Revendicare imobiliară

Prin cererea adresată Judecătoriei Orşova şi înregistrată sub nr. X  la data de 15.05.2014, reclamantul G.I. a chemat în judecată pârâtul D.I. pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să  fie obligat  să-i lase în deplină proprietate şi paşnică  posesie suprafaţa de 5000 mp situată  în extravilanul satului B, pct. M, judeţul M, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, în fapt,  a arătat ca este proprietarul de drept al suprafeţei de 5000 mp situată în extravilanul satului B, pct. M, judeţul M, teren pe care l-a moştenit de la părinţii săi conform certificatului de moştenitor nr. 80 autentificat de  BNP D.O. şi a actului de partaj voluntar nr. 1086/2012 autentificat la BNP D.O.

A mai arătat că în primăvara anului 2012 pârâtul  i-a  ocupat în mod abuziv această suprafaţă de teren, a arat-o şi a cultivat  diverse cereale  fără să-i ceară acordul, şi deşi a încercat  să îl convingă pe pârât  să-i elibereze terenul, îngăduindu-i  să-şi culeagă recolta, acesta a continuat să cultive terenul  şi în anul 2013 şi respectiv 2014, refuzând categoric să-l elibereze.

Cererea nu a fost motivată în drept.

În dovedire a depus la dosar proces verbal de mediere nr. 10/15.05.2014, act de partaj voluntar  autentificat sub nr. 1086/05.06.2012 la BNP D.O.,  certificat de  moştenitor nr. 80/05.06.2012 eliberat de BNP D.O., plan de amplasament şi delimitare  a  imobilului,

Cererea a fost legal timbrata cu 110 lei taxa de timbru .

La termenul de judecată din data de 16.10.2014 reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale, probe încuviinţate de instanţă prin încheierea din aceeaşi dată.

Prin încheierea de şedinţă din 16.10.2014 s-a dispus decăderea pârâtului  din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică.

Prin aceeaşi încheiere, instanţa, din oficiu, a încuviinţat efectuarea expertizei topo.

În cauză a fost efectuat  şi depus raportul de expertiză, prin serviciul registratură la 10.11.2014 de către expert I.C., raport la care părţile nu au formulat obiecţiuni.

La termenul de judecată din 20.11.2014 a fost audiat martorul S.D., depoziţia acestuia fiind consemnată în scris, iar fila ataşată la dosar.

La termenul de judecată din 11.12.2014, instanţa în temeiul  dispoziţiilor art. 254 alin. 2 pct. 3 şi 4 Cod pr. civilă, a  încuviinţat pentru pârât  proba cu doi martorii S.N. şi C.D. audiaţi la acelaşi termen, declaraţiile acestora fiind consemnate  în scris, iar filele ataşate la dosar.

Analizând actele si lucrările dosarului instanţa retine următoarele:

Potrivit certificatului de moştenitor nr. 80/05.06.2012 al defunctului G.A. decedat la 30.08.2005, moştenitorii  acestuia sunt: G.E. (soţie postdecedat) cu o cotă de 2/8 din masa succesorală, G.I. ( în calitate de fiu)cu o cotă de 3/8 şi G.D. (în calitate de fiu) cu o cotă de 3/8 din masa succesorală.

Prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1086/05.06.2012 la BNP D.O., privind averea succesorală a autorilor săi, reclamantul G.I.  a dobândit în proprietate, cu titlu de drept moştenire legală şi partaj voluntar, suprafaţa de teren arabil de 5.000 mp  situată  în extravilanul satului B, comuna I, în pct.”M”, cu vecinii la N- S.C., la S – C.D., la Est- drum, la V – pădurea statului.

Conform adeverinţei nr. 2793/20.11.2014 emisă de P.I., jud. M reclamantul figurează înscris în evidenţele instituţiei cu suprafaţa de 0,50 ha teren arabil în punctul M, extravilanul comunei, pentru care plăteşte impozit anual 26 lei.

Potrivit art. 555 Noul Cod civil proprietatea privata este dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege, iar potrivit art.556 dreptul NCC dreptul de proprietate poate fi exercitat  in limitele materiale ale obiectului sau.

Conform  art. 563 Noul Cod civil  proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o alta persoana care îl deţine fără drept este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, însă in limitele determinate de lege.”

 Acţiunea in revendicare este acţiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, acţiune in cadrul căreia cel obligat sa-si dovedească dreptul de proprietate asupra bunului revendicat este reclamantul, conform principiului cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie sa o dovedească” (onus probandi incumbit actori).

Cu alte cuvinte, pentru a fi admisibila acţiunea in revendicare, reclamantul trebuie sa dovedească dreptul de proprietate asupra bunului revendicat cat si posesia nelegitima a paratului asupra bunului imobil pe care îl revendica.

