Acţiunea în răspundere împotriva administratorului societăţii pentru prejudicii aduse acesteia. Exercitarea dreptului la acţiune de către adunarea generală a acţionarilor. Lipsa capacităţii de exerciţiu a acţiunii în justiţie în privinţa adunării gener

-Legea nr. 31/1990, rep. : art. 155 alin. (1) şi (2)

Dispoziţiile art. 155 alin. (1) şi (2) din Legea societăţilor nr. 31/1990, atribuie dreptul de acţionare a administratorului, directorului, membrului comitetului director sau consiliului de supraveghere, în competenţa adunării generale a acţionarilor. Acest drept include prerogativa de decizie a introducerii acţiunii în justiţie, având unicul obiect de angajare a răspunderii patrimoniale a persoanei mai sus arătate.

Prin urmare, adunarea generală a acţionarilor are capacitate de folosinţă sub aspectul dreptului de a hotărî asupra angajării răspunderii patrimoniale, capacitate care îi este conferită în mod expres de articolul 155 alin. (1) din Legea societăţilor, însă capacitatea de exerciţiu în sens procesual, în vederea materializării atributului de a sta în justiţie în calitate de parte, aparţine doar societăţii în calitate de persoană juridică, având drepturi şi obligaţii ce pot fi exercitate în justiţie.

Astfel fiind, Curtea constată că în mod judicios prima instanţă a statuat că adunarea generală a acţionarilor nu este înzestrată cu legitimare procesuală activă, neavând capacitatea procesuală prevăzută de lege pentru a sta în justiţie în nume propriu.

(Secţia a II-a civilă, Decizia civilă nr. 554/A din 29 iunie 2016, rezumată de judecător conf. univ. dr. Marian Bratiş)

Prin sentinţa civilă x pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. x, s-a respins ca nefondată excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Timiş, s-a admis excepția lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor S.N. A… – SA G... şi s-a anulat cererea formulată de reclamanta Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor S.N. A – SA G. în contradictoriu cu pârâtul B… ca fiind introdusă de o entitate fără capacitate procesuală de folosinţă.

[…]

Excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor S.N. A… – SA G... a fost admisă de către instanță, având în vedere că, potrivit art. 56 C. pr. civ., capacitatea procesuală de folosinţă constă în aptitudinea unei persoane de a avea folosinţa drepturilor civile pe plan procesual. Capacitatea procesuală de folosință reprezintă așadar o condiţie esenţială pentru ca o persoană să devină parte în procesul civil.

În cauza de față acțiunea a fost promovată de Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor S.N. A… – SA G... și nu de către persoana juridică însăși, reclamanta justificându-și calitatea și implicit capacitatea procesuală de a introduce această acțiune prin trimiterea la dispozițiile art. 155 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 care dispun că acţiunea în răspundere contra directorilor pentru daune cauzate de aceștia societăţii  prin încălcarea îndatoririlor lor faţă de societate, aparţine adunării generale, care va decide cu majoritatea prevăzută la art. 112 din lege.

Adunarea generală reprezintă organul de deliberare și decizie al societății comerciale, fiind formată din totalitatea acționarilor societății. Potrivit legii, adunarea generală exprimă voința socială, care decide în toate problemele esențiale ale activității societății, inclusiv numirea celorlalte organe ale societății, astfel că ea apare ca organul suprem de conducere al societății. Cu toate acestea, ea nu subzistă ca subiect distinct de persoana juridică însăși, neavând capacitate de folosință și drepturi civile pe care să tindă să le realizeze în scop propriu sau obligații pe care să și le asume prin încheierea de acte juridice în mod autonom de persoana juridică însăși. Neavând folosința drepturilor civile adunarea generală nu se bucură nici de capacitatea de folosință pe plan procesual.

Se observă că pârâtul a invocat în mod formal și excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu, deși întreaga motivare este grefată pe lipsa capacității de folosință, or cele două instituții procesual civile nu se identifică, întrucât capacitatea procesuală de exercițiu înseamnă capacitatea de a sta în judecată a unei persoane sau entități care are folosința drepturilor procedurale, dar nu și exercițiul lor, aspect care poate fi complinit în cursul judecății.

În cauza de față capacitatea procesuală de exercițiu aparține persoanei juridice care o realizează prin intermediul organelor sale administrative care acționează în numele și pe seama persoanei juridice.

[…]

Având în vedere dispoziţiile art. 56 C. pr. civ. care prevăd în mod expres că poate sta în judecată doar persoana care are folosinţa drepturilor civile, tribunalul a constatat că Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor S.N. A… – SA G... nu poate avea calitatea de reclamantă şi deci nici folosinţa drepturilor civile, astfel încât instanţa a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor S.N. A… – SA G... şi a respins cererea de chemare în judecată ca fiind introdusă de o entitate fără capacitate procesuală de folosinţă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor S.N. A… – SA G..., solicitând în principal admiterea excepţiei de nulitate a sentinţei şi constatarea nulităţii sentinţei apelate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiş, în subsidiar solicită admiterea apelului, anularea în parte a sentinţei şi, pe cale de consecinţă, respingerea excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă a Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor S.N. A… – SA G… şi constatarea că aceasta este titularul acestei acţiuni, având atât calitate procesuală activă cât şi capacitate procesuală de folosinţă şi, pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiş.

