţionarea cauzei a fost administrată proba cu înscrisuri fiind depuse  la dosar:  ordonanţa de renunţare şa urmărirea penală din 03 septembrie 2014, dată în dosar nr. 922/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu fila 6-9, copia facturii fiscale nr. 1379/09.09.2013 fila 10, copii bonuri fiscale fila 11, certificat de calitate şi garanţie din 03.09.2013 fila 12, certificat de încadrare cu grad de handicap fila 13 dosar, scrisoare  din partea pârâtului fila 21-24, răspuns la întâmpinare fila 28-29, cerere de amânare fila 34-37, 51-52, împuternicire avocaţială fila 39, 55, email de la pârât fila 43-48, note de şedinţă fila 56-57, autorizaţie interpret P. C. fila 61, certificat de înregistrare fila 62, copii acte de identitate fila 63, email pârât fila 64-67, proces verbal fila 73, note de şedinţă reclamant fila 74-75,  cerere de informare fila 79-81, chitanţe plată onorariu avocat fila 82, proces verbal decont fila 83 şi copie factură nr.2/06.02.2015 fila 84 dosar, a fost a fost audiat martorul P. M. V. fila 78 dosar, şi a fost ataşat dosarul penal nr.922/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine în fapt următoarele:

Prin Ordonanţa din data de 14.02.2014 din dosar penal nr. 922/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu, fila 6-8 dosar, procurorul a dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 253 alin.1 cod penal şi ameninţare, prevăzută de art.206 al.1 cod penal, reţinându-se în fapt că în data de 31.08.2013, în intervalul orar 03,00-04,00, în parcarea Hanului …., suspectul L. C., a distrus cauciucurile autoturismului …, cu număr de înmatriculare …, proprietatea numitului B. G. D., pe care l-a ameninţat cu acte de violenţă.

S-a reţinut că, între suspectul L. C. J. şi martorul S. C. D. a existat o relaţie de concubinaj, conform declaraţiei suspectului, sau o relaţie de afaceri, conform declaraţiei martorului.

Persoana vătămată B. G. D. şi martorul S. C. D. sunt prieteni vechi, astfel că în după-masa zilei de 30.08.2014, martorul S. C. D. l-a invitat pe B. G. D. să participe la un spectacol care a avut loc în …..

Persoana vătămată a fost de acord cu invitaţia făcută şi astfel s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală, marca …. cu număr de înmatriculare … în satul …., pentru a asista la spectacol. Autoturismul a fost condus  de către martorul P. M. V., persoana vătămată fiind o persoană cu dizabilităţi şi nu putea conduce autoturismul, iar după spectacol, persoana vătămată B. D. şi martorul S. C. s-au cazat în două camere la „Hanul …”.

Conform declaraţiei suspectului, acesta a fost sunat de către două persoane care i-au comunicat că S. C. se află la Hanul … împreună cu B. D.

După ce a încercat de mai multe ori să o contacteze telefonic pe S. C., deoarece aceasta nu i-a răspuns la telefon, suspectul, în jurul orelor 03,00-04,00 s-a deplasat la Hanul din …. unde erau cazaţi cei doi.

În parcarea hanului a observat autoturismul marca … cu număr de înmatriculare …., despre care ştia că aparţine persoanei vătămate.

Fiind probabil sub impulsul unor sentimente de gelozie, şi  dorind să se răzbune, cu ajutorul unui obiect ascuţit a tăiat cauciucurile din partea dreaptă a  autoturismului, iar în partea stângă a zgâriat vopseaua de la un capăt la celălalt al autoturismului, aceste acţiuni fiind observate de martorul S. C..

În jurul orelor 06,00, suspectul a revenit la hanul unde era cazată persoana vătămată şi a urcat la camera în care acesta era cazat, ameninţându-l cu acte de violenţă, în prezenţa martorului S. C. şi a celuilalt martor.

Persoana vătămată a sunat la numărul de urgenţă 112 solicitând intervenţia poliţiei, care a sosit la faţa locului.

Din înscrisurile depuse de persoana vătămată B. D. şi care cuprind conţinutul emailurilor dintre el şi suspect, rezultă că în data de 03.09.2013 persoana vătămată i-a trimis suspectului un email în care îl înştiinţa să achite contravaloarea daunelor produse maşinii, în caz contrar îl va da în judecată. În emailul de răspuns, suspectul a arătat că la data întoarcerii sale în ţară va aprofunda subiectul cererii de despăgubire.

La data de 18.09.2013, persoana vătămată a depus plângere penală solicitând tragerea la răspundere penală a suspectului pentru săvârşirea infracţiunilor de ameninţare şi distrugere.

Cu ocazia audierii, suspectul a declarat că în noaptea respectivă s-a deplasat la Hanul …. pentru a discuta cu martora S. C., pe care el o consideră concubina lui, însă arată că nu a tăiat cauciucurile autoturismului aparţinând persoanei vătămate, nu l-a zgâriat şi nici nu l-a ameninţat pe B. D., aspecte contrazise însă de probele administrate în cauză, din care rezultă cu certitudine că suspectul a deteriorat autoturismul  persoanei vătămate şi l-a ameninţat pe acesta din urmă cu acte de violenţă.

În acelaşi dosar penal, persoana vătămată s-a constituit  parte civilă cu suma de 3.620 lei, reprezentând contravaloarea reparaţiilor efectuate la autoturism.

În cauza penală, procurorul a dispus renunţarea la urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunilor de distrugere şi ameninţare, apreciindu-se că nu există interes public în urmărirea acestora.

Împotriva Ordonanţei din data de 14.02.2014 din dosar penal nr. 922/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu nu s-a formulat plângere, fila 74 dosar.

În drept, potrivit prevederilor art.1349 c.civil,, Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.,,

Art.1357 c.civil reglementează condiţiile răspunderii delictuale astfel: ,,Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.,,

Potrivit art. 1365 c.civil,,Instanţa civilă nu este legată de dispoziţiile legii penale şi nici de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite.,,

Astfel, din textele legale precitate, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: 1.existenţa unui prejudiciu,2. săvârşirea unei fapte ilicite, 2.existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu  precum şi 4.săvârşirea cu vinovăţie  a faptei ilicite prin care s-a cauzat prejudiciul .

Referitor la prima condiţie, respectiv cea a prejudiciului, aceasta constă în rezultatul –material sau moral suferit de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârşită de o altă persoană. Pentru ca dreptul la repararea prejudiciului cauza printr-o faptă ilicită să ia naştere se impune ca prejudiciul să fie cert şi să nu fi fost reparat încă.

Din probele administrate, respectiv declaraţia martorului P. M. V., fila 78 dosar, rezultă că în urma incidentului din data de 30.08.2013 soldat cu avarierea autoturismului  cu  nr….., proprietatea reclamantului, au fost necesare efectuarea unor reparaţii cuantificate la suma aproximativă de 1000 euro, fiind necesară revopsirea autoturismului precum şi înlocuirea cauciucurilor.

Depoziţia martorului se coroborează în acest sens cu factura fiscală nr. 1379/09.09.2013 emisă de societatea F. SRL, fila 10,  bonurile fiscale fila 11, certificat de calitate şi garanţie din 03.09.2013, fila 12 dosar, rezultând valoarea reparaţiilor la autoturism precum şi contravaloarea cauciucurilor sunt în sumă de 4220 lei.

Deşi pârâtul a susţinut că nu se poate reţine în sarcina sa acţiunea de distrugere a autoturismului aparţinând reclamantului şi prin urmare nu poate fi obligat la repararea pagubei, acest aspect este contrazis de cuprinsul ordonanţei procurorului, unde la pagina 3, alin.3 se menţionează că:,, rezultă cu certitudine că suspectul a deteriorat autoturismul  persoanei vătămate şi l-a ameninţat pe acesta din urmă cu acte de violenţă,, aspect pe care pârâtul nu l-a contestat, deşi avea posibilitatea de a formula plângere.

De asemenea, din înscrisurile depuse de pârât precum şi poziţia acestuia de la termenul din 23.01.2015 respectiv 06.02.2015, coroborat cu declaraţia martorului P. M. V. fila 78 dosar, rezultă că pârâtul este persoana care a deteriorat autoturismul reclamantului.

În ceea ce priveşte fapta ilicită, ca şi condiţie a angajare a răspunderii civile delictuale, rezultă cu prisosinţă din cuprinsul Ordonanţei din data de 14.02.2014 din dosar penal nr. 922/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu, şi anume existenţa acţiunii de distrugere a autoturismului în cauză.

Prin urmare, instanţa va reţine existenţa unui raport de cauzalitate între acţiunea ilicită a pârâtului şi prejudiciul produs reclamantului. 

În dreptul civil, este stipulat la art.1381 c.civil, că ,, orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie; dreptul la reparaţie se naşte din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat.,,

De asemenea, prevederile art. 1385, art. 1386 c.civil, care instituie  ca principiu general, cel al reparaţiei integrale şi în natură.

Pentru considerentele de mai sus, instanţa apreciază ca justificate pretenţiile reclamantului cu privire la daunele materiale în sumă de 4.220,44 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparaţii şi cele patru cauciucuri înlocuite la autoturismul reclamantului.

Cu privire la daunele morale, literatura juridică  le defineşte ca fiind: atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori ce se referă la existenţa fizică şi psihică a omului, sănătate, integritate corporală, precum şi a altor valori.

Şi codul civil instituie la art.58 că ,, orice persoană are dreptul la viaţă, la sănătate, la integritate fizică şi psihică, la demnitate, la propria imagine, la respectarea vieţii private, precum şi alte asemenea drepturi recunoscute de lege.,,

 În cazul de faţă, daunele morale sunt consecinţa negativă de natură nepatrimonială cauzate reclamantului prin fapta ilicită şi culpabilă a pârâtului,  consecinţe care constau în atingeri aduse personalităţii psihice, prin lezarea unui drept nepatrimonial, prejudiciu a cărui reparare prin compensare urmează regulile răspunderii civile delictuale.

Referitor la daunele morale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia penală nr. 2617/09.07.2009 a statuat că acestea se disting de cele materiale, prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc prin evaluare.

Instanţa are în vedere că, în mod indubitabil reclamantul a suferit un prejudiciu moral în urma exercitării de către inculpat a actelor de violenţa psihică, martorul P. M. V. arătând că în seara respectivă reclamantul, care este o persoană cu dizabilităţi,  a fost foarte speriat de comportamentul pârâtului, starea de teamă persistând şi după producerea incidentului menţionând că reclamantul ,, o perioadă i-a fost teamă să iasă pe stradă  deoarece pârâtul i-a aflat adresa,, .

Totodată, instanţa are în vedere că reclamantul s-a aflat într-o stare de temere justificată, fiind o persoană care nu se poate deplasa singură, iar incidentul s-a produs  în altă localitate, situată la o distanţă de aproximativ 70 km. faţă de locuinţa acestuia, prin deteriorarea autoturismului fiindu-i îngreunată întoarcerea la propria locuinţă.

Pârâtul a fost de acord cu plata unei compensaţii de 100-200 euro, pentru disconfortul psihic creat, fila 57 dosar.

Astfel, în raport de modalitatea de producere a evenimentelor precum şi persoana reclamantului, instanţa găseşte ca fiind parţial întemeiate pretenţiile reclamantului sub acest aspect, cuantificate la echivalentul sumei de 200 euro.

Pentru considerentele de mai sus, văzând în drept, prevederile art.1349,art.1381 şi art.1385 c.civil, precum şi art.58 c.civil, instanţa va admite în parte acţiunea  în sensul obligării pârâtului să plătească reclamantului suma de 4.220,44 lei, reprezentând contravaloarea lucrării de reparaţii şi suma de 880 lei, reprezentând daune morale, urmând ca restul pretenţiilor reclamantului să fie respinse ca neîntemeiate.

Văzând că reclamantul a solicitat cheltuieli de judecată, potrivit prevederilor art.453 c.pr.civilă, va obliga pârâtul la 1300 lei, cheltuieli de judecată parţiale către reclamant  justificate prin onorariu de avocat în cuantum de 700 lei, precum şi onorariu de avocat din dosar penal nr.922/P/2013, conform contractului de asistenţă juridică nr.47774/2013, privind suma de 600 lei, pentru care sunt aplicabile prevederile art. 276 alin.1, c.pr.penală, fila 82 dosar.

În fine, va obligă pârâtul la plata sumei de 99,55 lei către stat, reprezentând onorariu interpret Preda Cristina, conform facturii nr.2/06.02.2015, fila 84 dosar.

Pentru aceste motive, instanţa în numele legii,

H O T Ă R Ă Ş T E

Admite în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul B. G. D., domiciliat în …., CNP. …., în contradictoriu cu pârâtul C. L. J., cetăţean francez, domiciliat în …., cu reşedinţa în …., CNP. …..cu sediul pentru corespondenţă în …., pentru pretenţii, şi în consecinţă:

-obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 4.220,44 lei, reprezentând contravaloarea lucrării de reparaţii şi suma de 880 lei, reprezentând daune morale.

Respinge restul pretenţiilor ca neîntemeiate.

Obligă pârâtul la 1300 lei, cheltuieli de judecată parţiale către reclamant.

Obligă pârâtul la plata sumei de 99,55 lei către stat, reprezentând onorariu interpret Preda Cristina, conform facturii nr.2/06.02.2015.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. În caz de exercitare a căii de atac, cererea de apel se va depune la Judecătoria Ineu.

Dată în camera de consiliu şi pronunţată în şedinţa publică, azi, 06.02.2015.

PreşedinteGrefier

Domenii speta

Spete similare