Examinând raportul de expertiză întocmit  în cauză de expert I.C. instanţa reţine că  a  fost identificată suprafaţa de teren din litigiu ca fiind de 5.408 mp, cu vecinii: la nord – S.N., est – drum exploatare, sud – T.M., vest – O.S., cu categoria de folosinţă arabil, terenul ce se regăseşte în actele de proprietate  exhibate de reclamant.

Potrivit concluziilor expertului există identitate între terenul identificat situat în pct. „M” înscris în certificatul de moştenitor nr. 80/2012-poziţia 11 şi cel din actul de partaj voluntar nr. 1086/2012 al BNP D.O.,  în realitate la faţa locului reieşind din măsurători o suprafaţă de 5.408 mp ce este ocupată de pârâtul D.I. care a declarat că nu deţine acte de proprietate asupra imobilului însă este singurul moştenitor al acestuia. Contravaloarea fânului cosit pe această suprafaţă  în perioada 2012-2104 este de 1.620 lei

În raport de dispoziţiile art. 1.133 Cod civil potrivit cărora certificatul de moştenitor face dovada calităţii de moştenitor legal, sau testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia, constatând că terenul ce face obiectul acţiunii  a făcut parte din masa partajabilă a autorilor reclamatului şi  a revenit acestuia  instanţa apreciază că aceasta a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 5.000 mp, situat în pct. „M” com. P.

Examinând declaraţiilor martorului S.D.(f.48) instanţa constată că în anul 1989 tatăl reclamantului s-a înţeles verbal cu tatăl pârâtului să facă schimb de terenuri, urmând ca tatăl pârâtului să muncească terenul de 5.000 mp din punctul „M” .Ulterior aceştia au revenit asupra înţelegerii, iar terenul a fost folosit în continuare de reclamant până în anul 2011 când acesta a fost arat de pârât.

Martora S.N. a relevat faptul că din anul 1968 terenul din punctul „M” a fost folosit de părinţii pârâtului, însă martora nu a mai fost în acel punct de aproximativ 5 ani.

Conform declaraţiei martorului C.D. terenul ce face obiectul acţiunii este folosit de aproximativ 15 ani de pârât care îl ara şi îl cultiva cu secară, activitate pe care a efectuat-o şi în acest an. Reclamantul i-a solicitat în urmă cu un an sau doi seminţe de secară rugându-l să-i are terenul pentru a –l cultiva, însă martorul s-a opus pentru a nu intra în conflict cu pârâtul .Martorul l-a văzut pe reclamat într-un an cosind şi adunând fânul, fiind reclamat pentru aceasta de către pârât la poliţie.

Potrivit declaraţiei martorei T.F. părinţii acesteia au deţinut în  urmă cu 40 ani un teren punctul „M” situat în vecinătatea celui ce face obiectul acţiunii. În acea perioadă terenul era cultivat de părinţii reclamantului, care ulterior îl coseau şi foloseau fânul. Martora a auzit că de aproximativ 2 ani terenul este arat de paratul D.I. şi ştie că acesta deţine teren în acel punct care cuprinde mai multe suprafeţe de teren.

Analizând întreg materialul probator întocmit în cauză instanţa reţine că reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat prin actul de partaj voluntar  autentificat sub nr. 1086/05.06.2012 la BNP D.O.,  certificat de  moştenitor nr. 80/05.06.2012 eliberat de BNP D.O., precum şi a posesiei nelegitime exercitată de pârât, considerente pentru care fiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate a acţiunii în revendicare imobiliară, se apreciază acţiunea astfel cum a fost formulată ca fiind întemeiată, urmând să fie admisă, omologat raportul de expertiză întocmit de expert I.C.  şi  obligat pârâtul D.I. să lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă reclamantului G.I., suprafaţa de teren de 5.000 mp situată în extravilanul comunei I, jud. M, în  punctul „M” cu vecinii: la N- S.N., la E- drum exploatare, la S- T.M., la V- O.S..

Potrivit art. 566 alin. 2 Cod civil posesorul de rea credinţă sau detentorul precar va fi obligat, la cerere şi la restituirea fructelor produse de bun până la înapoierea acestuia de proprietar.

Apreciind că pârâtul este posesor de rea credinţă, în raport de faptul că acesta a folosit terenul proprietatea  reclamantului pe care l-a cosit şi a folosit fânul din anul 2012 cunoscând că acesta aparţine reclamantului şi fără a deţine un titlu valabil, instanţa îl va obliga la plata sumei de 1.620  lei, către reclamant, reprezentând contravaloare lipsei de folosinţă a terenului revendicat, ca efect al dreptului de proprietate care se întinde la tot ceea ce produce bunul

Având în vedere că pârâtul a pierdut procesul, în raport de art. 453 alin. 1 Cod pr. civilă, instanţa va dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 810 lei, în favoarea reclamantului, cu titlul cheltuieli de judecată.

Văzând şi prev.art.255 şi urm. Cod proc.civilă,

Domenii speta

Spete similare