Recurs. Anulare decizie de impunere emisa de Casa de Asigurari de Sanatate

CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Recurs. Anulare decizie de impunere emisa de Casa de Asigurari de Sanatate

- art. 35 alin. 1 din Ordinul presedintelui C.N.A.S. nr. 617/2007

- art. 17 alin. 5 din Ordinul presedintelui C.N.A.S. nr. 617/2007

- art. 216 din Legea nr. 95/2006

- art. 141 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003

- art. 23 din Legea nr. 554/2004

Obiectul litigiului dedus judecatii îl reprezinta anularea deciziilor de impunere  nr. xxxx/31.10.2011, xxxx.1/31.10.2011 si xxxx.3/31.10.2011.

Deciziile de impunere contestate de reclamant au fost emise de C.A.S. B. în temeiul dispozitiilor art. 35 alin. (1) din Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurari de Sanatate nr. 617/2007 potrivit carora în conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege si art. 81 din Codul de procedura fiscala, pentru obligatiile de plata fata de fond ale persoanelor fizice care se asigura pe baza de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A.N.A.F., titlul de creanta îl constituie, dupa caz, declaratia prevazuta la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisa de organul competent al CAS, precum si hotarârile judecatoresti privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisa de organul competent al C.A.S. si pe baza informatiilor primite pe baza de protocol de la A.N.A.F.

Prin Sentinta nr. 835/2012 pronuntata de Curtea de Apel B., publicata în MO nr. 243/2014 s-a dispus anularea în parte a dispozitiilor art. 35 alin. 1 din Ordinul presedintelui C.N.A.S. nr. 617/2007 în privinta posibilitatii organului competent al C.A.S. de a emite decizii de impunere.

În motivarea hotarârii, se a retinut ca dispozitiile art. 35 alin. (1) din Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurari de Sanatate nr. 617/2007 încalca prevederile art. 86 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, potrivit carora decizia de impunere se emite de organul fiscal competent, iar, potrivit art. 17 alin. (5) din acelasi act normativ, organe fiscale sunt Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile subordonate acesteia, precum si compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale. Ca urmare, organele Casei Nationale de Asigurari de Sanatate nu sunt organe fiscale si, în consecinta, nu pot emite decizii de impunere.

Este adevarat ca, potrivit art. 216 din Legea nr. 95/2006, "C.N.A.S., prin casele de asigurari sau persoane fizice ori juridice specializate, procedeaza la aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorarilor de întârziere în conditiile Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala", iar, potrivit art. 141 alin. (1) din acest din urma act normativ, "Executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza, în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de catre organul de executare competent ...".

Dar decizia de impunere este un act de stabilire a impozitelor (reglementat de titlul VI al Codului de procedura fiscala) si nu un act de executare silita. Ca urmare, decizia de impunere nu se confunda cu titlul executoriu, în conditiile în care acesta din urma este emis în mod separat conform dispozitiilor art. 141 alin. (4). În consecinta, competenta de a emite titluri executorii nu o include pe aceea de a emite decizii de impunere - aceste competente sunt stabilite de legiuitor în mod distinct.

Ordinul nr. 617/2007 fiind un act administrativ cu caracter normativ, efectele anularii partiale a prevederilor art. 35 sunt cele prevazute de art. 23 din Legea nr. 554/2004, în interpretarea data acestora de Înalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 10/2015, în sensul ca hotarârea judecatoreasca irevocabila/definitiva prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte si în privinta actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicarii hotarârii judecatoresti de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de solutionare pe rolul instantelor judecatoresti.

Deciziile emise de C.A.S. B. în anul 2011, pentru venituri din activitati independente realizate în perioada 2006-2011 erau contestate de reclamant prin actiunea înregistrata pe rolul Tribunalului B. la data de 24.04.2012, actiune pendinte la momentul publicarii Sentintei nr. 835/2012 a Curtii de Apel B. în Monitorul Oficial.

Anularea partiala a prevederilor art. 35 din Ordinul nr. 835/2007, prin raportare la considerentele care stau la baza pronuntarii acestei decizii, este de natura a atrage anularea actelor fiscale emise de un organ necompetent.

Decizia nr. 3260/ 18. 11. 2015 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal

Dosar nr. 3897/111/CA/2012*

Prin Sentinta nr. 1395/CA din 28.04.2015 Tribunalul B. a respins ca nefondata actiunea precizata formulata de reclamantul N. L. în contradictoriu cu pârâta C. A. S. B. si D.G.R.F.P. C.-N. – prin A.J.F.P. B. – succesoarea A. F. P. M. O., fara cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca obiectul dedus judecatii îl reprezinta cererea reclamantului de anulare a Deciziilor de impunere nr. xxxx/2011, nr.xxxx.1/31.10.2011, nr.xxxx.3/31.10.2011, precum si a anexei la Decizia nr.xxxx.3/31.10.2011, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului obligativitatea achitarii CASS - ului pentru activitatea liberala desfasurata în cadrul Cabinetului de Avocatura N. L.

Potrivit art. 7 alin. 3 din Ordinul nr.617/2007, în vigoare la momentul emiterii deciziilor contestate, persoanele care desfasoara activitati independente au obligatia de a vira trimestrial contributia aplicata asupra veniturilor din activitati independente, contributia se plateste de catre persoana care le realizeaza, iar potrivit art.257 din Legea nr.95/2006, „(1) Persoana asigurata are obligatia platii unei contributii banesti lunare pentru asigurarile de sanatate, cu exceptia persoanelor prevazute la art. 213 alin. (1). (2) Veniturile asupra carora se stabileste contributia de asigurari sociale de sanatate sunt prevazute în Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare”.

Instanta de fond a mai retinut ca, în conformitate cu dispozitiile art. 215 din Legea 95/2006, „(1) Obligatia virarii contributiei pentru asigurarile sociale de sanatate revine persoanelor juridice sau fizice care au calitatea de angajator, persoanelor juridice ori fizice asimilate angajatorului, precum si persoanelor fizice, dupa caz. (2) Persoanele juridice sau fizice care au calitatea de angajator, precum si persoanele asimilate angajatorilor sunt obligate sa depuna declaratia privind obligatiile de plata a contributiilor sociale, impozitului pe venit si evidenta nominala a persoanelor asigurate, la termenele prevazute în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare”.

Potrivit prevederilor art.46 alin.1 din Legea nr.571/2003, „veniturile din activitati independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere si veniturile din drepturi de proprietate intelectuala realizate în mod individual si/sau într-o forma de asociere, inclusiv din activitati adiacente”.

Prin urmare, obligatia de plata la fondului de sanatate îi revine reclamantului si ca urmare a desfasurarii activitatii independente,  iar lipsa unui contract între parti care sa materializeze aceasta obligatie este lipsita de relevanta, câta vreme  obligatiile de plata îi incuba reclamantului în temeiul legii.

Referitor la cuantumul contributiilor stabilite în sarcina reclamantului prin deciziile de impunere contestate, instanta de fond a constatat ca acestea au fost calculate prin raportare la veniturile din activitati profesionale liberale realizate de reclamant, astfel cum au fost transmise prin fisier pârâtei de catre A.N.A.F., conform prevederilor art.35 din Ordinul nr.617/2007. Mai mult, din raportul de expertiza contabila întocmit în cauza rezulta ca sumele imputate reclamantului prin actele administrativ-fiscale sunt corect stabilite.

Referitor la presupusa necomunicare a deciziilor de impunere, instanta retine ca reclamantul încearca sa se prevaleze de propria culpa, ca urmare a nedepunerii declaratiei privind obligatiile de plata a contributiilor sociale, obligatie impusa de disp.art.215 alin. 2 din Legea nr.95/2006.

Instanta de fond a mai retinut ca existenta unui sistem autonom de asigurari sociale în favoarea avocatilor nu exclude obligativitatea platii de catre acestia a contributiilor CASS, prevazuta în Legea nr.95/2006.

Faptul ca reclamantul are dubla cetatenie nu îl scuteste pe acesta de a se achita de o obligatie legala în statul în care îsi realizeaza veniturile. Mai mult, asa cum rezulta din cartea de identitate nr.xxxxxx YY, eliberata reclamantului de catre Statul Ungar, aflata la dosar, rezulta ca reclamantul figureaza cu domiciliul în strainatate, ori, potrivit art.208 alin.3 coroborat cu art.211 alin.1 lit. a) si art.215 din Legea nr.95/2006, asigurarile sociale de sanatate sunt obligatorii tuturor cetatenilor români cu domiciliul în tara, respectiv România. În ceea ce priveste conventia încheiata între reclamant si C.A.S. al judetului H. din Ungaria, instanta de fond a retinut ca aceasta a fost încheiata în luna mai 2013, iar obiectul prezentei cauze îl constituie o obligatie pe care reclamantul o are pâna la data de 31 mai 2012.

Privitor la accesoriile fiscale imputate, instanta de fond a constatat ca, potrivit art.261 din Legea nr.95/2006, „angajatorii si asiguratii care au obligatia platii contributiei în conditiile prezentei legi si care nu o respecta datoreaza pentru perioada de întârziere majorari de întârziere în conditiile Codului de procedura fiscala”, iar potrivit art.119 din OG nr.92/2003, pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor de plata, se datoreaza dupa acest termen majorari de întârziere.

Fata de aceste considerente, vazând în drept si dispozitiile Legii 95/2006 si ale OG 92/2003, instanta de fond a respins ca nefondata actiunea si a mentinut ca legale si temeinice deciziile atacate, constatând ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata din partea pârâtelor.

Împotriva acestei sentinte, în termen si legal timbrat, a declarat recurs recurentul-reclamant N. L., solicitând admiterea recursului,  modificarea în totalitate a sentintei recurate si, pe cale de consecinta, admiterea actiunii precizate.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a aratat ca prima instanta a respins actiunea, retinând ca datoreaza obligatiile respective catre bugetul de stat, reprezentând contributii de asigurari de sanatate, ca datoreaza atât debite, cât si accesorii, desi acestea au fost cuantificate în acelasi timp si înlatura toate apararile reclamantului, desi acesta a facut dovada ca niciodata anterior anului 2011 nu i s-a comunicat din partea C.A.S. B. obligatia de a achita vreo suma de bani.

Apreciaza ca se impune admiterea recursului si constatarea nulitatii absolute a actelor administrative atacate, deoarece acestea au fost emise în conformitate în conformitate cu prevederile Ordinului 617 al Presedintelui CNASS - art. 35 - care însa au fost anulate prin Sentinta 835/2012 a Curtii de Apel B. si a fost publicata în MO al României în 04.04.2014. În 11 Mai 2015, I.C.C.J. B. a admis sesizarea Curtii de Apel C. si a statuat prin Decizia 10/2015 ca art. 23 din Legea contenciosului administrativ raportat la anularea unui act administrativ cu caracter normativ se aplica tuturor cauzelor aflate pe rol în momentul publicarii Sentintei 835/2012 a Curtii de Apel B. în Monitorul Oficial.

Recurentul nu a fost informat niciodata, în perioada 2006 - 2011, asupra obligatiilor pe care le-ar avea privind plata contributiilor, încalcându-se astfel prevederile art. 222 din Legea 95/2006.

Astfel, se impune anularea deciziilor de calcul accesorii, atâta vreme cât nu se cunoaste care a fost scadenta obligatiilor de plata, din moment ce C.A.S. a emis atât decizie de impunere privind accesorii, cât si privind debite, în acelasi timp. Or, actul administrativ fiscal produce efecte doar din momentul comunicarii art. 45 Cod procedura fiscala, conform caruia acesta este opozabil contribuabilului doar din momentul comunicarii. Or, C.A.S. a comunicat la aceeasi data si obligatii principale si accesorii, deoarece în conformitate cu art. 119, alin. 1 Cod procedura fiscala, majorarile si penalitatile se datoreaza dupa neachitarea la scadenta a obligatiilor fiscale. Este evident, arata recurentul, ca titlul de creanta nu a fost emis si nici comunicat anterior pentru ca creanta fiscala sa fie eligibila, prin urmare nu poate fi obligat la plata penalitatilor si majorarilor de Întârziere.

În concluzie, daca decizia de impunere ar fi cu titlu de creanta fiscala, ea trebuie emisa si comunicata cu respectarea normelor de procedura din COD PROCEDURA FISCALA, respectiv decizii principale si finale anual, decizii de calcul accesorii trimestriale. Contribuabilul are dreptul, iar organul fiscal are obligatia corelativa de a comunica din timp modul de stabilire a obligatiilor fiscale, cuantumul acestora si termenul în care acestea pot fi contestate. A comunica dupa 5 ani obligatii de plata si mai ales a calcula retroactiv accesorii, înseamna un abuz si o încalcare flagranta a drepturilor fundamentale ale omului. Obligatiile fiscale trebuie sa fie predictibile, contribuabilul trebuie sa fie informat asupra tuturor obligatiilor pe care le are si a cuantumului acestora.

Fata de motivele anterior expuse , a solicitat admiterea recursului.

În drept a invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod de procedura civila.

Prin întâmpinare, intimata C. A. S. B. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecinta mentinerii sentintei atacate ca legala si temeinica.

În aparare se arata ca sustinerile recurentului-reclamant sunt nefondate din urmatoarele considerente:

Cu privire la efectele Sentintei civile nr. 835/08.02.2012 a Curtii de Apel B., publicata în M.Of. nr. 243/04.04.2014, a solicitat a se avea în vedere opinia mentionata în minuta întâlnirii reprezentantilor Consiliului Superior al Magistraturii cu presedintii sectiilor de contencios administrativ si fiscal de la Înalta Curte de Casatie si Justitie si Curtile de Apel, Suceava, 23-24 octombrie 2014, în care s-a retinut la pct. 12 ca si în contextul anularii în parte a dispozitiilor art. 35 alin. 1 din Ordinul Presedintelui C.N.A.S. nr.617/2004, pâna la data de 30 iunie 2012, inclusiv, caselor de asigurari de sanatate li s-a recunoscut îndrituirea, în temeiul art. V alin. 2 din Cap. III al O.U.G. nr. 125/2011 de a emite decizii de impunere si, ulterior, de a solutiona contestatiile administrative formulate împotriva acestor decizii. Concluzia este sustinuta si de faptul ca termenul stabilit prin dispozitiile art. V alin. 10 din O.U.G. nr. 125/2011, în care casele de asigurari sociale aveau obligatia de a transmite catre A.N.A.F. o copie a titlurilor prin care au fost individualizate contributiile sociale datorate de persoanele fizice conform alin. 2, a fost prorogat succesiv prin art. III din O.U.G. nr.71/2013 prin art. III din O.U.G. nr. 115/2013 pâna la data de 30 iunie 2014 inclusiv.

C.A.S. B. nu are obligatia legala de a înstiinta contribuabilul despre contributia si accesoriile datorate.

Sustinerile reclamantului în sensul ca acesta nu a fost informat anual despre contributia datorata, potrivit prevederilor art. 222 din Legea nr. 95/2006, este lipsita de temei legal. Legea confera asiguratului posibilitatea de a cere informatii, iar nu obligatia organului fiscal (în speta C.A.S. B.) de a comunica din oficiu astfel de relatii. În acest sens s-a pronuntat si Tribunalul B. prin Sentinta nr. 6594/CA/2014 în dosar nr. 6637/111/ 2012.

C.A.S. B. comunica tuturor petitionarilor informatiile solicitate, iar pe site-ul institutiei se gasesc postate în permanenta informatii de interes public.

Totodata, conform prevederilor art. 215 din Legea nr. 95/2006, reclamantul avea obligatia depunerii de declaratii cu obligatiile de plata la fondul de sanatate în baza veniturilor realizate, obligatie pe care acesta nu a respectat-o.

Conform prevederilor art. 257 alin. (5) reclamantul era obligat sa plateasca trimestrial contributia la Fondul de sanatate. În cazul neachitarii contributiei la termenul stabilit de lege, în baza prevederilor art. 216 din Legea nr. 95/2006 si art. 119 si urm. din OG 92/2003 reclamantul datoreaza majorari si penalitati de întârziere.

Fata de cele de mai sus, a solicitat respingerea recursului ca netemeinic si nelegal, mentinerea în totalitate a sentintei atacate si, în consecinta, mentinerea Deciziei de impunere nr. xxxx/2011, emisa de C.A.S. B.

Instanta de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, precum si din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publica, a retinut ca este fondat, pentru urmatoarele considerente:

Obiectul litigiului dedus judecatii îl reprezinta anularea deciziilor de impunere  nr. xxxx/31.10.2011, xxxx.1/31.10.2011 si xxxx.3/31.10.2011.

Deciziile de impunere contestate de reclamant au fost emise de C.A.S. B. în temeiul dispozitiilor art. 35 alin. (1) din Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurari de Sanatate nr. 617/2007 potrivit carora în conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege si art. 81 din Codul de procedura fiscala, pentru obligatiile de plata fata de fond ale persoanelor fizice care se asigura pe baza de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A.N.A.F., titlul de creanta îl constituie, dupa caz, declaratia prevazuta la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisa de organul competent al CAS, precum si hotarârile judecatoresti privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisa de organul competent al C.A.S. si pe baza informatiilor primite pe baza de protocol de la A.N.A.F.

Prin Sentinta nr. 835/2012 pronuntata de Curtea de Apel B., publicata în MO nr. 243/2014 s-a dispus anularea în parte a dispozitiilor art. 35 alin. 1 din Ordinul presedintelui C.N.A.S. nr. 617/2007 în privinta posibilitatii organului competent al C.A.S. de a emite decizii de impunere.

În motivarea hotarârii, se a retinut ca dispozitiile art. 35 alin. (1) din Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurari de Sanatate nr. 617/2007 încalca prevederile art. 86 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, potrivit carora decizia de impunere se emite de organul fiscal competent, iar, potrivit art. 17 alin. (5) din acelasi act normativ, organe fiscale sunt Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile subordonate acesteia, precum si compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale. Ca urmare, organele Casei Nationale de Asigurari de Sanatate nu sunt organe fiscale si, în consecinta, nu pot emite decizii de impunere.

Este adevarat ca, potrivit art. 216 din Legea nr. 95/2006, "C.N.A.S., prin casele de asigurari sau persoane fizice ori juridice specializate, procedeaza la aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorarilor de întârziere în conditiile Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala", iar, potrivit art. 141 alin. (1) din acest din urma act normativ, "Executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza, în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de catre organul de executare competent ...".

Dar decizia de impunere este un act de stabilire a impozitelor (reglementat de titlul VI al Codului de procedura fiscala) si nu un act de executare silita. Ca urmare, decizia de impunere nu se confunda cu titlul executoriu, în conditiile în care acesta din urma este emis în mod separat conform dispozitiilor art. 141 alin. (4). În consecinta, competenta de a emite titluri executorii nu o include pe aceea de a emite decizii de impunere - aceste competente sunt stabilite de legiuitor în mod distinct.

Ordinul nr. 617/2007 fiind un act administrativ cu caracter normativ, efectele anularii partiale a prevederilor art. 35 sunt cele prevazute de art. 23 din Legea nr. 554/2004, în interpretarea data acestora de Înalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 10/2015, în sensul ca hotarârea judecatoreasca irevocabila/definitiva prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte si în privinta actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicarii hotarârii judecatoresti de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de solutionare pe rolul instantelor judecatoresti.

Deciziile emise de C.A.S. B. în anul 2011, pentru venituri din activitati independente realizate în perioada 2006-2011 erau contestate de reclamant prin actiunea înregistrata pe rolul Tribunalului B. la data de 24.04.2012, actiune pendinte la momentul publicarii Sentintei nr. 835/2012 a Curtii de Apel B. în Monitorul Oficial.

Anularea partiala a prevederilor art. 35 din Ordinul nr. 835/2007, prin raportare la considerentele care stau la baza pronuntarii acestei decizii, este de natura a atrage anularea actelor fiscale emise de un organ necompetent.

Pe cale de consecinta, Curtea a facut aplicarea motivului de recurs prevazut de art. 488 punct 8 din Noul Cod de procedura civila si a dispus anularea deciziilor de impunere nr. xxxx/2011, xxxx.1/2011, xxxx.3/2011 emise de pârâta C. A. S. B. pe considerentul ca au fost emise de un organ necompetent.

Incidenta acestui motiv de nelegalitate a deciziilor de impune face inutila analiza celorlalte aspecte de fond invocate de recurentul reclamant în sustinerea recursului.

Domenii speta

Spete similare