Recurs. Anulare hotărâre de consiliu local

Recurs. Anulare hotărâre de consiliu local

- art. 2 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 255/2010

- art. 3 lit. a) din Legea nr. 255/2010

- art. 8 din O.G. nr. 43/1997

- art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004

- art. 22 din Legea nr. 255/2010

Criticile recurentului vizează în esenţă nelegalitatea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului  ...  nr. 259/2011, prin prisma inaplicabilităţii prevederilor Legii nr. 255/2010, precum şi a lipsei justificării utilităţii publice a investiţiei, raportat la numărul restrâns de persoane pe care ar urma să le deservească. Totodată, este criticată omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestită, în concret recurentul făcând referire la precizarea de acţiune prin care a invocat greşita întocmire a documentaţiilor cadastrale de identificare a terenului aflat în proprietatea sa şi afectat de expropriere.

Referitor la incidenţa în privinţa investiţiei ce urmează a fi realizată pe terenul ce face obiectul exproprierii a prevederilor Legii nr. 255/2010, criticile recurentului sunt neîntemeiate.

Prin Hotărârea Consiliului Local nr. 259 / 31.03.2011 s-au aprobat indicatorii tehnico-economici rezultaţi din Studiul de Fezabilitate pentru obiectivul de investiţie „Deschidere alee de acces la blocurile X6-X9-X10 si identificarea utilităţilor existente şi marcarea zonelor de protecţie aferente de pe terenul cu nr. topo  ...  - Aleea … din Municipiul  ...  şi declanşarea procedurii de expropriere a imobilului în suprafaţă de 220 mp, reprezentând teren din nr. topo  ...  înscris în CF  ... , conform coridorului de expropriere identificat prin Planul de situaţie avizat de O.C.P.I. … cu nr. …/10.02.2011.

 Potrivit art. 2 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 255/2010 "sunt declarate de utilitate publică următoarele lucrări: lucrările de construcţie, reabilitare şi modernizare de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, precum şi toate lucrările de construcţie, reabilitare şi extindere a infrastructurii feroviare publice, lucrările necesare dezvoltării reţelei de transport cu metroul şi de modernizare a reţelei existente, lucrările de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare, precum şi a infrastructurii de transport naval.

Potrivit prevederilor art.3 lit. a) din actul normativ invocat, drumurile publice sunt: drumuri de utilitate publică şi/sau de interes public destinate circulaţiei rutiere şi pietonale, în scopul satisfacerii cerinţelor generale de transport ale economiei, ale populaţiei şi de apărare a ţării; acestea sunt proprietate publică şi sunt întreţinute din fonduri publice, precum şi din alte surse legal constituite, iar potrivit art. 2 alin. 3 din acelaşi act normativ, fac parte integrantă din drum: ampriza şi zonele de siguranţă, suprastructura şi infrastructura drumului, podurile, podeţele, şanţurile, rigolele, viaductele, pasajele denivelate, zonele de sub pasajele rutiere, tunelurile şi alte lucrări de artă, construcţiile de apărare, protecţie şi consolidare, trotuarele, pistele pentru ciclişti, locurile de parcare, oprire şi staţionare, staţiile de taxare, bretelele de acces, drumurile tehnologice amenajate pentru întreţinerea autostrăzilor, indicatoarele de semnalizare rutieră şi alte dotări pentru siguranţa circulaţiei, sistemele inteligente de transport şi instalaţiile aferente, spaţiile de serviciu sau control, spaţiile cuprinse în triunghiul de vizibilitate din intersecţii, spaţiile cuprinse între autostradă şi/sau drum şi bretelele de acces, sistemele pentru protecţia mediului, terenurile şi plantaţiile din zona drumului şi perdelele de protecţie, mai puţin zonele de protecţie.

Art. 8 al OG nr. 43/1997, conţine clasificarea drumurilor de interes local, după cum urmează: (1) Drumurile de interes local aparţin proprietăţii publice a unităţii administrative pe teritoriul căreia se află şi pot fi clasificate ca:

a) drumuri comunale, care asigură legăturile:

 (i) între reşedinţa de comună şi satele componente sau cu alte sate;

 (ii) între oraş şi satele care îi aparţin, precum şi cu alte sate;

 (iii) între sate;

b) drumuri vicinale - drumuri ce deservesc mai multe proprietăţi, fiind situate la limitele acestora;

c) străzi - drumuri publice din interiorul localităţilor, indiferent de denumire: stradă, bulevard, cale, chei, splai, şosea, alee, fundătură, uliţă etc.

(2) Clasificarea drumurilor de interes local, precum şi clasificarea ca drum de interes local a unui drum neclasificat se fac prin hotărâre a consiliului local respectiv.

(3) În cazul în care drumul respectiv se află pe raza a două sau mai multe unităţi administrativ-teritoriale, clasificarea se aprobă prin hotărâre de către toate consiliile locale respective.

