Recalculare pensie. Reducerea vârstei de pensionare în considerarea perioadei lucrate în grupa i de muncă. Valorificarea adeverinţei cu salarii brute nu contravine dispoziţiilor art. 165 din Legea nr. 263/2010. Respectarea principiului contributivităţii

Potrivit art. 159 din Legea nr. 263/2010, dovada vechimii în muncă, precum şi a stagiului realizat în grupa I, II de muncă, în condiţii speciale sau alte condiţii, se face cu carnetul de muncă sau adeverinţă emisă de angajatori.

Salariile brute menţionate în adeverinţele emise de angajatori pot fi valorificate la stabilirea pensiei, cu condiţia certificării calculului contribuţiei de asigurări sociale la aceste venituri, fără a fi încălcate dispoziţiile art. 165 din Legea nr. 263/2010.

Art. 159 din Legea nr. 263/2010

Cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996

Decizia Î.C.C.J. nr. 5/20.09.2010 (RIL)

Decizia Î.C.C.J. nr. 19 din 17 octombrie 2011 (RIL)

Decizia Î.C.C.J. nr. 19 din 10 decembrie 2012 (RIL)

Contestatorul [...] a solicitat instanţei obligarea intimatei Casa Judeţeană de Pensii Tulcea să ia în calcul la stabilirea drepturilor de pensie perioada 01.04.1990 - 30.03.2001 ca fiind lucrată în grupa I de muncă şi să-i stabilească drepturile de pensie luând în calcul veniturile brute, aşa cum rezultă din adeverinţa nr. [...]/2044/3087 din 26.05.2014 emisă de către S.C. [...] S.A. Tulcea.

Prin întâmpinare, Casa Judeţeană de Pensii a solicitat respingerea cererii întrucât acesta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 55 alin. 1 lit. a din Legea nr. 263/2010, în sensul că nu îndeplineşte vârsta standard de pensionare.

De asemenea, [...] a avut funcţia de mecanic şi maistru şi nu a făcut dovada că a lucrat în aceleaşi condiţii cu persoanele care desfăşurau activităţi prevăzute de pct. 95 din Anexa 1 a Ordinului nr. 50/1990 al M.M.P.S.

A mai precizat intimata că veniturile brute din adeverinţa nr. [...]/2400/3087/26.05.2014 emisă de S.C. [...] S.A. Tulcea nu pot fi valorificate conform art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.

Prin sentinţa civilă nr. 2337 din 18 decembrie 2014 Tribunalul Tulcea a admis cererea formulată de contestatorul [...], în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Tulcea. A obligat pe intimata Casa Judeţeană de Pensii Tulcea să emită o decizie de acordare a pensiei pentru limită de vârstă în favoarea contestatorului prin valorificarea perioadei lucrată la S.C. [...] S.A. Tulcea (actual S.C. [...] S.A. Tulcea) în grupa I de muncă în perioada 1.04.1990-30.03.2001, aşa cum aceasta este înscrisă în carnetul de muncă al reclamantului,  precum şi prin includerea în baza de calcul a veniturilor brute (inclusiv a veniturilor menţionate la rubrica „venit pentru munca în acord”, precum şi a veniturilor menţionate la rubrica „venit pentru ore suplimentare”), conform adeverinţei nr. [...]/2400/3087/26.05.2014 emisă de S.C. „[...] Tulcea” S.A., cu excepţia compensării de care a beneficiat reclamantul conform H.G. nr. 542/1996 obţinută în luna iulie-decembrie 1996 şi ianuarie 1997, aşa cum s-a menţionat în adresa nr. [...]/6607/12.11.2014 emisă de acelaşi angajator, cu acordarea drepturilor începând cu data de 3.06.2014. A obligat intimata Casa Judeţeană de Pensii Tulcea  să plătească în favoarea reclamantului suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele aspecte:

Prin cererea înregistrată sub nr. 16913/03.06.2014 contestatorul a solicitat acordarea pensiei pentru limită de vârstă. 

La data de  15.07.2014, intimata a emis decizia nr. R 16913 prin care a respins cererea contestatorului cu motivarea că: nu s-au valorificat sumele  reprezentând „venit pentru munca în acord” şi „veniturile brute” conform adeverinţei [...]/2400/3087/2014 emisă de S.C „[...]” Tulcea S.A., întrucât potrivit art. 165 din Legea nr. 263/2010 la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001, se utilizează salariile brute sau nete după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, precum şi sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001;de asemenea, nu a valorificat perioada 01.04.1990 – 01.04.1997 şi 01.04.1997-30.03.2001 ca fiind lucrată în  grupa I de muncă, întrucât funcţiile de „mecanic” şi „maistru” nu se regăsesc la punctul 95 din anexa 1 la Ordinul 50/1990.

