Constatare nulitate act juridic

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 2293/2014

Şedinţa publică de la 15 Octombrie 2014

Obiectul cauzei:constatare nulitate act juridic

INSTANŢA

Asupra recursului civil de faţă,

Constată că prin acţiunea înregistrată la data de 02.09.2008, reclamantul (...) a  chemat  în judecată pe pârâţii (...) , (...)  şi  pârâtul (...) , pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că înscrisul sub semnătură privată datând din anul 1986, încheiat între pârâtul (...)  şi pârâţii (...)  şi (...) , pentru terenul în suprafaţă de 334 m.p situat în (…)  este fals, precum şi să se constate pe cale de consecinţă nulitatea absolută a acestui înscris. În baza acestui act  pârâţii (…)au obţinut sentinţa civilă cu numărul 1566/2003 a Judecătoriei Piteşti, definitivă, prin care s-a pronunţat  o hotărâre care să ţină loc de act autentic.

În motivarea cererii,  reclamantul a  arătat că este proprietarul unei suprafeţe de teren de 1710 m.p situat (…) potrivit  contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.  (…), şi (…), respectiv 710 m.p în temeiul primului contract şi 1000 m.p în baza celui de-al doilea contract. Arată reclamantul că terenul în suprafaţă de 1000 m.p pentru care există documentaţie cadastrală are vecinătăţile: Nord- (...) , Est - (...) , vest- (...) , Sud- strada Trivale.

Pârâtul (...)  a cumpărat în anul 1986 de la socrul lor (...)  un teren în suprafaţă de 334 m.p în baza unui act sub semnătură privată, înscris în baza căruia a obţinut o sentinţă civilă favorabilă pronunţată de Judecătoria Piteşti cu numărul 1566/2003, care ţine loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

În opinia reclamantului, la data vânzării  terenul era scos din circuitul civil proprietatea aparţinea statului, fiind în administraţia Primăriei mun. Piteşti, indiferent de posesia în fapt a acestuia. Cel care avea o construcţie pe teren nu putea să obţină în folosinţă decât 250 m.p, restul fiind în proprietatea statului; aşadar (...)  îi vinde lui (...) , ginerele său ceea ce nu avea, terenul fiind în proprietatea statului. Interesul acţiunii pentru reclamant este justificat de faptul că terenul pârâţilor se suprapune cu terenul cumpărat de reclamant, prejudiciindu-l pe acesta cu o suprafaţă de 125 m.p.

Consideră reclamantul că înscrisul sub semnătură privată un fals de care s-a prevalat de-a lungul timpului făptuitorul (...) , acesta fiind autorul falsului.

În continuare, arată reclamantul că cele două hotărâri favorabile de care se prevalează pârâtul nu-i sunt opozabile. Arată că falsul actului care solicită să se constate, l-a sesizat şi organelor de urmărire penală, pronunţându-se rezoluţia nr. 97/II/2/2008 prin care se respinge plângerea făcută de reclamant împotriva soluţiei procesului în dosarul penal nr. 1585/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, promovând plângere la judecătorie împotriva acestei rezoluţii.

Susţine reclamantul că înscrisul sub semnătură privată este fals în conformitate cu art. 183 cp. civ. şi că făptuitorul este (...) . Pârâtul (...)  susţine în prezent că nu a semnat acel act în anul 1986.

Nulitatea absolută a înscrisului sub semnătură privată se impune chiar dacă reclamantul este terţă persoană faţă de act, deoarece acesta a fost întocmit prin fraudarea legii la data întocmirii lui, respectiv legea 58 - 59/1974, legii în vigoare la data întocmirii acestuia. Fraudarea legii s-a făcut pentru că la acea dată terenurile erau scoase din circuitul civil, ele nu puteau fi înstrăinate ca atare mai ales că nu se aflau în proprietatea vânzătorului, ci în proprietatea statului. Mai mult, actul de vânzare-cumpărare nu se putea face decât în formă autentică, condiţia ad validitate la acea dată. Neprocedându-se aşa, actul sub semnătură privată este lovit de nulitate absolută, iar originalul nu a fost niciodată prezentat instanţelor de judecată.

În drept reclamantul îşi întemeiază acţiunea pe prevederile art. 183, 184, 176, c. p. civ., art. 964, c. civ., 274. c. pr. civ.

