Recurs. Anulare decizie emisă de Inspectoratul Judeţean de Poliţie. Dreptul de port şi folosire arme de foc şi folosire arme letale şi retragere permis de armă

Recurs. Anulare decizie emisă de Inspectoratul Judeţean de Poliţie. Dreptul de port şi folosire arme de foc şi folosire arme letale şi retragere permis de armă

- art. 59 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 295/2004

- art. 25 din Legea nr. 295/2004

- art. 14 din Legea nr. 295/2004

Corect a respins prima instanţă acţiunea formulată de reclamant, constatând că reclamantul nu s-a prezentat în termen pentru prelungirea valabilităţii permisului de armă şi nici nu a dovedit îndeplinirea condiţiilor legale pentru autorizare a respins ca neîntemeiate cererile formulate de reclamant.

În fapt, prin Decizia nr. xxxxxx/SAESP/SCF din data de 16.12.2014 dispusă de şeful Inspectoratului de Poliţie al Judeţului B., în baza art.59 alin.1 lit. b) rap. la art.25 pct.1-2 din Legea 295/2004, s-a dispus anularea dreptului reclamantului de port şi folosire arme letale şi retragerea permisului de armă, cu motivarea că acesta nu s-a prezentat în vederea prelungirii valabilităţii permisului de armă tip B seria xxxxxxx până la data de 6.08.2014. Arma marca R. YY xx cu seria YY YY XXXXXXX cal. 10 x 22 T şi cantitatea de 10 cartuşe au fost ridicate de la reclamant de organele de poliţie, astfel cum rezultă din înscrisul „Dovadă” (fila 9).

S-a mai dispus în sarcina reclamantului să depună de îndată întreaga cantitate de muniţie deţinută la un armurier autorizat şi să facă dovada în acest sens în termen de 10 zile.

Reclamantul nu a depus arma şi muniţia la un armurier autorizat în termenul de 10 zile de la data expirării valabilităţii permisului, astfel că a fost cercetat penal pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 342 pct.6 Cod penal, dosarul fiind însă clasat conform Ordonanţei de clasare din 09.02.2015 prin care s-a dispus şi predarea armei şi a muniţiei (filele 25-26). În motivarea Ordonanţei s-a reţinut că există neconcordanţă între definiţia infracţiunii şi dispoziţiile Legii nr. 295/2004, nefiind îndeplinită condiţia de previzibilitate.

Conform prevederilor art. 59 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 295/2004 anularea dreptului de deţinere, port şi folosire a armelor letale se dispune de către organele competente dacă titularul dreptului nu se prezintă până la împlinirea termenului prevăzut la art. 25 alin. (1) pentru prelungirea valabilităţii permisului de armă.

Potrivit art.25 din Legea 295/2004, „(1) Permisul de armă are o valabilitate de 5 ani, termen care se calculează de la data eliberării sau, după caz, de la data ultimei prelungiri.

 (2) În vederea prelungirii valabilităţii permisului de armă, titularul acestuia este obligat să se prezinte înainte de împlinirea termenului prevăzut la alin. (1) la structura de poliţie competentă în a cărei rază de competenţă teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa cu armele înscrise în permis, precum şi cu documentele stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

 (3) Valabilitatea permisului de armă se prelungeşte de către autoritatea competentă pentru o perioadă de 5 ani, dacă titularul îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. c) - f), h) şi i), iar armele destinate folosirii în condiţiile prezentei legi au efectuată inspecţia tehnică periodică.”

Ca atare, întrucât reclamantul nu s-a prezentat în termenul legal pentru prelungirea permisului de armă, actul contestat prin care s-a dispus anularea dreptului, este legal emis, reclamantul nemotivând neprezentarea sa pentru prelungirea permisului de armă, apreciind doar că măsura este exagerată şi păguboasă.

Susţinerea reclamantului în sensul că sancţiunea juridică aplicabilă este anularea permisului nu poate fi reţinută, textele sancţionatoare referindu-se la anularea dreptului reclamantului de deţinere, port şi folosire arme neletale, şi nu la anularea înscrisului „permis de armă tip B seriaxxxxxxx” care a fost legal emis, dar care are o valabilitate determinată.

Pe de altă parte, Legea nr. 295/2004 nu prevede instituţia „reautorizării” cum greşit solicită reclamantul, ci doar posibilitatea prelungirii valabilităţii permisului conform art. 25 al. (3) care stipulează “Valabilitatea permisului de armă se prelungeşte de către autoritatea competentă pentru o perioadă de 5 ani, dacă titularul îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. c) - f), h) şi i), iar armele destinate folosirii în condiţiile prezentei legi au efectuată inspecţia tehnică periodică”.

Potrivit art. 14 din lege „1) Autorizaţia de procurare a armelor letale se acordă persoanelor prevăzute la art. 13 alin. (2) - (5), dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii:

a) au împlinit vârsta de 18 ani;

b) deţin calitatea impusă de lege, atestată prin prezentarea unor documente stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei legi, în funcţie de destinaţia armelor;

c) nu au fost condamnate, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de un an, pentru infracţiuni comise cu intenţie ori pentru infracţiuni prevăzute de prezenta lege;

d) nu sunt inculpate în cauze penale pentru fapte săvârşite cu intenţie;

e) sunt apte din punct de vedere psihologic şi medical pentru a deţine şi folosi arme şi muniţii;

f) nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranţa naţională, viaţa şi integritatea corporală a persoanelor, conform datelor şi informaţiilor existente la organele competente;

g) au absolvit un curs de instruire teoretică şi practică, organizat de o persoană juridică autorizată pentru această activitate, în condiţiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi;

h) nu le-a fost anulat în ultimii 2 ani dreptul de procurare, deţinere sau, după caz, port şi folosire a armelor letale ori a armelor neletale supuse autorizării, cu excepţia situaţiilor în care măsura anulării s-a dispus ca urmare a pierderii calităţii prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5);

i) nu au pierdut sau nu le-au fost sustrase în ultimii 5 ani arme letale sau arme neletale supuse autorizării, din motive imputabile lor, procurate în condiţiile prezentei legi.

Reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor legale mai sus citate, nici anterior şi nici în cursul judecăţii, nedepunând la dosarul cauzei înscrisurile menţionate în textul de lege.

Decizia nr. 805 din 20.04.2016 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Dosar nr. 372/111/CA/2015

Prin Sentinţa nr. 2338/CA din 21.10.2015 Tribunalul B. a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul D. A. N. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. B., fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin Decizia  nr. xxxxxx/SAESP/SCF din data de 16.12.2014 dispusă de şeful Inspectoratului de Poliţie al Judeţului B. s-a dispus anularea dreptului reclamantului de port şi folosire arme letale şi retragerea permisului de armă.

Arma marca R. YY xx cu seria YY YY XXXXXXX cal. 10 x 22 T  şi cantitatea de 10 cartuşe au fost ridicate de la reclamant de către  organele de poliţie, astfel cum rezultă din înscrisul „Dovadă” (fila 9).

S-a mai dispus în sarcina reclamantului să depună de îndată întreaga cantitate de muniţie deţinută la un armurier autorizat şi să facă dovada în acest sens în termen de 10 zile.

În motivarea deciziei s-a reţinut că reclamantul posesor al permisului de port armă tip B seria xxxxxx, nu s-a prezentat în vederea prelungirii valabilităţii permisului de armă până la data de 19.08.2014.

Întrucât reclamantul nu a depus arma şi muniţia la un armurier autorizat  în termenul de 10 zile de la data expirării valabilităţii permisului,  a fost cercetat penal pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 342 pct.6 Cod penal, dosarul fiind însă clasat conform Ordonanţei de clasare din 09.02.2015 prin care s-a dispus şi predarea armei şi a muniţiei (filele 25-26). În motivarea Ordonanţei s-a reţinut că există neconcordanţă între definiţia infracţiunii şi dispoziţiile Legii nr. 295/2004, nefiind îndeplinită condiţia de previzibilitate.

Astfel cum rezultă din  cele menţionate anterior, reclamantul posesor al permisului de port armă tip B seria xxxxxx, nu s-a prezentat în vederea prelungirii valabilităţii permisului de armă până la data de 19.08.2014.

Conform prevederilor art. 45 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 295/2004 anularea dreptului de port şi folosire a armelor letale se dispune de către organele competente dacă titularul dreptului nu se prezintă până la împlinirea termenului prevăzut la art. 25 alin. (1) pentru prelungirea valabilităţii permisului de armă.

Având în vedere că reclamantul nu s-a prezentat în termenul legal pentru prelungirea permisului de armă, actul contestat prin care s-a dispus anularea dreptului, este legal emis.

De altfel, reclamantul nu a motivat neprezentarea sa pentru prelungirea permisului de armă, considerând doar că măsura este exagerată şi păguboasă.

Reclamantul a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a art. 28 alin.1 din Legea nr. 295/2004 (filele 33-34) susţinând că aceasta este o normă lipsită de claritate şi previzibilitate. Prin Încheierea din 23.09.2015, instanţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia invocată.