Intimata i-a respins contestatorului cererea de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, întrucât conform art. 55 din Legea nr. 263/2010 nu îndeplineşte condiţiile de reducere a vârstei standard de pensionare.

Împotriva deciziei nr. R 16913/15.07.2014 [...] a formulat contestaţie la data de 28.07.2014 la Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, contestaţie ce a fost înregistrată sub nr. 21972/28.07.2014 şi înaintată ulterior la Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice cu adresa nr. 24098/20.08.2014.

Până la data pronunţării hotărârii de către instanţa de fond entitatea menţionată nu a emis nicio hotărâre cu privire la contestaţia reclamantului.

Potrivit adeverinţei nr. [...]/2400/3087/26.05.2014 emisă de S.C. [...] Tulcea SA, în perioada februarie 1979-martie 2001 contestatorul a realizat o serie de venituri brute din salarii, venituri în cadrul cărora, în anumite perioade de timp, s-au adăugat şi veniturile realizate prin efectuarea de ore suplimentare, precum şi cele realizate prin munca în acord global.

Din aceeaşi adeverinţă rezultă că în perioada 1979 - 1990 venitul contestatorului pentru orele suplimentare a fost inclus în venitul pentru muncă în acord, iar în perioada 1979 – 2001 compania a virat contribuţia de asigurări sociale, calculată la câştigul lunar brut, în conformitate cu prevederile legislative în vigoare la data respectivă.

La solicitarea instanţei, adeverinţa sus menţionată a fost completată cu adresa nr. [...]/6607/12.11.2014 emisă de acelaşi angajator, înscris din care reiese că în perioada iulie 1996 – ianuarie 1997 contestatorul a beneficiat de compensări conform H.G. nr. 542/05.07.1996 pentru care nu s-a achitat contribuţia de asigurări sociale conform legislaţiei în vigoare.

 Iniţial, Legea nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat prevedea că plata contribuţiei de asigurări sociale era datorată de angajatori şi se calcula prin raportare la venitul brut realizat.

Conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972 „unităţile socialiste de stat, organizaţiile cooperatiste, alte organizaţii obşteşti, orice alte persoane juridice, precum şi persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuţie de 15% asupra câştigului brut realizat de personalul lor salariat,…”

 Totodată, potrivit art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetăţenilor care au desfăşurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă şi pentru care angajatorii plătiseră contribuţia de asigurări sociale prevăzută de lege.

În acelaşi timp, dispoziţiile art. 10 din acelaşi act normativ prevedeau că baza de calcul a pensiei o constituie retribuţia tarifară.

 Obligaţia plăţii unei contribuţii de asigurări sociale a salariaţilor în funcţie de câştigul salarial brut al acestora a fost menţinută şi prin dispoziţiile art. 2 pct. 1 din Legea nr. 49/1992 privind modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale, prin care au fost modificate o serie de prevederi din Decretul nr.389/1972 şi conform cărora „Pentru persoanele juridice şi fizice care folosesc personal salariat, contribuţia asigurărilor sociale de stat se stabileşte diferenţiat, astfel: „35% asupra câştigului brut realizat de salariaţii încadraţi în grupa I de muncă; 30% asupra câştigului brut realizat de salariaţii încadraţi în grupa a II-a de muncă; 25% asupra câştigului brut realizat de celelalte categorii de salariaţi; 15% asupra salariului brut primit, dar nu mai puţin decât salariul minim brut pe ţară, în cazul personalului casnic angajat de persoane fizice pentru îngrijirea persoanelor în vârstă, handicapaţilor şi a copiilor.”

 Ulterior, potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 şi art. 2 lit. c şi d din Legea nr. 263/2010, s-a stabilit că sistemul public se organizează şi funcţionează având ca principii de bază: „e) principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite”.

 Totodată, prin Decizia nr. 5/20.09.2010 pronunţată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte şi a decis că, în interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sumele plătite pentru munca prestată de foştii salariaţi în regim de lucru prelungit, în condiţiile art. 1 şi 2 din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.546/1952, se au în vedere la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public.

De asemenea, prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte şi a stabilit că, în interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, formele de retribuire obţinute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974, vor fi luate în calcul la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii.