La data de 30.10.2008 pârâţii (...)  şi (...)  au formulat întâmpinare  prin care au solicitat sa se respingă ca neîntemeiată acţiunea formulata de  reclamantul (...) , cu cheltuieli de judecata.

Se arată că prin cererea de chemare în judecata se solicita de către reclamant constatarea nulităţii absolute a înscrisului sub semnătură privată  datata din anul 1986 încheiat între reclamantul si paratul (...)  si se invoca ca temei legal si motiv de nulitate absoluta frauda la lege, dar la încadrarea in drept se invoca art. 964;c.civ.

Pârâţii susţin că niciunul din aspectele invocate de reclamant nu reprezintă o cauză de nulitate absolută a înscrisului sub semnătură privată. Se susţine că ne aflăm în faţa unei vânzări a bunului altuia, iar acest fapt este un motiv de nulitate relativă şi nu un motiv de nulitate absolută.

Pârâţii invocă faptul că este prescris dreptul de a „formula acţiune în anulare”  acţiune care se formulează în termen de 3 ani de la data încheierii actului. Din data în care a fost încheiat actul si pana la data formulării acţiunii prezente a trecut mai mult de trei ani .De asemenea au invocat şi autoritatea de lucru judecat. Prin sentinţa civila 1286/2005 pronunţata de judecătoria Piteşti in dosarul 2099/2004 rămasa definitive prin decizia civila  din 17 octombrie 2005 in dosarul 3301/cv/2005 si irevocabila prin decizia civila 635/r/2006 în dos 253/46/20006 a fost respinsă acţiunea in revendicare formulată de acelaşi reclamant (...)  care viza exact terenul cuprins in chitanţa a cărei partajare se solicita acum prin prezenta cerere de chemare in judecată.

Chiar daca părţile nu sunt aceleaşi (în sensul ca acum a chemat judecata si pe (...) ) si atunci obiectul cauzei a fost cel prevăzut de către acţiunea în revendicare si acum se contesta titlul  de proprietate prin solicitarea de a fi anulat actul care sta la baza acestui titlu; prin prezenta acţiune se tinde către aceeaşi finalitate de a se analiza  si compara actele de proprietate ale părţilor.

Atâta vreme cât acţiunea în revendicare a lui (...) a fost respinsă si titlul de proprietate a fost analizat si preferat titlului de proprietate al reclamantului, nu se poate veni acum pe calea unei acţiunii in anulare a titlului, pentru a se compara din nou titlurile.

Instanţa penala nu a analizat chitanţa de mana pe care acum reclamantul o califica ca fiind falsa,  pentru ca expertiza nu a stabilit nici un fals si nu a fost trimis nimeni in judecata pentru săvârşirea infracţiunii de fals. Organele de cercetare penala doar s-au pronunţat ca in lipsa originalului acestei chitanţe de mâna nu se pot pronunţa prin expertiza cu privire la fals.

La termenul de judecată din data de 18.06.2009 cauza a fost suspendată în baza art. 244 pct. 2 şi art. 19 alin.2 c.pr.civ. până la soluţionarea definitivă a cauzei penale ce face obiectul dosarului nr. 1585/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti.

După încetarea suspendării cauza a fost repusă pe rol.

Prin sentinţa civilă nr. 3486/10.04.2014 Judecătoria Piteşti a  admis acţiunea şi a constatat nulitatea absolută a înscrisului sub semnătură privată intitulat chitanţă din data de 20.09.1986.

În adoptarea soluţiei prima instanţă a reţinut următoarele:

Reclamantul a susţinut că înscrisul sub semnătură privată este fals în conformitate cu art. 183 cp. civ. şi făptuitorul este (...) , care s-a prelevat de acest înscris în mod intenţionat, producându-şi efecte juridice.

Pârâtul (...) , în timpul cercetărilor penale a declarat că nu a semnat chitanţa din 1986, iar (...)  nu a prezentat nici la instanţă nici la organele de urmărire penală originalul chitanţei. Aceeaşi susţinere reiese din interogatoriul administrat pârâtului la data de 03.04.2014 care arată că nu a înstrăinat nicio suprafaţă de teren şi nici nu a semnat sau scris vreo astfel de chitanţă.

