Recurs. Anulare decizie emisă de g. n. m.

CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Recurs. Anulare decizie emisă de G. N. M.

- Hotărârea nr. 564 din 30 iulie 2013 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1005/2912

Speţa dedusă judecăţii pune în discuţie efectele sentinţei nr.90/15.01.2015 pronunţată de Tribunalul B., rămasă irevocabilă prin respingerea recursului formulat, sentinţa prin care s-a admis cererea reclamantului R. R. şi s-a dispus anularea în parte a deciziei nr.859/27.08.2013 privind reorganizarea G. N. M. cuprinsă în anexa nr.1 a acestei decizii precum şi  a examenului organizat în baza acestei metodologii la data de 4.09.2013 pentru selecţia candidaţilor ce urmau a fi numiţi în funcţii de execuţie în cadrul Comisariatului Judeţean B.

În consecinţă, instanţa de fond a sesizat corect că atâta timp cât decizia în baza căreia a fost emisă decizia nr. xxxx/19.11.2013 prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu al intimatului R. R. a fost anulată irevocabil, se impune, în considerarea principiului rezoluto jure dantis rezolvitur jus accipientis şi anularea acesteia, cu toate consecinţele juridice ce decurg din această măsură.

Referitor la susţinerea recurentei potrivit căreia nu putem vorbi de o încălcare a legii în condiţiile în care, chiar dacă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcţionalităţii administraţiei publice locale, a numărului de posturi şi reducerea cheltuielilor la instituţiile şi autorităţile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor, a fost declarată neconstituţională, Hotărârea nr. 564 din 30 iulie 2013 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1005/2912 privind organizarea şi funcţionarea G. N. M., este în vigoare şi produce efecte, Curtea a reţinut următoarele:

În  mod incontestabil, actul atacat de intimat a fost emis de pârâta recurentă ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 77/2013, iar consecinţa înlăturării din ordinea juridică a actului normativ ce a făcut obiectul controlului de neconstituţionalitate este lipsirea de temei legal a actelor emise în aplicarea sa, fiind lipsit de relevanţă că între actele atacate de reclamant şi  ordonanţa declarată neconstituţională, au intervenit alte acte administrative a căror legalitate nu a fost contestată de acesta (H.G. nr. 564/2013).

În condiţiile în care actul principal care a stat la baza emiterii a fost declarat neconstituţional, în mod incontestabil cerinţa de legalitate nu mai subzistă în privinţa nici unui act emis în vederea punerii în aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 77/2013, consecinţa firească pentru a da eficienţă deciziei Curţii Constituţionale fiind anularea actului administrativ contestat de reclamant acesta fiind lipsit de efecte juridice ca urmare a dispariţiei din ordinea juridică a actului normativ iniţial care a condus la adoptarea tuturor celorlalte acte ulterioare.

Raportat la considerentele anterior expuse Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă G. N. M. – C. G. COMISARIATUL JUDETEAN B. în contradictoriu cu intimatul reclamant R. R. împotriva sentinţei nr. 2762/08.12.2015, pronunţată de Tribunalul B., pe care a menţinut-o în totul.

Decizia nr. 1006 din 16.05.2016 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Dosar nr. 85/111/2014*

Prin Sentinţa nr. 2762/08.12.2015, pronunţată de Tribunalul B., s-a admis acţiunea precizată formulată de reclamantul R. R., în contradictoriu cu pârâta G. N. M. – C. G. şi, în consecinţă, s-a dispus anularea Deciziei nr.xxxx/19.11.2013, înregistrată sub nr. xxxx/19.11.2013; reintegrarea reclamantului în funcţia avută anterior emiterii deciziei anulate şi obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantului a salariului şi a celorlalte drepturi de care a fost privat ca urmare a emiterii deciziei anulate, sume care urmează să fie actualizate la data plăţii.

De asemenea, a fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.910 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei mai sus arătate a formulat recurs G. N. M. solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei recurate şi respingerea în totalitate a acţiunii formulate de R. R.

În motivarea recursului formulat s-a arătat că soluţia instanţei de fond este vădit netemeinică şi  nelegală, reorganizarea G. N. M. fiind efectuată cu respectarea strictă a prevederilor legale, fiind respectate atât motivele de fapt cât şi cele de drept în vigoare la data reorganizării acesteia.

S-a învederat că, prin Sentinţa nr.90/15.01.2015 Tribunalul B. a anulat Decizia nr.859/27.08.2013 privind reorganizarea G. N. M., dispunând modificarea în totalitate a metodologiei privind reorganizarea instituţiei cuprinsă în Anexa nr.1 a acestei decizii şi  dispunând anularea examenului organizat în data de 4.09.2013 în baza deciziei mai sus menţionate.