Art. 28 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 295/2004, criticat ca fiind neconstituţional, prevede “Dreptul de deţinere a armelor se anulează dacă titularul se află în una dintre următoarele situaţii: b) nu se prezintă până la împlinirea termenului prevăzut la art. 25 alin. (1) pentru prelungirea valabilităţii permisului de armă”.

Criticile reclamantului au fost apreciate, însă, de instanţă ca nefiind întemeiate câtă vreme permisul de armă tip B seria xxxxxx i s-a emis reclamantului cu o valabilitate determinată, respectiv până la data de 18.09.2014, astfel încât acesta a cunoscut din chiar momentul emiterii actului, durata de valabilitate a acestuia şi implicit durata dreptului recunoscut prin permisul de armă.

Textele sancţionatoare se referă la anularea dreptului reclamantului de deţinere, port şi folosire arme letale, şi nu la anularea înscrisului „permis de armă tip B seria xxxxxx” care a fost legal emis, însă având o valabilitate determinată, astfel încât teoria reclamantului cu privire la sancţiunea juridică aplicabilă, respectiv revocare în loc de anulare, este greşită datorită confuziei pe care reclamantul o face cu privire la cele două instituţii.

Permisul de armă se emite pe o durată limitată de maxim 5 ani, tocmai datorită responsabilităţilor pe care le implică, fiind necesare verificări periodice privind conduita, statutul şi starea de sănătate fizică şi psihică a titularului. Nu se poate minimaliza importanţa acestor verificări astfel cum susţine reclamantul, deoarece deţinerea şi folosirea unei arme implică o mare responsabilitate, cu atât mai mult cu cât reclamantul foloseşte arma la locul de muncă, conform propriilor susţineri.

Legea nr. 295/2004 nu prevede instituţia „reautorizării” cum eronat solicită reclamantul, acesta a avut posibilitatea prelungirii valabilităţii permisului conform art. 25 alin. (3) care stipulează “Valabilitatea permisului de armă se prelungeşte de către autoritatea competentă pentru o perioadă de 5 ani, dacă titularul îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. c) - f), h) şi i), iar armele destinate folosirii în condiţiile prezentei legi au efectuată inspecţia tehnică periodică”.

Condiţiile legale la care se referă textul legal mai sus citat sunt de altfel, în mare parte cele necesare autorizării, astfel cum rezultă din conţinutul art. 14 din lege care prevede :

„1) Autorizaţia de procurare a armelor letale se acordă persoanelor prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5), dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii:

a) au împlinit vârsta de 18 ani;

b) deţin calitatea impusă de lege, atestată prin prezentarea unor documente stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei legi, în funcţie de destinaţia armelor;

c) nu au fost condamnate, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de un an, pentru infracţiuni comise cu intenţie ori pentru infracţiuni prevăzute de prezenta lege;

d) nu sunt inculpate în cauze penale pentru fapte săvârşite cu intenţie;

e) sunt apte din punct de vedere psihologic şi medical pentru a deţine şi folosi arme şi muniţii;

f) nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranţa naţională, viaţa şi integritatea corporală a persoanelor, conform datelor şi informaţiilor existente la organele competente;

g) au absolvit un curs de instruire teoretică şi practică, organizat de o persoană juridică autorizată pentru această activitate, în condiţiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi;

h) nu le-a fost anulat în ultimii 2 ani dreptul de procurare, deţinere sau, după caz, port şi folosire a armelor letale ori a armelor neletale supuse autorizării, cu excepţia situaţiilor în care măsura anulării s-a dispus ca urmare a pierderii calităţii prevăzute la art. 13 alin. 2) - 5);

i) nu au pierdut sau nu le-au fost sustrase în ultimii 5 ani arme letale sau arme neletale supuse autorizării, din motive imputabile lor, procurate în condiţiile prezentei legi.

Reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor legale mai sus citate, nici anterior şi nici în cursul judecăţii, nedepunând la dosarul cauzei cazierul judiciar nici acte medicale şi nici alte dovezi. Anularea dreptului de deţinere, port şi folosire armă conform actului contestat împiedică pe reclamant o durată de doi ani să obţină o nouă autorizare, însă această limitare este consecinţa omisiunii sale şi nu poate constitui un motiv în sine pentru a înlătura sancţiunea principală.

Faţă de considerentele ce preced, constatând că reclamantul nu s-a prezentat în termen pentru prelungirea valabilităţii permisului de armă şi nici nu a dovedit îndeplinirea condiţiilor legale pentru autorizare a respins ca neîntemeiate cererile formulate de reclamant. Cheltuieli de judecată nu s-au acordat, reclamantul fiind în culpă procesuală, iar pârâtul nu le-a solicitat.

