Sancţiunea contravenţională aplicată în cuantum minim legal respectă principiul proporţionalităţii

Sancţiunea contravenţională aplicată în cuantum minim legal respectă principiul proporţionalităţii, reglementat de legiuitor în ceea ce priveşte gradul de pericol social al faptei săvârşite, urmările produse şi scopul sancţionator al amenzii aplicate

Prin sentinţa civilă nr. 9567 din 29.11.2017 pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 680/182/2017 s-a admis în parte plângerea contravenţională formulată de petentul G Z I G, în contradictoriu cu intimatul M BM-D P L, s-a înlocuit sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 250 lei aplicată petentului prin Procesul-verbal seria BC, nr. 0016683/03.01.2017, cu sancţiunea avertismentului.

În considerentele sentinţei s-a reţinut că prin Procesul-verbal seria BC, nr. 016683 încheiat la data de 03.01.2017 de intimatul M BM-D P L, petentul G Z I G a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 250 lei pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 167 alin. (1), lit. d) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 şi sancţionată de art. 99 alin. (1), pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 (f. 9).

În sarcina petentului s-a reţinut că la data de 18.12.2016, în calitate de pieton, a traversat strada Victoriei, din Baia Mare, în dreptul imobilului nr. 134 prin loc nepermis, deşi la cca. 20 nu exista trecere pentru pietoni marcată şi semnalizată corespunzător (f. 9).

În drept, potrivit art. 167 alin. (1), lit. d) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 , se interzice pietonilor şi persoanelor asimilate acestora să traverseze drumul public prin alte locuri decât cele permise;

Iar în conformitate cu art. 99 alin. (1), pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenţii şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa I de sancţiuni următoarele fapte săvârşite de către persoane fizice: nerespectarea de către pietoni a normelor privind circulaţia pe drumurile publice.

Instanţa nu a putut primi susţinerea petentului conform căruia procesul-verbal este lovit de nulitate pentru necompetenţa agentului constatator de a constata şi sancţiona fapta reţinută în sarcina sa, câtă vreme art. 7 lit. j) din Legea nr. 155/2010 atribuie în mod expres în competenţa poliţiştilor locali dreptul de a constata contravenţii şi de a aplica sancţiuni pentru încălcarea normelor legale de către pietoni, fără a face distincţie cu privire la actele normative în care sunt prevăzute aceste categorii de fapte contravenţionale.

Contrar celor susţinute de petent, prin Decizia nr. 11 pronunţată la data de 19.06.2017 într-un Recurs în Interesul Legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a stabilit faptul că poliţiştii locali nu au competenţa de a constata şi sancţiona nicio faptă contravenţională reglementată de O.U.G. nr. 195/2002, ci doar acele fapte reglementate în acest act normativ care nu sunt date în competenţa poliţiştilor locali printr-o lege specială. Or, această ipoteză nu este incidentă în prezenta cauză, competenţa poliţiştilor locali de a constata şi sancţiona faptele contravenţionale săvârşite de pietoni fiind prevăzută de Legea nr. 155/2010.

În ceea ce priveşte cazurile de nulitate relativă invocate de petent, instanţa a reţinut că acestea nu sunt de natură să atragă nulitatea procesului-verbal întrucât nu au cauzat petentului nicio vătămare care nu ar putea fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.

În primul rând, niciun text de lege nu impune obligaţia încheierii procesului-verbal la locul constatării faptei. Articolul 19 din O.G. nr. 2/2001 reglementează atât posibilitatea încheierii procesului-verbal de faţă cu contravenientul cât şi în lipsa acestuia. Aşadar, încheierea Procesului-verbal seria BC, nr. 016683/2017 la sediul intimatului, în lipsa petentul s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor O.G. nr. 2/2001.

În al doilea rând, ţinând cont de modalitatea de încheiere a procesului-verbal, agentul constatator nu avea posibilitatea de a aduce la cunoştinţa petentului conţinutul acestuia la momentul săvârşirii faptei contravenţionale, acest fapt realizându-se odată cu comunicarea procesului-verbal.

În al treilea rând, chiar dacă instanţa ar admite faptul că agentul constatator nu a adus la cunoştinţa petentului dreptul de a face obiecţiuni, totuşi, având în vedere că prin intermediul plângerii contravenţionale formulate petentul a avut posibilitatea de a invoca toate neregulile referitoare la existenţa faptei contravenţionale ori a existenţei vinovăţiei sale, instanţa apreciază că orice vătămare pe care ar fi suferit-o petentul prin imposibilitatea formulării de obiecţiuni la momentul întocmirii procesului-verbal, a fost înlăturată.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa a reţinut că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Cu toate că, datorită scopului pur punitiv al amenzii aplicabile, precum şi a caracterului general al normei de incriminare faptele contravenţionale intră în sfera „acuzaţiei în materie penală” astfel cum este definită în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, totuşi, prezumţia de temeinicie a procesului-verbal reglementată de art. 34 din O.G. nr. 2/2001 nu încalcă de plano art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (Escoubet împotriva Belgiei [GC], nr. 26780/95, pct. 32, CEDO 1999-VII). Astfel, în Cauza Salabiaku v. Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, Curtea a stabilit că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut. În acest sens, articolul 6 alin. (2) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu interzice statelor ca sistemele lor naţionale să conţină prezumţii de fapt sau de drept în măsura în care acestea sunt reglementate în limite rezonabile prin luarea în considerare a gravităţii situaţiilor în care operează şi protejând dreptul la apărare.

În prezenta cauză fapta contravenţională a fost constatată personal de agentul constatator, aşadar starea de fapt reţinută în cuprinsul procesului-verbal se bucură de o prezumţie de temeinicie.

Cu toate că, petentul a contestat procesul-verbal sub aspectul temeiniciei sale, totuşi acesta nu a administrat nicio probă din care să rezulte o altă stare de fapt decât cea reţinută de agentul constatator, deşi a avut această posibilitate efectivă.

 În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii, potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat. 

Amenda contravenţională în cuantum de 250 lei a fost aplicată în limitele prevăzute de art. 99 alin. (1), pct. 3 rap. la art. 98 alin. (4), lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002.

Cu toate acestea, instanţa a apreciat că raportat la urmarea produsă şi la circumstanţele personale ale petentului, aceasta nu este proporţională cu gradul de pericol social al faptei.

Pe de o parte, intimatul nu a făcut dovada că prin săvârşirea faptei contravenţionale, petentul şi-a pus în pericol concret propria siguranţă sau pe cea a celorlalţi participanţi la traficul rutier. În consecinţă, urmarea faptei contravenţionale nu este un gravă.

Pe de altă parte, petentul nu a mai fost sancţionat pentru fapte de aceeaşi natură, aspect necontestat de intimat.

Pentru aceste considerente, instanţa a apreciat că scopul educativ şi preventiv al sancţiunii contravenţionale poate fi atins în prezenta cauză şi sancţiunea avertismentului, motiv pentru care, a admis în parte plângerea contravenţională formulată de petentul G Z I G şi a înlocuit sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 250 lei aplicată petentului prin Procesul-verbal seria BC, nr. 0016683/03.01.2017, cu sancţiunea avertismentului.

Împotriva sentinţei a declarat apel M BM, solicitând admiterea apelului iar pe cale de consecinţă schimbarea în tot sau în parte sentinţa civilă atacată în sensul respingerii acţiunii ca fiind neîntemeiată şi menţinerea procesului verbal de constatare a contravenţiei seria BC nr. 0016683/ 03.01.2017 ca temeinic şl legal.

În fapt, în data de 03.01.2017 a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenţiei seria BC nr. 0016683 de către agentul constatator din cadrul Direcţiei Poliţia Locală a Municipiului Baia Mare, In baza căruia, patentul a fost sancţionat contravenţional pentru următoarele fapte: " în calitate de pieton traversează strada Victoriei în dreptul imobilului cu numărul 134 prin loc ne permis deşi circa 20 de metri există trecere pentru pietoni marcată şi delimitată corespunzător."

În speţă, transformarea amenzii contravenţionale în avertisment de către instanţa de fond bazându-se pe faptul că, " apreciază că raportat la urmarea produsă şi la circumstanţele personale ale petentului, aceasta nu este proporţională cu gradul de pericol social al faptei. Pe de o parte, intimatul nu a făcut dovada că prin săvârşirea faptei contravenţionale, petentul şi-a pus In pericol concret propria siguranţă sau pe cea a celorlalţi participanţi la traficul rutier, în consecinţă, urmarea faptei contravenţionale nu este un gravă."