Instanţa a omis să observe faptul că, prin Hotărârea nr. 564 din 30 iulie 2013 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.005/2012 privind organizarea şi funcţionarea G. N. M., publicată în Monitorul Oficial cu numărul 499 din data de 8 august 2013, s-a stabilit că Hotărârea Guvernului nr. 1.005/2012 privind organizarea şi funcţionarea G. N. M., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 29 octombrie 2012, cu modificările ulterioare, se modifică, în sensul în care numărul maxim de posturi pentru aparatul propria şi structurile teritoriale ale G.N.M. este de 823, faţă de 889 de posturi aprobate. Este evident, arată recurenta, că nu putem vorbi de o încălcare a legii în condiţiile în care, chiar dacă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcţionalităţii administraţiei publice locale, a numărului de posturi şi reducerea cheltuielilor ia instituţiile şi autorităţile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor, a fost declarată neconstituţională, Hotărârea nr. 564 din 30 iulie 2013 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1,005/2912 privind organizarea şi funcţionarea G. N. M., este în vigoare şi produce efecte.

Structura organizatorică a G. N. M. a fost aprobată prin Ordinul nr. 2009/21.08.2013, cu modificările şi completările ulterioare, având la bază Avizul nr. 32467/2013, al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, privind funcţiile publice din cadrul G.N.M., nota de fundamentare G.N.M. nr. 8769/GM/21.08.20l3 şi referatul Direcţiei generale resurse umane, politici, proiecte şi strategii manageriale nr. 115999/DM/21.08.2013, privind aprobarea structurii organizatorice detaliate a C. G., a Regulamentului de organizare şi funcţionare şi a statului de funcţii pentru G. N. M.

În consecinţă, reorganizarea instituţiei, ca urmare a reducerii numărului de posturi alocate, presupunea adoptarea unor soluţii aplicabile tuturor funcţionarilor publici în cauză. Prin aprobarea noii structuri organizatorice a instituţiei, cu un număr de posturi redus faţă de structura organizatorică anterioară, aspect pentru care prevederile art. 100 alin. 5 din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcţionarilor publici nu au fost încălcate, deoarece nu ne aflăm în ipoteza reglementată de acest text de lege, respectiv de înfiinţare a unor posturi similare celor desfiinţate ulterior procesului de reorganizare a instituţiei, ci de stabilire a numărului de posturi corespunzător noii structuri organizatorice, operaţiune care constituie însăşi esenţa procesului de reorganizare.

În acest sens, pe site-ul instituţiei a fost creat, în data de 06.08.2013 link-ul „reorganizarea G.N.M.” (ce poate fi vizualizat chiar şi în prezent) ca mijloc de informare pentru toate aspectele referitoare la procedurile care aveau să fie derulate în scopul punerii în executare a actelor normative, pentru a se da posibilitate tuturor funcţionarilor publici de a avea acces la informaţiile privind reorganizarea şi de a-şi manifestă dorinţa de a se înscrie şi a participa la examen.

Ulterior acesteia, s-a demarat Procedura de organizare a concursului, informaţie regăsită pe site-ul instituţiei împreună cu bibliografia necesară, devenind accesibilă tuturor funcţionarilor publici care puteau să îşi manifeste intenţia de a participa la concurs, aspect de care s-a folosit şi reclamanta, prin manifestarea acordului de a participa la concursul desfăşurat.

Astfel, la punctul 2.2.2.1 din metodologie, se precizează că, în situaţia în care, după aprobarea noului stat de funcţii, în cadrul unui compartiment/serviciu judeţean, există un număr mai mare de funcţionari publici de execuţie decât cel prevăzut în noua structură, ocuparea posturilor se va race prin examen organizat în condiţiile art.100 alin (3) din Legea 188/1999, accesul la examen fiind prevăzut în metodologie la punctul 2.3.

La data de 04.09.2013 a fost organizat de către G. N. M. concursul în scopul examinării pentru numirea în noile funcţii publice la care a domnul R. R. a fost declarat "respins", fapt care s-a concretizat în emiterea deciziei de eliberare din funcţia publică.

Examenul a fost organizat tocmai pentru a decide în mod obiectiv, numai pe baza testării competenţelor profesionale, ce persoane urmează să fie eliberate din funcţia publică deţinută, în condiţiile reducerii numărului de posturi de aceeaşi natură şi  pentru a se realiza încadrarea în numărul de posturi stabilit prin H.G. nr.564/2013.

Conform modificărilor aduse H.G. 1005/2012 privind organizarea şi  funcţionarea G.N.M. numărul de posturi a fost redus, pe baza unor criterii obiective fiind stabilit numărul optim de posturi de comisar pentru fiecare comisariat judeţean şi, în urma suprapunerii acestuia pe numărul de angajaţi al fiecărui comisariat judeţean a rezultat necesitatea organizării unei examinări la 22 din cele 41 de comisariate judeţene, apreciind recurenta că dreptul la muncă al intimatului nu a fost îngrădit în nici un fel, acesta participând în mod liber, de bună voie la examenul organizat.

S-a solicitat totodată respingerea cheltuielilor de judecată solicitate raportat la împrejurarea că hotărârea instanţei de fond s-a bazat exclusiv pe decizia pronunţată în dosarul 445/35/2013*, fiind evident că munca prestată în acest dosar nu are valoare şi  nici argument, nici o apărare nefiind însuşită de către instanţă.

Prin Întâmpinarea depusă la data de 17.02.2016 intimatul R. R. a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, arătând în motivare că criticile aduse soluţiei instanţei de fond evidenţiază o neînţelegere a efectelor unei decizii a Curţii Constituţionale a României, care sunt obligatorii pentru instanţe atunci când analizează cauzele aflate pe rol şi cărora urmează să li se aplice actul normativ respectiv.

De la data declarării neconstituţionale a unui text de lege acesta nu mai poate fi luat în considerare de către instanţa de judecată, sens în care se apreciază că instanţa de fond nici nu avea altceva de făcut decât să nu ia în considerare prevederile O.U.G. nr.77/2013 declarată neconstituţională, astfel încât este evident că şi actele emise în baza şi pentru aplicarea acesteia se impun a fi anulate.

Referitor la susţinerea recurentei privind reorganizarea efectivă a structurii acesteia s-a arătat că recurenta a uitat să vorbească despre angajările făcute după îndepărtarea intimatului atât pe alte posturi, cât şi pe posturi similare de inspector, în condiţiile în care posturile de consilier juridic au fost scoase la concurs pe tot parcursul soluţionării fondului prezentei cauze.

Instanţa de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a reţinut că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Speţa dedusă judecăţii pune în discuţie efectele sentinţei nr.90/15.01.2015 pronunţată de Tribunalul B., rămasă irevocabilă prin respingerea recursului formulat, sentinţa prin care s-a admis cererea reclamantului R. R. şi s-a dispus anularea în parte a deciziei nr.859/27.08.2013 privind reorganizarea G. N. M. cuprinsă în anexa nr.1 a acestei decizii precum şi  a examenului organizat în baza acestei metodologii la data de 4.09.2013 pentru selecţia candidaţilor ce urmau a fi numiţi în funcţii de execuţie în cadrul Comisariatului Judeţean B.

În consecinţă, instanţa de fond a sesizat corect că atâta timp cât decizia în baza căreia a fost emisă decizia nr. xxxx/19.11.2013 prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu al intimatului R. R. a fost anulată irevocabil, se impune, în considerarea principiului rezoluto jure dantis rezolvitur jus accipientis şi anularea acesteia, cu toate consecinţele juridice ce decurg din această măsură.

Referitor la susţinerea recurentei potrivit căreia nu putem vorbi de o încălcare a legii în condiţiile în care, chiar dacă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcţionalităţii administraţiei publice locale, a numărului de posturi şi reducerea cheltuielilor la instituţiile şi autorităţile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor, a fost declarată neconstituţională, Hotărârea nr. 564 din 30 iulie 2013 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1005/2912 privind organizarea şi funcţionarea G. N. M., este în vigoare şi produce efecte, Curtea a reţinut următoarele:

În  mod incontestabil, actul atacat de intimat a fost emis de pârâta recurentă ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 77/2013, iar consecinţa înlăturării din ordinea juridică a actului normativ ce a făcut obiectul controlului de neconstituţionalitate este lipsirea de temei legal a actelor emise în aplicarea sa, fiind lipsit de relevanţă că între actele atacate de reclamant şi  ordonanţa declarată neconstituţională, au intervenit alte acte administrative a căror legalitate nu a fost contestată de acesta (H.G. nr. 564/2013).

În condiţiile în care actul principal care a stat la baza emiterii a fost declarat neconstituţional, în mod incontestabil cerinţa de legalitate nu mai subzistă în privinţa nici unui act emis în vederea punerii în aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 77/2013, consecinţa firească pentru a da eficienţă deciziei Curţii Constituţionale fiind anularea actului administrativ contestat de reclamant acesta fiind lipsit de efecte juridice ca urmare a dispariţiei din ordinea juridică a actului normativ iniţial care a condus la adoptarea tuturor celorlalte acte ulterioare.

Raportat la considerentele anterior expuse Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă G. N. M. – C. G. COMISARIATUL JUDETEAN B. în contradictoriu cu intimatul reclamant R. R. împotriva sentinţei nr. 2762/08.12.2015, pronunţată de Tribunalul B., pe care a menţinut-o în totul.

Referitor la cererea recurentei privind neacordarea cheltuielilor de judecată solicitate în fata instanţei de fond Curtea a reţinut că potrivit art.453 alin.1 Cod procedură civilă partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, împrejurare faţă de care a apreciat ca fiind neîntemeiată această cerere.

Cu privire la cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul recurs, Curtea a constatat că la fila 32 a dosarului s-a depus chitanţa nr. xxx/10.05.2016 aferentă facturii seria DGA nr.xxx/10.05.2016 din care rezultă că intimatul a achitat un onorariu de 1800 lei, împrejurare faţă de care, văzând dispoziţiile art.453 Cod procedură civilă, Curtea a obligat recurenta la plata în favoarea intimatului a sumei mai sus menţionate.

Domenii speta

Spete similare