La data de 10 decembrie 2012 Î.C.C.J. a pronunţat decizia cu nr. 19 în recurs în interesul legii statuând că „În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) şi art. 164 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pct. V din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare, şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.”

Instanţa supremă a reţinut în motivarea acestei decizii că aplicarea principiului contributivităţii impune luarea în calcul a sporurilor şi veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor medii anuale pentru perioadele anterioare Legii nr. 19/2000, în măsura în care acestea au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, au fost înregistrate în carnetul de muncă sau rezultă din adeverinţă, conform legislaţiei în vigoare, şi s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.

În aceste condiţii, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuţiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivităţii, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor.

În concluzie, instanţa a reţinut că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al acestor venituri, ci faptul că statul a încasat, în perioada derulării raporturilor de muncă, contribuţiile de asigurări sociale pe care le-a stabilit în sarcina angajatorului iar acum revine asiguraţilor dreptul să  primească o contraprestaţie corespunzătoare din partea acestuia pentru a exista un echilibru al raporturilor juridice dintre părţi.

În conformitate cu art. 14 din aceeaşi Convenţie, pentru interzicerea discriminării şi art. 1 din Protocolul 1 referitor la protecţia proprietăţii, Curtea Europeană a reţinut că „noţiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică, astfel încât dreptul la pensie este asimilat dreptului de proprietate” (cauza Buchen versus Cehia).

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuţiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că „dreptul la alocaţia de urgenţă (pentru care reclamantul plătise contribuţia specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale”, (Cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996).

Din carnetul de muncă al contestatorului, poziţiile 76-80, rezultă că acesta a lucrat în grupa I de muncă în perioada 01.04.1990 - 30.03.2001, fiind încadrat ca maistru mecanic la S.C. „[...]” S.A. Tulcea (actualmente S.C. [...] S.A. Tulcea).

Rezultă astfel că contestatorul a lucrat o perioadă de 11 ani în grupa I-a de muncă, iar potrivit tabelului 1 ind. 1 de la  art. 55 lit. a ind. 1 din Legea nr. 263/2010, acesta beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare cu 5 ani. 

Potrivit buletinului de calcul de la dosar, contestatorul a lucrat şi o perioadă de 11 ani şi 2 luni în grupa a II-a de muncă, beneficiind de 2 ani reducere a vârstei standard de pensionare conform tabelului 1 al art. 55 lit. a din  Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, s-a reţinut că contestatorul beneficiază de 7 ani de reducere a vârstei standard de pensionare, respectiv de la 65 ani la 58 ani, iar cum la data formulării cererii de pensionare, respectiv 3.06.2014, acesta avea vârsta de 58 ani şi 3 luni rezultă că îndeplinea la acel moment condiţiile prevăzute de lege pentru pensionarea de limită de vârstă.

Contestatorul a dobândit dreptul de a i se lua în considerare perioada cât a lucrat în grupa I de muncă, prin plata contribuţiilor pentru pensie conform legislaţiei în vigoare, aşa cum rezultă şi din adeverinţa nr. [...]/21.10.2014 emisă de S.C. [...] S.A. Tulcea, iar contribuţia la sistemul de asigurări sociale dă naştere potrivit practicii C.E.D.O., unui drept de proprietate la o fracţiune din patrimoniul astfel constituit, aşa încât modul de soluţionare a cererii de înscriere la pensie de către intimată constituie, în acest context, o încălcare a prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 al C.E.D.O.

Având în vedere că [...] a efectuat cheltuieli în acest proces şi întrucât cererea sa a fost admisă, instanţa a obligat intimata Casa Judeţeană de Pensii Tulcea să plătească în favoarea acestuia suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Casa Judeţeană de Pensii Tulcea care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

La dosarul de pensie a fost depusă adeverinţa nr. [...]/30.03.2001 emisă de S.C. [...] S.A. în care se menţionează că intimatul a fost încadrat în grupa a I-a de muncă pentru funcţia de mecanic în perioada 01.04.1990-01.04.1997 şi pentru funcţia de maistru în perioada 01.04.1997-30.03.2001.

Temeiul juridic al încadrării în grupa a I-a de muncă este menţionat pct. 95 din Anexa nr. 1 a Ordinului nr. 50/1990 al M.M.P.S care se referă la următoarele activităţi:

Pct. 95 - „Operaţiile de sudură efectuate în interior la nave (secţii şi bloc secţii), cazane, conducte, cilindri de locomotive, stâlpi metalici închişi, rezervoare, bazine şi alte instalaţii”.

