Ordonanţa de plată. Aplicarea art.1018 -1022 Cod procedură civilă

Cuprins pe materii: Ordonanţa de plată. Aplicarea art.1018 -1022 Cod procedură civilă

Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între E F S.A şi S.C R P S.R.L. s-a încheiat la data de 08.09.2014 contractul de furnizare a energiei electrice nr. 20135426, având ca obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum – loc. Frunzeasca, com. M.

În contract, părţile au stabilit obligaţia consumatorului de a plăti furnizorului contravaloarea energiei electrice consumate la preţul şi în condiţiile prevăzute în contract.

În temeiul contractului încheiat între părţi, au fost emise facturile fiscale ataşate la dosar pentru contravaloarea energiei electrice furnizate în perioada iunie-iulie 2015.

Art.1014 alin.1 NCPC stabileşte că, prevederile prezentului titlu se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatate printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

Art.1014 alin.1 NCPC instituie anumite condiţii de admisibilitate ale procedurii speciale a ordonanţei de plată şi anume:

1.existenţa unei creanţe certe, lichide si exigibile,

2.creanţa să izvorască dintr-un contract sau dintr-un statut, regulament sau a altui înscris

3. contractul, statutul, regulamentul sau alt act juridic izvor al creanţei fie constatat printr-un înscris semnat de părţi sau însuşit de acestea prin alt mod admis de lege.

Din ansamblul reglementarii procedurii speciale a ordonanţei de plată rezultă că această procedură specială este pusă la dispoziţia creditorilor care au o creanţă certă, lichidă şi exigibilă constatată printr-un înscris semnat de părţi sau însuşit în alt mod de părţi, înscris care însă nu este titlu executoriu potrivit legii. Aşadar, singurul impediment pentru a trece la executarea silită este lipsa titlului executoriu, celelalte condiţii necesare pentru începerea executării silite trebuie îndeplinite. Scopul procedurii speciale a ordonanţei de plata a fost tocmai reglementarea unei proceduri prin care creditorii titulari ai unor asemenea creanţe sa obţină un titlu executoriu fără a se analiza fondul raporturilor juridice pe calea procedurii de drept comun.

Cerinţele speciale de admisibilitate ale procedurii ordonanţei de plata trebuie întrunite în mod cumulativ.

În ceea ce priveşte existenţa unui contract constatat printr-un înscris, ori determinat potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însuşit de părţi prin semnătură sau în alt mod admis de lege, instanţa reţine faptul că înscrisul reprezentat de contractul nr.20135426 din 08.09.2014, semnat de părţi, atestă existenţa unor raporturi juridice contractuale între debitoare în calitate de consumator şi creditoare în calitate de furnizor.

Caracterul cert, lichid si exigibil al creanţei se determina în conformitate cu prevederile art.662 NCPC potrivit cu care creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu.

Creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elemente care permit stabilirea lui şi este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiului termenului de plată.

Astfel, instanţa apreciază creanţa ca fiind certă, existenţa acesteia rezultând din contractul încheiat între părţi, nefiind contestată de către debitoare, lichidă, cuantumul acesteia fiind determinat prin contract şi prin facturile fiscale, exigibilă având în vedere prevederile contractuale potrivit cărora termenul de scadenţă al facturilor este de 10 zile de la data emiterii facturilor.

Cu privire la necesitatea existenţei unei obligaţii de plată a unei sume de bani, instanţa observă că, faţă de modul de formulare a cererii, această condiţie este îndeplinită. Astfel, creditorul solicită obligarea debitoarei la plata sumei de 2445,00 lei, compusă din: suma de 2285,00 lei-contravaloare energie electrică, suma de 60.00 lei – taxă radio, suma de 100 lei-taxă TV.

Având în vedere faptul că obligaţia de a plăti o sumă de bani este o obligaţie de a da, creditorului acestei obligaţii, în vederea obţinerii executării acesteia prin intermediul unei acţiuni în justiţie, nu-i revine decât sarcina de a proba existenţa contractului şi executarea propriilor obligaţii, urmată de afirmarea neexecutării obligaţiei debitorului, acestuia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanţe de plată faptul că între cele două entităţi nu mai exista nicio obligaţie valabilă, aceasta fiind stinsă anterior prin plată.

Având în vedere că, în speţa de faţă, creditoarea, prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractul semnat de părţi şi facturi fiscale, a făcut dovada existenţei unui raport juridic şi executarea propriilor obligaţii, afirmând în acelaşi timp neexecutarea obligaţiilor de către debitor, instanţa reţine că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi că, în speţă, a executat propriile obligaţii.

Instanţa mai reţine faptul că debitoarea nu a formulat întâmpinare astfel încât va face  aplicarea dispoziţiilor art. 1018 alin. 3 C.pr.civ.  şi va considera nedepunerea întâmpinării drept o recunoaştere a pretenţiilor creditorului şi o necontestare a creanţei în discuţie.

Pentru aceleaşi considerente, va admite şi capătul de cerere referitor la penalităţile de întârziere, dreptul de a le percepe fiind prevăzut în contract - clauza 8 alin. 3 -„neachitarea facturii în termen de 20 de zile de la scadenţă, atrage perceperea de penalităţi de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, iar valoarea totală nu poate depăşi valoarea facturii.”,  fiind astfel o creanţă certă,  cuantumul lor fiind determinabil,  având deci caracter lichid, fiind şi scadente.

Faţă de cele arătate şi în temeiul art. 1022 alin. 1 C.proc.civ., instanţa va admite cererea, va emite ordonanţa de plată, va obliga debitoarea să plătească suma de 2445,00 lei, compusă din: suma de 2285,00 lei-contravaloare energie electrică, suma de 60.00 lei – taxă radio, suma de 100 lei-taxă TV.

În scopul executării obligaţiilor de plată, instanţa va fixa un termen de plată de 20 de zile de la data comunicării prezentei ordonanţe.

În conformitate cu prevederile art. 453 C.proc.civ., instanţa poate obliga partea care pierde procesul, la cererea părţii care a câştigat, să plătească cheltuieli de judecată astfel încât, având în vedere că la dosar a fost depusă doar dovada achitării taxei judiciare de timbru (f. 5), iar debitoarea este partea care a căzut în pretenţii, instanţa va admite cererea creditoarei şi va obliga debitoarea să plătească creditoarei suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare