Calificare acţiune. Acţiune în constatare sau acţiune în realizare. Admisibilitatea acţiunii în constatare în situaţia în care părţile au posibilitatea de a formula acţiune realizarea dreptului

Prin sentinţa civilă nr. … Judecătoria Sibiu a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi în consecinţă a respins acţiunea civilă formulată de reclamanţii A şi B în contradictoriu cu pârâţii C şi D ca inadmisibilă şi a respins cererea pârâţilor privind plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a constatat că sub dosar nr. …  s-a înregistrat la Judecătoria Sibiu acţiunea civilă formulată de reclamanţii A şi B în contradictoriu cu pârâţii C şi D solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate că reclamanţii sunt proprietari tabulari asupra terenului arabil în suprafaţă de 2000 mp aflat în punctul X înscris în CF … nr. 2 nr. top. 12/1/1, şi obligarea pârâţilor să se abţină de la orice act de încălcare a dreptului de proprietate al reclamanţilor, drept născut prin înscrierea în cartea funciară. Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt se arată în esenţă că terenul identificat în petitul acţiunii este proprietatea familiei, de trei generaţii, fiind folosit şi exploatat acest teren agricol, fie direct, fie prin arendare şi achitate taxele şi impozitele aferente. În urma verificării situaţiei de carte funciară s-a constatat că în cartea funciară în care este înscris dreptul de proprietate al acestora cu titlu succesoral din anul 1997, nu s-au realizat nici un fel de operaţiuni, totuşi au  fost identificate anumite cărţi funciare nedefinitive deschise în intervalul 2005-2008 în care s-au realizat operaţiuni de înscriere şi în privinţa terenului proprietatea acestora. Astfel, într-una din aceste cărţi funciare a regăsit înscrierea pârâţilor, ca proprietari asupra unei parcele de 4000, înglobând şi proprietatea acestora.

În drept, art. 6 alin. 6, art. 555, 564, 565 şi 900 alin. 1 C. civ. , art. 480 V. C. civ. art. 35 şi 453 C. pr. civ.

În probaţiune s-au depus la dosar următoarele înscrisuri: copie carte funciară 2, copie CF 9 , CF 11, certificat de atestare fiscală.

Pârâţii legal citaţi au formulat întâmpinare (f.21) prin care solicită respingerea acţiunii, şi au invocat pe cale de excepţie inadmisibilitatea acţiunii, având în vedere că reclamanţii au promovat o acţiune în constatare prev. de art. 35 C. pr. civ. şi o acţiune negatorie prev. de art. 564 C.civ., însă acţiunea în constatare reprezintă o acţiune subsidiară şi poate fi exercitată doar în condiţiile în care partea nu are la îndemână o acţiune în realizarea dreptului, iar acţiunea negatorie  presupune ca dreptul real pretins asupra bunului să  nu fie un drept de proprietate. Se mai arată că în măsura în care terenul reclamanţilor se suprapune cu terenul aflat  în posesia şi proprietatea pârâţilor aceştia deţin un titlu de proprietate asupra acestuia. De asemenea, pe fondul cauzei se arată că terenul aflat în posesia şi proprietatea pârâţilor a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 iar titlul dobândit de autorul acestora îl reprezintă actul administrativ emis în procedura specială prev. de Legea nr. 18/1991. Astfel, reclamanţii nu au folosit nicio parte din terenul aflat în posesia şi proprietatea pârâţilor şi nici nu au vreun teren în folosinţă în apropierea terenului acestora.

În drept, art. 205, 453 C.pr.civ. Legea nr. 18/1991, Legea nr. 7/1996.

În probaţiune s-au depus la dosar următoarele înscrisuri: contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2/2008, titlul de proprietatea 2/2005, încheiere CF 10/2005 şi documentaţie, protocol delimitare terenuri, protocol predare primire terenuri, Hotărârea nr. 2/2002 a Comisiei Judeţene Sibiu, Hotărârea nr. 3/2001 a  Comisiei Judeţene Sibiu, certificat de moştenitor nr. 5/1997.

Analizând actele şi lucrările dosarului şi deliberând asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii instanţa a găsit-o întemeiată pentru următoarele considerente:

În cauză reclamanţii au promovat o acţiune în constatare  întemeiată de dispoziţiile art. 35 C.pr. civ. conform menţiunii exprese a reprezentatului acestora, solicitând constatarea calităţii de proprietar a acestora asupra terenului arabil în suprafaţă de … mp aflat în punctul X înscris în CF nr. 2 nr. top. 12/1/1, deşi în însăşi motivarea cererii invocată faptul că pârâţii sunt proprietarii unui teren de … mp, înglobând şi terenul proprietatea acestora. 

Pârâţii, susţin că sunt proprietarii imobilului teren în suprafaţă de 4000 mp înscris în CF 9  nr. top. 23, iar apoi în CF 11 nr. top. 23.

Potrivit art. 35 C.pr.civ. cererea în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.

Astfel, acţiunea în constatare are caracter subsidiar faţă de acţiunea în realizarea dreptului.

În cauză, atât reclamanţii cât şi pârâţii exhibă titluri de proprietate valabile asupra imobilului în litigiu, pretinzând că titlurile de care se prevalează fiecare sunt cu privire la acelaşi imobil.

Prin urmare, analiza obiectului înscrisurilor doveditoare ale dreptului de proprietate imobiliară, în situaţia în care părţile pretind că deţin titluri asupra aceluiaşi imobil –teren , însă cu o situaţie de carte funciară diferită, se impune a fi făcută pe cale acţiunii în revendicare.

Pentru aceste considerente, s-a reţinut că acţiunea în constatare întemeiată pe dispoziţiile art. 35 C.pr.civ. apare ca inadmisibilă, reclamanţii având la îndemână o acţiune în realizarea dreptului.

În ce priveşte acţiunea negatorie s-a reţinut că potrivit art. 564 C.civ.  „proprietarul poate intenta acţiune negatorie contra oricărei persoane care pretinde că este titularul vreunui drept real, altul decât cel de proprietate, asupra bunului său”. Ori în cauză este pus în discuţie tocmai dreptul de proprietate asupra terenului, nu un alt drept real, aşa cum prevede art. 564 C.civ. , astfel că şi aceasta cerere apare ca fiind inadmisibilă.

Pentru aceste considerente, instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea civilă formulată de reclamanţii A şi B , ca inadmisibilă.

Faţă de dispoziţiile art. 452 C.pr.civ. instanţa a respins cererea pârâţilor privind plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită, nefiind depuse dovezi privind existenţa şi întinderea acestora.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii A şi B solicitând anularea şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea fondului cauzei.

În motivarea apelului s-a arătat că prin actul de sesizare a instanţei, reclamanţii au formulat două cereri principale, aflate în strânsă conexitate, respectiv o acţiune povocatorie şi una negatorie, urmărind recunoaşterea judiciară a dreptului său contestat de pârâţi.

Apelanţii susţin că respingerea întregii acţiuni ca inadmisibilă, în condiţiile în care exista o acţiune în realizare, cea în constatare fiind subsidiară, reprezintă o încălcare a dreptului privind accesul liber la justiţie, dar şi a dispoziţiilor art.5 alin.1, art.6 alin.1 şi art.7 alin2. Cod proc.civ.

Apelanţii se referă în motivele de apel şi la fondul cauzei arătând că terenul în litigiu este proprietatea familiei lor de trei generaţii, iar de curând, au aflat despre existenţa unor cărţi funciare nedefinitive deschise în perioada 2005-2008 care afectează dreptul lor de proprietate şi în care pârâţii se regăsesc înscrişi ca proprietari asupra unei parcele de 4000 mp.

În cauză, intimaţii au formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat întrucât reclamanţii au formulat în faţa instanţei de fond doar o acţiune în constatarea dreptului lor de proprietate care nu poate fi primită atât timp cât partea are la îndemână o acţiune în realizare şi cum prevede art.35 teza finală din Codul de proc.civ. Se mai susţine că acţiunea negatorie a fost respinsă ca inadmisibilă, independent de soluţia asupra cererii în constatare pentru că aceasta poate fi exercitată de proprietar dacă o persoană pretinde că este titular asupra altui drept real, în afara dreptului de proprietate, asupra bunului.

Intimaţii au formulat şi apel incident solicitând schimbarea în parte în sensul obligării reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată de la fondul cauzei în dovedirea cărora depune la dosar copia chitanţei reprezentând onorariul de avocat.

În drept se invocă art.470, 472, 474, 476, 478 alin.2 Cod proc.civ.

Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel şi, din oficiu, tribunalul apreciază că apelul reclamanţilor este întemeiat şi va fi admis pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.

Prin acţiunea formulată, reclamanţii au investit instanţa de fond cu două cereri. Prin prima s-a solicitat să se constate calitatea lor de proprietari asupra unui imobil, iar prin cea de-a doua, s-a solicitat să fie obligaţi pârâţii să se abţină de la orice act de încălcare a dreptului de proprietate al reclamanţilor, drept născut prin înscrierea în cartea funciară.

Instanţa de fond a respins acţiunea ca inadmisibilă, reţinând, în esenţă că acţiunea în constatare întemeiată pe dispoziţiile art. 35 C.pr.civ. apare ca inadmisibilă, reclamanţii având la îndemână o acţiune în realizarea dreptului.

Ceea ce a greşit instanţa de fond a fost calificarea acţiunii, în întregul său, ca o acţiune în constatare şi respingerea ei, fără a verifica dacă, în cazul concret, se putea sau nu, introduce o acţiune în realizare. Pentru a aprecia că o acţiune în constatare este inadmisibilă trebuie să se verifice dacă, în concret, faţă de starea de fapt din speţă, există sau nu posibilitatea formulării unei acţiuni în realizare. În doctrină s-a arătat că este lipsit de folos ca în mod general să se poată apela la o anumita acţiune în realizare, dacă, raportat la speţa concretă şi având în vedere unicitatea acesteia, acţiunea în realizare nu este admisibilă în cauză. De aceea, instanța trebuie sa verifice cu atenţie admisibilitatea unei acţiuni în constatare şi să nu o respingă ca inadmisibilă decât în cazul în care, motivându-şi soluţia, va prezenta care este calea în realizare admisibilă în concret. În caz contrar, a respinge o acţiune în constatare ca inadmisibilă doar pentru că in abstracto există o acţiune in realizare înseamnă a refuza judecata şi a limita părţii accesul la justiţie.

Pentru aceste motive, în baza art.480 Cod proc.civ., constatând că instanţa de fond a soluţionat cauza pe baza unei excepţii, fără a intra în cercetarea fondului, se va admite apelul şi se va anula sentinţa atacată, trimiţând cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În ceea ce priveşte apelul incident, acesta va fi respins ca neîntemeiat pentru următoarele.

Instanţa de fond a respins cererea pârâţilor de acordare a cheltuielilor de judecată întrucât aceştia nu au dovedit efectuarea acestor cheltuieli. Intimaţii au depus abia în apel dovada plăţii onorariului de avocat solicitat. Potrivit art.394alin.3 Cod proc.civ., după închiderea dezbaterilor, părţile nu mai pot depune nici un înscris la dosarul cauzei, sub sancţiunea de a nu fi luat în seama.  Ca urmare, în mod corect instanţa de fond a respins cererea pârâţilor de acordare a cheltuielilor de judecată ca nedovedită. Pentru aceste motive, în baza art.380 Cod proc.civ. se va respinge apelul incident declarat de pârâţi. De altfel, acest aspect nici nu mai are relevanţă faţă de admiterea apelului reclamanţilor care va provoca o nouă judecată asupra fondului, în cadrul căreia instanţa de fond va analiza şi chestiunea cheltuielilor de judecată.

Domenii speta

Spete similare