[…]

Apelanta apreciază că această motivare a primei instanţe este nelegală, în condiţiile în care există anumite situaţii speciale în care legea atribuie calitate procesuală activă unor persoane, organizaţii sau instituţii sau orice alte entităţi fără personalitate juridică care pot acţiona în baza unui drept recunoscut în mod expres de lege aşa cum este şi cazul Adunării Generale a Acţionarilor care are calitate procesuală activă în baza art. 155 din Legea nr. 31/1990 şi în baza H.G. nr. 521/1998 privind înfiinţarea S.N. A… – SA G..., cu modificările şi completările ulterioare, care prevede la art. 14 alin. (4) lit. k) obligaţia adunării generale ordinare a acţionarilor de a hotărî cu privire la acţionarea în justiţie a directorului general pentru daunele cauzate societăţii, iar la art. 31 se prevede expres faptul că „acţiunea în răspundere contra directorilor aparţine adunării generale a acţionarilor, care va decide cu majoritatea voturilor exprimate în adunarea generală respectivă… Adunarea generală a acţionarilor desemnează cu aceeaşi majoritate persoana însărcinată să exercite acţiunea în justiţie."

[…]

Acţiunea în răspundere împotriva directorilor este o acţiune socială, reprezentând o prerogativă a adunării generale a acţionarilor, conform art. 155 alin. (1) din Legea nr. 31/1990. Această concluzie rezidă din principiul potrivit căruia adunarea generală a acţionarilor este însăşi societatea. Norma legală de la art. 155 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 indică principalul titular al acţiunii în răspundere ca fiind adunarea generală ordinară a acţionarilor, doctrina şi jurisprudenţa fiind unanimă în acest sens.

[…]

Examinând apelul astfel declarat prin prisma motivelor invocate în fapt şi în drept precum şi a apărărilor formulate potrivit dispoziţiilor art. 476 – 482 C. pr. civ., Curtea constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 155 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, acţiunea în răspundere contra administratorilor, directorilor, membrilor directoratului şi consiliului de supraveghere din cadrul societăţilor pe acţiuni, pentru daune cauzate societăţii de aceştia prin încălcarea îndatoririlor lor faţă de societate, aparţine adunării generale. Conform art. 155 alin. (2) din aceeaşi lege, adunarea generală desemnează, totodată, persoana însărcinată să exercite acţiunea în justiţie.

Prin Hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor a S.N. A… – SA G...  nr. x punctul 7, s-a decis angajarea răspunderii pârâtului B… în calitate de director al societăţii pentru suma de 24.598,22 lei, reprezentând prejudiciul cauzat patrimoniului societăţii pe durata mandatului său.

Cererea de chemare în judecată a fost formulată de Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor S.N. A… – SA G...

Tribunalul, în calitate de primă instanţă, la reţinut excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor S.N. A… – SA G..., arătând în motivare că o atare capacitate procesuală aparţine persoanei juridice, iar nu însăşi adunării generale a acţionarilor.

Curtea relevă că dispoziţiile art. 155 alin. (1) şi (2) din Legea societăţilor nr. 31/1990, atribuie dreptul de acţionare a administratorului, directorului, membrului comitetului director sau  consiliului de supraveghere, în competenţa adunării generale a acţionarilor. Acest drept include prerogativa de decizie a introducerii acţiunii în justiţie, având unicul obiect de angajare a răspunderii patrimoniale a persoanei mai sus arătate.

Această prerogativă nu se juxtapune însă atributului exclusiv aparţinând persoanei juridice, societatea sub a cărei reglementare şi constituire funcţionează adunarea generală a acţionarilor, şi anume de a sta în justiţie în nume propriu, fie în calitate de reclamant fie în calitate de pârât sau o altă calitate procesuală prevăzută de Codul de procedură civilă. Acest atribut este recunoscut doar în puterea şi la dispoziţia persoanei juridice în considerarea atributelor inexorabile aparţinând personalității juridice atribuite societăţii.

Prin urmare, adunarea generală a acţionarilor are capacitate de folosinţă sub aspectul dreptului de a hotărî asupra angajării răspunderii patrimoniale, capacitate care îi este conferită în mod expres de articolul 155 alin. (1) din Legea societăţilor, însă capacitatea de exerciţiu în sens procesual, în vederea materializării atributului de a sta în justiţie în calitate de parte, aparţine doar societăţii în calitate de persoană juridică, având drepturi şi obligaţii ce pot fi exercitate în justiţie.

În consecinţă, calitatea subiectivală de drept material societar pentru a hotărî angajarea răspunderii patrimoniale prin acţiune în justiţie a administratorului, directorului, membrului directoratului sau consiliului de supraveghere, inclusiv prerogativa de a desemna persoana care urmează a susţine acţiunea în justiţie, aparţine adunării generale a acţionarilor, însă calitatea subiectivală procesuală, cu legitimare procesuală în exercitarea acţiunii în justiţie în scopul hotărât de adunarea generală a acţionarilor, aparţine societăţii în cadrul căreia este organizată şi funcţionează adunarea generală a acţionarilor.

Această problemă de drept a făcut obiectul jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care, prin Decizia nr. 3726/05.11.2013 pronunţată de Secţia a II-a Civilă, a arătat că acţiunea în răspundere prevăzută de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 aparţine adunării generale, însă nu se poate considera că legiuitorul intenţionează o legitimare procesuală excepţională a adunării generale, ca entitate, pentru introducerea unei asemenea acţiuni, întrucât scopul său este îndeobşte societar. Acţiunea este introdusă întotdeauna în contul societăţii, tinzând la repararea prejudiciilor cauzate societăţii ca urmare a activităţii defectuoase a administratorilor.

Astfel fiind, Curtea constată că în mod judicios prima instanţă a statuat că adunarea generală a acţionarilor nu este înzestrată cu legitimare procesuală activă, neavând capacitatea procesuală prevăzută de lege pentru a sta în justiţie în nume propriu.

Având în vedere aceste considerente, Curtea constată nefondat apelul, urmând a-l respinge.

Domenii speta

Spete similare