Articolul următor cuprinde clasificarea străzilor, în raport cu intensitatea traficului şi cu funcţiile pe care le îndeplinesc, astfel:

a) străzi de categoria I - magistrale, care asigură preluarea fluxurilor majore ale oraşului pe direcţia drumului naţional ce traversează oraşul sau pe direcţia principală de legătură cu acest drum;

b) străzi de categoria a II-a - de legătură, care asigură circulaţia majoră între zonele funcţionale şi de locuit;

c) străzi de categoria a III-a - colectoare, care preiau fluxurile de trafic din zonele funcţionale şi le dirijează spre străzile de legătură sau magistrale;

d) străzi de categoria a IV-a - de folosinţă locală, care asigură accesul la locuinţe şi pentru servicii curente sau ocazionale, în zonele cu trafic foarte redus.

Din coroborarea tuturor acestor prevederi legale, rezultă că obiectivul ce se va realiza în urma exproprierii terenului aparţinând recurentului, constând în realizarea unei căi de acces care să asigure accesul la blocurile X9-X9-X10 situate pe strada Aleea  ...  spre  ... din mun.  ... , intră în noţiunea de stradă de categoria a IV-a, întrucât va fi de folosinţă locală şi va asigura accesul la locuinţele situate în blocurile menţionate.

Putând fi calificată stradă, în sensul O.G. 43/1997, respectiva cale de acces va constitui un drum de interes public local, conform art. 8 alin. 1 lit. c) din acelaşi act normativ. Prin urmare, contrar susţinerilor recurentului, instanţa de fond a reţinut în mod corect că lucrării de investiţie ce se urmăreşte a se realiza pe terenul ce face obiectul exproprierii îi sunt aplicabile prevederile Legii 255/2010, neavând relevanţă mărimea colectivităţii pe care lucrarea urmează să o deservească.

În ceea ce priveşte utilitatea publică a acestei investiţii, instanţa a reţinut că fiind vorba despre realizarea un drum public de interes local, utilitatea publică a acesteia derivă din prevederile art.2 alin.1  din Legea nr.255/2010, care declară ca fiind de utilitate publică anumite categorii de lucrări, între acestea fiind incluse la lit. a) şi lucrările de construcţie, reabilitare şi modernizare de drumuri de interes naţional, judeţean şi local.

 În ceea ce priveşte oportunitatea realizării lucrării de investiţii, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că autorităţile administrative beneficiază de dreptul de decizie şi apreciere cu privire la modul în care urmează să rezolve o anumită problemă, drept ce poate fi cenzurat de instanţă doar în ipoteza în care se poate stabili că autorităţile au acţionat cu exces de putere. Art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, defineşte excesul de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Or, în speţă autoritatea publică locală a acţionat în cadrul şi cu respectarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 255/2010, fiind stabilit inclusiv cuantumul despăgubirilor pe care este îndreptăţit să le primească reclamantul. Totodată, potrivit art. 22 din Legea nr. 255/2010, expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termenul general de prescripţie, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancţiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii şi transferului dreptului de proprietate.

Nu în ultimul rând, s-a reţinut că realizarea investiţiei va asigura existenţa unui acces direct din strada  ...  spre blocurile situate pe Aleea  ... , X6-X9-X10, în prezent accesul spre acestea realizându-se în variante care asigură o comunicare ocolită cu strada  ...  sau Calea  ..., conform planului de situaţie aflat la fila 213 dosar de fond. De altfel, probele administrate în cauză, au confirmat că până în urmă cu câţiva ani accesul la respectivele blocuri se făcea pe un drum asfaltat amplasat pe terenul ce face obiectul exproprierii, drum care a fost închis de reclamant, urmele fizice ale acestuia fiind vizibile în planşele fotografice aflate la fila 203 dosar de fond. Având în vedere, că martorii audiaţi în cauză au declarat că respectivul drum a fost folosit de la ridicarea blocurilor până la momentul închiderii lui de către reclamant, în mod cert, această stare de fapt, confirmă utilitatea realizării investiţiei.

Şi instanţa de fond a reţinut că utilitatea lucrării derivă din faptul că realizarea unei căi de acces din strada  ... la blocurile X6-X9-X10 va uşura accesul la acestea. În consecinţă, instanţa de fond şi-a motivat aprecierea referitoare la utilitatea realizării investiţie, prin prisma asigurării accesului direct la blocurile respective, iar referirea la crearea unor locuri suplimentare de parcare, este adevărat că nu are legătură cu prezenta cauză, însă nu poate înlătura existenţa celorlalte argumente pertinente reţinute de instanţa de fond în motivarea soluţiei. În consecinţă, nu se poate reţine incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 punct. 7 Cod de procedură civilă. 

