Imobil preluat abuziv. Termen de decădere din dreptul de depunere a actelor în faza administrativă.

Legea nr. 10/2001. Legea nr. 165/2013.

Imobil preluat abuziv. Termen de decădere din dreptul de depunere a actelor în faza administrativă.

Termenul de 90 de zile prevăzut de art. 32 alin. 1 din  Legea nr. 165/2013 pentru depunerea la Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) a actelor în faza administrativă, operează sub sancţiunea decăderii din drept, câtă vreme nu au fost invocate şi dovedite impedimente la îndeplinirea obligaţiilor de către notificator, nici nu s-a solicitat prelungirea termenului de completare a înscrisurilor.

Decizia civilă nr. 393A/26.05.2016 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă, reclamanta K.E.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, Comisia Locală pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Salonta, Comisia Judeţeană pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Bihor, anularea Deciziei de invalidare nr. …/24.04.2014 a Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, să se dispună aprobarea dosarului de despăgubiri nr. …/FFCC din 19.04.2007 şi, în consecinţă, acordarea de măsuri reparatorii, în condiţiile legii.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că antecesoarea sa, R.S.A., în baza prevederilor legilor fondului funciar, a formulat în anul 1997 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului pe care R.A. a fost împroprietărit prin titlu de proprietate emis în baza Decretului-lege nr. 187/1945 aflat în lotul 63, în suprafaţă de 2 iugăre.

Pentru soluţionarea cererii s-au ataşat actele doveditoare ale dreptului pretins.

În soluţionarea cererii de reconstituire, datorită faptului că la nivelul comisiei locale nu exista teren disponibil, reclamanta a arătat că a optat pentru acordarea de despăgubiri pentru terenul care i se cuvenea în natură, iar Comisia judeţeană, prin Hotărârea nr. …/V/2002, a aprobat cererea sa şi, în consecinţă, a validat cererea pe Anexa 40 la HG nr. 1172/2001, cuprinzând persoanele fizice care optează, prin cereri întemeiate, aprobate de organele competente, să li se acorde despăgubiri pentru terenurile agricole cuvenite în natură, cu suprafaţă de 1,16 ha.

Reclamanta a menţionat că pe parcursul anilor, pârâta i-a solicitat completarea dosarului, potrivit actelor ataşate la dosar, iar ea a comunicat, de fiecare dată, actele solicitate.

Ca urmare a finalizării dosarului de notificare, s-a întocmit Raportul de evaluare în vederea acordării de despăgubiri, ataşat prezentei, care, datorită modificărilor legislative nu a mai fost plătit.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a solicitat Comisiei Locale pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar Salonta completarea dosarului de despăgubiri, fără a stabili un termen de depunere a actelor, cu următoarele acte:

1. Comunicarea situaţiei juridice a suprafeţei de teren ce formează obiectul dosarului de despăgubire (întocmirea unui plan cadastral cu vechiul amplasament, destinaţia terenului, amplasamentul lui);

2. Copia registrului agricol după autorul RA

3. Acte doveditoare pentru diferenţa de 90 mp rezultată prin transformarea celor 2 iugăre în mp;

4. Declaraţiile persoanelor îndreptăţite date potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 18/1991.

Reclamanta a arătat că a fost contactată de către Comisia locală în vederea prezentării actelor de la pct. 2, 3 şi 4. A mai învederat că până la data la care pârâta a emis actul atacat prin prezenta cerere, nu a putut însă identifica vechiul amplasament al terenului atribuit, datorită faptului că evidenţa pe loturi nu a fost găsită la instituţiile abilitate, însă, după consultarea evidenţelor de Carte funciară am găsit CF 1256 Ghiorac, nr. top. … arător în suprafaţă de 2 iugăre, în proprietatea antecesorului R.A.

Datorită lipsei acestui amănunt până la data şedinţei Comisiei Naţionale, 24.04.2014, reclamanta a arătat că nu au fost comunicate nici restul actelor solicitate deşi le deţinea deja şi a depus întreaga diligentă pentru completarea dosarului.

Ţinând cont de prevederile art. 34 din Legea nr. 165/2013, dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni şi a faptului că nu i s-a stabilit un termen de depunere a actelor solicitate, totodată, dosarul de despăgubiri a fost o dată considerat complet, şi de fiecare dată a completat dosarul cu actele solicitate.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013.

La data de 07.01.2015 reclamanta a formulat cererea modificatoare prin care a înţeles să modifice petitul cererii de chemare în judecată iniţială, solicitând:

-  anularea Deciziei de Invalidare nr. 1071/24.04.2014 a Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor;

- obligarea Comisiei Locale pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Salonta şi Comisia Judeţeană Bihor ca, după exercitarea controlului de legalitate de către prefect, să (re)transmită Secretariatului Comisiei Naţionale decizia care să conţină propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii acesteia şi documentele care atestă situaţia juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, însoțită de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parţială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deţinute de entitatea investită de lege;

- obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor ca, la propunerea Secretariatului Comisiei Naţionale, să valideze în tot decizia emisă de entităţile investite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii şi să emită decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv, pentru dosarul de despăgubiri nr. …/FFCC719.04.2007, cu privire la suprafaţa de teren arabil extravilan de 1,1510 ha deţinută de autorul R.A.

În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Comisia Judeţeană de Fond Funciar Bihor, reclamanta a solicitat respingerea acesteia, întrucât potrivit art. 21 alin. 4 din Legea nr. 165/2013 aceasta are atribuţii proprii în procedura de acordare a despăgubirilor, considerând că pentru opozabilitate hotărârea judecătorească trebuie pronunţată în contradictoriu cu aceasta.

Prin sentinţa civilă nr. 943 din 11.08.2015, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă a respins ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Comisiei Locale pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Salonta şi Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Bihor şi a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta KE în contradictoriu cu pârâţii Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, Comisia Locală pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Salonta, Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Bihor.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a constatat următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Comisia Locală pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Salonta şi Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Bihor, tribunalul a constatat că se impune a fi respinsă ca fiind neîntemeiată, având în vedere obiectul cererii astfel cum a fost modificată la data de 07.01.2015.

Pe fond, tribunalul a constatat că acţiunea formulată este nefondată.

Astfel, prin adresa nr. …/SCFF/09.12.2013 comunicată reclamantei la data de 18.12.2013 Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a solicitat acesteia completarea dosarului cu următoarele înscrisuri: copia registrului agricol după autorul R.A., acte doveditoare pentru diferenţa de 90 mp rezultată prin transformarea celor 2 iugăre în mp, declaraţiile persoanelor îndreptăţite date potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 18/1991.

Totodată, s-a pus în vedere reclamantei că art. 32 din Legea nr. 165/2013 a instituit un termen de decădere de 90 de zile în care reclamanta poate completa dosarul, termen care curge de la data comunicării solicitării de completare. De asemenea, s-a menţionat în adresă faptul că reclamanta poate solicita prelungirea termenului mai sus menţionat.

Reclamanta nu a comunicat intimatei în termenul stabilit înscrisurile solicitate, dar a depus în faţa instanţei declaraţiile pe proprie răspundere privitoare la suprafaţa de 1,1510 ha şi la faptul că nu i-a mai fost reconstituită nici o suprafaţă de teren. De asemenea, a depus adeverinţe emise de Primăria Comunei Ciumegiu şi la Arhivele Naţionale – Serviciul Judeţean Bihor referitoare la nedeţinerea registrelor agricole.

Potrivit art. 32 alin. 1 din  Legea nr. 165/2013 în forma de la data comunicării necesităţii completării dosarului s-a instituit un termen de decădere în procedura administrativă, de 90 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptăţite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entităţile învestite de lege. Termenul curge de la data la care persoanei i se comunică în scris documentele necesare soluţionării cererii sale.

Totodată, potrivit alineatului 2 al aceluiaşi articol termenul prevăzut la alin. (1) poate fi prelungit la cererea scrisă a persoanei care se consideră îndreptăţită sau a reprezentantului legal, prin decizia conducătorului entităţii învestite de lege sau a persoanei împuternicite de către acesta, o singură dată, pentru o perioadă de 60 de zile, în situaţia în care persoana care se consideră îndreptăţită face dovada efectuării unor demersuri privind completarea dosarului în raport cu alte instituţii.

Întrucât reclamanta nu a formulat în termen o cerere de prelungire şi nici nu a depus documentele solicitate în procedura administrativă, a operat sancţiunea decăderii cu privire la completarea dosarului, astfel că a fost emisă decizia de invalidare a măsurii de acordare de despăgubiri pentru suprafaţa de 1,1510 ha.

Tribunalul a reţinut că termenul de decădere are ca efect pierderea dreptului subiectiv însuşi, acest termen neputând fi suspendat sau întrerupt şi este incompatibil cu instituţia repunerii în termen.

