Culpa aferentă faptei ilicite, temei al răspunderii civile delictuale

CULPA AFERENTĂ FAPTEI ILICITE, TEMEI AL RĂSPUNDERII CIVILE DELICTUALE

În ceea ce priveşte fapta ilicită, aceasta constă în nerespectarea de către conducătorul auto a autoturismului, cu nr. de înmatriculare X a regulilor de circulaţie,  fapt ce a dus la producerea accidentului rutier, aspect rezultat din probatoriul administrat în cauză. Cu privire la vinovăţia celui care a cauzat prejudiciul, trebuie avut în vedere faptul că, în materie de răspundere civilă delictuală, autorul prejudiciului este obligat să răspundă şi pentru culpa cea mai uşoară, fără a se face distincţie între formele vinovăţiei, aşa cum rezultă cu claritate din  dispoziţiile art. 1357 alin. 2 Cod civil, care prevede că „autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă”.

Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 9915/2014, pronunţată în dosarul nr. 3470/190/2013

Prin acţiunea civilă înregistrată la această instanţă sub numărul de mai sus, reclamanta G ASIGURARI SA a chemat în judecată pe pârâta SC A R – A V I GROUP SA şi pe intervenientul forţat H.A, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 7459.38 lei, suma ce reprezintă cuantumul despăgubirilor achitate de societatea reclamantă în dosarul de dauna K …; obligarea pârâtei la plata penalităţilor de 0,1% pe zi de întârziere, începând cu data de 11.01.2013, conform art. 64 alin. 4 din Ordinul RCA 14/2011, până la data plăţii efective a despăgubirii; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare arată că, la data de 22.07.2012, numitul H.A., conducând auto cu număr de înmatriculare X, a produs din culpa sa un eveniment rutier, avariind auto cu nr. Y.

Din declaraţia conducătorului autoturismului cu nr. de înmatriculare Y, rezulta ca evenimentul a avut pe un sector de drum pe care se efectuau lucrări, intr-o zona semaforizată, la plecarea de pe loc.

Întrucât pentru autoturismul avariat, Y, exista încheiata la societatea reclamantă o poliţa de asigurare facultativa Casco, nr. ….., reclamanta a despăgubit prejudiciul produs, achitând suma de 7459.38 lei.

Potrivit art. 2210 alin. l din Codul Civil, care prevede „In limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepţia asigurărilor de persoane”, societatea reclamantă s-a subrogat în drepturile persoanei prejudiciate.

Art. 39 din Ordinul 14/2011 al CSA prevede: „(1) în cazul în care, pentru recuperarea pagubei materiale, persoana păgubită se adresează asigurătorului său de bunuri, constatarea avariilor, soluţiile tehnologice adoptate, evaluarea şi stabilirea despăgubirilor sunt opozabile asigurătorului RCA al persoanei vinovate. (2) În situaţia respectării prevederilor alin. (1), asigurătorul de bunuri al persoanei păgubite recuperează despăgubirea plătită de la asigurătorul RCA al persoanei vinovate, fără ca asigurătorul RCA să fie îndreptăţit să respingă o astfel de cerere”.

Având în vedere că autotractorul cu nr. X era asigurat de răspundere civila la S.C. A R -A V I Group S.A., reclamanta s-a adresat acestei societăţi pentru recuperarea contravalorii despăgubirii.

Cu toate că din documentele depuse la dosar rezulta fără putinţa de tăgada întrunirea tuturor elementelor răspunderii civile, pârâta a refuzat sa îşi îndeplinească obligaţiile legale, comunicându-ne în mod expres acest lucru.

Apreciază reclamanta că motivarea refuzului de a achita despăgubirea este netemeinică, întrucât, nu a fost vorba de o neasigurare corespunzătoare la schimbarea benzii de circulaţie, în timp ce autotrenul care venea din spate efectua o manevră de depăşire.

Aşa cum a arătat mai sus, evenimentul s-a produs pe un sector de drum pe care se efectuau lucrări, unde circulaţia se desfăşura pe un singur sens.

Potrivit prevederilor art. 120 din regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2012 privind circulaţia pe drumurile publice, pe aceste sectoare, depăşirea este interzisa: „(1) Se interzice depăşirea vehiculelor: k) pe sectorul de drum unde s-a format o coloana de vehicule în aşteptare, daca prin aceasta se intra pe sensul opus de circulaţie. „

Din descrierea evenimentului, din informaţiile furnizate de Postul de politie T, făcând aplicarea prevederii legale de mai sus, rezulta fără dubiu că vinovat de producerea se face conducătorul autotrenului cu nr. de înmatriculare X, asigurat la societatea pârâta.

În ceea ce priveşte competenţa teritoriala a Judecătoriei Bistriţa, arată că aceasta este stabilita prin art. 115 C.Pr. Civ, „cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se afla: 1) domiciliul asiguratului, 2)bunurile asigurate; 3)locul unde s-a produs accidentul” .

De asemenea, potrivit art. 113 pct 9 din C.pr.civ. „in cererile ce izvorăsc dint-un fapt ilicit, instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit acel fapt. „

In drept, a invocat prevederile art. 2210 alin. 1 Cod Civil; Ordinul 14/2011 al CSA; Legea 136/1995.

În probaţiune s-au anexat înscrisuri (f. 7-38), a solicitat interogatoriul pârâtei şi al intervenientului forţat.

Legal citat, intervenientul forţat a depus la dosar un înscris prin care arată că se face vinovat de producerea accidentului din data de 22.07.2012, pe drumul dinspre T spre R, conform actului de constatare amiabilă de accident încheiat şi semnat de ambele părţi implicate.

Astfel, arată că în jurul orei 11, deplasându-se dinspre B spre localitatea R, la ieşirea din loc. T lucrându-se la drum şi circulându-se pe un singur sens alternativ, dirijat cu semafoare, autoturismul Dacia Duster era primul la semafor, semaforul fiind pe roşu, după acesta mai fiind 3 maşini. Intervenientul arată că a venit din spate şi a întrebat prin staţia de emisie recepţie de pe maşină dacă mai coboară cineva din sens opus, răspunsul fiind negativ. Astfel, a depăşit coloana de la semafor, iar când a ajuns în dreptul autovehiculului marca Dacia Duster cu nr. de înmatriculare Y, acesta a plecat de la semafor ieşind în faţa intervenientului care l-a acroşat cu partea dreaptă a maşinii pe care o conducea, înmatriculată sub nr. X cu semiremorca Z. După producerea accidentului, părţile implicate au anunţat serviciul 112, care le-au comunicat că poliţia se deplasează la faţa locului numai dacă sunt victime sau nu se înţeleg amiabil, fapt pentru care au completat şi semnat formularul de constatare amiabilă de accident.

Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea în tot a acţiunii ca nefondată; obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare arată că, în urma comunicării de către reclamanta a dosarului de daună deschis ca urmare a producerii accidentului din data de 22.07.2012, prin coliziunea a doua autovehicule, unul cu nr. de înmatriculare X, condus de numitul H.A. şi al doilea Y condus de numitul S.J.A., specialiştii pârâtei în daune auto au apreciat că vina pentru producerea accidentului este a asiguratului reclamantei, iar aceasta în mod legal şi-a despăgubit asiguratul din asigurarea Casco.

În urma Convocării la conciliere directă, la termenul precizat de reclamantă, pârâta a comunicat punctul său de vedere, respectiv că vina pentru producerea accidentului este a şoferului ce a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare Y, care nu s-a asigurat la schimbarea benzii de circulaţie.

Aşa cum rezultă din Constatarea amiabila de accident completata de cei doi şoferi, accidentul s-a produs la schimbarea benzii de circulaţie, asiguratul pârâtei fiind deja în depăşirea asiguratului reclamantei, şi nu la plecarea de pe loc.

În consecinţa, răspunsul pârâtei a fost de refuz la plată a despăgubirii solicitate, în calitate de asigurător de RCA.

Referitor la petitul accesoriu de obligare a pârâtei la plata de penalizări de întârziere, acesta trebuie respins, ca urmare a neadmiterii petitului principal pe de o parte, iar pe de alta parte, acest petit este nefondat din prisma prevederilor art. 64 alin 2 lit. b din Ord CSA nr. 14/2011 care precizează ca în situaţia în care sunt obiecţiuni, acestea se comunica în 15 zile (ceea ce pârâta s-a conformat) urmând ca după soluţionarea acestora, în termen de 30 de zile să se facă plata.

Ori, lămurirea obiecţiunilor care ţin de persoana care se face vinovată de producerea accidentului se va realiza numai odată cu dispunerea instanţei asupra cauzei de faţă, ceea ce nu justifica o aplicare a penalităţilor din ziua de 11.01.2013, aşa cum solicită reclamanta.

Conform prevederilor art. 49 din Legea 136/1995 privind asigurările în România, art. 2223 Noul Cod civil, coroborate cu prevederile art. 26 din Ord CSA 14/2011 privind Normele de aplicare a asigurării de răspundere civila auto, asigurătorul de RCA este obligat la plata de despăgubiri doar în măsura în care asiguratul sau de RCA este vinovat de producerea accidentului.

Din Constatarea amiabila de accident rezultă că autovehiculele erau în mişcare, la schimbarea benzii de circulaţie.

Astfel, arată că în cauză sunt incidente prevederile art. 106 din Normele de aplicare a OUG 195/2002 modificată, în sensul ca vehiculele care schimbă banda de circulaţie sau circulă pe o banda care se sfârşeşte, trebuie să acorde prioritate celor care vin pe banda din stânga sa.

Apreciază pârâta că nu sunt incidente prevederile art. 120 din Normele de aplicare a OUG 195/2002 modificată, deoarece cele doua autovehicule nu erau într-o coloană în aşteptare ci erau în mişcare.

Pe de altă parte, nici reprezentanţii postului de poliţie nu au precizat dacă semafoarele montate în zona erau sau nu funcţionale, ceea ce determină o incertitudine asupra stării de fapt relatată de reclamantă.

În aceleaşi considerente nici din declaraţia asiguratului reclamantei nu rezulta că era formata o coloană de maşini în aşteptare ci doar faptul că în momentul în care el pornea din barajul lucrărilor s-a produs impactul.

În consecinţă, pârâta susţine că vinovat de producerea accidentului este autovehiculul cu nr. de înmatriculare Y.

În drept, a invocat prevederile Legii 136/1995 modif., art. 2223 NCC, Ord 14/2011, art. 106 din Normele de aplicare a OUG 195/2002 modif., art. 205 NC.pr. civ.

În probaţiune s-au anexat înscrisuri (f. 52-57) şi a solicitat proba cu expertiza auto.

Prin răspunsul la întâmpinare depus în data de 31.05.2013, reclamanta arată că starea de fapt descrisă de care societatea pârâta prin întâmpinare nu corespunde realităţii şi nu este justificata de nici un document sau declaraţie a persoanelor implicate în accidentul rutier din data de 22.07.2012.

Astfel, conform declaraţiei asiguratului reclamantei, cât şi din constatul amiabil de accident completat de cei doi conducători auto rezulta următoarele:

Pe drumul E578, la ieşirea din localitatea T se desfăşurau lucrări de reabilitare a drumului, motiv pentru care circulaţia se desfăşura pe o singura banda, zona fiind semaforizata, aşa cum arata atât cei doi conducători auto în schiţa accidentului de pe constatul amiabil, cât şi Politia T care confirma acest lucru. În aşteptarea culorii verde a semaforului care să permită autovehiculelor aflate pe banda oprită circulaţiei să-şi continue deplasarea, s-a format o coloană de autovehicule. Autovehiculul Dacia Duster cu număr de înmatriculare Y era primul din coloană, astfel că în momentul în care semaforul a fost verde acesta s-a pus în mişcare, fiind nevoit să treacă pe banda destinată circulaţiei din sens opus, singura pe care se putea circula la acel moment. Autotractorul Daf cu număr de înmatriculare X aflându-se undeva în coloana de autovehicule formate, nu a avut răbdare şi a încercat sa depăşească coloana, când, la un moment dat coloana de autovehicule s-a pus în mişcare, respectiv autovehicul Dacia Duster care a fost primul din coloana a dorit sa treacă pe banda de circulaţie pe care se putea efectua deplasarea, realizându-se astfel coliziunea dintre cele două autovehicule.

Pârâta face referire prin întâmpinarea depusă, la cazul 1.3 din Constatul amiabil, conform căruia în cazul evitării unei gropi sau unei lucrări semnalizate/nesemnalizate de către un autovehicul, răspunderea revine acestuia dacă evitarea obstacolului implica trecerea pe o alta banda de deplasare pe care circula un alt autovehicul. În cazul de faţă este vorba de o lucrare de reabilitare a drumului care implica circulaţia doar pe o singura banda şi formarea unei coloane de autovehicule oprite la culoarea roşie a semaforului şi punerea în mişcare a acestora doar la culoarea verde, nu este vorba de o ocolire sau evitare întrucât până când circulaţia pe sensul opus nu este permisa, autovehiculele sunt oprite pe banda pe care se efectuează lucrările.

Fiind vorba de un drum în reabilitare cu circulaţia pe o singura banda depăşirea este interzisa potrivit art. 120 alin 1 lit. k din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2012 privind circulaţia pe drumurile publice care arata clar ca „ Se interzice depăşirea vehiculelor pe sectorul de drum unde s-a format o coloana de vehicule în aşteptare, daca prin aceasta se intra pe sensul opus de circulaţie”.

Autotractorul Daf a intrat în depăşirea coloanei de autovehicule staţionate, trecând pe sensul opus destinat circulaţiei de mers, prin urmare răspunderea pentru producerea accidentului aparţine intervenientului forţat H.A. Mai mult, intervenientul forţat a recunoscut faptul ca vinovăţia pentru producerea accidentului ii aparţine motiv pentru care acesta a înmânat asiguratului reclamantei actele sale de identitate şi ale autovehiculului condus, precum şi asigurarea sa de răspundere civilă obligatorie.

Telefonic, intervenientul forţat i-a relatat reclamantei starea de fapt descrisă şi i-a comunicat că aceste aspecte au fost relatate şi în întâmpinarea depusa de acesta.

Cu privire la cerere în probaţiune a pârâtei cu privire la efectuarea unei expertize tehnice auto, în principiu reclamanta nu se opune, însă consideră că aspectele care se urmăresc a fi dovedite prin expertiza pot fi clarificate de către intervenientul forţat, fie prin interogatoriul acestuia, proba solicitata de către reclamantă, fie prin întâmpinarea depusa de acesta.

Pentru toate aspectele menţionate, cererea de chemare în judecata a pârâtei în calitate de asigurător de răspundere civila obligatorie a persoanei vinovate de producerea daunei este întemeiata şi justificata, pârâta neavând nici un motiv pentru a nu achita despăgubirea solicitata întrucât în sarcina asiguratului său sunt întrunite toate condiţiile răspunderii civile delictuale pentru daunele produse în evenimentul rutier din data de 22.07.2012.

De asemenea, consideră că obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere de 0.1% pe zi de întârziere de la data de 11.01.2013 când pârâta a fost avizata de producerea daunei şi până la plata integrală este de asemenea justificată.

Reclamanta a depus la dosar şi Concluzii scrise prin care solicită admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

Mai arată că, în urma studierii raportului de expertiza efectuat de către expert Jiga Dan, nu are de formulat obiecţiuni, concluziile la care a ajuns expertul reflectând starea de fapt astfel cum aceasta a avut loc şi a fost descrisă de către conducătorii auto implicaţi în accident.

Pârâta a refuzat să achite despăgubirea solicitata întrucât a apreciat ca răspunderea pentru producerea accidentului din data de 22.07.2012 revine asiguratului reclamantei Casco, conducător al autovehiculului Dacia Duster. Acest punct de vedere a fost de la început contrazis de constatul amiabil încheiat de părţi, declaraţiile părţilor implicate în accident, iar în faţa instanţei de judecata de raportul de expertiza tehnică judiciară dispus în cauză.

În răspunsul la interogatoriu, intervenientul forţat recunoaşte faptul că se circula pe o singura banda şi că pe tronsonul de drum respectiv se efectuau lucrări de reabilitare, în zona fiind amplasat un semafor. Tot intervenientul forţat admite că nu a aşteptat în coloana de autovehicule care s-a format şi a ales sa treacă pe culoarea roşie a semaforului, depăşind coloana de autovehicule staţionate.

Astfel, arată că, intervenientul forţat a încălcat mai multe prevederi legale privind circulaţia pe drumurile publice. Fiind vorba de un drum în reabilitare cu circulaţia pe o singură bandă, depăşirea este interzisa potrivit art. 120 alin 1 lit. k din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2012 privind circulaţia pe drumurile publice. Mai mult, conducătorul autoutilitarei a intenţionat sa treacă pe culoarea roşie a semaforului, angajându-se în depăşirea coloanei înainte ca semaforul să indice culoarea verde.

Dinamica accidentului rutier este confirmata şi de concluziile raportului de expertiza, expertul realizând chiar şi o reconstituire computerizată a accidentului rutier. Avariile produse pe cele doua autovehicule confirma de asemenea împrejurările producerii accidentului, existând concordanţă între acestea şi dinamica accidentului astfel cum a fost prezentată de expert, dar şi rezultată din constatul amiabil şi restul declaraţiilor existente la dosar.

Din analiza concluziilor raportului de expertiza coroborat cu restul probelor existente la dosarul cauzei, reclamanta arată că nu poate fi reţinuta nici o culpă a asiguratului său Casco în producerea accidentului rutier, acesta nu a încălcat nici o dispoziţie legala privind circulaţia pe drumurile publice, din contră, a aşteptat în coloana culoarea verde a semaforului pentru a se pune în mişcare.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma probelor administrate şi a temeiurilor juridice aplicabile, instanţa reţine următoarele :

La data de 22.07.2012, pe DN15A, la ieşirea din localitatea T spre R, a avut loc un eveniment rutier în care au fost implicate următoarele autovehicule: autovehiculul marca DAF, cu număr de înmatriculare X condus de către intervenientul forţat H.A., asigurat RCA la societatea pârâtă (fila 33) şi autovehiculul marca Dacia Duster, cu număr de înmatriculare Y condus de către S.J.A., asigurat CASCO la societatea reclamantă conform contractului de asigurare facultativă nr. 850162192 (fila 36).  Întrucât din evenimentul rutier au rezultat doar pagube materiale, cei doi conducători auto au încheiat un constat amiabil (fila 18).

Conform probatoriului administrat în cauză (interogatoriu intervenient forţat, expertiză tehnică şi înscrisuri), accidentul s-a produs din vina intervenientului forţat care s-a angajat în depăşirea colonei de maşini staţionată la culoarea roşie a semaforului, acroşând autoturismul cu nr. de înmatriculare Y, ce s-a pus în mişcare la schimbarea culorii semaforului. Astfel expertiza tehnică efectuată în cauză a concluzionat că în apropierea zonei semaforizate, autotractorul condus de intervenientul forţat s-a angajat în depăşirea coloanei de maşini cu intenţia de a-şi continua deplasarea prin trecerea dincolo de axul drumului (pe contrasens). În acest timp, simultan cu schimbarea culorii semaforului (culoarea verde), autoturismului înmatriculat cu nr. Y, s-a pus în mişcare şi s-a angajat parţial dincolo de axul drumului, moment în care a fost acroşat lateral de către celălalt autovehiculul. Această stare de fapt a fost confirmată şi prin  interogatoriul luat în cauză intervenientului forţat. Instanţa reţine, contrar susţinerilor pârâtei, faţă de situaţia de fapt expusă, că vinovat de producerea accidentului se face intervenientul forţat, acesta efectuând o manevră interzisă de art. 120 alin 1 lit. k din HG 1361/2006 Regulamentul de aplicare a OUG 195/2012 privind circulaţia pe drumurile publice care dispune că „Se interzice depăşirea vehiculelor pe sectorul de drum unde s-a format o coloana de vehicule în aşteptare, daca prin aceasta se intră pe sensul opus de circulaţie”.

În urma accidentului mai sus menţionat, asiguratul reclamantei a solicitat în baza contractului de asigurare facultativă plata reparaţiilor autovehiculului avariat. Societatea reclamantă a deschis şi finalizat dosarul de daună nr. K …, achitând asiguratului său, la data de 16.11.2012 despăgubiri în cuantum de 7459,38 lei (fila 12).

Ulterior achitării despăgubirilor, reclamanta a notificat societatea pârâtă, în calitate de asigurător RCA a numitului H.A., solicitându-i ca în termen de 15 zile să îi achite suma de 7459,38 lei. La data de 27 februarie 2013 pârâta a trimis reclamantei notificare privind respingerea la plată a dosarului de daună,  motivat de faptul că asiguratul ei RCA nu se face vinovat de producerea accidentului.

Conform art. 2210 din Noul Cod Civil, „în limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului său ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepţia asigurărilor de persoane”.

Iar art. 39 din Ordinul 14/2011 al CSA prevede: „(1) în cazul în care, pentru recuperarea pagubei materiale, persoana păgubită se adresează asigurătorului său de bunuri, constatarea avariilor, soluţiile tehnologice adoptate, evaluarea şi stabilirea despăgubirilor sunt opozabile asigurătorului RCA al persoanei vinovate. (2) În situaţia respectării prevederilor alin. (1), asigurătorul de bunuri al persoanei păgubite recuperează despăgubirea plătită de la asigurătorul RCA al persoanei vinovate, fără ca asigurătorul RCA să fie îndreptăţit să respingă o astfel de cerere”.

Iar conform art. 2223 Cod civil :  (1) „În cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii faţă de terţele persoane prejudiciate şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil”.

Având în vedere textele legale mai sus citate, instanţa reţine că reclamanta, în calitate de asigurător de bunuri ce şi-a despăgubit propriul asigurat, are drept de regres împotriva asigurătorului RCA a persoanei vinovate pentru  producerea prejudiciului – condiţia pentru admiterea unei astfel de acţiuni fiind ca asiguratul RCA să fie persona vinovată de producerea evenimentului.

Astfel, pentru angajarea răspunderii pârâtei este necesar să fie întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, în persoana asiguratul ei: fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul suferit şi vinovăţia (art. 1357 Cod civil).

În ceea ce priveşte fapta ilicită, aceasta constă în nerespectarea de către conducătorul auto a autoturismului, cu nr. de înmatriculare X a regulilor de circulaţie,  fapt ce a dus la producerea accidentului rutier, aspect rezultat din probatoriul administrat în cauză.  În ceea ce priveşte prejudiciul, instanţa reţine că acesta trebuie să fie cert şi să nu fi fost reparat încă. Caracterul cert al prejudiciului presupune ca acesta să fie sigur atât în privinţa existenţei, cât şi în privinţa posibilităţii de evaluare. În ceea ce priveşte evaluarea prejudiciului, aceasta a fost făcută de către reclamantă, cu ocazia soluţionării dosarului de daună a propriului asiguratului, stabilirea despăgubirilor fiind opozabilă asigurătorului RCA al persoanei vinovate, conform art. 39 din Ordinul 14/2011 al CSA (citat mai sus) – astfel încât prejudiciul este cert şi nereparat.

Cu privire la vinovăţia celui care a cauzat prejudiciul, trebuie avut în vedere faptul că, în materie de răspundere civilă delictuală, autorul prejudiciului este obligat să răspundă şi pentru culpa cea mai uşoară, fără a se face distincţie între formele vinovăţiei, aşa cum rezultă cu claritate din  dispoziţiile art. 1357 alin. 2 Cod civil, care prevede că „autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă”.

Pentru argumentele înfăţişate instanţa va admite cererea reclamantei şi o va obliga pe pârâtă, în calitate de asigurător de răspundere civilă, să plătească reclamantei suma de 7459,38 lei, reprezentând contravaloare despăgubiri plătite de reclamantă în dosarul de daună K …….

În ceea ce priveşte pretenţiile accesorii, instanţa reţine că în conformitate cu prevederile  art. 64 din Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011 (2) „În cazul în care în drepturile persoanei prejudiciate s-a subrogat asigurătorul acesteia, asigurătorul RCA efectuează plata despăgubirilor astfel:  a) dacă nu există obiecţii asupra sumelor solicitate, acestea se vor achita în cel mult 15 zile calendaristice de la data avizării scrise, efectuată de asigurătorul subrogat în drepturile persoanei păgubite, însoţită de documentele justificative (…);  b) dacă există obiecţii întemeiate asupra sumelor solicitate, acestea se vor comunica asigurătorului CASCO în termenul prevăzut la lit. a), urmând ca în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la soluţionarea obiecţiilor să se efectueze plata. (4) Dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenele prevăzute la alin. (2) şi (3) sau şi le îndeplineşte defectuos, la suma solicitată pentru plata asigurătorului RCA se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.

Prin prisma celor reţinute mai sus rezultă că obiecţiunile formulate de pârâtă, privind lipsa vinovăţiei propriului asigurat în producerea evenimentului rutier, nu au fost obiecţiuni întemeiate, astfel încât aceasta trebuia să facă plata despăgubirii către reclamantă, în termenul prevăzut la art. 64 alin. 2 din Ordinul CSA 14/2011, mai sus citat – fiind astfel date condiţiile pentru plata de penalităţi de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere, conform alin. 4 din acelaşi articol.

În virtutea prevederilor art. 453 Cod procedură civilă, instanţa obligă pârâta şi la plata  cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă cu prezentul proces, în cuantum de 558 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel în termen legal apelanta SC Asigurarea Românească – A.V.I. Group SA, care a solicitat modificarea în parte a sentinţei atacate în sensul aprecierii culpei comune a celor di şoferi, astfel încât să se menţină în sarcina subscrisei obligaţia de plată numai a l/2  din pretenţiilor solicitate, cu respingerea petitului de obligare a subscrisei la plata de penalităţi de întârziere de 0,l % pe zi, cu cheltuieli de judecată.

Raportat la argumentele arătate şi apreciind ca fiind reale şi legale  statuările instanţei de fond cu privire la întrunirea cumulativă a condiţiilor de admitere a acţiunii civile în regres dintre cei doi asigurători, în baza art.480 alin.1  Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge prezentul apel, ca nefondat, menţinând astfel în fiinţă sentinţa civilă atacată.

Domenii speta

Spete similare