În ceea ce priveşte omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestită, instanţa de recurs a reţinut că potrivit art. 281^2a Cod procedură civilă, îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 281 - 281^2. Prin urmare, recurentul avea posibilitatea să solicite instanţei de fond completarea dispozitivului sentinţei recurate, în sensul soluţionării de către aceasta a tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestită, nefiind admisibilă invocarea acestei omisiuni direct în recurs.

Decizia nr. 1509 din 29.06.2016 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Dosar nr. 11239/111/2011*

Prin Sentinţa nr. 2445/CA din 04.11.2015 Tribunalul Bihor a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii invocată de către pârâtă, a respins ca nefondată acţiunea formulată, precizată şi completată de reclamantul  ...  în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului  ... , luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamantul este proprietarul imobilului situat în  ..., str.  ... , nr.  ... , jud. Bihor înscris în CF  ...  cu nr. top  ... , astfel cum rezulta din extrasul CF depus la dosar (f.12).

Prin H.C.L  ...  nr. 259/31.03.2011 (f. 6,7) s-au revocat HCL nr.259/27.04.2010 şi HCL 620/06.09.2010 şi s-au aprobat indicatorii tehnici pentru obiectivul de investiţie „Deschidere alee de acces la blocurile X6-X9-X10 şi identificarea utilităţilor existente şi marcarea zonelor de protecţie aferente de pe terenul cu nr. top  ...  – Aleea  ...  - Municipiul  ...  şi coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică, coridor care include  suprafaţa de 220 mp din imobilul proprietatea reclamantului.

Pentru a fi valid, orice act administrativ trebuie să fie adoptat de o autoritate publică competentă, cu respectarea formei şi procedurii prevăzute de lege şi să fie în conformitate cu conţinutul legii.

În speţă, instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu contestă competenţa autorităţii publice emitente de a adopta o astfel de hotărâre şi nici forma şi procedura cu care aceasta a fost adoptată. De altfel, analizând din oficiu aceste aspecte, instanţa de fond a constatat că au fost respectate condiţiile de competenţă, formă şi procedură cu privire la adoptarea hotărârii atacate.

În ceea ce priveşte legalitatea actului administrativ atacat, instanţa de fond a reţinut că un prim motiv de nelegalitate invocat de reclamant îl constituie însăşi aplicabilitatea în speţa a actului normativ în baza căruia a fost adoptata hotărârea atacata, respectiv Legea 255/2010.

Sub acest aspect, instanţa de fond a reţinut că este necontestat ca în urma exproprierii se doreşte realizarea unei căi de acces, acest fapt rezultând şi din înscrisurile depuse la dosar.

Instanţa de fond a constatat că, prin art.2 din Legea nr.255/2010 sunt stabilite expres şi limitativ lucrările de utilitate publică pentru realizarea cărora se urmează procedura de expropriere reglementată de acest act normativ, o procedură derogatorie de la cea generală prevăzută de Legea nr. 33/1994.

Potrivit art.2 alin.1 lit. a) din Legea nr.255/2010, „sunt de utilitate publică  lucrările de construcţie, reabilitare şi modernizare de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, precum şi toate lucrările de construcţie, reabilitare şi extindere a infrastructurii feroviare publice, lucrările necesare dezvoltării reţelei de transport cu metroul şi de modernizare a reţelei existente, lucrările de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare, precum şi a infrastructurii de transport naval".

Conform art. 3 lit. a) din O.G. 43/1997 sunt drumuri publice drumurile de utilitate publică şi/sau de interes public destinate circulaţiei rutiere şi pietonale, în scopul satisfacerii cerinţelor generale de transport ale economiei, ale populaţiei şi de apărare a ţării.

Articolul 8 alin. 1 lit. c) din acelaşi act normativ statuează ca drumuri de interes public local sunt şi străzile, iar art. 9 include în categoria străzilor şi pe cele de categoria a IV-a,  adică cele de folosinţa locală, care asigură accesul la locuinţe şi pentru servicii curente sau ocazionale în zonele cu trafic foarte redus.

În speţa, în urma exproprierii unei părţi din terenul proprietatea reclamantului se doreşte realizarea unei căi de acces care să asigure accesul la blocurile X9-X9-X10 situate pe strada Aleea  ...  spre  ... din mun.  ... . O astfel de cale de acces reprezintă în fapt o stradă de categoria a IV-a fiind de folosinţă locală deoarece urmează să asigure accesul la locuinţele situate în blocurile menţionate. Fiind vorba despre o stradă, fără a avea relevanţă categoria sa, în sensul O.G. 43/1997, aceasta constituie un drum de interes public local, conform art. 8 alin. 1 lit. c) din acelaşi act normativ. Astfel, lucrarea care se doreşte a fi realizată în urma exproprierii unei parţi din proprietatea reclamanţilor constituie o lucrare de construcţie a unui drum de interes local. Prin urmare, contrar susţinerilor reclamantului, instanţa de fond a reţinut că sunt aplicabile prevederile Legii 255/2010, neavând relevanţă mărimea colectivităţii pe care lucrarea urmează să o deservească. Pe de altă parte, nu s-a putut reţine susţinerea reclamantului că respectiva stradă ar urma să deservească doar persoanele care locuiesc în blocurile menţionate anterior, odată construită strada, aceasta poate fi utilizată de orice persoană.