Pe de altă parte, tribunalul a constatat că depunerea de dovezi privind preluarea terenului de la reclamantă sau autorul acesteia prezenta importanţă pentru soluţionarea cererii de acordare de despăgubiri având în vedere că pentru a beneficia de o astfel de despăgubire reclamanta trebuia să dovedească că la data preluării terenul se mai afla în patrimoniul acestei cu atât mai mult cu cât între titlul de proprietate prezentat, emis în temeiul Decretului-lege nr. 187/1945 şi foaia de proprietate prezentată există neconcordanţe cronologice cât şi menţiuni referitoare la respingerea unei cereri de intabulare formulată de alte persoane.

Nu în ultimul rând, tribunalul a reţinut că la dosar nu a fost depus certificatul de moştenitor după defunctul  R.A.

Având în vedere considerentele de mai sus, văzând şi dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, tribunalul a respins acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei tribunalului a declarat apel reclamanta KE, solicitând:

- admiterea apelului în baza art. 480 Cod procedură civilă şi modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul de a se admite acţiunea aşa cum a fost formulată şi precizată şi, pe cale de consecinţă: anularea Deciziei de invalidare nr. …/24.04.2014 a Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor;

- obligarea Comisiei Locale pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Salonta şi Comisiei Judeţene Bihor ca, după exercitarea controlului de legalitate de către prefect, să (re)transmită Secretariatului Comisiei Naţionale decizia care să conţină propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii acesteia şi documentele care atestă situaţia juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, însoţită de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parţială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deţinute de entitatea investită de lege;

- obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor ca, la propunerea Secretariatului Comisiei Naţionale, să valideze în tot decizia emisă de entităţile investite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii şi să emită decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv, pentru dosarul de despăgubiri nr. …/FFCC/19.04.2007, cu privire la suprafaţa de teren arabil extravilan de 1,1510 ha deţinută de Racz Anton, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului, apelanta-reclamantă a susţinut că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală, deoarece nu are nicio culpă, toate actele le-a depus la Primăria Salonta în termen util/legal. Chiar şi Comisia Locală Salonta, prin întâmpinare, recunoaşte că a primit toate actele solicitate. În atare condiţii, demersurile sale sunt legale şi corecte.

În ce priveşte certificatul de moştenitor după defunctul R.A. apelanta-reclamantă arată faptul că acest act este depus la dosar, dar anexează o copie şi prezentei cereri de apel.

În drept, invocă prevederile art. 466 şi urm. Cod procedură civilă.

Intimata Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Examinând sentinţa apelată, prin prisma criticilor formulate, în raport de dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea a constatat că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Criticile apelului se circumscriu împrejurării în raport de care s-a respins acţiunea ca neîntemeiată, respectiv  necomunicarea de către reclamantă în termenul stabilit de către pârâtă a înscrisurilor solicitate, termen de 90 de zile prevăzut de art. 32 alin. 1 din  Legea nr. 165/2013.

Înscrisurile solicitate au fost reţinute corect de către prima instanţă ca fiind esenţiale pentru lămurirea existenţei dreptului pretins, atât în ceea ce priveşte calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la despăgubire, cât şi în ce priveşte titlul care confirmă existenţa şi întinderea dreptului de proprietate al autorului reclamantei.

Apelanta-reclamantă susţine că a depus toate actele la Primăria Salonta în termen util şi legal.

Pe de o parte, acest lucru nu este dovedit. Recunoaşterea din întâmpinare a pârâtei Comisia Locală pentru aplicarea Legilor fondului funciar Salonta, a depunerii înscrisurilor de către reclamantă, este una generică, fără a se face referire la respectarea unui termen sau asumarea de către această pârâtă a vreunei culpe pentru întârzierea depunerii.

Pe de altă parte, niciuna dintre susţinerile apelantei nu face referire la vreun motiv pentru care aceasta  nu a transmis personal actele solicitate, către intimata pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor. Nu este specificat nici un motiv pentru care reclamanta  nu a răspuns obligaţiei comunicate în scris de către această autoritate prin adresa nr. 2880/SCFF/09.12.2013 comunicată reclamantei la data de 18.12.2013.

Curtea arată faptul că şi în condiţiile în care actele s-ar depune complet în faţa instanţelor, termenul de depunere a actelor în faza administrativă, operează prin sancţiunea decăderii din drept, câtă vreme nu au fost invocate şi dovedite impedimente la îndeplinirea obligaţiilor.

În plus, reclamanta nici nu a solicitat în faza administrativă prelungirea termenului de completare a înscrisurilor, conform beneficiului instituit de art. 32 alin. 2 din  Legea nr. 165/2013.

Ca atare, observând că termenul de decădere de 90 de zile conţinut de prevederea legală menţionată, a fost depăşit, Curtea va concluziona că nu există motive de schimbare a soluţiei pronunţate, astfel că în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, a respins apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare