Plângere contravenţională

Hotărâre 1374 din 26.02.2015


Prin plângerea (f.5,6) înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 10344petentul I. M.-C. a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenţiei seria CP nr. 6946432 întocmit de IPJ . pe care îl apreciază nelegal şi netemeinic.

În motivarea în fapt a plângerii petentul a arătat că cele reţinute în procesul verbal nu sunt reale întrucât în acea zi circula cu viteza legală, iar maşina poliţiei mergea în acelaşi sens cu petentul astfel încât aparatul radar nu putea vedea cu ce viteză mergea. În momentul în care a fost oprit de agentul de poliţie i s-a comunicat că a condus cu o viteză ce depăşeşte 100 km/h şi că va trebui să i se „ridice carnetul”, iar apoi când a văzut că a solicitat să vadă filmarea i s-a comunicat că de fapt viteza era de 92 km/h însă nu poate fi lăsat să vadă filmarea.

Petentul solicită a se avea în vedere că prin hotărârea Anghel c. României din 4 octombrie 2007 CEDO a constatat că anumite dispoziţii ale legislaţiei contravenţionale încurajează o jurisprudenţă contrară prezumţiei de nevinovăţie, în sensul că a considerat că sistemul procedural român în materie contravenţională, având la bază principii de procedură civilă ce impun celui ce deschide o procedură judiciară – contravenientul în speţă – să probeze veridicitatea spuselor este contrar prezumţiei de nevinovăţie. Solicită, în acord cu practica CEDO, instanţei să facă aplicarea prezumţiei de nevinovăţie şi să constate că intimata nu a făcut dovada existenţei contravenţiei.

În dovedire solicită să se pună în vedere intimatei să depună fotografiile/imaginile video realizate, omologarea aparatului radar, autorizaţia agentului constatator, solicită proba cu înscrisuri şi audierea martorului D. M.. A anexat în copie conformă cu originalul procesul verbal contestat, actul de identitate (f.7,8).

În drept a invocat dispoziţiile OG nr. 2/2001.

Petentul a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

Plângerea a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 20 lei (f.4).

Intimata a depus întâmpinare (f. 18,19) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. A anexat ca mijloace de probă planşe foto cu abaterea descrisă pentru auto , suportul digital CD cu înregistrarea abaterii, atestatul de operator radar sistem Autovision al agentului constatator, buletinul de verificare metrologică al aparatului care a efectuat înregistrarea (f.22, 24, 26, 27, 29).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal seria CP nr. 6946432/14.06.2014 încheiat de intimata s-a constatat că petentul a condus auto cu nr. de înmatriculare viteza de 92 km/h în ziua de 14.06.2014 pe DN2 loc.. Fapta a fost calificată ca fiind contravenţia prevăzută de art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 RMCU şi sancţionată potrivit art. 102 alin. 2 din acelaşi act normativ. Ca urmare petentul a fost sancţionat cu 9 puncte amendă în cuantum de 765 lei şi măsura complementară de aplicare a unui număr de 6 puncte de penalizare conform art. 108 alin. 1 lit.d pct.3 din OUG nr. 195/2002 RMCU.

Fiind investită, potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, instanţa constată următoarele:

Sub aspectul legalităţii procesului-verbal, instanţa reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 16 şi 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute. Instanţa mai reţine, de asemenea şi împrejurarea că faptelor reţinute în sarcina petentei li s-a dat o corectă încadrare juridică.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, însă din economia textului ordonanţei rezultă că procesul verbal contravenţional face dovada deplină a situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Această interpretare este conformă jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, care recent a statuat că prezumţia de nevinovăţie, prevăzută de art. 6 par. 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nu este încălcată în situaţia în care petentul are sarcina probei în judecarea plângerii contravenţionale. În acest sens, Curtea a reamintit că prezumţia de nevinovăţie nu se opune unei prezumţii relative de legalitate şi de conformitate cu realitatea a procesului-verbal de contravenţie, în lipsa căreia ar fi imposibil în mod practic de a sancţiona contravenţiile în materie de circulaţie rutieră (decizia din 13 martie 2012 în cauza Haiducu contra României, paragraf 12).

Conform aceleaşi jurisprudenţe, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franţei, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franţei, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza Neaţă c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Potrivit art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.

În acest caz viteza de deplasare a autoturismului nu putea fi apreciată de agentul constatator prin propriile simţuri, sarcina probei revenind intimatei.

Instanţa constată că din planşele foto depuse la dosar şi vizionarea suportul digital CD cu înregistrarea abaterii reiese că viteza maximă înregistrată de deplasare a autovehiculului condus de petent a fost de 77 km/h ceea ce presupune că acesta a depăşit cu 27 de km/h viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv, fapta constituind contravenţia de depăşire cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus şi sancţionată potrivit art. 108 alin. 1 lit.b pct. 2 raportat la art. 100 alin. 1 şi 2 şi art. 98 alin. 4 lit. b toate din OUG nr. 195/2002 RMCU cu 4 sau 5 puncte amendă şi 3 puncte de penalizare.

Petentul a fost sancţionat prin procesul verbal pentru săvârşirea contravenţiei de depăşire cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus şi sancţionată potrivit art. 108 alin. 1 lit. d pct. 3 la art. 102 alin. 1 şi 2 şi art. 98 alin. 4 lit. d toate din OUG nr. 195/2002 RMCU cu de la 9 la 20 puncte amendă şi 6 puncte de penalizare.

În consecinţă instanţa reţine că petentul a fost sancţionat pentru o altă faptă decât cea consemnată în procesul verbal, faptă pentru care a fost răsturnată prezumţia de temeinicie a procesului verbal,  motiv pentru care va admite plângerea, va anula procesul-verbal de contravenţie încheiat în speţă şi va exonera petentul de plata amenzii aplicate prin procesul-verbal menţionat.