La rândul lor, pârâţii (...)  şi (…) declară că nu pot înfăţişa înscrisul, deoarece acesta a fost depus într-un dosar din 1992-1993, ocazie cu care l-au pierdut. Prin urmare, la acest moment ,,vânzătorul” declară că nu a vândut, iar ,,cumpărătorii” nu pot face în nici un fel dovada cu instrumentum probationem că între părţi a intervenit un acord de voinţă de natură să strămute dreptul de proprietate din patrimoniul vânzătorului în patrimoniul cumpărătorului.

Cu toate acestea, înscrisul sub semnătură privată a fost folosit de pârâţi în cauza având ca obiect constatarea existenţei dreptului de proprietate, sentinţa nr. 1566 a Judecătoriei Piteşti pronunţându-se în anul 2003 şi faţă de declaraţia pârâţilor (…) că originalul a fost pierdut prin 1992-1993 se poate deduce faptul că în acest dosar a fost folosită o copie a înscrisului. Deci, acea copie a produs efecte juridice, respectiv a stat la baza constatării faptului că pârâţii sunt proprietarii unei suprafeţe de teren.

Prima instanţă a mai reţinut că nu s-a făcut dovada existenţei actului, că nu există consimţământul valabil al celui ce se obligă şi a apreciat că sancţiunea este nulitatea absolută.

În privinţa excepţiilor invocate de pârâţi, prima instanţă a apreciat că pentru lipsa totală a consimţământului sancţiunea aplicabilă este nulitatea absolută şi prin urmare acţiunea este imprescriptibilă. Cu referire la excepţia autorităţii de lucru judecat, s-a apreciat că nu este fondată pentru că nu există tripla identitate impusă de art.1201 c.civ.

Cu această motivare s-a admis acţiunea şi s-a constatat nulitatea absolută a chitanţei.

Împotriva sentinţei civile de mai sus au declarat recurs pârâţii (...)  şi (...)  care au invocat nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii sub următoarele considerente:

Instanţa de fond nu s-a pronunţat prin dispozitivul sentinţei asupra excepţiilor invocate de pârâţi, făcând doar în motivare referiri vagi în privinţa aspectelor ce vizează autoritatea de lucru judecat şi prescripţia dreptului de a formula acţiunea.

Este nelegală soluţia de respingere a acestor excepţii, deoarece vânzarea lucrului altuia reprezintă o cauză de nulitate relativă a unui act juridic, iar termenul de prescripţie este cel general de 3 ani de zile de la data emiterii actului. În speţă faţă este intervenită prescripţia. Nu a fost invocat niciun motiv de nulitate absolută, pentru care să se poată aprecia că acţiunea este imprescriptibilă. S-a invocat puterea de lucru judecat şi nu neapărat excepţia autorităţii de lucru judecat, pentru a se vedea că între pârâţi şi reclamant a existat o acţiune în revendicare , în care au fost comparate titlurile de proprietate şi în care s-a apreciat că titlul recurenţilor este valabil încheiat, aspect ce nu mai poate fi supus analizei pentru a doua oară, într-o altă cauză.

Instanţa de fond nu a luat în consideraţie dezlegările juridice statuate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, de natură a paraliza cererea de chemare în judecată a reclamantului.

Sentinţa este netemeinică, deoarece falsul invocat de reclamant nu a fost constatat, deşi a existat o judecată penală , iar chitanţa a cărei nulitate se solicită a fost validată drept titlu prin sentinţa civilă nr. 1566/2003 a Judecătoriei Piteşti , din dosarul nr. 13815/2002. Pârâtul (...)  a recunoscut existenţa chitanţei la interogatoriile administrate în celelalte dosare, în care s-au pronunţat decizia civilă nr. 1638/1993 a Tribunalului Argeş , sentinţa civilă nr. 2504/1995 a Judecătoriei Piteşti , iar în prezent susţine că nu a semnat-o.

Astfel, în mod greşit instanţa de fond a dat eficienţă poziţiei procesuale a pârâtului Scorojea, care este ambiguă , deşi toate hotărârile aflate la dosar îi sunt opozabile, iar în conţinutul lor se validează transferul dreptului de proprietate.

Recursul a fost întemeiat pe disp.art.304 ind.1 şi 304 pct.9 C.pr.civilă.

Intimatul reclamant a depus la dosar concluzii scrise solicitând să fie menţinută sentinţa, deoarece apărările pârâţilor recurenţi nu sunt fondate.