Un alt motiv de nelegalitate invocat de reclamant, în strânsă legătură cu primul motiv analizat, a fost acela că lucrarea ce se doreşte a se realiza nu ar fi de utilitate publică. Instanţa de fond a constatat că nici acest motiv de nelegalitate nu este întemeiat având în vedere că, fiind vorba despre un drum public de interes local, astfel cum s-a stabilit anterior, acesta este de utilitate publică în temeiul legii, calificarea acestuia ca fiind de „utilitate publică” fiind declarată prin art.2 alin.1 lit. a) din Legea nr.255/2010, astfel încât nu este necesar controlul contencios al declaraţiei de utilitate publică.

Pe de altă parte, instanţa de fond a constatat că hotărârea atacată are un caracter individual, coridorul de expropriere afectând un număr determinat de persoane. Raportat la caracterul individual al hotărârii atacate nu se impunea supunerea acesteia spre dezbatere publică, Legea 52/2003 nefiind aplicabilă în cazul actelor administrative individuale.

O alta categorie de motive de nelegalitate invocate de reclamant se referă la utilitatea şi necesitatea efectivă a realizării lucrării pentru care se doreşte a fi expropriaţi. Aceste aspecte ţin de oportunitatea emiterii actului administrativ. Rolul instanţelor de contencios administrativ este acela de a asigura respectarea legalităţii actelor administrative. Prin urmare, oportunitatea acestora poate fi cercetată doar prin prisma legalităţii în sensul în care instanţele pot sancţiona emiterea unui act administrativ cu depăşirea dreptului de apreciere discreţionară a administraţiei. Astfel, nu se poate nega dreptul administraţiei de a lua decizii privind punerea în aplicare în concret a legii în interes local. O interpretare contrară ar fi de natură să substituie instanţele judecătoreşti administraţiei, cu consecinţa încălcării principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat.

Prin urmare, administraţia poate să decidă să urmeze una din mai multe variante posibile într-o anumită problemă de interes local. În speţă, pârâtul, în calitate de organ al administraţiei publice locale, a decis că este necesară efectuarea lucrării menţionate în hotărârea atacată. Instanţa de fond a constatat că aceasta decizie a administraţiei, deşi este una discreţionară, nu este nelegală, nefiind vorba despre un exces de putere.

Instanţa de fond a apreciat că lucrarea de interes public a cărei realizare se doreşte este utilă, fiind evident că o cale de acces direct din strada  ...  înspre blocurile menţionate ar uşura accesul spre acestea. Pe de altă parte, un număr mai mare de locuri de parcare în oraş este util.

Prin urmare, instanţa de fond a constatat că pârâtul nu şi-a depăşit prin adoptarea hotărârii atacate dreptul de apreciere în legătură cu oportunitatea realizării lucrărilor de interes local, drept recunoscut de lege.

În ceea ce priveşte Decizia de expropriere nr.  .../22.07.2011 emisă de AI..., instanţa de fond a constatat că aceasta a fost emisă cu respectarea termenelor şi a etapelor prevăzute de Legea 255/2010.

Având în vedere faptul că cererea principală având ca obiect anularea  HCL 259/31.03.2011 a fost soluţionată în sensul respingerii, deoarece s-a constatat că hotărârea a fost emisă în condiţii de legalitate, faţă de împrejurarea că cererea de anulare a  Deciziei de expropriere nr.  .../22.07.2011 este o cerere accesorie, în baza principiului accesorium sequitur principale, a respins-o.

Pentru considerentele ce preced, instanţa de fond, constatând că actele administrative atacate respectă condiţia conformităţii conţinutului lui cu prevederile legii, a respins ca nefondată acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe, în termen şi legal timbrat, a declarat recurs recurentul-reclamant  ... , solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, cu consecinţa admiterii în întregime a acţiunii astfel cum a fost precizată şi completată, formulată de reclamant în dosarul principal -  nr. 11239/111/2011*, respectiv: anularea Hotărârii nr. 259/31.03.2011 a Consiliului local al Municipiului  ...  privind revocarea HCL 259/27.04.2010 şi nr. 620/6.09.2010, aprobarea indicatorilor tehnico-economici rezultaţi din studiul de fezabilitate pentru obiectivul de investiţie „Deschidere alee de acces la blocurile X6-X9-X10 si identificarea utilităţilor existente si marcarea zonelor de protecţie aferente de pe terenul cu nr.top. ... -Aleea  ... - Municipiul  ... " şi declanşarea procedurii de expropriere a imobilului în suprafaţă de 220 mp, reprezentând teren din nr. topo  ...  înscris în CF  ..., anularea adresei nr.  .../25.07.2011 prin care a primit răspuns la plângerea prealabilă formulată împotriva actului administrativ atacat, anularea documentaţiei ce poartă nr. cadastral  ...  ...  înscrisă în CF  ...  ... , precum şi a documentaţiilor subsecvente, respectiv  ...6 şi  ...5, cu rectificarea situaţiei de carte funciară în sensul revenirii la situaţia anterioară, respectiv revenirea la vechea situaţie pe numere topografice şi sistarea colilor de carte funciară create in baza acestor documentaţii cadastrale, obligarea pârâtei să creeze noi documentaţii cadastrale raportat la situaţia reală, având în vedere situaţia topografică, iar ca urmare a admiterii cererii de anulare care face obiectul dosarului 11239/111/2011*, admiterea şi a acţiunii din dosarul conexat 11986/111/2011, respectiv anularea actului administrativ reprezentând Decizie de expropriere nr.  ... din data de 22.07.2011, emisă de Administraţia Imobiliară  ... .

În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că instanţa de fond a reţinut în mod gresit că obiectivul pentru a cărui realizare au fost emise acte actele administrative atacate se circumscrie prevederilor art. 2 din Legea nr. 255/2010. Consideră ca respectiva cale nu acces nu poate constitui un drum de interes local, în sensul legii, atâta timp cât urmează a deservi un număr redus de persoane, şi în condiţiile în care în zonă accesul se poate face pe alte trei străzi.

Susţine recurentul că recurentul a arătat că instanţa de fond nu a motivat hotărârea raportat la elementele speţei, respectiv hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii. HCL-ul atacat nu prevede construirea de locuri de parcare, ci doar o alee de acces, cu sens unic pentru locatarii blocurilor X6-X9-X10.

Totodată, arată recurentul, şi-a completat şi precizat cererea de chemare în judecată, dar cu privire la aceasta instanţa nu s-a pronunţat în niciun mod.

Cu privire la lipsa de temei a hotărârii, a arătat că în speţă s-a administrat un probatoriu complex, pe lângă înscrisuri, respectiv proba cu interogatoriul intimatului, proba cu expertiza topografică, proba testimonială - fiind audiaţi 2 martori, precum şi cercetarea la faţa locului. Dintre aceste probe, instanţa nu a reţinut decât întâmpinarea depusă de intimată şi cercetarea la faţa locului, fără să analizeze restul probelor.

Referitor la motivele de nelegalitate şi netemeinicie a HCL-ului contestat, consideră lipsită de temei legal motivarea instanţei de fond. Cu toate că aceasta observă caracterul "discreţionar" al HCL-ului contestat, îl apreciază ca fiind legal întrucât oferă colectivităţii (3 blocuri) cale de acces şi locuri de parcare, cale de acces care se încadrează ţa categoria drum de interes local.

Potrivit schiţei de orientare cadastrală depusă de expertul  ... şi confirmată prin raportul de expertiză topografică întocmit de expertul judiciar Mone Ioan Mihai, în cauză s-a constatat că, raportat la numărul topografic iniţial  ...  înscris în CF  ... , reprezentând proprietatea reclamantului, conturul numărului cadastral nou creat în procedura exproprierii, respectiv  ... din CF  ... (şi ulterior  ...6 şi  ...5) nu se suprapune cu numărul topo.

Astfel, în fapt este expropriată o suprafaţă de 220 mp din proprietatea recurentului, lăsându-l, practic, fără curte şi fără cale de acces în imobil. O parte din proprietatea sa, care rămâne neexpropriată, respectiv conturul 3-B-5-4-3, astfel cum a fost acesta determinat prin suplimentul la raportul de expertiză topografică, este situată în cealaltă parte a căii de acces ce se are în vedere a fi realizată, fiind practic tăiată proprietatea recurentului de acest drum, fără ca acesta să mai aibă acces la cealaltă parte de teren.

Se realizează un nou contur al proprietăţii recurentului, prin care o parte din grădină care îi rămâne (deşi în fapt acea porţiune de teren nu i-a aparţinut niciodată) este amplasată în curtea blocurilor X situate în spatele casei sale, acea porţiune reprezentând în realitate locuri de parcare.

În concret, situaţia cadastrală nou creată prin documentaţiile mai sus menţionate nu corespunde cu situaţia topografică ce relevă proprietatea recurentului.

Ori, arată recurentul, indiferent de existenţa sau nu a utilităţii publice în vederea exproprierii, documentaţia cadastrală ce se realizează trebuie să corespundă situaţiei topografice.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului conform petitului.

În drept a invocat prevederile art. 20 Legea 554/2004, art. 304, 304/1 şi următoarele din Codul de procedură civilă, celelalte texte de lege invocate.

Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii sentinţei atacate ca legală şi temeinică.

În apărare se arată că, criticile invocate în cererea de recurs vizează în esenţă nelegalitatea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului  ...  nr. 259/2011, în sensul inaplicabilităţii Legii nr. 255/2010, respectiv aprecierea eronată a primei instanţe de judecată în ceea ce priveşte justificarea utilităţii publice a investiţiei şi încadrarea terenului în litigiu în coridorul de expropriere.

În ceea ce priveşte legalitatea hotărârii atacate, prin raportare la actul normativ în temeiul căruia s-a declanşat procedura exproprierii, cât şi în privinţa justificării utilităţii publice a investiţiei aprobate prin hotărârea atacată, a arătat că analiza coroborată a înscrisurilor existente la dosarul cauzei relevă atât aplicabilitatea în speţă a prevederilor Legii nr. 255/2010 - faţă de obiectul lucrării şi prevederile O.G. nr. 43/1997 - cât şi calificarea lucrării ca fiind "de utilitate publică" prin lege, cu consecinţa excluderii controlului contencios al declaraţiei de utilitate publică.

După cum se poate observa din cuprinsul hotărârii atacate şi al studiului de fezabilitate aflat la dosarul cauzei, obiectivul de investiţie pentru realizarea căruia s-a demarat procedura exproprierii, vizează crearea / modernizarea de căi de acces / drumuri.

În conformitate cu art.3 lit.a) din O.G. nr. 43/1997, coroborat cu art.8 alin. 1 lit.c) şi art.9 din acelaşi act normativ, noţiunea de drum public include drumurile de interes local, din care fac parte şi străzile.

În contextul normelor analizate, obiectivul de investiţii la care se referă hotărârea contestată se încadrează în categoria lucrărilor de construcţie, reabilitare şi modernizare de drumuri de interes local, declarate, prin art.2 alin.1 lit.a) din Legea nr. 255/2010, ca fiind de utilitate publică.

Având în vedere textul părţii introductive a art.2 alin.1 din Legea nr. 255/2010, în redactarea succesivă a acestuia (anterior şi ulterior normei de interpretare prevăzute de O.G. nr. 90/2011), în condiţiile în care lucrarea face parte din cele enumerate de articolul de lege menţionat - fapt care incontestabil rezultă din analiza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei - utilitatea publică este declarată prin lege şi nu poate face obiectul controlului judecătoresc.

Prevederile Legii nr. 255/2010 sunt aplicabile în speţă, raportat la felul lucrării pentru realizarea căreia s-a impus exproprierea unei părţi din proprietatea recurentului, fără a avea relevanţă mărimea colectivităţii pe care urmează să o deservească lucrarea.

De altfel, în condiţiile în care odată realizat accesul, acesta va putea fi utilizat de pricine, apreciază că nu pot fi reţinute susţinerile reclamantului potrivit cărora investiţia urmează a deservi "unui număr redus de persoane, respectiv locatarilor celor 3 blocuri".

Referitor la criticile recurentului potrivit cărora deşi instanţa observa caracterul discreţionar al hotărârii contestate, o apreciază ca fiind legală întrucât oferă colectivităţii cale de acces, consideră că acestea nu pot fi primite, cât timp a arătat instanţa, în mod corect, că oportunitatea actului administrativ poate fi cercetată doar prin prisma legalităţii acestuia în sensul în care instanţele pot sancţiona emiterea unui act administrativ cu depăşirea dreptului de apreciere discreţionară a administraţiei. Ori, în speţă pârâtul nu şi-a depăşit dreptul de apreciere în legătură cu oportunitatea realizării lucrării de interes local, nefiind vorba despre un exces de putere.

În ce priveşte aspectele legate de nemulţumirile recurentului faţă de suprafaţa care îi rămâne în urma exproprierii şi faţă de prejudiciul suferit, acestea pot fi invocate de către persoana expropriată în dosarul de expropriere, respectiv dosarul nr. 5459/111/2013.

Prin urmare, în condiţiile în care s-a făcut dovada legalităţii şi a oportunităţii hotărârii atacate, apreciază că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile anulării actului administrativ în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, motiv pentru care a solicitat respingerea recursului.

În drept a invocat prevederile art.115, art. 308 Vechiul Cod de procedură civilă, Legea nr. 255/2010, H.G. nr. 53/19.01.2011, O.G. nr. 43/1997.

Instanţa de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, precum şi din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, a reţinut că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Criticile recurentului vizează în esenţă nelegalitatea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului  ...  nr. 259/2011, prin prisma inaplicabilităţii prevederilor Legii nr. 255/2010, precum şi a lipsei justificării utilităţii publice a investiţiei, raportat la numărul restrâns de persoane pe care ar urma să le deservească. Totodată, este criticată omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestită, în concret recurentul făcând referire la precizarea de acţiune prin care a invocat greşita întocmire a documentaţiilor cadastrale de identificare a terenului aflat în proprietatea sa şi afectat de expropriere.

Referitor la incidenţa în privinţa investiţiei ce urmează a fi realizată pe terenul ce face obiectul exproprierii a prevederilor Legii nr. 255/2010, criticile recurentului sunt neîntemeiate.

Prin Hotararea Consiliului Local nr. 259 / 31.03.2011 s-au aprobat indicatorii tehnico-economici rezultaţi din Studiul de Fezabilitate pentru obiectivul de investiţie „Deschidere alee de acces la blocurile X6-X9-X10 si identificarea utilităţilor existente şi marcarea zonelor de protectie aferente de pe terenul cu nr. topo  ...  - Aleea … din Municipiul  ...  şi declanşarea procedurii de expropriere a imobilului în suprafaţă de 220 mp, reprezentând teren din nr. topo  ...  înscris în CF  ... , conform coridorului de expropriere identificat prin Planul de situaţie avizat de O.C.P.I. … cu nr. …/10.02.2011.

 Potrivit art. 2 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 255/2010 "sunt declarate de utilitate publică următoarele lucrări: lucrările de construcţie, reabilitare şi modernizare de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, precum şi toate lucrările de construcţie, reabilitare şi extindere a infrastructurii feroviare publice, lucrările necesare dezvoltării reţelei de transport cu metroul şi de modernizare a reţelei existente, lucrările de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare, precum şi a infrastructurii de transport naval.

Potrivit prevederilor art.3 lit a din actul normativ invocat, drumurile publice sunt: drumuri de utilitate publică şi/sau de interes public destinate circulaţiei rutiere şi pietonale, în scopul satisfacerii cerinţelor generale de transport ale economiei, ale populaţiei şi de apărare a ţării; acestea sunt proprietate publică şi sunt întreţinute din fonduri publice, precum şi din alte surse legal constituite, iar potrivit art. 2 alin. 3 din acelaşi act normativ, fac parte integrantă din drum: ampriza şi zonele de siguranţă, suprastructura şi infrastructura drumului, podurile, podeţele, şanţurile, rigolele, viaductele, pasajele denivelate, zonele de sub pasajele rutiere, tunelurile şi alte lucrări de artă, construcţiile de apărare, protecţie şi consolidare, trotuarele, pistele pentru ciclişti, locurile de parcare, oprire şi staţionare, staţiile de taxare, bretelele de acces, drumurile tehnologice amenajate pentru întreţinerea autostrăzilor, indicatoarele de semnalizare rutieră şi alte dotări pentru siguranţa circulaţiei, sistemele inteligente de transport şi instalaţiile aferente, spaţiile de serviciu sau control, spaţiile cuprinse în triunghiul de vizibilitate din intersecţii, spaţiile cuprinse între autostradă şi/sau drum şi bretelele de acces, sistemele pentru protecţia mediului, terenurile şi plantaţiile din zona drumului şi perdelele de protecţie, mai puţin zonele de protecţie.

Art. 8 al OG nr. 43/1997, conţine clasificarea drumurilor de interes local, după cum urmează: (1) Drumurile de interes local aparţin proprietăţii publice a unităţii administrative pe teritoriul căreia se află şi pot fi clasificate ca:

a) drumuri comunale, care asigură legăturile:

(i) între reşedinţa de comună şi satele componente sau cu alte sate;

(ii) între oraş şi satele care îi aparţin, precum şi cu alte sate;

(iii) între sate;

b) drumuri vicinale - drumuri ce deservesc mai multe proprietăţi, fiind situate la limitele acestora;

c) străzi - drumuri publice din interiorul localităţilor, indiferent de denumire: stradă, bulevard, cale, chei, splai, şosea, alee, fundătură, uliţă etc.

(2) Clasificarea drumurilor de interes local, precum şi clasificarea ca drum de interes local a unui drum neclasificat se fac prin hotărâre a consiliului local respectiv.

(3) În cazul în care drumul respectiv se află pe raza a două sau mai multe unităţi administrativ-teritoriale, clasificarea se aprobă prin hotărâre de către toate consiliile locale respective.