Împotriva acestei sentinţe, în termen şi legal timbrat, a declarat recurs recurentul-reclamant D. A. N., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, anularea Dispoziţiei nr. xxxxxx/SAESP/SCF din data de 16.12.2014 emisă de Şeful Inspectoratului de Poliţie al judeţului B. şi obligarea intimatei la reautorizarea dreptului de port şi folosire a armei din dotare, obiect al permisului de port armă tip. B seria xxxxxxx/19.08.2014, cu cheltuieli de judecată în ambele instanţe.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că instanţa de fond face o aplicare prea formalistă a prevederilor art. 28 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, conform căreia dreptul de deţinere a armelor se anulează dacă titularul se află în una dintre situaţiile prevăzute de prevederile art. 59 alin. I lit. b) privind neprezentarea în termen pentru prelungirea permisului de port armă.

Sancţiunea care operează este cea a anulării permisului de port armă. Însă, fiind vorba de o nulitate, regimul acestei instituţii necesită o analiză a consecinţelor vătămării, respectiv dovada unui prejudiciu sau a unei stări de pericol.

Legat de acest aspect, literatura juridică a consemnat următoarele, conform lucrării „Nulitatea actelor de procedură în reglementarea Noului Cod de procedură civilă” de Tiberiu Patancius: potrivit art. 175 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, nulitatea condiţionată se aplică „dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia". Această reglementare „descrie regimul juridic al nulităţii condiţionate de existenţa unei vătămări (...) aceasta reprezentând regula în timp ce nulitatea necondiţionată reprezintă excepţia, concluzie ce transpare din faptul enumerării legale a nulităţilor necondiţionate.

Cât priveşte nulitatea condiţionată, art. 177 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă instituie obligaţie în sarcina judecătorului, în sensul că acesta „va dispune îndreptarea neregularităţilor actului de procedură (...) ori de câte ori este posibilă înlăturarea vătămării fără anularea actului".

Corespunde adevărului că recurentul nu s-a prezentat până la termenul din data de 09.08.2014 în vederea prelungirii autorizaţiei de port şi folosire a armei neletale. Consideră, însă, că măsura administrativă este exagerată, păguboasă şi cu efecte de pierdere a calităţii de angajat la societatea la care lucrează. Prin neprezentarea la organul de poliţie nu a creat o stare de pericol, de nesiguranţă la adresa cetăţenilor sau a ordinii publice.

Deoarece efectul neprezentării la reautorizare este infim şi doar general, se poate aplica o sancţiune contravenţională şi se poate permite reautorizarea dreptului, procedându-se în limitele respectului faţă de lege, mai arată recurentul.

În drept a invocat prevederile art.488 pct.8 Cod procedură civilă.

Intimatul, legal citat, nu şi-a precizat poziţia faţă de prezentul recurs.

Instanţa de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a  reţinut că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Corect a respins prima instanţă acţiunea formulată de reclamant, constatând că reclamantul nu s-a prezentat în termen pentru prelungirea valabilităţii permisului de armă şi nici nu a dovedit îndeplinirea condiţiilor legale pentru autorizare a respins ca neîntemeiate cererile formulate de reclamant.

În fapt, prin Decizia nr. xxxxxx/SAESP/SCF din data de 16.12.2014 dispusă de şeful Inspectoratului de Poliţie al Judeţului B., în baza art.59 alin.1 lit. b) rap. la art.25 pct.1-2 din Legea 295/2004, s-a dispus anularea dreptului reclamantului de port şi folosire arme letale şi retragerea permisului de armă, cu motivarea că acesta nu s-a prezentat în vederea prelungirii valabilităţii permisului de armă tip B seria xxxxxxx până la data de 6.08.2014. Arma marca R. YY xx cu seria YY YY XXXXXXX cal. 10 x 22 T şi cantitatea de 10 cartuşe au fost ridicate de la reclamant de organele de poliţie, astfel cum rezultă din înscrisul „Dovadă” (fila 9).

S-a mai dispus în sarcina reclamantului să depună de îndată întreaga cantitate de muniţie deţinută la un armurier autorizat şi să facă dovada în acest sens în termen de 10 zile.