Consideră că, sancţiunea aplicată a fost corect Individualizată de către agentul constatator conform art.21 din O.G. nr. 2/2001, susţinând că nu se impune înlocuirea amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertismentului, pe de o parte pentru că legiuitorul a considerat că o astfel de conduită ilicită este necesar a fi sancţionată cu amendă, iar pe de altă parte, a aprecia în situaţia tuturor contravenienţilor care încalcă dispoziţiile OUG nr. 195/2002, că gravitatea faptei este suficient de scăzută, încât să justifice aplicarea unui simplu avertisment, ar face ca sancţiunea amenzii contravenţionale menţionată în actul normativ să fie inoperantă, confirmând şi întărind în acelaşi timp atitudinea indisciplinată a cetăţenilor, care ar fi încurajaţi să încalce dispoziţiile (egale, fiind la adăpost de sancţiuni pecuniare, conştienţi fiind că sancţiunea care II s-ar aplica ar fi avertismentul.

Se susţine că petentul nu a recunoscut săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa şi nici nu a făcut dovada existenţei vreunor împrejurări care să justifice diminuarea amenzii sau aplicarea sancţiunii avertismentului, astfel încât se apreciază că amenda aplicată în cauză este necesară pentru prevenirea săvârşirii de noi contravenţii şl formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şl regulile de circulaţie rutieră.

Starea de fapt consemnată de agentul poliţiei locale în procesul verbal contestat în prezenta cauză sunt detaliate în referatul întocmit de acesta, susţinând cele constatate cu propriile simţuri de către acesta.

Totodată reindividualizarea judiciară a sancţiunii amenzii contravenţionale, specificăm că, în prezenta cauză nu se impune deoarece petentul nu a oferit, arătat sau dovedit circumstanţe care să justifice aplicarea avertismentului pentru fapta comisă. Gravitatea faptei şi potenţialul pericolului social au fost avute în vedere la însăşi edictarea actului normativ iar urmarea imediată a constat în producerea unei stări de pericol pentru siguranţa circulaţiei rutiere.

Orice faptă contravenţională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenţionale asemănătoare, precum şi un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârşită fapta, la modul şl mijloacele de săvârşire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum şi la circumstanţele personale ale contravenientului şi la celelalte date înscrise în procesul-verbal. Gradul de pericol social abstract este apreciat şi stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenţionale şi se reflectă în special în modul de sancţionare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.

Prin urmare, dat fiind că este vorba despre o contravenţie constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit Instanţei, se apreciază că, faptele constatate personal de acesta sunt suficiente pentru a da naştere unei prezumţii simple, în sensul că situaţia de fapt şl împrejurările reţinute corespund adevărului.

Motivul de apel, nu vizează modalitatea în care prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din O.G nr. 21 2001 ci se fundamentează pe faptul că fapta săvârşită de către petent întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art. 167 alin. (1), lit. d) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 fiind suficiente pentru a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu.

Procesul verbal întocmit reprezintă un mijloc de probă şl conţine constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, faptele constatate personal de către poliţistul local considerându-le suficiente pentru a da naştere prezumţiei potrivit căreia situaţia de fapt şl împrejurările reţinute corespund adevărului. Poliţistul local este investit cu exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care actele întocmite sunt înzestrate cu încrederea că autoritatea, reprezentată în acest caz de agentul constatator, consemnează exact faptele pe care le constată fără a adăuga denaturări ale realităţii.

În acest context contravenientul trebuie să îşi dovedească nevinovăţia în faţa instanţei şi nu agentul constatator trebuie să îi dovedească vinovăţia deoarece, deşi i s-au aplicat o sancţiune contravenţională, adică persoana asupra căruia nu apasă sarcina probei.

Agentul constatator a constatat fapta prin "propriile simţuri" iar descrierea faptei din procesul verbal de constatare a contravenţiei seria BC nr. 0015884 încheiat la data de 04.11.2016 a fost detailată şi calificată corect conţinând indicarea tuturor împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea situaţiei pricinuite aşadar, sancţiunea aplicată de agentul constatator este în limitele prevăzute de actul normativ, proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În drept, s-au invocat dispoziţiile Art. 205-208 din Codul de Procedură Civilă; prevederile Art. 16, Art. 17 şi Art. 19 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare; prevederile Regulamentului din 4 octombrie 2006, de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul G Z I G a solicitat respingerea apelului. 

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor invocate, a înscrisurilor de la dosar şi a prevederilor legale incidente în materie, tribunalul reţine următoarele:

Prin procesul-verbal seria BC, nr. 016683 încheiat la data de 03.01.2017 de intimatul M BM-D P L, petentul G Z I G a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 250 lei pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 167 alin. (1), lit. d) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 şi sancţionată de art. 99 alin. (1), pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 .

În sarcina petentului s-a reţinut că la data de 18.12.2016, în calitate de pieton, a traversat strada Victoriei, din Baia Mare, în dreptul imobilului nr. 134 prin loc nepermis, deşi la cca. 20 m exista trecere pentru pietoni marcată şi semnalizată corespunzător.

Tribunalul, examinând apelul exercitat, reţine că sancţiunea aplicată prin procesul verbal de contravenţie, se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi ea trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurarea în care a fost săvârşită fapta, de modul şi de mijloacele de săvârşirea acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, de circumstanţele personale ale contravenientului, aşa cum rezultă şi din prevederile art.21 al.3 din OG nr.2/2001 .

În urma probatoriului administrat în cauză instanţa de fond, raportat la criteriile menţionate anterior, a apreciat în mod greşit faptul că amenda contravenţională aplicată în cuantum minim legal pentru faptul că petentul a traversat strada Victoriei, din Baia Mare, în dreptul imobilului nr. 134, prin loc nepermis, încalcă principiul proporţionalităţii, reglementat de legiuitor în ceea ce priveşte gradul de pericol social al faptei săvârşite, urmările produse şi scopul sancţionator al amenzii aplicate.

Prima instanţă a reţinut ca şi circumstanţă atenuantă faptul că petentul nu a mai fost sancţionat pentru fapte de aceeaşi natură.

Ori, instanţa a ignorat cu desăvârşire faptul că, în speţă, petentul a negat vehement comiterea faptei, contravenţia reţinută fiind una de pericol. Petentul nu numai că nu a invocat  circumstanţe care să justifice aplicarea avertismentului pentru fapta comisă, dar nici măcar nu s-au dovedit astfel de atenuante.

Mai mult, potrivit istoricului sancţiunilor aplicate acestuia, rezultă faptul că petentul a fost sancţionat în repetate rânduri pentru depăşirea vitezei, respectiv pentru încălcarea normelor ce vizează, ca şi în speţă, asigurarea desfăşurării în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic.

S-a mai reţinut de prima instanţă că intimatul nu a făcut dovada că prin săvârşirea faptei contravenţionale, petentul şi-a pus în pericol concret propria siguranţă sau pe cea a celorlalţi participanţi la traficul rutier.

Însă, într-adevăr, gravitatea faptei şi potenţialul pericolului social au fost avute în vedere la însăşi edictarea actului normativ, iar urmarea imediată a constat în producerea unei stări de pericol pentru siguranţa circulaţiei rutiere.

Sancţiunea juridică are un dublu rol: rol educativ (se aplică o singură dată) pentru că urmăreşte îndreptarea celui vinovat şi preventiv determină abţinerea de la săvârşirea de fapte antisociale şi un rol represiv, de pedepsire a celor ce nesocotesc dreptul. Sancţiunea este acel element al normei juridice care precizează urmările, consecinţele nerespectării dispoziţiei normei juridice

Astfel, în urma probatoriului administrat în cauză, tribunalul, raportat la cele menţionate anterior, contrar celor reţinute de prima instanţă, a apreciat faptul că în speţă sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiei reţinute, iar sancţiunea contravenţională aplicată în cuantum minim legal respectă principiul proporţionalităţii, reglementat de legiuitor în ceea ce priveşte gradul de pericol social al faptei săvârşite, urmările produse şi scopul sancţionator al amenzii aplicate.

Faţă de cele reţinute,  tribunalul, în temeiul prevederilor art. 480 alin.2 C pr. civilă va admite apelul formulat, iar sentinţa va fi schimbată în sensul respingerii plângerii contravenţionale şi a menţinerii în totalitate a procesului verbal de contravenţie, potrivit dispozitivului.

Domenii speta

Spete similare