Prima instanţă nu a avut în vedere că intimatul nu a făcut dovada că a lucrat în aceleaşi condiţii cu persoanele care desfăşoară activităţile prevăzute la pct. 95 din Anexa 1 a Ordinului nr. 50/1990 al M.M.P.S.

În acest sens nu s-a prezentat Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 11 din 26.06.1990 care este menţionată în adeverinţa nr. [...]/30.03.2001 emisă de S.C. [...] S.A., după emiterea acesteia, având alte caractere şi altă semnătură decât cele iniţiale.

De asemenea, instanţa nu avut în vedere că în carnetul de muncă seria … nr. [...] al intimatului este menţionată aceeaşi adeverinţă nr. [...] din 30.03.2001.

Adeverinţa nr. [...]/21.10.2014 emisă de S.C. [...] S.A. Tulcea nu poate înlocui actul administrativ înscris în adeverinţa nr. [...] din 30 martie 2001 emisă de S.C. [...] S.A.

Veniturile brute din adeverinţa nr. [...]/2400/3087/26.05.2014 emisă de [...] S.A. Tulcea nu pot fi valorificate, pentru că s-au avut în vedere dispoziţiile art. 165 alin. (1) şi alin.(2) din Legea nr. 263/2010 şi Anexa nr. 15 din H.G. nr. 257/2011 conform cărora nu pot fi valorificate următoarele venituri:

- veniturile brute, întrucât art. 165 din Legea nr. 263/2010 prevede că la determinarea punctajelor lunare, pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, precum şi sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare date de 01.04.2001;

- sumele cu titlu de „acord global” şi „veniturile pentru ore suplimentare” pentru că aceste venituri nu constituie sporuri cu caracter permanent, conform Anexei nr. 15 la Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 aprobate prin H.G. nr. 257/2011 şi nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 01 aprilie 2001.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată de 1000 lei, care reprezintă onorariul de avocat, în conformitate cu art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă, solicită a fi micşorate având în vedere că sunt disproporţionate în raport de complexitatea cauzei şi activitatea desfăşurată de avocat.

Analizând sentinţa apelată în raport de criticile formulate, de probele administrate şi de dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat.

Potrivit art. 16 din Legea nr. 263/2010, „constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii:

a) vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la data de 1 aprilie 2001;

b) vechimea în serviciu recunoscută pentru stabilirea pensiilor, în cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), până la intrarea în vigoare a prezentei legi;

c) perioada cuprinsă între 1 aprilie 2001 şi data intrării în vigoare a prezentei legi, în care persoanele au fost asigurate în baza legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare;

d) perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2010 şi data intrării în vigoare a prezentei legi, în cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. V.”

Art. 17 prevede de asemenea:

„(1) Constituie stagiu de cotizare şi perioada suplimentară la vechimea în muncă sau la vechimea în serviciu acordată în baza legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 pentru perioadele realizate în grupa I, a II-a, respectiv în condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii, în cazul persoanelor prevăzute la art. 16 alin. (1) pct. I lit. c).” 

Pentru stabilirea pensiei, contestatorul a solicitat să i se ia în calcul perioada 01.04.1990 - 30.03.2001 ca fiind lucrată în grupa I de muncă, aşa cum rezultă din înscrierile făcute în carnetul de muncă, precum şi din adeverinţa nr. [...]/2044/3087 din 26.05.2014 emisă de către S.C. [...] S.A. Tulcea.

Motivul respingerii acestei cereri l-a constituit faptul că nu s-a făcut dovada desfăşurării activităţii în aceleaşi condiţii cu cei prevăzuţi la pct. 95 din Ordinul nr. 50/1990 şi nu s-a prezentat Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 11/1990 cu încadrarea locurilor de muncă.

Însă, apelanta nu a făcut dovada că angajaţii deţin astfel de hotărâri şi refuză să le depună la dosar sau că aceasta (Casa Judeţeană de Pensii) ar fi fost împiedicată la rândul său să solicite respectiva hotărâre de la angajator mai ales că, menţiunea privind încadrarea în grupa de muncă este menţionată chiar în carnetul de muncă.

Această atitudine a apelantei pârâte echivalează cu un refuz nejustificat de a valorifica înscrisuri fără ca ele să fie în vreun fel verificate de către instanţa de judecată ci numai în baza propriei aprecieri or, acest aspect nu este în vreun fel reglementat de legiuitor. 

Atâta vreme cât asiguratul prezintă documente ce emană de la un angajator care îşi asumă răspunderea pentru cele consemnate, este de la sine înţeles că până la proba contrară, aceste documente sunt perfect valabile şi ele trebuie să fie valorificate deoarece certifică plata unor contribuţii la bugetul de stat iar pensia se raportează tocmai la aceste contribuţii.

În conformitate cu dispoziţiile art. 159 din Legea nr. 263/2010:

„(1) Pentru perioadele prevăzute la art. 16 lit. a) şi art. 17, dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori şi a duratei de asigurare, realizată până la data de 1 aprilie 2001, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege.” 

Aşadar, perioada 01.04.1990 - 30.03.2001 trebuie luată în calcul ca fiind lucrată în grupa I de muncă, aşa cum rezultă din înscrierile făcute în carnetul de muncă, precum şi din adeverinţa nr. [...] din 21.10.2014 emisă de către S.C. [...] S.A. Tulcea iar valorificarea acestei perioade conduce la reducerea vârstei de pensionare a contestatorului, cu 5 ani potrivit tabelului nr. 2 din Legea nr. 263/2010.

De asemenea, la stabilirea drepturilor de pensie apelanta intimată a refuzat să ia în calcul veniturile brute arătate în adeverinţa nr. [...]/2044/3087 din 26.05.2014 emisă de către S.C. [...] S.A. Tulcea, motivând că aceste sporuri (munca suplimentară şi munca în acord) nu sunt sporuri cu caracter permanent şi nu pot fi valorificate la stabilirea drepturilor de pensie deoarece contravin dispoziţiilor art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.

Cu toate acestea, în adeverinţa mai sus menţionată se arată nu numai veniturile brute încasate de contestator ci şi faptul că „în perioada 1979-2001 compania a virat contribuţia  de asigurări sociale, calculată la câştigul lunar brut”.

Această menţiune obligă Casa Judeţeană de Pensii să calculeze punctajul în funcţie de salariul brut, pe baza principiului contributivităţii care nu contravine în nici un fel dispoziţiilor art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.

Regula instituită de art. 96 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 este că punctajul lunar se calculează prin împărţirea salariului brut care a constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale la valoarea câştigului salarial mediu brut din luna respectivă.

Capitolul IX din Legea nr. 263/2010 cuprinde dispoziţii tranzitorii în care este cuprins şi art. 165 în care se stabileşte că la determinarea punctajelor lunare, pentru perioada 01.07.1977 – 31.12.1990, se folosesc salariile nete.

Însă, prevederile art. 165, ca norme tranzitorii, urmăresc facilitarea colectării datelor, pornind de la realitatea că în perioada 01.07.1977 – 31.12.1990 în carnetul de muncă se menţiona venitul net, pentru a evita realizarea de către casele de pensie a unui calcul invers în scopul determinării venitului brut astfel încât să se respecte formula de calcul prevăzută de art. 96 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, punctajul calculându-se direct raportat la venitul net.

Aceasta nu exclude totuşi posibilitatea ca, în situaţia în care există date suficiente, punctajul să se calculeze potrivit regulii instituite de art. 96 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, prin folosirea venitului brut realizat raportat la salariul brut din acea perioadă, acest mod de calcul nefiind de natură a denatura rezultatul calculului cu atât mai mult cu cât, împărţirea salariului net care are o valoare inferioară celui brut, la valoarea câştigului salarial mediu brut din luna respectivă ar prejudicia asiguratul, raportarea făcându-se între sume determinate diferit.

Tocmai de aceea, în Anexa nr. 7 la Legea nr. 263/2010 s-a stabilit pentru perioada 1938 – 1990 atât valoarea salariului anual brut cât şi a celui net, astfel încât pentru eventualitatea în care în calcul se are în vedere venitul net al asiguratului, raportarea să se facă la salariul net din perioada aceea, astfel încât asiguratul să nu fie prejudiciat prin scăderea nejustificată a punctajului mediu anual şi să nu fie încălcat principiul contributivităţii.

Casa Judeţeană de Pensii s-a raportat numai la dispoziţiile art. 165 din legea sistemului public de pensii şi a normelor de aplicare a acesteia, fără a observa că, în legătură cu modul de calcul al pensiilor, s-a mai pronunţat atât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizii date în recurs în interesul legii, cât şi Curtea Constituţională care au stabilit că pensia trebuie calculată cu respectarea principiului contributivităţii iar aceste decizii sunt obligatorii. 

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă va fi respins apelul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea şi menţinută ca legală şi temeinică sentinţa civilă nr. 2337/2014 pronunţată de Tribunalul Tulcea.

Domenii speta

Spete similare