Examinând sentinţa prin prisma criticilor formulate precum şi în raport de disp.art.304 ind.1 C.pr.civilă, tribunalul apreciază că recursul este întemeiat şi atrage modificarea sentinţei pentru următoarele considerente:

Tribunalul constată că reclamantul (...) , prin cererea de chemare în judecată a solicitat să se constate că înscrisul sub semnătură privată este fals şi în consecinţă să fie anulat, invocând în sinteză următoarele: a fost vândut bunul ce nu aparţinea pârâtului înstrăinător, actul este fals (fiind indicat ca autor al falsului potrivit art.183 Cod pr.civilă pe pârâtul (...) ),  reclamantul este prejudiciat pentru că terenul din înscrisul sub semnătură privată se suprapune cu un teren proprietatea sa, pe o suprafaţă de 125 m.p. , înstrăinările nu se puteau face în anul 1986 prin chitanţă, ci doar prin act autentic.

Prima critică formulată de recurenţi nu poate fi primită.

Din conţinutul întâmpinării (f.23 dosar fond) rezultă că au fost invocate două excepţii şi anume cea de prescripţie a dreptului de a formula acţiunea şi cea de autoritate de lucru judecat. Chiar dacă instanţa de fond nu s-a pronunţat prin sentinţă cu privire la aceste excepţii, le-a analizat în motivarea hotărârii, astfel că nu există motive de casare cu rejudecare .

Tribunalul constată că pârâţii recurenţi au invocat autoritatea de lucru judecat, ce presupune, potrivit art.1201 C.civ tripla identitate de obiect, cauză şi părţi, excepţie pe care instanţa de fond a respins-o în mod corect.

În speţă, nu exista tripla identitate, însă se putea reţine puterea de lucru judecat, adică efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, ceea ce înseamnă că un aspect asupra căruia o instanţă a statuat cu titlu irevocabil nu va mai putea fi reiterat şi reanalizat, pentru că s-ar încălca principiul securităţii raporturilor juridice aplicabil în materie civilă. Aceasta înseamnă că o dezlegare în drept dată de o instanţă de recurs nu va mai putea primi o altă interpretare juridică.

Într – adevăr, apărarea formulată de reclamant, în sensul că s-a vândut de către pârâtul (…) un bun ce nu îi aparţinea, reprezintă o cauză de nulitate relativă a convenţiei, supusă termenului de prescripţie de 3 ani. Anularea contractului pentru eroare asupra calităţii de proprietar a vânzătorului reprezintă o cauză de nulitate relativă ce poate fi cerută doar de părţile contractante, iar terţii ce se pretind proprietari ai acestui bun au la îndemână doar acţiunea în revendicare ( şi nu pe cea în anulare) în cadrul căreia se analizează titlurile şi se dă preferinţă celui mai caracterizat ( întreaga practică şi doctrină este în acest sens, a se vedea decizia ICCJ d. 5801/2004).

În această situaţie se află reclamantul atunci când susţine că este prejudiciat pentru că terenul din înscrisul sub semnătură privată, ce a făcut obiectul înstrăinării între pârâţi., se suprapune peste terenul său, pe 125 m.p. Din acest punct de vedere apărarea pârâţilor recurenţi este întemeiată.

Instanţa de fond se raportează în motivare la inexistenţa consimţământului vânzătorului (...) , care a susţinut că nu a semnat chitanţa din 1986 şi la faptul că reclamanţii nu mai deţin originalul acestui act. De fapt, ceea ce se reţine în realitate este inexistenţa semnăturii, rezultată din poziţia pârâtului la interogatoriu şi nu consimţământul, ca element esenţial pentru validitatea unei convenţii potrivit art.948 C.civ. Art.953 C.civ prevede că nu este valabil consimţământul , ca manifestare de voinţă, atunci când este dat în eroare, smuls prin violenţă sau surprins prin dol, situaţii ce nu se regăsesc în speţa de faţă.

Reclamantul, ce este terţ faţă de act, a cerutsă se constate că înscrisul este fals, indicând ca autor al falsului pe pârâtul (...) .

Singura probă este  susţinerea  pârâtului (...) din interogatoriu, ce este contrară poziţiei celorlalţi cocotractanţi ( pârâţii (…)) care susţin că în anul 1986 actul a fost semnat de toate părţile.

Apărarea recurenţilor ce susţin că nu au fost luate în consideraţie deciziile civile aflate la dosar, este fondată, deoarece ce acestea sunt opozabile atât reclamantului cât şi pârâtului (...) .

În plus, prin rezoluţia penală  din 10.12.2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de pârâtul (...) , iar ulterior prin rezoluţia dată la 3.02.2012 s-a dispus de asemenea neînceperea urmăririi penale , faţă de acelaşi făptuitor pentru infracţiunile prev.de art. 290 C.p şi 291 c.p. Reclamantul a formulat plângere împotriva rezoluţiei, iar Judecătoria Piteşti prin sentinţa penală nr. 3414/2012 a respins ca nefondată această solicitare. S-a reţinut de către judecător , în motivare existenţa hotărârilor judecătoreşti dintre părţi precum şi faptul că nu s-a putut efectua o expertiză grafoscopică pentru că nu s-a identificat originalul actului.

În consecinţă nu s-a statuat răspunderea penală a pârâtului (...) , iar în cererea civilă de faţă nu s-au adus alte probe, pentru constatarea falsului, în afara celor avute în vedere de instanţa penală.

În ceea ce priveşte hotărârile judecătoreşti aflate la dosar, tribunalul constată că actul juridic pentru care se solicită anularea a fost valorificat  de părţi, sens în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1566/2003, constatându-se că pârâţii (…) sunt proprietari pe suprafaţa de 334 m.p., luându-se în consideraţie că în baza chitanţei din 1986 terenul a fost înstrăinat de (...) către pârâţii (…). Pârâtul (...) nu a declarat apel , hotărârea este intrată în puterea lucrului judecat , îi este opozabilă, iar prin ea se recunoaşte valabilitatea convenţiei.

De asemenea reclamantul s-a judecat cu pârâţii recurenţi în acţiunea în revendicare,  invocându-se drept titlu acelaşi act sub semnătură privată  valorificat în sentinţa de mai sus, iar Curtea de Apel Piteşti, prin decizia civilă nr. 635/R/2006 a respins ca nefondat recursul reclamantului (...) . A statuat în motivare că au fost comparate titlurile părţilor ( invocate şi în dosarul de faţă), şi că se dă preferinţă celui deţinut de pârâţii Udrea care au dobândit de la numitul (...) .

Împotriva deciziei din recurs s-a formulat şi contestaţie în anulare pierdută irevocabil de reclamantul (...) .

Între părţi a mai existat un alt litigiu ( decizia civilă nr. 1029/2005 a Tribunalului Argeş), în cadrul căruia s-a stabilit graniţa dintre proprietăţi ( între pârâţii (…) şi reclamantul (…)) dispunându-se chiar rectificarea cărţii funciare a reclamantului, şi în care , din considerente rezultă că pârâţii au invocat dobândirea terenului potrivit înscrisului sub semnătură privată, validat prin sentinţa civilă nr. 1566/2003 a Judecătoriei Piteşti.

În consecinţă, toate hotărârile sunt opozabile reclamantului iar înscrisul sub semnătură privată a primit o anume eficienţă juridică , a fost validată existenţa lui,  precum şi transferul dreptului de proprietate în favoarea recurenţilor, iar că aceste aspecte nu mai pot primi o altă dezlegare în drept.

Părţile cunoşteau acest aspect, însă pe cale ocolită , prin cererea de chemare în judecată se urmăreşte desfiinţarea unor hotărâri irevocabile şi înfrângerea  puterii de lucru judecat statuată prin acestea.

Reţinând cele ce preced şi anume că nu există nicio cauză de natură a atrage anularea actului , tribunalul apreciază că soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, iar în consecinţă potrivit art.312 alin.3 rap.la art.304 pct.9 şi 304 ind.1 C.pr.civilă va admite recursul, va modifica sentinţa şi va respinge acţiunea.

Având în vedere disp.art.274 C.pr.civilă intimatul – reclamant va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de reclamanţi în sumă de 2660 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de  pârâţii (...)  şi  (...)  împotriva sentinţei civile nr. 3486/10.04.2014, pronunţată de Judecătoria  Piteşti în dosarul nr. 8039/280/2008, intimaţi  fiind reclamantul (...) şi pârâtul  (...) .

Modifică sentinţa în sensul că respinge acţiunea.

Obligă pe intimatul reclamant la plata sumei de 2.660 lei cheltuieli de judecată către recurenţi. Irevocabilă. Pronunţată în şedinţa publică din 15.10.2014.

Domenii speta

Spete similare