Articolul următor cuprinde clasificarea străzilor, în raport cu intensitatea traficului şi cu funcţiile pe care le îndeplinesc, astfel:

a) străzi de categoria I - magistrale, care asigură preluarea fluxurilor majore ale oraşului pe direcţia drumului naţional ce traversează oraşul sau pe direcţia principală de legătură cu acest drum;

b) străzi de categoria a II-a - de legătură, care asigură circulaţia majoră între zonele funcţionale şi de locuit;

c) străzi de categoria a III-a - colectoare, care preiau fluxurile de trafic din zonele funcţionale şi le dirijează spre străzile de legătură sau magistrale;

d) străzi de categoria a IV-a - de folosinţă locală, care asigură accesul la locuinţe şi pentru servicii curente sau ocazionale, în zonele cu trafic foarte redus.

Din coroborarea tuturor acestor prevederi legale, rezultă că obiectivul ce se va realiza în urma exproprierii terenului aparţinând recurentului, constând în realizarea unei căi de acces care să asigure accesul la blocurile X9-X9-X10 situate pe strada Aleea  ...  spre  ... din mun.  ... , intră în noţiunea de stradă de categoria a IV-a, întrucât va fi de folosinţă locală şi va asigura accesul la locuinţele situate în blocurile menţionate.

Putând fi calificată stradă, în sensul O.G. 43/1997, respectiva cale de acces va constitui un drum de interes public local, conform art. 8 alin. 1 lit. c) din acelaşi act normativ. Prin urmare, contrar susţinerilor recurentului, instanţa de fond a reţinut în mod corect că lucrării de investiţie ce se urmăreşte a se realiza pe terenul ce face obiectul exproprierii îi sunt aplicabile prevederile Legii 255/2010, neavând relevanţă mărimea colectivităţii pe care lucrarea urmează să o deservească.

În ceea ce priveşte utilitatea publică a acestei investiţii, instanţa a reţinut că fiind vorba despre realizarea un drum public de interes local, utilitatea publică a acesteia derivă din prevederile art.2 alin.1  din Legea nr.255/2010, care declară ca fiind de utilitate publică anumite categorii de lucrări, între acestea fiind incluse la lit. a) şi lucrările de construcţie, reabilitare şi modernizare de drumuri de interes naţional, judeţean şi local.

 În ceea ce priveşte oportunitatea realizării lucrării de investiţii, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că autorităţile administrative beneficiază de dreptul de decizie şi apreciere cu privire la modul în care urmează să rezolve o anumită problemă, drept ce poate fi cenzurat de instanţă doar în ipoteza în care se poate stabili că autorităţile au acţionat cu exces de putere. Art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, defineşte excesul de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Or, în speţă autoritatea publică locală a acţionat în cadrul şi cu respectarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 255/2010, fiind stabilit inclusiv cuantumul despăgubirilor pe care este îndreptăţit să le primească reclamantul. Totodată, potrivit art. 22 din Legea nr. 255/2010, expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termenul general de prescripţie, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancţiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii şi transferului dreptului de proprietate.

Nu în ultimul rând, s-a reţinut că realizarea investiţiei va asigura existenţa unui acces direct din strada  ...  spre blocurile situate pe Aleea  ... , X6-X9-X10, în prezent accesul spre acestea realizându-se în variante care asigură o comunicare ocolită cu strada  ...  sau Calea  ..., conform planului de situaţie aflat la fila 213 dosar de fond. De altfel, probele administrate în cauză, au confirmat că până în urmă cu câţiva ani accesul la respectivele blocuri se făcea pe un drum asfaltat amplasat pe terenul ce face obiectul exproprierii, drum care a fost închis de reclamant, urmele fizice ale acestuia fiind vizibile în planşele fotografice aflate la fila 203 dosar de fond. Având în vedere, că martorii audiaţi în cauză au declarat că respectivul drum a fost folosit de la ridicarea blocurilor până la momentul închiderii lui de către reclamant, în mod cert, această stare de fapt, confirmă utilitatea realizării investiţiei.

Şi instanţa de fond a reţinut că utilitatea lucrării derivă din faptul că realizarea unei căi de acces din strada  ... la blocurile X6-X9-X10 va uşura accesul la acestea. În consecinţă, instanţa de fond şi-a motivat aprecierea referitoare la utilitatea realizării investiţie, prin prisma asigurării accesului direct la blocurile respective, iar referirea la crearea unor locuri suplimentare de parcare, este adevărat că nu are legătură cu prezenta cauză, însă nu poate înlătura existenţa celorlalte argumente pertinente reţinute de instanţa de fond în motivarea soluţiei. În consecinţă, nu se poate reţine incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 punct. 7 Cod de procedură civilă. 

În ceea ce priveşte omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestită, instanţa de recurs a reţinut că potrivit art. 281^2a Cod procedură civilă, îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 281 - 281^2. Prin urmare, recurentul avea posibilitatea să solicite instanţei de fond completarea dispozitivului sentinţei recurate, în sensul soluţionării de către aceasta a tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestită, nefiind admisibilă invocarea acestei omisiuni direct în recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul a fost respins ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare