Refuz nejustificat de eliberare a autorizaţiei de construire

1. Tip document: SENTINŢĂ

2. Număr document: 410/CA/2016

3. Data elaborării documentului: 1 martie 2016

4. Obiect: Refuz nejustificat de eliberare a autorizaţiei de construire

5. Domeniu asociat: conform listei : Acte ale autorităţilor publice

Conţinut speţă

Art.2 lit.i) din Legea nr.554/2004 defineşte refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane, excesul de putere fiind definit la lit.n) a aceluiaşi articol, ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice, prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Din analiza acestui text de lege, se observă că ne aflăm în faţa unui refuz nejustificat din partea autorităţii publice atunci când aceasta, având de soluţionat o cerere a unui petent, apreciază, prin încălcarea propriilor competenţe şi a dispoziţiilor legale în materie şi implicit prin încălcarea drepturilor petentului, că cererea respectivă nu poate fi soluţionată, acest punct de vedere fiind exprimat în mod explicit şi nu prin tăcere, adică prin lipsa unui răspuns.

În speţa dedusă judecăţii, reclamanţii contestă tocmai refuzul nejustificat al pârâtei Primăria Municipiului Oradea de a le soluţiona favorabil cererea de eliberare a autorizaţiei de construire pentru intrarea în legalitate cu privire la amplasarea clădirii edificată în baza Autorizaţiei de construire nr. AAA/17 iulie 2012, situată administrativ în O, strada T nr…, judeţul B, nr.cadastral …..

În condiţiile în care construcţia a fost amplasată la o distanţă de 2 metri faţă de limita domeniului public, respectiv cu o retragere de 2,30 metri faţă de frontul străzii T, respectă regimul tehnic şi condiţiile de construibilitate prevăzute în Certificatul de urbanism nr.DDD/15 octombrie 2014, încadrându-se în limitele prevăzute, respectiv retragerea de la stradă 0 - 4,5 metr, şi având în vedere că,  construcţia reclamanţilor respectă şi cerinţele prevăzute în „Atlasul zonării funcţionale a municipiului O” aprobat de Consiliul Local al Municipiului O,  şi reţinând în plus că amplasamentul construcţiei cu o retragere de 2,30 metri faţă de aliniamentul străzii T nu afectează vecinii şi nu vatămă pe nimeni, instanţa constată că sunt respectate dispoziţiile art.23 din H.G. nr.525/1996, republicată, pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism, precum şi prevederile Regulamentului local de urbanism al municipiului O.

În ce priveşte avizul nefavorabil nr… din  noiembrie 2014 emis de Instituţia Arhitectului Şef – Comisia municipală de urbanism şi amenajarea teritoriului, prin care s-a comunicat că în şedinţa CMUAT nu s-a avizat favorabil solicitarea şi se solicită identificarea unei soluţii care să conducă la respectarea aliniamentului impus prin avizul CMUAT nr…../2012, instanţa constată că este un aviz consultativ, nu conform iar obligativitatea acestuia nu este prevăzută expres în Legea nr.50/1991.

În raport de cele expuse, tribunalul concluzionează că refuzul pârâtei Primăria Municipiului O este un „refuz nejustificat” în accepţiunea art.2 lit.i) din Legea nr.554/2004, fiind emis cu exces de putere şi nu ca urmare a respectării unor dispoziţii legale.

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BIHOR – ORADEA

SECŢIA A III-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Dosar nr. ……./111/2015

SENTINŢA Nr. ……………

Şedinţă publică din data de …………..

Completul constituit din:

Preşedinte: ………………

Grefier: ……………………….

Pe rol fiind, în pronunţare, cauza de contencios administrativ privind pe reclamanţii GA şi GB şi pe pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O, prin primar, având ca obiect anulare act emis de autorităţi publice locale.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa din data de ………….., fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, care face parte din prezenta hotărâre şi când, în vederea deliberării, s-a amânat pronunţarea cauzei inițial la data de ………….. iar ulterior la data de …………...

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ,

În baza actelor de la dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor – Secţia a III-a Contencios administrativ şi fiscal la data de …………. 2015, sub număr de dosar ……../111/2015, reclamanții GA şi GB, au solicitat, în contradictoriu cu Primăria municipiului O, prin primar, următoarele:

- anularea avizului CMUAT  nr. XXX/05.11.2014.

- obligarea pârâtului să elibereze o autorizaţie de construire pentru imobilul situat în O, strada T nr….., înscris în CF nr………… nr.cadastral ……., conform cererii pentru emiterea autorizaţiei de construire înregistrată la instituția Primarului municipiului O cu nr………/04.12.2014, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii;

- obligarea pârâtului, în caz de întârziere în ducerea la îndeplinire în termenul de 30 de zile a obligaţiei, la plata de daune cominatorii în sumă de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere.

În motivare, reclamanții au arătat că au edificat o construcţie în baza autorizaţiei de construire nr.AAA/2012, care a fost finalizată în luna august 2014. În timpul realizării construcţiei, au constatat apariţia unor probleme de ordin tehnic, respectiv s-a constatat că prin amplasarea/alinierea imobilului pe linear direct pe frontul străzii T, cu retragere 0 m, s-ar fi ajuns la depăşirea perimetrului de proprietate a imobilului, cu intrarea în domeniul public, deoarece scările de acces în locuinţă ar fi depăşit limita proprietăţii (şi ar fi ocupat trotuarul străzii T). De asemenea, şi împrejmuirea la stradă aprobată prin aceeaşi autorizaţie de construire ar fi ocupat domeniul public, neputând fi realizată pe limita de proprietate datorită faptului că scările de acces depăşeau această limită.

Conform proiectului tehnic care a stat la baza autorizaţiei de construire, amplasamentul şi dimensiunea scării nu ar fi permis deschiderea uşii de acces pe proprietate, întrucât ultima treaptă a scării ar fi fost poziţionată pe domeniul public şi exact în faţa uşii de acces, astfel încât nu ar fi putut fi deschisă decât spre exterior pe trotuar, lucru nepermis deoarece trotuarul străzii T face parte din domeniul public.

Au mai arătat că în timpul săpăturilor pentru realizarea fundaţiei, s-a constatat că, datorită naturii solului, malul săpăturii se surpa chiar în timpul efectuării lucrărilor, fiind practic imposibil de oprit apariţia acestui fenomen prin orice mijloace datorită adâncimii mari necesare pentru realizarea fundaţiilor.

Au mai menționat că există riscul avarierii conductei de gaz care traversează domeniul public la aproximativ 1 m faţă de limita de proprietate.

În consecinţă, au susţinut că oricâte eforturi ar fi fost depuse, s-ar fi surpat parţial trotuarul străzii T, fiind grav afectat domeniul public, dar şi siguranţa construcţiei.

Au arătat că aceste probleme de ordin tehnic şi riscurile implicate le-au fost aduse la cunoştinţă şi de către colectivul care a realizat documentaţia tehnică, specialiştii în domeniul rezistenţei recomandând o retragere de 4 m, printr-un memoriu tehnic de rezistenţă care le-a fost comunicat în luna mai 2012, astfel încât eventualele consecinţe privind o amplasare greşită să nu poată fi imputate colectivului de proiectare.

Având în vedere situaţia prezentată, au decis că, pentru a proteja domeniul public şi pentru a respecta în acelaşi timp prevederile autorizaţiei de construire, singura soluţie acceptabilă este retragerea față de frontul străzii T astfel încât să se asigure o zonă-tampon minimă care să permită efectuarea săpăturilor pentru realizarea fundaţiei fără afectarea domeniului public și a vecinilor, şi să asigure posibilitatea accesului pe proprietate şi în imobil în siguranţă, fără riscul accidentării pietonilor şi fără încălcarea domeniului public.

Au susținut că prin aceasta nu au modificat niciun element din proiectul tehnic aprobat. A rezultat o retragere de 2,30 m faţă de frontul străzii T retragere prin care au considerat că nu încalcă prevederile autorizaţiei de construire nr. AAA/2012, deoarece proiectul tehnic a fost respectat, fiind edificat imobilul autorizat şi nu un alt imobil, cu respectarea orientării şi a aşezării pe parcelă.

Au arătat că nicăieri în cadrul procesului de închidere a autorizaţiei nu a fost constatată o încălcare a legii sau a prevederilor de urbanism şi nu au fost stabilite alte măsuri, decât obţinerea unei autorizaţii de construire prin care să fie consfinţit explicit amplasamentul construcţiei.

Solicitarea de a urma procedura intrării în legalitate reprezintă în fapt o formalitate pentru consfinţirea amplasamentului, nefiind stabilită nicio altă obligaţie sau sancţiune conexă. Ca atare, au început demersurile pentru obţinerea unei noi autorizaţii de construire pentru intrare în legalitate, în conformitate cu prevederile art.28 din Legea nr.50/1990 şi a art.59 din Normele metodologice, fiind eliberat certificatul de urbanism nr. SSS/15 octombrie 2014 în care, pe lângă expertiza tehnică pentru rezistenţa şi siguranţa la incendii şi actul autorităţii de mediu, s-a solicitat suplimentar la capitolul studii de specialitate și avizul CMUAT, însă avizul CMUAT solicitat a fost nefavorabil - avizul CMUAT nr………/05 noiembrie 2014.

Au precizat că în modul în care este edificată/terminată în momentul de faţă, construcția corespunde proiectului tehnic precum şi autorizaţiei de construire iniţiale, astfel că doar problema retragerii/reanilierii nu poate impune decât soluţia eliberării unei noi autorizaţii, conforme pe situaţia deja existentă.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.174 și art.175 C.proc.civ., Legea nr.554/2004 și Legea nr.50/1990.

În probațiune, au propus proba cu înscrisuri și audierea martorului B pentru a dovedi motivele de realiniere a construcţiei.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 50 lei.

1.2. Precizare de acțiune

Prin Notele de ședință depuse la data de……….. 2015, reclamanții au arătat că renunță la capătul de cerere prin care s-a solicitat anularea avizului CMUAT nr…./05.11.2014.

2. Poziţia procesuală a pârâtei

2.1. Pârâta Primăria Municipiului O, prin primar, a formulat întâmpinare, depusă prin serviciul registratură la data de …………. 2015, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivare, a arătat că reclamanţii cu bună ştiinţă nu au respectat proiectul autorizat, amplasând construcţia retrasă față de aliniamentul străzii. A subliniat că și anterior emiterii autorizaţiei de construire, propunerea de amplasare a casei retrasă față de aliniament a fost respinsa de CMUAT prin avizul nefavorabil nr……/2012, iar în avizul favorabil nr……../2012 se specifica foarte clar că se avizează „varianta 1 - cu aliniere la front”.

Cu toate acestea, reclamanţii au ales să nu respecte prevederile legale, edificarea construcţiei nerespectând regimul de aliniere prevăzut în proiectul autorizat ( autorizaţia de construire nr.AAA/2012).

Referitor la susținerile reclamanților, a arătat că, dacă în timpul realizării lucrărilor de construire s-a constatat că solul nu permite amplasarea casei conform planului de situaţie autorizat, exista posibilitatea solicitării autorizării unui proiect modificator. În acest caz, se puteau identifica soluţii care să fie agreate atât de reclamanţi cât și de autoritatea emitentă a autorizaţiei de construire.

Însă, deși reclamanţii aveau cunoştinţa de faptul ca pe strada T clădirile sunt aliniate la front și nu se admit derogări, aceştia au continuat lucrările de construire până la edificarea integrală a construcţiei.

A invocat dispoziţiile art.28 alin.(2) din Legea nr.50/1991 actualizată, conform cărora decizia menţinerii sau a desfiinţării construcţiilor realizate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administraţiei publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condiţiile legii, şi a arătat că în cazul de față clădirea a fost realizată cu nerespectarea autorizaţiei de construire și cu nerespectarea prevederilor art.23 alin.(1) din Regulamentul General de Urbanism aprobat prin H.G. nr.525/1996 actualizată privind amplasarea clădirilor la limita aliniamentului.

Având în vedere că strada T este o stradă cu front construit, cu clădirile amplasate la aliniament, construcţia edificată în baza autorizației de construire nr.AAA/2012 trebuia amplasata la front, în aliniament cu clădirile existente.

Referitor la afirmaţia potrivit căreia avizul CMUAT ar fi un act ilegal, având doar caracter consultativ, a arătat că acest aviz este emis de Instituţia Arhitectului-Șef și este fundamentat în urma consultării comisiei de specialitate instituită în baza Legii nr.350/2001.

Chiar dacă reglementările urbanistice la nivel de municipiu sunt impuse prin planuri urbanistice (PUG, PUZ, PUD), sunt situaţii în care acestea trebuie detaliate punctual în funcţie de contextul urban existent.

Concret, așa cum este specificat în Certificatul de urbanism nr.SSS/15.10.2014, terenul pe care a fost edificată construcţia este situat în zona funcţională R3a care reglementează o retragere de la aliniamentul străzii între 0-4,5m.

Acest lucru nu înseamnă că fiecare clădire poate fi amplasată haotic la distanțe diferite față de aliniament, cuprinse în aceasta plajă. De aceea fiecare lucrare se analizează și din punct de vedere al încadrarii în contextul urban.

Referitor la afirmaţia potrivit căreia casele edificate pe strada T nr.N și strada T nr. N şi nr.M nu respecta condiţiile de aliniere, a învederat că imobilul de pe strada T nr.N are o aripă amplasata la aliniament, iar clădirea de pe strada T nr.M  este amplasată pe un lot de colț, fiind aliniata la strada A.

Pârâta a concluzionat că nu poate emite autorizaţia de construire pentru intrarea în legalitate a clădirii edificate doar pentru că este pusă în fața faptului împlinit, în condiţiile in care reclamanţii și-au asumat prevederile autorizaţiei de construire nr. AAA/2012, precum și riscul nerespectării acestei autorizaţii.

În drept, au fost invocate prevederile art.205 C.proc.civ. și Legea nr.50/1991.

2.2. Prin Notele de ședință depuse la data de ………. 2015, pârâta a susținut inadmisibilitatea capătului de cerere privind anularea avizului CMUAT nr…./20174, motivând, în esență, că avizul nu este un act administrativ ci o operațiune procedurală anterioară emiterii actului și nu produce efecte juridice de sine stătătoare.

3. Procedura de soluţionare a cauzei. Renunţarea parţială la judecată. Probe

3.1. Prin Încheierea din ………… 2015, instanţa a luat act de renunţarea parţială la judecată a reclamanţilor cu privire la solicitarea de anulare a avizului nr……./5 noiembrie 2014.

3.2. Instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri și reclamanţilor proba testimonială cu martorul B

4. Soluția și considerentele Tribunalului

4.1. Argumente de fapt şi de drept

Potrivit art.1 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Art.8 alin.(1) din acest act normativ statuează că persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut de art.7 alin.(4), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau un interes legitim al său, prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Se constată aşadar, din analiza acestor dispoziţii legale, că se poate adresa instanţei de contencios administrativ nu numai persoana care se consideră vătămată printr-un act administrativ unilateral sau prin nesoluţionarea unei plângeri prealabile, ci şi persoana care se consideră vătămată într-un drept recunoscut sau într-un interes legitim prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Art.2 lit.i) din Legea nr.554/2004 defineşte refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane, excesul de putere fiind definit la lit.n) a aceluiaşi articol, ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice, prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Din analiza acestui text de lege, se observă că ne aflăm în faţa unui refuz nejustificat din partea autorităţii publice atunci când aceasta, având de soluţionat o cerere a unui petent, apreciază, prin încălcarea propriilor competenţe şi a dispoziţiilor legale în materie şi implicit prin încălcarea drepturilor petentului, că cererea respectivă nu poate fi soluţionată, acest punct de vedere fiind exprimat în mod explicit şi nu prin tăcere, adică prin lipsa unui răspuns.

În speţa dedusă judecăţii, reclamanţii contestă tocmai refuzul nejustificat al pârâtei Primăria Municipiului Oradea de a le soluţiona favorabil cererea de eliberare a autorizaţiei de construire pentru intrarea în legalitate cu privire la amplasarea clădirii edificată în baza Autorizaţiei de construire nr. AAA/17 iulie 2012, situată administrativ în O, strada T nr…, judeţul B, nr.cadastral …..

Din actele dosarului rezultă că prin Autorizația de construire nr. AAA/17 iulie 2012 emisă de Primarul municipiului Ope numele reclamanţilor GA şi GB, s-a autorizat executarea lucrărilor de construire „locuinţă Sp+P+1E şi împrejmuire la stradă”.

Prin Procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr………. din august 2014, comisia de recepţie a constatat nerespectarea planului de situaţie (amplasament) şi a recomandat reclamanţilor să solicite o nouă autorizaţie pentru amplasare construcţie.

Pin Procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr……. din 5 septembrie 2014, s-a reţinut în sarcina reclamantului GA săvârşirea contravenţiei prevăzută de art.26 alin.(1) lit.b) din Legea nr.50/1991, constând în nerespectarea proiectului autorizat prin Autorizaţia de construire nr.AAA/17 iulie 2012, ca urmare a faptului că imobilul trebuia amplasat la aliniamentul stradal iar în fapt are o retragere de aproximativ 2 metri de la aliniament. S-a aplicat amenda în cuantum de 3000 lei şi s-a dispus intrarea în legalitate până la termenul din 15 martie 2015.

În vederea intrării în legalitate – modificare amplasament, reclamanţii au solicitat şi obţinut Certificatul de urbanism nr.DDD/ octombrie 2014 prin care s-a menţionat că, pentru intrarea în legalitate, se va prezenta câte un referat de expertiză tehnică pentru 1) rezistenţa mecanică şi stabilitate şi 2) securitate la incendiu, regularizarea Autorizaţiei de construire nr.AAA/17 iulie 2012, acordul proprietarilor direct afectaţi şi aviz CMUAT.

La data de 4 decembrie 2014, reclamanţii au depus la Primarul municipiului O cererea pentru emiterea autorizaţiei de construire în vederea intrării în legalitate pentru nerespectare amplasament însoţită de documentaţia în vederea eliberării autorizaţiei de construire, însă prin adresa nr……… /10 decembrie 2014 pârâta le-a comunicat că documentaţia este incompletă întrucât trebuie să preia toate condiţiile din avizele solicitate prin certificatul de urbanism – conform Legii nr.50/1991 şi planul de situaţie propus, conform situaţiei actuale din teren.

Această poziţie a pârâtei a fost menţinută şi pe parcursul procesului, prin întâmpinarea formulată în cauză.

Instanţa apreciază că acest răspuns al pârâtei îmbracă forma unui refuz de soluţionare a cererii reclamanţilor, manifestat în mod explicit.

Pentru a determina dacă acest refuz de soluţionare a cererii a fost sau nu justificat, trebuie verificat dacă autoritatea publică, exercitându-şi dreptul de apreciere, a încălcat dispoziţiile din actele normative ce reglementează eliberarea autorizaţiei de construire pentru intrarea în legalitate pentru nerespectarea amplasamentului clădirii edificată în baza Autorizaţiei de construire nr.AAA/17 iulie 2012.

Art.28 alin.(2) din Legea nr.50/1991, republicată, prevede că decizia menţinerii sau desfiinţării construcţiilor realizate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de autoritatea administraţiei publice competente sau, după caz, de instanţa de judecată.

Potrivit art.59 din Ordinul nr.839/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991, care reglementează intrarea în legalitate, „(1) Organul de control care a sancţionat contravenţional pentru fapta de a se executa lucrări de construcţii fără autorizaţie sau cu încălcarea dispoziţiilor acesteia, potrivit prevederilor art.28 alin.(1) din Lege, pe lângă oprirea executării lucrărilor, are obligaţia de a dispune luarea măsurilor necesare pentru încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei, sau de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie, într-un termen pe care îl va stabili prin procesul verbal.

(2) În vederea realizării prevederilor alin.(1), potrivit Legii, autoritatea administraţiei publice competentă să emită autorizaţia de construire/desfiinţare are obligaţia de a analiza modul în care construcţia corespunde reglementărilor din documentaţiile de urbanism aprobate pentru zona de amplasament, urmând să dispună, după caz, menţinerea sau desfiinţarea construcţiilor realizate fără autorizaţie sau cu încălcarea prevederilor acesteia”.

În justificarea refuzului de eliberare a autorizaţiei de construire pentru intrarea în legalitate, pârâta a arătat faptul că reclamanţii au edificat clădirea cu nerespectarea autorizaţiei de construire şi a certificatului de urbanism nr.SSS/17.05.2012, care prevedea o retragere de la stradă 0-4,5 m, şi a prevederilor art.23 din H.G. nr.525/1996, care reglementează amplasarea clădirilor faţă de aliniament.

Potrivit art.23 din H.G. nr.525/1996, republicată, pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism, „(1) Clădirile vor fi amplasate la limita aliniamentului sau retrase fata de acesta, după cum urmează:

a) în cazul zonelor construite compact, construcţiile vor fi amplasate obligatoriu la aliniamentul clădirilor existente;

b) retragerea construcţiilor fata de aliniament este permisă numai dacă se respecta coerenta şi caracterul fronturilor stradale.

(2) În ambele situaţii, autorizaţia de construire se emite numai dacă înălţimea clădirii nu depăşeşte distanţa măsurată, pe orizontală, din orice punct al clădirii faţă de cel mai apropiat punct al aliniamentului opus.

(3) Fac excepţie de la prevederile alin. (2) construcţiile care au fost cuprinse într-un plan urbanistic zonal aprobat conform legii.

(4) În sensul prezentului regulament, prin aliniament se înţelege limita dintre domeniul privat şi domeniul public”.

Art.24 din acest act normativ reglementează amplasarea în interiorul parcelei şi prevede că „autorizarea executării construcţiilor este permisă numai dacă se respectă:

a) distanţele minime obligatorii faţă de limitele laterale şi posterioare ale parcelei, conform Codului civil;

b) distanţele minime necesare intervenţiilor în caz de incendiu, stabilite pe baza avizului unităţii teritoriale de pompieri”.

Instanţa mai reţine că în Regulamentul local de urbanism al municipiului Oradea, la capitolul „Condiţii de amplasare şi conformare a construcţiilor”, se statuează că în conformitate cu prevederile art.23 din Regulamentul general de urbanism, clădirile pot fi amplasate la limita aliniamentului sau retrase faţă de acesta. În zone construite compact, vor fi amplasate obligatoriu la aliniamentul existent. Retragerea construcţiilor faţă de aliniament se poate face din motive funcţionale, estetice sau ecologice (protecţia zgomotelor şi nocivităţilor).

Potrivit susţinerilor reclamanţilor, edificarea construcţiei cu o retragere de 2,30 metri faţă de frontul străzii T a fost determinată obiectiv de apariţia unor probleme de ordin tehnic ivite pe parcursul executării lucrărilor, respectiv s-a constatat că prin amplasarea/alinierea imobilului pe linear direct pe frontul străzii T s-ar fi ajuns la depăşirea perimetrului de proprietate a imobilului, cu intrarea în domeniul public, precum şi faptul că, datorită naturii solului, malul săpăturii se surpa chiar în timpul efectuării lucrărilor, ceea ce ar fi afectat grav atât domeniul public cât şi siguranţa construcţiei.

Aceste susţineri ale reclamanţilor au fost dovedite cu probele administrate în cauză. Astfel, în cuprinsul „Memoriului tehnic de rezistenţă” întocmit de ing. J în anul 2012, se specifică faptul că, având în vedere că adâncimile de săpătură sunt mari, există pericolul de surpare a malurilor şi de a afecta clădirile învecinate şi trotuarul străzii aflat pe domeniul public, punând în pericol siguranţa oamenilor şi circulaţia stradală, astfel că, în vederea realizării lucrărilor de sprijiniri, se recomandă ca acestea să fie amplasate la circa 4 metri de viitoarea construcţie.

De asemenea, martorul B, audiat în cauză sub prestare de jurământ, a arătat că este proiectantul de rezistenţă al construcţiei aparţinând reclamanţilor şi cunoaşte proiectul pe baza căruia a fost eliberată autorizaţia de construire şi s-a executat construcţia. A menţionat că în proiect construcţia era retrasă faţă de aliniamentul străzii întrucât în momentul executării săpăturilor generale pentru subsol, s-a constatat că stabilirea malurilor nu este asigurată datorită stratificaţiei terenului, ca urmare executarea clădirii în aliniamentul stradal ar fi pus în pericol stabilitatea trotuarului de pe domeniul public şi siguranţa circulaţiei în zonă, şi, totodată, executarea în aliniament cu frontul stradal ar fi dus la amplasarea scării de intrare pe trotuarul stradal. În urma acestor constatări, s-a impus retragerea clădirii la distanţa minimă posibilă pentru a asigura stabilitatea domeniului public şi a circulaţiei cât şi amplasarea scării de intrare pe propriul teren cu posibilitatea deschiderii porţii de intrare.

În ce priveşte îndeplinirea cerinţelor în vederea intrării în legalitate prin modificarea amplasamentului, instanţa constată, în urma analizării documentaţiei tehnice de autorizare a construcţiei pentru intrarea în legalitate, depusă de reclamanţi odată cu cererea înregistrată sub nr……./4 decembrie 2014, că prin „Raportul de expertiză tehnică” întocmit de inginer J în conformitate cu cerinţele Certificatului de urbanism nr. DDD/15 octombrie 2014, s-a constatat că faptic construcţia realizată are asigurată rezistenţa şi stabilitatea conform normelor tehnice în vigoare, are asigurată cerinţa optimă de performanţă în vederea preluării acţiunilor seismice provenite dintr-un seism de intensitate nominală prescrisă (fiind încadrată la clasa de risc seismic IV) şi s-a propus, în conformitate cu prevederile Legii nr.50/1990, intrarea în legalitate şi autorizarea construcţiei realizată pe amplasamentul actual.

De asemenea, în condiţiile în care construcţia a fost amplasată la o distanţă de 2 metri faţă de limita domeniului public, respectiv cu o retragere de 2,30 metri faţă de frontul străzii T, respectă regimul tehnic şi condiţiile de construibilitate prevăzute în Certificatul de urbanism nr.DDD/15 octombrie 2014, încadrându-se în limitele prevăzute, respectiv retragerea de la stradă 0 - 4,5 metri.

Totodată, contrar susţinerilor pârâtei, instanţa constată că în speţă construcţia reclamanţilor respectă şi cerinţele prevăzute în „Atlasul zonării funcţionale a municipiului Oradea” aprobat de Consiliul Local al Municipiului O, având în vedere că este amplasată la 2,30 metri faţă de aliniament, în limitele prevăzute pentru locuinţele situate în Zona R3, respectiv retragere stradă 0 - 4,5 metri.

Instanţa mai constată, din analiza planşelor fotografice depuse la dosar, că prin edificarea gardului la limita aliniamentului clădirilor învecinate se respectă arhitectura zonei, precum şi cerinţele estetice, coerenţa şi caracterul frontului stradal.

În considerarea acestor aspecte şi reţinând în plus că amplasamentul construcţiei cu o retragere de 2,30 metri faţă de aliniamentul străzii T nu afectează vecinii şi nu vatămă pe nimeni, instanţa constată că sunt respectate dispoziţiile art.23 din H.G. nr.525/1996, republicată, pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism, precum şi prevederile Regulamentului local de urbanism al municipiului O.

În ce priveşte avizul nefavorabil nr………din  noiembrie 2014 emis de Instituţia Arhitectului Şef – Comisia municipală de urbanism şi amenajarea teritoriului, prin care s-a comunicat că în şedinţa CMUAT nu s-a avizat favorabil solicitarea şi se solicită identificarea unei soluţii care să conducă la respectarea aliniamentului impus prin avizul CMUAT nr…../2012, instanţa constată că este un aviz consultativ, nu conform iar obligativitatea acestuia nu este prevăzută expres în Legea nr.50/1991.

În raport de cele expuse, tribunalul concluzionează că refuzul pârâtei Primăria Municipiului O este un „refuz nejustificat” în accepţiunea art.2 lit.i) din Legea nr.554/2004, fiind emis cu exces de putere şi nu ca urmare a respectării unor dispoziţii legale.

4.2. Temeiul legal

Pentru considerentele de fapt și de drept prezentate, în temeiul art.18 alin.(1) din Legea nr.554/2004, instanța va admite acţiunea, apreciind-o întemeiată, şi va obliga pârâta să emită autorizaţia de construire solicitată prin cererea înregistrată sub nr……/ decembrie 2014, pentru intrarea în legalitate privind amplasarea clădirii edificată în baza autorizaţiei de construire nr.AAA/17 iulie 2012, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu prevederile art.24 alin.(1) din Legea nr.554/2004.

În schimb, cu privire la cererea de obligare a pârâtei la plata de daune cominatorii în sumă de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere în caz de neîndeplinire a obligaţiei în termenul stabilit, instanţa apreciază că nu se impune în sarcina pârâtei stabilirea unui mijloc de constrângere suplimentar, în condiţiile în care reclamanţii au la dispoziţie, în caz de neexecutare la termen, procedura prevăzută de art.24-25 din Legea nr.554/2004, astfel că va respinge această cerere accesorie ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte, ca întemeiată, acţiunea astfel cum a fost formulată şi precizată de reclamanţii GA şi GB,  în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului O, prin primar.

Obligă pârâta să emită autorizaţia de construire solicitată prin cererea înregistrată sub nr…../ decembrie 2014, pentru intrarea în legalitate privind amplasarea clădirii edificată în baza autorizaţiei de construire nr.AAA/17 iulie 2012, beneficiari GA şi GB, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Respinge cererea reclamanţilor de obligare a pârâtei la plata de daune cominatorii.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Bihor.

Pronunţată în şedinţă publică azi, ………….

 Preşedinte,Grefier,

Domenii speta

Spete similare