Reclamantul nu a depus arma şi muniţia la un armurier autorizat în termenul de 10 zile de la data expirării valabilităţii permisului, astfel că a fost cercetat penal pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 342 pct.6 Cod penal, dosarul fiind însă clasat conform Ordonanţei de clasare din 09.02.2015 prin care s-a dispus şi predarea armei şi a muniţiei (filele 25-26). În motivarea Ordonanţei s-a reţinut că există neconcordanţă între definiţia infracţiunii şi dispoziţiile Legii nr. 295/2004, nefiind îndeplinită condiţia de previzibilitate.

Conform prevederilor art. 59 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 295/2004 anularea dreptului de deţinere, port şi folosire a armelor letale se dispune de către organele competente dacă titularul dreptului nu se prezintă până la împlinirea termenului prevăzut la art. 25 alin. (1) pentru prelungirea valabilităţii permisului de armă.

Potrivit art.25 din Legea 295/2004, „(1) Permisul de armă are o valabilitate de 5 ani, termen care se calculează de la data eliberării sau, după caz, de la data ultimei prelungiri.

 (2) În vederea prelungirii valabilităţii permisului de armă, titularul acestuia este obligat să se prezinte înainte de împlinirea termenului prevăzut la alin. (1) la structura de poliţie competentă în a cărei rază de competenţă teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa cu armele înscrise în permis, precum şi cu documentele stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

 (3) Valabilitatea permisului de armă se prelungeşte de către autoritatea competentă pentru o perioadă de 5 ani, dacă titularul îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. c) - f), h) şi i), iar armele destinate folosirii în condiţiile prezentei legi au efectuată inspecţia tehnică periodică.”

Ca atare, întrucât reclamantul nu s-a prezentat în termenul legal pentru prelungirea permisului de armă, actul contestat prin care s-a dispus anularea dreptului, este legal emis, reclamantul nemotivând neprezentarea sa pentru prelungirea permisului de armă, apreciind doar că măsura este exagerată şi păguboasă.

Susţinerea reclamantului în sensul că sancţiunea juridică aplicabilă este anularea permisului nu poate fi reţinută, textele sancţionatoare referindu-se la anularea dreptului reclamantului de deţinere, port şi folosire arme neletale, şi nu la anularea înscrisului „permis de armă tip B seriaxxxxxxx” care a fost legal emis, dar care are o valabilitate determinată.

Pe de altă parte, Legea nr. 295/2004 nu prevede instituţia „reautorizării” cum greşit solicită reclamantul, ci doar posibilitatea prelungirii valabilităţii permisului conform art. 25 al. (3) care stipulează “Valabilitatea permisului de armă se prelungeşte de către autoritatea competentă pentru o perioadă de 5 ani, dacă titularul îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. c) - f), h) şi i), iar armele destinate folosirii în condiţiile prezentei legi au efectuată inspecţia tehnică periodică”.

Potrivit art. 14 din lege „1) Autorizaţia de procurare a armelor letale se acordă persoanelor prevăzute la art. 13 alin. (2) - (5), dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii:

a) au împlinit vârsta de 18 ani;

b) deţin calitatea impusă de lege, atestată prin prezentarea unor documente stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei legi, în funcţie de destinaţia armelor;

c) nu au fost condamnate, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de un an, pentru infracţiuni comise cu intenţie ori pentru infracţiuni prevăzute de prezenta lege;

d) nu sunt inculpate în cauze penale pentru fapte săvârşite cu intenţie;

e) sunt apte din punct de vedere psihologic şi medical pentru a deţine şi folosi arme şi muniţii;

f) nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranţa naţională, viaţa şi integritatea corporală a persoanelor, conform datelor şi informaţiilor existente la organele competente;

g) au absolvit un curs de instruire teoretică şi practică, organizat de o persoană juridică autorizată pentru această activitate, în condiţiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi;

h) nu le-a fost anulat în ultimii 2 ani dreptul de procurare, deţinere sau, după caz, port şi folosire a armelor letale ori a armelor neletale supuse autorizării, cu excepţia situaţiilor în care măsura anulării s-a dispus ca urmare a pierderii calităţii prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5);

i) nu au pierdut sau nu le-au fost sustrase în ultimii 5 ani arme letale sau arme neletale supuse autorizării, din motive imputabile lor, procurate în condiţiile prezentei legi.

Reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor legale mai sus citate, nici anterior şi nici în cursul judecăţii, nedepunând la dosarul cauzei înscrisurile menţionate în textul de lege.

Pentru aceste motive, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant D. A. N. împotriva Sentinţei nr. 2338/CA din 21.10.2015 pronunţată de Tribunalul B., pe care a menţinut-o în totul, fără cheltuieli de judecată în recurs.

Domenii speta

Spete similare